“Baltagul”

de Mihail Sadoveanu

-tema si viziune-

Realismul este un curent literar care apare la sfarsitul secolului al XIX-lea in Franta, ca o reactie impotriva
romantismului, impotriva tendintei de evadare din real a romanticilor, promovand in operele literare o viziune
asupra vietii cat mai aproape de realitate.
Trasaturile realismului sunt autenticitatea, veridicitatea si obiectivitatea. Temele preferate de autori sunt
problemele societatii contemporane lor, pe care le prezinta in mod critic, iar personajul este unul tipic, reprezentativ
pentru o categorie sociala.
Scriitor deosebit de prolific, Mihail Sadoveanu a creat o opera care se intinde pe aproape jumatate de secol,
avand amploarea unei intregi literaturi.
Publicat in anul 1930, in perioada interbelica, romanul “Baltagul” de Mihail Sado-veanu este un roman
monografic, mitic, dar si initiatic (bildungsroman).
Tema romanului este calatoria cu scopul aflarii adevarului. Aceasta este, insa, si un pretext pentru autor pentru a
prezenta si lumea arhaica a omului romanesc, specificul nostru national. Totodata, sunt prezente si tema familiei, dar
si a initierii.
Titlul romanului este unul simbolic deoarece baltagul (un topor cu doua taisuri) este atat arma crimei (cu care a
fost ucis Nechifor Lipan), cat si arma dreptatii, intrucat acelasi baltag este folosit pentru uciderea criminalului.
Compozitional, romanul este alcatuit din 16 capitole prezentate prin inlantuire si evocare. Perspectiva narativa este
obiectiva, naratiunea fiind relatata la persoana a III-a, de catre un narator omniscient.
Relatiile temporale si spatiale sunt relativ definite, actiunea petrecandu-se pe melea-gurile Moldovei, de la
sfarsitul toamnei pana la sfarsitul primaverii. Incipitul romanului contine legenda pe care Nechifor Lipan obisnuia sa
o spuna pe la nunti si pe la petreceri, legenda despre darurile pe care Dumnezeu le-ar fi dat neamurilor.
Expozitiunea prezinta personajele, spatiul si timpul actiunii. Astfel, Vitoria Lipan este o munteanca din Magura
Tarcaului, casatorita cu Nechifor Lipan. Au impreuna doi copii, Gheorghita si Minodora. Pentru ca Nechifor era oier
priceput, “avere aveau cat le trebuia”. Intr-o zi, Nechifor pleaca la Dorna sa cumpere oi si nu se mai intoarce acasa o
buna vreme.
O scena semnificativa pentru tematica operei este cea de la inceput, cand Gheorghita vine acasa de sarbatori, asa
cum ii ceruse mama sa. Vitoria il primeste “cu mare bucurie”, iar apoi se retrage in alta odaie “ca sa poata plange
singura”. Gheorghita observa totusi suferinta ascunsa a mamei sale si transformarea ei: “se uita numai cu suparare si
i-au crescut tepi de aricioaica”. Vitoria ii spune lui Gheorghita ca, fiind singurul barbat din familie, trebuie sa plece in
cautarea tatalui sau. Desi accepta initial, Gheorghita cere explicatii in legatura cu ce ar trebui sa faca si atunci Vitoria
realizeaza ca trebuie sa renunte la nadejdea pe care si-o pusese in el. De aceea, decide sa plece impreuna la drum,
avertizandu-l pe Gheorghita de scopul calatoriei sale: “pentru tine de aci inainte incepe a rasari soarele”.
In cautarea sotului disparut, Vitoria il gaseste pe Lupu, cainele lui Nechifor, in curtea unui gospodar. Cu ajutorul
acestuia descopera ramasitele pamantesti ale sotului sau intr-o rapa de sub Crucea Talienilor. Anunta autoritatile sa
constate crima, apoi pregateste cele necesare pentru inmormantare si parastas.
O ultima scena semnificativa este cea de la parastasul dat in memoria lui Nechifor. Vitoria intuieste cine este
principalul vinovat de crima si pune la cale un abil scenariu, prin vorbe aluzive, insinuari, reusind sa-l faca pe Calistrat
Bogza sa cedeze psihic si sa-si recunoasca vina. Acesta vrea sa isi recupereze baltagul de la Gheorghita, insa atunci
“feciorul mortului simti crescand in el o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului”. Il paleste pe Bogza cu
baltagul in frunte, arma crimei devenind astfel si arma dreptatii. Odata dreptatea infaptuita, sufletul ambelor
personaje isi poate gasi linistea, viata reluandu-si cursul ei firesc.
In opinia mea, desi urmareste un singur fir epic, actiunea operei este complexa deoa-rece in “Baltagul” se
regasesc mai multe tipuri de romane. In primul rand, este un roman monografic prin prezentarea detaliata a satelor
de munte ale Moldovei cu topografia lor, institutiile specifice, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor. Este si
un roman mitic prin numeroasele asemanari cu balada “Miorita”, dar si cu mitul despre Isis si Osiris. Aspectul initiatic
este evident pentru Gheorghita, care este supus pe parcursul calatoriei unor probe menite sa-l pregateasca pentru
viata, dar si pentru Vitoria, care pleaca de la o lume cunoscuta, cea a satului traditional, catre una necu-noscuta.
-caracterizare personaj-
Scriitor deosebit de prolific, Mihail Sadoveanu a creat o opera care se intinde pe aproape jumatate de secol,
avand amploarea unei intregi literaturi.
Publicat in anul 1930, in perioada interbelica, romanul “Baltagul” de Mihail Sado-veanu este un roman
monografic, mitic, dar si initiatic (bildungsroman).
Tema romanului este calatoria cu scopul aflarii adevarului. Aceasta este, insa, si un pretext pentru autor pentru a
prezenta si lumea arhaica a omului romanesc, specificul nostru national. Totodata, sunt prezente si tema familiei,
dar si a initierii.
Titlul romanului este unul simbolic deoarece baltagul (un topor cu doua taisuri) este atat arma crimei (cu care a
fost ucis Nechifor Lipan), cat si arma dreptatii, intrucat acelasi baltag este folosit pentru uciderea criminalului.
Personajul principal, Vitoria Lipan, este caracterizat in mod direct de narator si de celelalte personaje si in mod
indirect prin fapte, vorbe, ganduri, relatia cu celelalte personaje.
Din punct de vedere social, statutul personajului se contureaza inca din expozitiune. Vitoria Lipan, o munteanca
din Magura Tarcaului, este casatorita cu Nechifor Lipan si au impreuna doi copii: Gheorghita si Minodora. Pentru ca
Nechifor era oier price-put, “avere aveau cat le trebuia”. In relatia cu familia, Vitoria se dovedeste o sotie iubitoare si
o mama devotata, fiind mai severa cu Minodora care se indeparta de tradi-tiile la care Vitoria tinea atat de mult.
Moral, reprezinta tipul eroului popular prin cultul pentru adevar si dreptate, precum si prin respectarea traditiilor
stramosesti. Portretul ei moral se realizeaza pe parcursul romanului, prin aculmulare, Vitoria demonstrand calitati
precum credinta, inteligenta, intuitia, perseverenta, caracterul puternic.
Psihologic, este privita din exterior, fiind caracterizata in mod direct de catre narator. Astfel, se evidentiaza
ingrijorarea Vitoriei din cauza absentei sotului ei: “se socotea moarta ca si omul ei care nu era langa dansa”,
detasandu-se parca de lumea exterioa-ra: “intrase oarecum in sine”.
Vitoria are trasaturile specifice eroului popular: credinta, respectul pentru traditii, dar si pentru adevar, de unde
reiese si caracterul ei justitiar.
Firea ei religioasa se evidentiaza inca de la inceputul romanului, din faptul ca in momentele dificile cere sfaturile
lui Daniil Lilies, se roaga la Dumnezeu si merge chiar la Manastirea Bistrita, unde se roaga la Sf. Ana. Convinsa ca o
nenorocire s-a intamplat cu Nechifor, decide sa plece in cautarea acestuia cu scopul de a-l gasi, de a-i face o
inmormantare crestineasca. Inaintea plecarii simte nevoia unei purificari sufletesti si posteste 12 vineri la rand. O
duce pe Minodora la manastire pentru a o sti in siguranta in lipsa ei.
Harnica si meticuloasa, Vitoria se pregateste si material pentru aceasta plecare: pune gospodaria in ordine, o lasa
pe seama argatului, vinde in agoniseala pentru a avea bani de drum si comanda lui Gheorghita un baltag nou pe care
il sfinteste la preotul satului.
Pe parcursul calatoriei, principala trasatura pe care o demonstreaza este spiritul de investigatie, ea comportandu-
se ca un adevarat detectiv. Astfel, intreband din sat in sat si din han in han, reuseste sa refaca intocmai traseul
parcurs de sotul ei. Prevazatoare, merge numai de la rasaritul pana la apusul soarelui si nu dezvaluie niciodata
motivul real al calatoriei. Ajunsa la Dorna si intreband cu discretie oamenii locului, afla ca Nechifor cumparase 300 de
oi si ca plecase insotit de alti doi ciobani care voiau si ei sa cumpere 100. Perseverenta, Vitoria reface intocmai
traseul parcurs de cei trei si realizeaza ca la Sabasa ajunsesera toti, insa la Suha erau doar doi.
O scena semnificativa este cea in care, cu ajutorul lui Lupu, cainele credincios al lui Lipan, gasit in curtea unui
gospodar din Sabasa, Vitoria descopera ramasitele pamantesti ale sotului ei. Reactia sa este surprinsa de narator prin
caracterizare directa: “cu graba, dar fara lacrimi, femeia facu cea dintai randuiala”. Desi indurerata, Vitoria isi
pastreaza luciditatea si il lasa pe Gheorghita sa privegheze langa trupul tatalui sau, iar ea merge in sat sa anunte
autoritatile crima, dar si sa-l poata duce pe Lipan pentru a-l inmormanta crestineste.
O alta scena semnificativa este cea de la parastasul dat in memoria lui Nechifor. Vitoria demonstreaza o
patrunzatoare observatie psihologica, intuind ca Calistrat Bogza este principalul vinovat de crima si prin vorbe
aluzive, insinuari, il determina pe acesta sa cedeze psihic si sa isi recunoasca vina. Astfel, se poate infaptui dreptatea
fara de care sufletul ei nu si-ar fi gasit odihna.
In opinia mea, Vitoria Lipan ramane un personaj reprezentativ pentru lumea satului, prin filosofia de viata,
echilibru si masura in toate, prin cultul adevarului, dreptatii si al traditiei. Pentru spiritul ei de investigatie si justitiar,
George Calinescu o considera un Hamlet feminin al literaturii romane.