Problema 1.

1 Să se determine cum se va schimba rezistenŃa activă a unui conductor de Zl

cupru cu secŃiunea transversală 70 mm2 şi lungimea 8 km, dacă temperatura minimă a aerului este - Z l = z0 ⋅ l ⇒ l = ; z 0 = r02 + x02 .
z0
25˚C, cea maximă +35˚C.
Pentru a determina lungimea liniei, trebuie de determinat impedanŃa specifică a liniei.
Rezolvare: Se calculează rezistenŃa conductorului la temperatura +20˚C aplicând relaŃia:
r0 = 4,4 Ω/km, x0′′ = 1,04 Ω/km.
l 8
R = ρ Cu ⋅ = 17,24 = 1,97 Ω. Ω Ω
s 70 x0 = x′0 + x0′′ = 0,358 + 1,04 = 1,362 ; z 0 = (4,4) 2 + (1,362) 2 = 4,61 ;
RezistenŃa activă a conductorului la temperatura -25˚C şi +35˚C se va determina cu relaŃia: km km
R0 ( −25) = R ⋅ [1 + α tCu ⋅ (t − 20)] = 1,97 ⋅ [1 + 0,0043 ⋅ (− 25 − 20)] = 1,59 Ω; l=
28
= 6,07 km.
R0 ( +35 ) = 1,97 ⋅ [1 + 0,0043 ⋅ (35 − 20 )] = 2,09 Ω. 4,61
Respectiv, la temperatura -25˚C rezistenŃa activă a conductorului se va micşora cu 19 %, dar Problema 1.5 O linie electrică aeriană simplu circuit cu tensiunea 35 kV este echipată cu
la temperatura +35˚C se va mări cu 6 % în raport cu rezistenŃa activă a conductorului la temperatura conductoare Al-Ol-35/6,2 (AC-35/6,2) dispuse pe stâlpi de beton cu coronamentul în triunghi,
+20˚C. distanŃa între faze este D = 3,5 m, linia electrică are lungimea de 5 km. Să se determine parametrii
pasivi a acestei linii?
Problema 1.2 Un consumator de 1000 kW ce se află la distanŃa de 5 km de la staŃia electrică
coborâtoare este alimentat printr-o linie electrică aeriană simplu circuit cu tensiunea nominală 10
kV, la un cosφ = 0,85. Linia este echipată cu conductoare din oŃel ПМС-50, fazele sunt dispuse în Rezolvare: Deoarece avem Unom = 35 kV se utilizează schema echivalentă din figura 1.3,d..
vârful unui triunghi echilateral pe capul stâlpului cu distanŃa de 1 m între ele. Se cere să se
Determinarea rezistenŃei active Rl − ?
determine parametrii pasivi ai schemei echivalente.
Rezolvare: Schema echivalentă pentru aşa o linie este prezentată în Fig.1.3,d. RezistenŃa activă poate fi determinată cu ajutorul expresiilor (1.7) şi (1.3).
Pentru a determina parametrii pasivi ai liniei cu conductoare din oŃel este necesar de ρ 28,9 Ω
r0 = = = 0,783 ;
determinat curentul ce parcurge prin linie: F 36,9 km
P 1000 Rl = r0 ⋅ l = 0,783 ⋅ 5 = 3,915 Ω .
I= = = 64,76 A.
3 ⋅ U n ⋅ cos ϕ 3 ⋅10,5 ⋅ 0,85 ReactanŃa inductivă la fel poate fi determinată cu ajutorul expresiilor (1.9) şi (1.16).
Pentru secŃiunea indicată în funcŃie de curentul ce trece prin linie, din normele tehnice se Dm. g 0,0157 ⋅ µ 3,5 Ω
x0 = 0,1445 lg + = 0,1445 ⋅ lg + 0,0157 ⋅1 = 0,438 ;
determină rezistenŃa specifică r0 = 3,73 Ω/km şi reactanŃa specifică x0′′ = 1,14 Ω/km. r n 4,2 ⋅10 −3 km
RezistenŃa totală a liniei:
Dm. g = 3 D AB ⋅ D AC ⋅ DBC = 3 D 3 = D = 3,5 m;
Rl = r0 ⋅ l = 3,73 ⋅ 5 = 18,65 Ω.
X l = x0 ⋅ l = 0,438 ⋅ 5 = 2,19 Ω .
ReactanŃa totală a liniei:
 1 
X l = l ⋅ (x0′ + x0′′ ) = 5 ⋅  0,1445 ⋅ lg + 1,14  = 7,432 Ω . Problema 1.6 Se consideră o LEA trifazată simplu circuit cu tensiunea 110 kV cu lungimea l
 4 ⋅10 −3  = 100 km, echipată cu conductoare Al–Ol–120/19 (AC–120/19) dispuse pe stâlpi de beton cu modul
de dispunere a conductoarelor orizontal. DistanŃa între conductoare este de 4 m. Se cere:
Problema 1.3 O linie electrică aeriană simplu circuit cu tensiunea 10 kV este echipată cu 1. de alcătuit schema echivalentă;
conductoare ПМС – 35 dispuse pe stîlpi de beton cu coronamentul în triunghi. LEA are lungimea 2. de determinat rezistenŃa activă Rl a liniei;
de 3 km şi distanŃa medie geometrică între conductoare este Dmg = 1 m, această linie este parcursă
de un curent de sarcină Is = 15 A. Să se determine parametrii schemei echivalente? 3. de determinat reactanŃa inductivă X l a liniei;
Rezolvare: Schema echivalentă va fi ca în figura 1.3,d. 4. de determinat susceptanŃa capacitivă Bl a liniei.
În baza curentului de sarcină Is, din literatura tehnică, se determină rezistenŃa specifică Rezolvare:
r0 = 4,02 Ω/km şi reactanŃa specifică x0′′ = 0,75 Ω/km. 1. Deoarece avem U nom = 110 kV utilizăm schema echivalentă în “π” (fig. 1.3,b).
RezistenŃa activă a liniei se determină: 2. Pentru determinarea rezistenŃei active a liniei Rl se utilizează formulele (1.3) şi (1.7).
Rl = r0 ⋅ l = 4,02 ⋅ 3 = 12,06 Ω .
ρ 28,9 Ω
ReactanŃa inductivă poate fi determinată: r0 = = = 0,245 ; Rl = r0 ⋅ l = 0,245 ⋅100 = 24,5 Ω .
F 118 km
 Dmg   1 
X l = l ⋅ (x′0 + x0′′ ) = l ⋅  0,1445 ⋅ lg + x0′′  = 3 ⋅  0,1445 ⋅ lg −3
+ 0,75  = 3,324 Ω ; 3. ReactanŃa inductivă X l se determină utilizând expresiile (1.9) – (1.16).
 r   3,34 ⋅ 10  Dm. g 0,0157 ⋅ µ
ech
5,04 Ω
F 35 x0 = 0,1445 lg + = 0,1445 ⋅ lg + 0,0157 ⋅1 = 0,423 ;
rech = = = 3,34 mm. r n 7,6 ⋅10 −3 km
π 3,14
Dm. g = 3 D AB ⋅ D AC ⋅ DBC = 3 4 ⋅ 8 ⋅ 4 = D = 5,04 m;
Problema 1.4 O LEA simplu circuit este echipată cu conductoare ПМС-35, distanŃa medie D = D AB = DBC = 4 m; D AC = D AB + DBC = 4+4=8 m;
geometrică între conductoare este Dmg = 1 m, această linie are o impedanŃă Zl = 28 Ω şi este X l = x0 ⋅ l = 0,423 ⋅100 = 42,3 Ω .
parcursă de un curent de sarcină Is = 20 A. Să se determine lungimea acestei LEA? 1. Iar susceptanŃa capacitivă Bl se determină cu relaŃiile (1.22) şi (1.23).
Rezolvare: Se cunoaşte expresia:
 7,56 7,56 S Pi U i2 U2
b0 = ⋅10 −6 = ⋅10 −6 = 2,679 ⋅10 −6 ; Si = ; Z si = ⋅ (cos ϕ + j sin ϕ ) = i ⋅ (cos 2 ϕ + j cos ϕ ⋅ sin ϕ );
Dm. g 5,04 km cos ϕ P Pi
lg lg −3
i
r 7,6 ⋅10 cos ϕ
−4
Bl = 2,679 ⋅10 −6 ⋅100 = 2,679 ⋅10 S. Z si U i2
Z si (*) = ; Zb = ;
Parametrii pasivi ai liniilor electrice pot fi găsiŃi şi în literatura tehnică în diferite anexe. Zb Pi
U i2 ⋅ (cos 2 ϕ + j cos ϕ ⋅ sin ϕ ) ⋅ Pi
Problema 1.7 Un consumator este racordat în nodul „i” , el absoarbe de la reŃea o putere Z si (*) = = cos 2 ϕ + j cos ϕ ⋅ sin ϕ ;
Si = 20 +j·9 MVA, tensiunea în nodul racordat este Ui = 110–j·11 kV. De determinat: Pi ⋅ U i
1. I i′, I i′′, I a..i , I r .i ; Ri = cos2φ; Ri = f(φ) [Ri = f(cosφ)];
Xi = cosφ·sinφ; Xi = f(φ) [Xi = f(cosφ)];
2. de construit dependenŃele:
- Rsi = f(cosφ); │Zi│= Ri2 + X i2 ; │Zi│= f(φ) [│Zi│=f(cosφ)].
- Xsi = f(cosφ);
- │Zsi│= f(cosφ). │Zi│= (cos ϕ ) + (cos ϕ ⋅ sin ϕ ) 2 = cos ϕ ⋅ cos 2 ϕ + sin 2 ϕ = cos ϕ .
2 2

Rezolvare: DependenŃele sunt prezentate în figura 1.

1. Determinarea curenŃilor.
∗ 1 1
∗ ∗ S − 0.72
S = 3 ⋅U ⋅ I ⇒ I= ∗
; 0.8
0.72

3 ⋅U 0.5
0.6 0.5

∗ 0.4

Si Pi - jQi ( Pi - jQi ) ⋅ (U i′ + jU ′′) Pi ⋅U i′ + jPi ⋅U i′′ − jQi ⋅ U i′ + Qi ⋅ U i′′ cos( φ ) cos( φ) 0.2
Ii = = = = =
3 ⋅U i
∗
3 ⋅ (U i′ − jU i′′) (U i′ − jU i′′) ⋅ (U i′ + jU ′′) [
3 ⋅ (U i′) 2 + (U i′′) 2] cos( φ )
2

cos( φ ) .sin ( φ )
1.5 1 0.5 0 0.5 1 1.5
cos( φ)
2
1 0.8 0.6 0.4 0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
cos( φ) ⋅ sin( φ)
0.2
Pi ⋅ U i′ + Qi ⋅ U i′′ Pi ⋅ U i′′ − Qi ⋅ U ′
+j = I i′ + jI i′′; 0.4 − 0.5

[
3 ⋅ (U i′) 2 + (U i′′) 2 ] [
3 ⋅ (U i′) 2 + (U i′′) 2 ] 0.5
0.6

Pi ⋅ U i′ + Qi ⋅ U i′′ 0.8
I i′ = – componenta reală;
[
3 ⋅ (U i′) 2 + (U i′′) 2 ] 1

φ
1

cos( φ)
Pi ⋅ U i′′ − Qi ⋅U ′ Ri Ri
I i′′ = – componenta imaginară. Xi

[ ]
Xi
Zi
3 ⋅ (U i′) 2 + (U i′′) 2 Zi

b)
20 ⋅110 + 9 ⋅ ( −11) a)
I i′ = = 0,099 kA;
[
3 ⋅ (110) 2 + (11) 2 ] Fig.1. DependenŃele rezistenŃelor
20 ⋅ ( −11) − 9 ⋅110 Problema 1.8 La un post de transformare urban este instalat un transformator trifazat de
I i′′ = = −0,057 kA;
[
3 ⋅ (110) 2 + (11) 2 ] putere de tipul ТМ – 40/10/0,4. De determinat parametrii schemei echivalente a acestui
Ii = 0,099 – j·0,054 kA. transformator şi de estimat dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit.
Iai = Ii·cosφ; Iri = Ii·sinφ; Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg datele caracteristice (de paşaport) a acestui transformator
Pi şi anume: pentru ТМ – 40/10/0,4: S n = 0,04 MVA; U 1n = 10,5 kV; U 2 n = 0,4 kV; u sc % = 4,7 %;
Pi = 3 ⋅ U i ⋅ I i ⋅ cos ϕ = 3 ⋅ U i ⋅I ai ⇒ I ai = ;
3 ⋅U i ∆Psc = 1,28 kW; ∆P0 = 0,19 kW; I 0% = 3,0 %.
20 RezistenŃa activă a transformatorului se determină cu următoarea relaŃie:
I ai = = 0,104 kA;
3 ⋅ (110) 2 + (11) 2 U2 (10,5) 2
Rt = ∆Psc ⋅ 12n ⋅ 10 −3 = 1,28 ⋅ ⋅ 10 −3 = 88,2 Ω.
Qi Sn (0,04) 2
Qi = 3 ⋅ U i ⋅ I i ⋅ sin ϕ = 3 ⋅ U i ⋅I ri ⇒ I ri = ; ReactanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia:
3 ⋅U i
u sc ( r )% U 12n 3,44 10,5 2
9 Xt = ⋅ = ⋅ = 94,81 Ω ;
I ri = = 0,047 kA. 100 S n 100 0,04
3 ⋅ (110) 2 + (11) 2
u sc ( r )% = u sc2 % − u sc2 ( a )% = 4,7 2 − 3,2 2 = 3,44 % ;
2. ConstrucŃia dependenŃelor. Sn 0,04
U2 U i2 U i2 ⋅ (cos ϕ + j sin ϕ ) u sc ( a )% = Rt ⋅
⋅ 100 = 88,2 ⋅ ⋅ 100 = 3,2 % .
Z si = *i = = ; U 12n 10,5 2
S S i ⋅ (cos ϕ − j sin ϕ ) S i ⋅ (cos ϕ − j sin ϕ ) ⋅ (cos ϕ + j sin ϕ ) ConductanŃa activă a transformatoarelor se determină cu expresia:
i
(cos ϕ − j sin ϕ )(cos ϕ + j sin ϕ ) = 1;
 ∆P0 0,19 xt − X t 3,79 − 3,45
Gt = 2
⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 1,72 ⋅ 10 − 6 S . ε% = ⋅ 100% = ⋅ 100 = 8,97 %.
U 1n (10,5) 2 xt 3,79
SusceptanŃa inductivă a transformatorului se determină cu relaŃia: Din analiza rezultatelor calculelor se observă bine că la calculul reactanŃei a transformatorului
∆Q 1,2 trebuie de luat în consideraŃie componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% , deoarece se
Bt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 10,9 ⋅ 10 −6 S ;
U 1n 10,5 2 obŃine ε % = 26,8 % .
I 3,0
∆Qo = 0% ⋅ S n = ⋅ 40 = 1,2 kvar.
100 100 Problema 1.10 StaŃia principală coborâtoare (SPC) a unei uzine industriale este echipată cu
Pentru a estima dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% două transformatoare trifazate de putere de tipul ТМ – 630/35/10. De determinat parametrii
schemei echivalente a acestui transformator şi de estimat dacă se poate de neglijat componenta
se fac următoarele calcule (se consideră u sc ( a )% = 0 ): activă a tensiunii de scurtcircuit.
u sc % U 12n 4,7 10,5 2 Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg datele caracteristice (de paşaport) a acestui
xt = ⋅ = ⋅ = 129,54 Ω ; transformator şi anume: pentru ТМ – 630/35/10: S n = 0,63 MVA; U 1n = 35 kV; U 2 n = 11 kV;
100 S n 100 0,04
Eroarea se determină cu expresia: u sc % = 6,5 %; ∆Psc = 7,6 kW; ∆P0 = 1,6 kW; I 0% = 2,0 %.
x − Xt 129,54 − 94,81 RezistenŃa activă a transformatorului se determină cu următoarea relaŃie:
ε% = t ⋅ 100% = ⋅ 100 = 26,8 % .
xt 129,54 U2 (35) 2
Rt = ∆Psc ⋅ 12n ⋅ 10 −3 = 7,6 ⋅ ⋅ 10 −3 = 23,46 Ω.
Din calcule se observă bine că la calculul reactanŃei a transformatorului trebuie de luat în Sn (0,63) 2
consideraŃie componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% , deoarece se obŃine ε % = 26,8 % . ReactanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia:
u sc ( r )% U 12n 6,39 35 2
Problema 1.9 La un post de transformare al unei uzine este instalat un transformator trifazat Xt = ⋅ = ⋅ = 124,25 Ω ;
100 S n 100 0,63
de putere de următorul tip ТM – 1600/10/0,4. Se cere să se determine parametrii schemei
echivalente a acestui transformator şi de estimat dacă se poate de neglijat componenta activă a u sc ( r )% = u sc2 % − u sc2 ( a )% = 6,5 2 − 1,212 = 6,39 % ;
tensiunii de scurtcircuit. Sn 0,63
Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg datele caracteristice (de paşaport) a acestui transformator u sc ( a )% = Rt ⋅ ⋅ 100 = 23,46 ⋅ 2 ⋅ 100 = 1,21 % .
U 12n 35
şi anume: pentru ТM – 1600/10/0,4: S n = 1,6 MVA; U 1n = 10,5 kV; U 2 n = 0,4 kV; u sc % = 5,5
ConductanŃa activă a transformatoarelor se determină cu expresia:
%; ∆Psc = 18 kW; ∆P0 = 2,8 kW; I 0% = 1,3 %.
∆P 1,6
RezistenŃa activă a transformatorului se determină cu următoarea relaŃie: Gt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 1,31 ⋅ 10 −6 S .
U 1n (35) 2
U2 (10,5) 2
Rt = ∆Psc ⋅ 12n ⋅ 10 −3 = 18 ⋅ ⋅ 10 −3 = 0,78 Ω. SusceptanŃa inductivă a transformatorului se determină cu relaŃia:
Sn (1,6) 2 ∆Q 12,6
ReactanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia: Bt = 2 0 ⋅ 10 −3 = 2 ⋅ 10 −3 = 10,3 ⋅ 10 − 6 S ;
U 1n 35
u sc ( r )% U 12n 5,0 10,5 2
Xt = ⋅ = ⋅ = 3,45 Ω ; I 0% 2,0
100 S n 100 1,6 ∆Qo = ⋅ Sn = ⋅ 630 = 12,6 kvar.
100 100
u sc ( r )% = u sc2 % − u sc2 ( a )% = 5,5 2 − 2,32 2 = 5,0 % ; Pentru a estima dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )%
Sn 1,6 se fac următoarele calcule (se consideră u sc ( a )% = 0 ):
u sc ( a )% = Rt ⋅
⋅ 100 = 0,78 ⋅ ⋅ 100 = 2,32 % .
U 12n 10,5 2 u sc % U 12n 6,5 35 2
xt = ⋅ = ⋅ = 126,39 Ω ;
ConductanŃa activă a transformatorului se determină cu expresia: 100 S n 100 0,63
∆P 2,8 Eroarea se determină cu expresia:
Gt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 25,4 ⋅ 10 −6 S .
U 1n (10,5) 2 x − Xt 126,39 − 124,25
ε% = t ⋅ 100% = ⋅ 100 = 1,69 % .
SusceptanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia: xt 126,39
∆Q 20,8 Din calcule se observă bine că la calculul reactanŃei a transformatorului trebuie de luat în
Bt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 189 ⋅ 10 −6 S ;
U 1n 10,5 2 consideraŃie componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% , deoarece se obŃine ε % = 1,69 % ,
I 1,3 se recomandă de neglijat când ε % < 1,0 % .
∆Qo = 0% ⋅ S n = ⋅ 1600 = 20,8 kvar.
100 100
Pentru a estima dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% Problema 1.11 Să se determine parametrii schemei echivalente şi de estimat dacă se poate de
se fac următoarele calcule (se consideră u sc ( a )% = 0 ): neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit a transformatorului de tipul
ТДН –16000/35/10.
u sc % U 12n 5,5 10,5 2
xt = ⋅ = ⋅ = 3,79 Ω ;
100 S n 100 1,6
 Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg datele caracteristice (de paşaport) a acestui u sc ( r )% = u sc2 % − u sc2 ( a )% = 10,5 2 − 0,53 2 = 10,49 % ;
transformator şi anume: pentru ТДН –16000/35/10: S n = 16 MVA; U 1n = 36,75 kV; U 2n = 10,5 kV;
Sn 6,3
u sc % = 8,0 %; ∆Psc = 90 kW; ∆P0 = 21 kW; I 0% = 0,75 %. u sc ( a )% = Rt ⋅
⋅ 100 = 11,16 ⋅ ⋅ 100 = 0,53 % .
U 12n 115 2
RezistenŃa activă a transformatorului se determină cu următoarea relaŃie:
ConductanŃa activă a transformatorului se determină cu expresia:
U2 (36,75) 2
Rt = ∆Psc ⋅ 12n ⋅ 10 −3 = 90 ⋅ ⋅ 10 −3 = 0,47 Ω. ∆P 11,5
Sn (16) 2 Gt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 0,87 ⋅ 10 −6 S .
U 1n (115) 2
ReactanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia:
SusceptanŃa inductivă a transformatorului se determină cu relaŃia:
u sc ( r )% U 12n 7,98 36,75 2
Xt = ⋅ = ⋅ = 6.74 Ω ; ∆Q 63
100 S n 100 16 Bt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 4,76 ⋅ 10 − 6 S ;
U 1n 115 2
u sc ( r )% = u sc2 % − u sc2 ( a )% = 8,0 2 − 0,56 2 = 7,98 % ; I 1,0
∆Qo = 0% ⋅ S n = ⋅ 6300 = 63 kvar.
Sn 16 100 100
u sc ( a )% = Rt ⋅⋅ 100 = 0,47 ⋅ ⋅ 100 = 0,56% . Pentru a estima dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )%
U 12n 36,75 2
ConductanŃa activă a transformatoarelor se determină cu expresia: se fac următoarele calcule (se consideră u sc ( a )% = 0 ):
∆P 21 u sc % U 12n 10,5 115 2
Gt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 15,5 ⋅ 10 −6 S . xt = ⋅ = ⋅ = 220,417 Ω ;
U 1n (36,75) 2 100 S n 100 6,3
SusceptanŃa inductivă a transformatorului se determină cu relaŃia: Eroarea se determină cu expresia:
∆Q 120 x − Xt 220,417 − 220,21
Bt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 88,9 ⋅ 10 −6 S ; ε% = t ⋅ 100% = ⋅ 100 = 0,09% .
U 1n 36,75 2 xt 220,417
I 0,75 Din calcule se observă bine că la calculul reactanŃei a transformatorului componenta activă a
∆Qo = 0% ⋅ S n = ⋅ 16000 = 120 kvar.
100 100 tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% poate fi neglijată deoarece se obŃine ε % = 0,09% .
Pentru a estima dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )%
se fac următoarele calcule (se consideră u sc ( a )% = 0 ): Problema 1.13 La staŃia electrică din satul Burlăceni sunt instalate două transformatoare trifazate
2 2 de putere de următorul tip ТДН – 16000/110/10. De determinat parametrii schemei echivalente a
u sc % U 1n 8,0 36,75 acestor transformatoare.
xt = ⋅ = ⋅ = 6,75 Ω ;
100 S n 100 16 Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg datele caracteristice (de paşaport) a acestor
Eroarea se determină cu expresia: transformatoare şi anume: pentru ТДН – 16000/110/10: S n = 16 MVA; U 1n = 115 kV; U 2 n = 11
x − Xt 6,75 − 6,74 kV; u sc % = 10,5 %; ∆Psc = 85 kW; ∆P0 = 21 kW; I 0% = 0,85 %.
ε% = t ⋅ 100% = ⋅ 100 = 0,15 % .
xt 6,75 RezistenŃa activă a transformatorului se determină cu următoarea relaŃie:
Din calcule se observă bine că la calculul reactanŃei a transformatorului componenta activă a U2 (115) 2
tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% poate fi neglijată deoarece se obŃine ε % = 0,15 % . De aici se poate Rt = ∆Psc ⋅ 12n ⋅ 10 −3 = 85 ⋅ ⋅ 10 −3 = 4,39 Ω.
Sn (16) 2
de făcut următoarea concluzie: pentru transformatoarele de puteri mari se poate de neglijat ReactanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia:
componenta activă a tensiunii de scurtcircuit u sc (a )% . u U 2 10,5 115 2
X t = sc % ⋅ 1n = ⋅ = 86,79 Ω .
100 S n 100 16
Problema 1.12 La staŃia electrică din satul Răduleni sunt instalate două transformatoare
ConductanŃa activă a transformatorului se determină cu expresia:
trifazate de putere de tipul ТМН – 6300/110/10. De determinat parametrii schemei echivalente a
acestor transformatoare şi de estimat dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de ∆P 21
Gt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 1,59 ⋅ 10 −6 S .
scurtcircuit. U 1n (115) 2
Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg datele caracteristice (de paşaport) a acestor SusceptanŃa inductivă a transformatorului se determină cu relaŃia:
transformatoare şi anume: pentru ТМН – 6300/110/10: S n = 6,3 MVA; U 1n = 115 kV; U 2 n = 11 ∆Q 136
Bt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 10,28 ⋅ 10 − 6 S ;
kV; u sc % = 10,5 %; ∆Psc = 33,5 kW; ∆P0 = 11,5 kW; I 0% = 1,0 %. U 1n 115 2
RezistenŃa activă a transformatorului se determină cu următoarea relaŃie: I 0,85
∆Qo = 0% ⋅ S n = ⋅ 16000 = 136 kvar.
U2 (115) 2 100 100
Rt = ∆Psc ⋅ 12n ⋅ 10 −3 = 33,5 ⋅ ⋅ 10 −3 = 11,16 Ω.
Sn (6,3) 2
ReactanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia: Problema 1.14 La staŃia electrică ”Ciocana” din mun. Chişinău sunt instalate două transformatoare
trifazate de putere cu înfăşurări scindate (divizate) de următorul tip ТPДН – 40000/110/10/10. De
u sc ( r )% U 12n 10,49 115 2
Xt = ⋅ = ⋅ = 220,21 Ω ; determinat parametrii schemei echivalente a acestor transformatoare.
100 S n 100 6,3
Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg datele caracteristice (de paşaport) a acestor ∆P0 36
Gt = = = 2,72 ⋅10 −6 S .
transformatoare şi anume: pentru ТPДН – 40000/110/10/10: S n = 40 MVA; U 1n = 115 kV; U n2 ⋅10 3 115 2 ⋅10 3
U 2 n ( О− J 1, J 2) = 10,5 kV; u sc(О- J1,J2)% = 10,5 %; u sc(J1- J2)% = 3 %; ∆Psc = 170 kW; ∆P0 = 34 kW;
SusceptanŃa se determină după puterea reactivă de magnetizare
I 0% = 0,55 %.
I 0% 1,0
RezistenŃa activă a transformatorului se determină cu următoarea relaŃie: ∆Q0 = ⋅ Sn = ⋅ 25000 = 250 kvar;
100 100
U2 (115) 2
Rt = ∆Psc ⋅ 12n ⋅ 10 −3 = 170 ⋅ ⋅ 10 −3 = 1,41 Ω. ∆Q0 250
Sn (40) 2 Bt = = = 18,9 ⋅10 −6 S .
ReactanŃa inductivă a transformatorului se determină cu expresia: U n2 ⋅10 3 115 2 ⋅10 3
u U 2 10,5 115 2 Problema 2.1 O linie electrică aeriană simplu circuit cu tensiunea 10 kV este echipată cu
X t = sc % ⋅ 1n = ⋅ = 34,72 Ω ; conductoare Al-Ol–95/16 (AC–95/16) dispuse pe stâlpi de beton cu coronamentul în vârfurile unui
100 S n 100 40 triunghi echilateral, linia electrică are lungimea de 8 km şi distanŃa între conductoare este D = 1 m.
X 2′ = X 2′′ = 1,8 ⋅ X t = 1,8 ⋅ 34,72 = 62,49 Ω . LEA alimentează un consumator care necesită o putere P = 1 kW la un factor de putere cosφ = 0,9.
ConductanŃa activă a transformatorului se determină cu expresia: La intrare în linie este impusă tensiunea U1 = 10 kV. Se cere de calculat:
∆P 34 - valorile aproximative ale soluŃiilor U 2(1) şi U 2( 2) ;
Gt = 20 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 2,57 ⋅ 10 − 6 S .
U 1n (115) 2 - factorul de putere în ipoteza că U 1 = U 2 ;
SusceptanŃa inductivă a transformatorului se determină cu relaŃia: - factorul de putere în ipoteza că fazorul U 1 coincide după sens cu fazorul U 2 .
∆Q 220 Rezolvare: Deoarece avem Unom = 35 kV utilizăm schema echivalentă din figura 1.3,d.
Bt = 2 0 ⋅ 10 −3 = ⋅ 10 −3 = 16,6 ⋅ 10 − 6 S ;
U 1n 115 2 RezistenŃa activă poate fi determinată cu relaŃia de mai jos.
I 0,55 Rl = r0 ⋅ l = 0,299 ⋅ 8 = 2,392 Ω .
∆Qo = 0% ⋅ S n = ⋅ 40000 = 220 kvar.
100 100 ReactanŃa inductivă la fel poate fi determinată cu următoarea relaŃie:
X l = x0 ⋅ l = 0,332 ⋅ 8 = 2,565 Ω .
Problema 1.15 Pentru transformatorul trifazat cu trei înfăşurări, montat la staŃia electrică din
1. Calculul valorilor aproximative ale soluŃiilor U 2(1) şi U 2( 2 ) :
oraşul Floreşti, de tipul ТДТН–25000/110/35/10 cu raportul puterilor 100/66,7/66,7% se cere să se
calculeze parametrii schemei echivalente raportaŃi la tensiunea înfăşurării primare. P′′⋅ R + Ql′′⋅ X l P2 ⋅ Rl + Q2 ⋅ X l
U 1 − U 2 = ∆U l ≈ ∆U l′′ = l l = ,
Rezolvare: Transformatorul dat are următoarele caracteristice: U2 U2
Un1=115 kV, ∆Psc=145 kW, ∆P0=36 kW, usc12%=10,5%, usc13%=17%, usc23%=6%, I0%=1,0%. Considerând că: S l′′ = S 2 ; Pl′′= P2 ; Q2′′ = Q2 se obŃine:
Pentru acest tip constructiv de transformator rezistenŃele înfăşurărilor se determină: P ⋅ R + Q2 ⋅ X l
U1 = U 2 + 2 l ; │·U2
∆Psc ⋅U n2 ⋅103 145 ⋅115 2 ⋅10 3 U2
Rt = = = 1,67 Ω;
1,83 ⋅ S n2 1,83 ⋅ 25000 2 U 22 − U 1 ⋅ U 2 + P2 ⋅ Rl + Q2 ⋅ X l = 0 .
R1 = Rt = 1,67 Ω ; R2′ = 1,5 ⋅ Rt = 1,5 ⋅1,67 = 2,51 Ω ; R3′ = 1,5 ⋅ Rt = 2,51 Ω . În continuare se rezolvă ecuaŃia de gradul doi.
ReactanŃa se determină pe baza tensiunilor de scurtcircuit între perechile de înfăşurări P2 = 1 kW; Q2 = P2·tgφ = 0,48 kvar.
( u sc12% , u sc13% , u sc 23% ) care sunt indicate în fişa tehnică a transformatorului, pentru care la început U 22 − 10 ⋅ U 2 + 1 ⋅ 2,392 + 0,48 ⋅ 2,565 = 0 ;
se calculează tensiunea de scurtcircuit a înfăşurărilor: U 22 − 10 ⋅ U 2 + 3,627 = 0;
2
u sc1% = 0,5 ⋅ (u sc12% + u sc13% − u sc 23% ) = 0,5 ⋅ (10,5 + 17 − 6 ) = 10,75%; ∆ = 10 – 4·3,627 = 100 – 14,509 = 85,491;
10 + ∆ 10 + 14,509
u sc 2% = 0,5 ⋅ (u sc12% + u sc 23% − u sc13% ) = 0,5 ⋅ (10,5 + 6 − 17 ) = 0; U 2(1) = = = 9,623 kV;
2 2
u sc 3% = 0,5 ⋅ (u sc13% + u sc 23% − u sc12% ) = 0,5 ⋅ (17 + 6 − 10,5) = 6,25%.
10 − ∆ 10 − 14,509
RezistenŃele reactive se determină: U 2( 2 ) = = = 0,377 kV.
2 2
10 ⋅ u sc1% ⋅ U n21 10 ⋅10,75 ⋅115 2 2. Determinarea factorului de putere în ipoteza că U 1 = U 2 :
X t1 = = = 56,87 Ω , X t 2 = 0 ,
Sn 25000 U 1 = U 2 + ∆U l = U 2 + ∆U l′′ + j ⋅ δU 2′′ = 0 .
Considerând că U 1 = U 2 din expresia de mai sus se obŃine:
10 ⋅ u sc 3% ⋅ U n21 10 ⋅ 6,25 ⋅115 2
X t3 = = = 33,06 Ω. U 1 − U 2 = ∆U l = ∆U l′′ + j ⋅ δU 2′′ = 0 ;
Sn 25000
P′′⋅ R + Ql′′⋅ X l P ′′⋅ X − Ql′′⋅ Rl δU l′′
Calculele ne demonstrează, că rezistenŃa activă în transformatoarele de putere mare poate fi ∆U l′′ = l l = 0; δU l′′ = l l = 0 ; tgϕ = = 0; ⇒ cosφ=1.
neglijată deoarece ea are valori mici în comparaŃie cu cea reactivă. U2 U2 U 2 + ∆U l′′
3. Determinarea factorului de putere în ipoteza că fazorul U 1 coincide după sens cu
ConductanŃa activă a transformatorului:
fazorul U 2 : Dacă fazorul U 1 coincide după sens cu fazorul U 2 atunci:
 P2 ⋅ X l − Q2 ⋅ Rl S 2 ⋅ l 2310 + S 3 ⋅ l310 + S 1 ⋅ l10 S 2 ⋅ (l 23 + l31 + l10 ) + S 3 ⋅ (l 31+l10 ) + S 1 ⋅ l10
δU l′′ = 0 ; δU l′′ = = 0 ⇒ P2 ⋅ X l − Q2 ⋅ Rl = 0 ; S 02 = = =
U2 l02310 l02 + l 23 + l31 + l10
P ⋅ X 1⋅ 2,565 (1 + j ⋅ 0,8) ⋅ (1 + 1 + 2) + (1,5 + j ⋅1) ⋅ (1 + 2) + (1,2 + j ⋅ 0,9) ⋅ 2 10,9 + j ⋅ 8
P2 ⋅ X l = Q2 ⋅ Rl ⇒ Q2 = 2 l = = 1,072 kvar; = = = 1,82 + j ⋅1,33 MVA.
Rl 2,392 2 +1+1+ 2 6
Observăm că am obŃinut aceleaşi valori a fluxului de putere S02, ceea ce dă dovadă că
S 2 = P22 + Q22 = 12 + (1,072) 2 = 1,466 kVA; calculele au fost efectuate corect.
P 1 Considerând nodul “3” nod de separare putem prezenta următoarea schemă echivalentă.
P2 = S 2 ⋅ cos ϕ ⇒ cos ϕ = 2 = = 0,68 .
S 2 1,466 S ′ 02 S ′′ 02 S ′ 23 S ′′ 23

Problema 2.2 O reŃea electrică simplu buclată cu tensiunea nominală Unom= 10 kV, graful
căreia este reprezentat în figura 1, este echipată cu conductoare de tipul Al-Ol-70/11, distanŃa între
Fig.2 Schema echivalentă
conductoare este D = 1 m, lungimea tronsoanelor şi puterile absorbite de consumatori sunt indicate
Calcularea parametrilor schemei echivalente:
în schemă; tensiunea în nodul de echilibru este U0 = 10,5 kV. De determinat valoarea maximă a
R02 = r0·l02 = 0,420·2 = 0,840 Ω;
pierderii de tensiune.
X02 = x0·l02 = 0,341·2 = 0,682 Ω;
R23 = r0·l23 = 0,420·1 = 0,420 Ω;
X23 = x0·l23 = 0,341·1 = 0,341 Ω.
Considerăm că U3 = Unom =10 kV şi în baza lui S23 şi Unom determinăm ∆S23-?
′′ ) 2
( S 23 (0,82) 2 + (0,53) 2
∆ S 23 = 2
⋅ ( R23 + jX 23 ) = ⋅ (0,42 + j 0,341) = 0,004 + j ⋅ 0,003 MVA.
(U nom ) 10 2
′
Determinarea fluxului de putere S 23 -?
′ ″
S 23 = S 23 + ∆ S 23 = 0,82 + j ⋅ 0,53 + 0,004 + j ⋅ 0,003 = 0,824 + j ⋅ 0,533 MVA.
Aplicăm prima teoremă a lui Kirchhoff pentru nodul “2”
″ ′
− S 02 + S 23 + S 2 = 0 ;
Fig.1 Graful reŃelei electrice ″ ′
Rezolvare: Deoarece linia este executată din acelaşi fel de material rezultă că impedanŃa S 02 = S 23 + S 2 = 0,824 + j ⋅ 0,533 + 1 + j ⋅ 0,8 = 1,824 + j ⋅1,333 MVA.
pentru o unitate de lungime este constantă şi v-om utiliza cazul doi de calcul electric. ″
În baza lui S 02 şi Unom determinăm pierderea de putere ∆S02 - ?
Calculul acestei probleme poate fi divizat în două etape şi anume: 2
′′ )
( S 02 (1,824) 2 + (1,333) 2
- etapa directă ∆ S 02 = 2
⋅ ( R02 + jX 02 ) = ⋅ (0,84 + j ⋅ 0,682) = 0,043 + j ⋅ 0,035 MVA.
Determinarea fluxului de putere S01-? (U nom ) 10 2
S ⋅ l + S 3 ⋅ l320 + S 2 ⋅ l 20 S 1 ⋅ (l13 + l32 + l 20 ) + S 3 ⋅ (l 32 +l 20 ) + S 2 ⋅ l 20 ′
S 01 = 1 1320 = = Determinarea fluxului de putere S 02 -?
l01320 l01 + l13 + l32 + l 20 ′ ″
S 02 = S 02 + ∆ S 02 = 1,824 + j ⋅1,333 + 0,043 + j ⋅ 0,035 = 1,867 + j ⋅1,368 MVA.
(1,2 + j ⋅ 0,9) ⋅ (1 + 1 + 2) + (1,5 + j ⋅1) ⋅ (1 + 2) + (1 + j ⋅ 0,8) ⋅ 2 11,3 + j ⋅ 8,2
= = = 1,88 + j ⋅1,37 MVA. - etapa inversă
2 +1+1+ 2 6 ′
Pentru a determina celelalte fluxuri de putere (S23, S32, S02) aplicăm teorema întâi a lui În baza lui U0 şi S 02 determinăm pierderile de tensiune în tronsonul – 02.
Kirchhoff pentru fiecare nod. Considerăm că ∆U 02 = ∆U 02 ′ + jδU 02 ′ ≈ ∆U 02′ ( δU 02 ′ ≈ 0 );
nodul 1. P02′ ⋅ R02 + Q02
′ ⋅ X 02 1,867 ⋅ 0,84 + 1,368 ⋅ 0,682
–S01 + S1 + S13 = 0; ∆U 02 ′ = = = 0,24 kV.
S23 = S3 – S13 = 1,88+j·1,37 – (1,2 + j·0,9) = 0,68 + j·0,47 MVA. U0 10,5
nodul 3. În baza lui U0 şi ∆U 02 ′ determinăm U2-?
–S13 + S3 – S23 = 0; U 2 = U 0 − ∆U 02 ′ = 10,5 − 0,24 = 10,26 kV.
S23 = S3 – S13 = 1,5 + j·1 – (0,68 + j·0,47) = 0,82 + j·0,53 MVA. ′
nodul 2. În baza lui U2 şi S 23 determinăm pierderile de tensiune în tronsonul – 23
–S02 + S2 + S23 = 0; P′ ⋅ R + Q23 ′ ⋅ X 23 0,824 ⋅ 0,42 + 0,533 ⋅ 0,341
∆U 23 ′ = 23 23 = = 0,05 kV.
S02 = S2 + S23 = 1 + j·0,8 + 0,82 + j·0,53 = 1,82 + j·1,33 MVA. U2 10,26
Verificarea se face cu relaŃia:
În baza lui U2 şi ∆U 23 ′ determinăm U3-?
S01 + S02 = S1 + S2 + S3;
1,88 + j·1,37 + 1,82 + j·1,33 = 1,2 + j·0,9 + 1 + j·0,8 + 1,5 + j·1; U 3 = U 2 − ∆U 23 ′ = 10,26 − 0,05 = 10,21 kV.
3,7 + j·2,7 = 3,7 + j·2,7.
sau determinăm fluxul de putere S02 prin relaŃia:
 Problema 2.3 Se consideră o LEA trifazată simplu circuit cu tensiunea 110 kV cu lungimea l Observăm că cu cît lungimea liniei este mai mică cu atât eroarea este mai mică şi invers
= 100 km, echipată cu conductoare Al-Ol-150/19 (AC-150/19) dispuse pe stîlpi de beton cu modul eroarea mai mare când lungimea liniei este mai mare.
de dispunere a conductoarelor orizontal. DistanŃa între conductoare este de 4,5 m. Se cere:
5. de alcătuit schema echivalentă; Problema 2.4 Se consideră o linie electrică aeriană simplu circuit cu tensiunea 110 kV este
6. de determinat rezistenŃa activă Rl a liniei; echipată cu conductoare Al-Ol-185/43 dispuse pe stîlpi de beton cu modul de dispunere a
7. de determinat reactanŃa inductivă X l a liniei; conductoarelor orizontal, LEA are lungimea de 100 km şi distanŃa medie geometrică este Dmg =
5 m. Această linie alimentează un consumator care consumă o putere S2 = 30+j20 MVA, la intrare
8. de determinat susceptanŃa capacitivă Bl a liniei; este impusă tensiunea U1 = 121 kV. De determinat tensiunea la ieşire U2 şi puterea la intrare S1. De
9. de estimat (evaluat) dacă se poate neglija susceptanŃa capacitivă Bl. de analizat dacă se poate neglija componenta transversală a căderii de tensiune δU l′′ şi de construit
Rezolvare: diagrama fazorială de tensiuni.
1. Deoarece avem U nom = 110 kV utilizăm schema echivalentă în “π” care este reprezentată în Rezolvare: Determinarea parametrilor pasivi a LEA:
figura 1.3,b. - RezistenŃa activă
2. Determinarea rezistenŃei active Rl -? Rl = r0·l = 0,154·100 = 15,4 Ω.
28,9 Ω - ReactanŃa inductivă
F = 148 mm 2 ; r0 = = 0,195 ; Xl = x0·l = 0,420·100 = 42 Ω.
148 km
- SusceptanŃa capacitivă
Rl = r0 ⋅ l = 0,195 ⋅100 = 19,5 Ω . Bl = b0·l = 2,82·10–6·100 = 2,82·10–4 S.
3. Determinarea reactanŃei inductive X l − ? Considerăm că tensiunea U2 la pasul “zero” este U 2( 0 ) =112 kV;
5,67 Ω Determinarea puterii reactive de compensare Qc′′ − ?
x0 = 0,1445 ⋅ lg + 0,0157 ⋅1 = 0,425 ;
8,4 ⋅10 −3 km Bl 2,82 ⋅10 −4
X l = 0,425 ⋅100 = 42,5 Ω . Qc′′ = (U 2( 0) ) 2 ⋅
= (112) 2 ⋅ = 1,768 Mvar.
2 2
4. Determinarea susceptanŃei capacitive Bl − ? Aplicăm prima teoremă a lui Kirchhoff în nodul “1”
7,56 7,56 S − S l′′ − jQc′′ + S 2 = 0 ;
b0 = ⋅10 −6 = ⋅10 −6 = 2,67 ⋅10 −6 ;
Dm. g 5,67 km S l′′ = Pl′′+ jQl′′ = S 2 − jQc′′ = 30 + j 20 − j1,768 = 30 + j18,232.
lg lg −3
r 8,4 ⋅10 Determinarea tensiunii la iesire U2 - ?
5. Pentru a evalua dacă se poate neglija susceptanŃa Bl trebuie de făcut următoarele operaŃii: Pentru a ne simplifica calculele considerăm că δU l′′ =0;
a. determinarea puterii reactive de compensare Qc−?
Deoarece avem aceeaşi tensiune la capetele liniei putem scrie: P ′′⋅ R + Ql′′ ⋅ X l
U1 = U 2 + l l · U2
Qc = Ql = (Unom)2·Bl = 1102·2,67·10−4 = 3,231 MVAr. U2
b. determinarea puterii aparente S−? U 22 − U 1U 2 + Pl′′⋅ Rl + Ql′′ ⋅ X l = 0 ;
S = 3 ⋅ U nom ⋅ I l ; I l = F ⋅ j ec ;
U 22 − 121⋅ U 2 + 30 ⋅15,4 + 18,232 ⋅ 42 = 0 ;
A
jec – densitatea economică, jec=1 ; U 22 − 121⋅ U 2 + 1227,744 = 0 .
mm 2
3
Rezolvând ecuaŃia de gradul doi obŃinem:
Il = 150 A; S = 3 ⋅110 ⋅150 ⋅10 = 28,59 MVA.
121 + 1212 − 4 ⋅1227,744
c. determinarea puterii active P şi puterii reactive Q la un factorul de putere cosδ =0,9. U 21 = = 109,82 kV;
2
S = P2 + Q2 ;
121 − 1212 − 4 ⋅1227,744
P = 3 ⋅ U ⋅ I ⋅ cos δ = S ⋅ cos δ = 28,59 ⋅ 0,9 = 25,731 MW; U 22 = = 11,18 kV.
2
Q = 3 ⋅ U ⋅ I ⋅ sin δ = S ⋅ sin δ = S 2 − P 2 = (28,59) 2 − ( 25,731) 2 = 12,462 Mvar. Bl
În baza lui U 21 şi determinăm Qc′′ − ?
Ql 3,231 2
⋅100% = ⋅100 = 25,93 ≈ 26% ;
Q 12,462 B 2,82 ⋅10 −4
Qc′′ = (U 2(1) ) 2 ⋅ l = (109,82) 2 ⋅ =1,7 Mvar.
Deoarece am obŃinut un procent mare (de 26 %), la calcule trebuie de luat în consideraŃie 2 2
susceptanŃa capacitivă. Determinăm S l′′ - ?
Dacă avem o linie cu aceiaşi parametri numai că lungimea ei este de 10 km obŃinem: S l′′ = S 2 − jQc′′ = 30 + j20 – j1,7 = 30 + j18,3 MVA.
Bl = 2,67·10-6·10 = 2,67·10-5 S.
Puterea reactivă de compensare va fi: Determinăm U1calcul - ?
Qc = Ql = (Unom)2·Bl = 1102·2,67·10−5 = 0,323 Mvar; U 1calcul = U 2 + ∆U l′′ = U 2 + ∆U l′′ + jδU l′′ ;
Ql 0,323 P′′⋅ R + Q′′⋅ X 30 ⋅15,4 + 18,3 ⋅ 42
⋅100% = ⋅100 = 2,593 ≈ 2,6% ∆U l′′ = l l 1 l l = =11,2 kV;
Q 12,462 U2 109,82
Făcând verificarea observăm că am obŃinut 2,6% şi putem neglija susceptanŃa capacitivă.
 Pl′′⋅ X l − Ql′′⋅ Rl 30 ⋅ 42 − 18,3 ⋅15,4 Rezolvare:
δU l′′ = = =8,91 kV; Alcătuim schema echivalentă a reŃelei.
U 21 109,82
U1calcul = 109,82 + 11,2 + j8,91 = 121,02 + j8,91 kV;
U 1calcul = (U 2 + ∆U l′′) 2 + (δU l′′) 2 = (109,82 + 11,2) 2 + (8,91) 2 =121,35 kV;
δU l′′ 8,91
tgδ 2 = = = 0,74 ⇒ δ 2 = 0 0 4′ .
U 2 + ∆U l′′ 109,82 + 11,2
Se observă bine că componenta transversală a căderii de tensiune δU l′′ puŃin influenŃează, pe
viitor o putem neglija.
Determinarea puterii la intrare S1- ?
Aplicăm prima teoremă a lui Kirchhoff în nodul “2”
− S1 + S l′ − jQc′ = 0 ;
S1 = S l′ − jQc′ = Pl′ + j (Ql′ − Qc′ ) . Fig.2. Schema echivalentă a RE
Determinăm Qc′ − ? Din tabelul 7 pag.229 [11] se alege parametrii calculaŃi la 100 km a tipurilor de conductoare şi
calculăm parametri reali a tronsoanelor:
Bl 2,82 ⋅10 −4 - tronsonul 1 (0 – a) ACK – 240
Qc′ = U 12 ⋅ = (121) 2 ⋅ = 2,064 Mvar.
2 2 r1 = 12 Ω; x1 = 40,1 Ω; b1 = 2,85·10–4 S;
Determinăm S l′ − ? l 50 l 50
R1 = r1 ⋅ 1 = 12 ⋅ = 6 Ω; X 1 = x1 ⋅ 1 = 40,1⋅ = 20 Ω;
S l′ = ∆S l + S l′′ ; 100 100 100 100
S l′′ ( Pl′′) + (Ql′′)
2 2 l 50
(30) 2 + (18,3) 2 B1 = b1 ⋅ 1 = 2,85 ⋅10 −4 ⋅ = 1,425 ⋅10 −4 S .
∆S l = 1 2
⋅ ( Rl + jX l ) = 1 2
⋅ ( Rl + jX l ) = ⋅ (15,4 + j 42) = 0,428 + j1,166 100 100
(U ) (U 2 ) (109,82) 2
2
- tronsonul 2 (a – b) ACK – 120
S l′ = 0,428 + j1,116 + 30 + j18,3 = 30,428 + j19,466 MVA; r2 = 24,9 Ω; x2 = 42,3 Ω; b2 = 2,69·10–4 S.
S1 = 30,428 + j(19,466 – 2,064) = 30,428 + j17,402 MVA. l 30 l 30
Diagrama fazorială a tensiunilor este prezentată în figura 1. R2 = r2 ⋅ 2 = 24,9 ⋅ = 7,5 Ω; X 2 = x2 ⋅ 2 = 42,3 ⋅ = 12,69 Ω;
100 100 100 100
l 30
B2 = b2 ⋅ 2 = 2,69 ⋅10 − 4 ⋅ = 0,81⋅10 −4 S .
j ⋅ δU l′′ 100 100
- tronsonul 3 (a – c) ACK – 95
∆U l r3 = 31,4 Ω; x3 = 42,9 Ω; b3 = 2,65·10–4 S.
∆U l′′ l 20 l 20
R3 = r3 ⋅ 3 = 31,4 ⋅ = 6,28 Ω; X 3 = x3 ⋅ 3 = 42,9 ⋅ = 8,58 Ω;
100 100 100 100
Fig.1 Diagrama fazorială a tensiunilor l 20
B3 = b3 ⋅ 3 = 2,65 ⋅10 −4 ⋅ = 0,53 ⋅10 −4 S .
100 100
Problema 2.5 De determinat ce valoare a tensiunii trebuie menŃinută în nodul de alimentare Deoarece cunoaştem tensiunile în nodul „c”, calculul regimului liniei se începe din nodul „c”.
(nodul 0) a reŃelei la o sarcină maximă Smax şi la o sarcină minimă Smin = 0,3·Smax a LEA, Determinăm puterea reactivă de compensare a tronsonului 3.
reprezentate în figura 1, dacă în nodul “c” tensiunea în cazul sarcinii maximale să fie nu mai joasă
Qc 3 = U c′ 2 ⋅ B3 = 110 2 ⋅ 0,53 ⋅10 −4 = 0,6 Mvar.
de 110 kV, iar la o sarcină minimală –– 108 kV. Sarcinile în MVA, lungimile tronsoanelor în
kilometri şi tipul conductoarelor utilizate sunt indicate pe desen. Jumătate din această putere este injectată la sfârşitul tronsonului. Atunci puterea la sfârşitul
liniei se va determina în felul următor:
S ′′3 = S c − 0,5 ⋅ jQc 3 = 19 + j 9 − 0,5 ⋅ j 0,6 = (19 + j8,7) MVA.
Pierderile de putere în tronson:
( P′′) 2 + (Q3′′) 2 (19) 2 + (8,7) 2
∆P3 = 3 2
⋅ R3 = ⋅ 6,28 = 0,2 MW;
Uc 110 2
( P3′′) 2 + (Q3′′) 2 (19) 2 + (8,7) 2
∆Q3 = 2
⋅ X3 = ⋅ 8,58 = 0,3 Mvar;
Uc 110 2
ce constituie din puterea tranzitată prin linie:
∆P 0,2
∆P3* = 3 ⋅100 = ⋅100 = 1 %;
P3′′ 19
Fig.1 Schema electrică de principiu a reŃelei electrice
 ∆Q3 0,3 ( P1′′) 2 + (Q1′′) 2 (43) 2 + (18,5) 2
∆Q3* = ⋅100 = ⋅100 = 3 %. ∆P1 = ⋅ R1 = ⋅ 6 = 1 MW ; (∆P1* = 2,4 %);
Q3′′ 8,7 (U a′ ) 2
(111,8) 2
Pierderile de putere în tronsonul 3 constituie mai puŃin de 5 % din puterea tranzitată şi în ( P1′′) 2 + (Q1′′) 2 (43) 2 + (18,5) 2
calculele următoare ele pot fi neglijate, atunci S ′3 = S ′′3 = (19 + j8,7) MVA. ∆Q1 = ⋅ X1 = ⋅ 20,5 = 3,6 M var; (∆Q1* = 19,5 %).
(U a′ ) 2
(111,8) 2
Puterea S′3′ trecând prin rezistenŃele R3 şi X3, duc la crearea căderilor de tensiune pe acest
Puterea la începutul tronsonului este:
tronson, care se determină:
S ′1 = S ′′1 + ∆P1 + j∆Q1 = 43 + j18,5 + 1 + j3,6 = ( 44 + j 22,1) MVA.
P′′⋅ R + Q3′′ ⋅ X 3 19 ⋅ 6,28 + 8,7 ⋅ 8,58
∆U 3′ = 3 3 = = 1,8 kV;
U c′ 110 Căderea de tensiune longitudinală pe tronsonul 1:
P ′′⋅ X − Q3′′ ⋅ R3 19 ⋅ 6,58 − 8,7 ⋅ 6,28 P′′⋅ R + Q1′′⋅ X 1 43 ⋅ 6 + 18,5 ⋅ 20,5
δU 3′ = 3 3 = = 1 kV. ∆U 1′ = 1 1 = = 5,7 kV.
U c′ 110 U a′ 111,8
Tensiunea în nodul „a” se determină ca expresia: Căderea de tensiune transversală pe tronsonul 1:
U ′ a = U c′ + ∆U 3 = U c′ + ∆U 3′ + jδU 3′ ; P′′⋅ X − Q1′′⋅ R1 43 ⋅ 20,5 − 18,5 ⋅ 6
δU 1′ = 1 1 = = 6,9 kV.
U a′ = (U c′ + ∆U 3′ ) 2 + (δU 3′ ) 2 = (110 + 1,8) 2 + 12 = 111,8 kV; U a′ 111,8
sau Ua se determină şi cu ajutorul relaŃiei: Tensiunea în nodul ”0”:
(δU 3′ ) 2 12 (δU1′ ) 2 (6,9) 2
U a′ = U c′ + ∆U 3′ + = 110 + 1,8 + = 118,8 kV. U 0′ = U a′ + ∆U1′ + = 111,8 + 5,7 + = 117,7 kV.
2 ⋅ U c′ 2 ⋅110 2 ⋅U a 2 ⋅111,8
Se vede bine că componenta transversală a căderii de tensiune practic nu influenŃează la calculul Dacă la calcul tensiunii în nodul ”0” neglijăm căderea de tensiune transversală atunci obŃinem:
tensiunii în nodul „a” şi poate să nu fie luată în consideraŃie deoarece: U 0′ = U a′ + ∆U 1′ = 111,8 + 5,7 = 117,5 kV.
(δU 3′ ) 2 12 Eroarea de calcul este:
= = 0,0045 kV. 117,7 − 117,5
2 ⋅ U c′ 2 ⋅110 ⋅100 = 0,17 %.
De aceea e destul pentru a determina componenta longitudinală a căderii de tensiune şi 117,7
tensiunea de determinat după expresia simplificată. Calculul regimului de lucru a liniei la un consum de putere minimală, calculul se începe la fel de
Deoarece nu cunoaştem tensiunea la finele tronsonului 2, determinarea puterii reactive de la nodul ”c” .
compensare a acestui tronson se face după tensiunea nominală: Puterea la sfârşitul tronsonului 3 se va determina în felul următor:
2
Qc 2 = U nom ⋅ B2 = 110 2 ⋅ 0,81 ⋅10 −4 = 0,98 Mvar. S ′′3 min = 0,3 ⋅ S c − 0,5 ⋅ jQc 3 = 0,3 ⋅ (19 + j 9) − 0,5 ⋅ j 0,6 = (5,7 + j 2,4) MVA.
Puterea la sfârşitul tronsonului 2: Pierderile de putere în tronsonul 3 nu le determinăm deoarece ele, ca şi – n regimul când avem
consun de putere maximală, au valori mici.
S ′′ 2 = S b − 0,5 ⋅ jQc 2 = 13 + j 7 − 0,5 ⋅ j 0,98 = (13 + j 6,5) .
Căderea de tensiune pe tronsonul 3 :
Deoarece nu se cunoaşte tensiunea în nodul ”b” şi se cunoaşte tensiunea în nodul ”a”, la P′′ ⋅ R + Q3′′min ⋅ X 3 5,7 ⋅ 6,28 + 2,4 ⋅ 8,58
determinarea pierderilor de putere poate fi utilizată tensiunea nominală: ∆U 3′′ = 3 min 3 = = 0,52 kV.
U c′′ 108
( P′′) 2 + (Q′′) 2 (13) 2 + (5,6) 2
∆P2 = 2 2 2 ⋅ R3 = ⋅ 7,5 = 0,13 MW; (∆P2* = 1,3 %); Tensiunea în nodul ”a”:
U nom 110 2
U a′′ = U c′′ + ∆U 3′′ = 108 + 0,52 = 108,52 kV.
( P2′′) 2 + (Q2′′) 2 (13) 2 + (5,6) 2 Puterea la sfârşitul tronsonului 2:
∆Q2 = 2
⋅ X3 = ⋅12,69 = 0,22 Mvar; (∆Q2* = 3,4 %).
U nom 110 2 S ′′ 2 min = 0,3 ⋅ S b − 0,5 ⋅ jQc 2 = 0,3 ⋅ (13 + j 7) − 0,5 ⋅ j 0,98 = (3,9 + j1,6) MVA.
La fel pot fi neglijate valorile pierderilor de putere în tronsonul 2 deoarece ele constituie mai Deoarece S′ 2 min = S′′ 2 min , atunci căderea de tensiune longitudinală pe tronsonul 2 se determină:
puŃin de 5 % din puterea tranzitată prin tronson, atunci S ′ 2 = S ′′ 2 = (13 + j 6,5) MVA. P′ ⋅ R + Q2′ min ⋅ X 2 3,9 ⋅ 7,5 + 1,6 ⋅12,89
Cunoscând S 2′ şi Ua determinăm căderea de tensiune în tronsonul 2: ∆U 2′′ = 2 min 2 = = 0,3 kV.
U a′′ 108,5
P′′⋅ R + Q2′′ ⋅ X 2 13 ⋅ 7,5 + 6,5 ⋅12,89 Tensiunea în nudul ”b” se determină:
∆U 2′ = 2 2 = = 1,6 kV.
U a′ 111,8 U b′′ = U a′′ − ∆U 2′′ = 108,5 − 0,3 = 108,2 kV.
Tensiunea în nodul ”b” se determină: Puterea reactivă de compensare sumară la sfârşitul tronsonului 1, începutul tronsoanelor 2 şi 3
U b′ = U a′ − ∆U 2′ = 111,8 − 1,6 = 110,2 kV. se determină:
Puterea reactivă de compensare sumară la sfârşitul tronsonului 1, începutul tronsoanelor 2 şi 3 QcΣ = 0.5 ⋅ (U a′′ ) 2 ⋅ ( B1 + B2 + B3 ) = 0,5 ⋅ (108,5) 2 ⋅ (1,42 + 0,8 + 0,53) ⋅10 −4 = 1,6 M var .
se determină: Puterea la sfârşitul tronsonului 1 este:
QcΣ = 0,5 ⋅ (U a′ ) 2 ⋅ ( B1 + B2 + B3 ) = 0,5 ⋅ (111,8) 2 ⋅ (1,42 + 0,8 + 0,53) ⋅10 −4 = 1,7 Mvar. S ′′1 min = S ′ 2 min + S ′3 min + 0,3 ⋅ S a − jQcΣ = 3,9 + j1,6 + 5,7 + j 2,4 + 0,3 ⋅ (11 + j 5) − j1,6 =
Puterea la sfârşitul tronsonului 1 este: = (12,9 + j 3,9) MVA.
S ′′1 = S ′ 2 + S ′3 + S a − jQcΣ = 13 + j 6,5 + 19 + j8,7 + 11 + j 5 − j1,7 = ( 43 + j18,5) MVA.
Căderea de tensiune longitudinală pe tronsonul 1:
Pierderile de putere în tronsonul 1:
 P1′min
′ ⋅ R1 + Q1′′min ⋅ X 1 12,9 ⋅ 6 + 3,9 ⋅ 20,5 Abaterile de putere se determină utilizând expresiile (3.13) şi (3.14)
∆U 1′′ =
(ωP2 )(0) = − Pj + G22 ⋅ [(U 2′ )(20) + (U 2′′)(20) ]− G12 ⋅ (U 2′ )(0) ⋅U1 + B12 ⋅ (U 2′′)(0) ⋅U1 = 30 + 7,69 ⋅10 −3 ⋅112 2 −
= = 1,4 kV.
U a′′ 108,5
Tensiunea în nodul ”0”: − 7,69 ⋅10 −3 ⋅112 ⋅121 = 22,25;
(ωQ2 )(0) = Q2 − B22 ⋅ [(U ′ ) ]
U 0′′ = U a′′ + ∆U 1′′ = 108,2 + 1,4 = 109,6 kV.
+ (U ′j′ )( 0 ) + B12 ⋅ (U 2′ )( 0) ⋅ U 1 + G12 ⋅ (U 2′′ )( 0) ⋅ U 1 = −20 − 20,84 ⋅10 −3 ⋅112 2 +
2 2
2 ( 0)
În aşa mod, tensiunea în nodul de alimentare trebuie să fie egală cu 117,2 kV la o sarcină
maximă, iar la o sarcină minimă –– egală cu 109,6 kV, pentru a menŃine tensiunea în limitele date + 20,98 ⋅10 −3 ⋅112 ⋅121 = 2,91.
în nodul ”c”. Elementele Jacobianului vor avea valorile:
 δ(ωP2 ) 
Problema 3.1 O linie electrică aeriană cu tensiunea nominală Unom = 110 kV este echipată cu   = 2 ⋅ G22 ⋅ (U 2′ )( 0 ) − G12 ⋅ U 1 = 2 ⋅ 7,69 ⋅10 −3 ⋅112 − 7,69 ⋅10 −3 ⋅121 = 0,792;
conductoare de tipul Al-Ol-185/24 dispuse orizontal pe stâlpi de beton, distanŃa medie geometrică  δ(U 2′ )  ( 0)
dintre conductoare este Dmg=5,5 m, lungimea liniei este l =100 km şi alimentează un singur  δ(ωP2 ) 
consumator care consumă o putere S2=30+j·20 MVA, tensiunea la intrare este U1=121 kV. De   = 2 ⋅ G22 ⋅ (U 2′′ )( 0 ) + B12 ⋅ U1 = 20,98 ⋅10 −3 ⋅121 = 2,539;
determinat tensiunea la ieşire U2, utilizând metoda Newton – Raphson.  δ(U 2′′)  ( 0 )
Rezolvare: În primul rând se alcătuieşte schema echivalentă care este prezentată în figura 3.1.  δ(ωQ2 ) 
  = −2 ⋅ B22 ⋅ (U 2′ )( 0 ) + B12 ⋅ U 1 = −2 ⋅ 20,84 ⋅10 −3 ⋅ 112 + 20,98 ⋅ 10 −3 ⋅121 = −2,130;
 δ(U 2′ )  ( 0 )
jQC′ jQC′′
 δ(ωQ2 ) 
Bl Bl   = −2 ⋅ B22 ⋅ (U 2′′ )( 0) + G12 ⋅ U 1 = 7,69 ⋅10 −3 ⋅121 = 0,930.
2 2  δ(U 2′′)  ( 0 )
Determinăm tensiunea la ieşire la pasul ”1”.
Fig. 3.1. Schema echivalentă a LEA ∆U 2′   0,792 2,539
−1
22,25 − 2,165
∆U ′′  = − − 2,130 0,930 ×  2,91  = − 8,088 ;
În continuare se determină elementele pasive a liniei.  2  (0)   (0)    
Rl = r0·l = 0,154·100 = 15,4 Ω; U 2′  U 2′  ∆U 2′  112 − 2,165  109,835
Xl = x0·l = 0,420·100 = 42 Ω; U ′′  = U ′′  + ∆U ′′  =  0  + − 8,088 = − 8,088  .
Bl = b0·l = 2,82·10-6·100 = 2,82·10-4 S;  2  (1)  2  ( 0 )  2  ( 0 )      
Determinarea admitanŃelor: În continuare pentru a efectua calculele se utilizează calculatorul şi se obŃin următoarele rezultate
−1
1 1 ∆U 2′   0,759 2,414 0,539  − 0,716 
Y 12 = = = G12 − jB12 ;
Z 12 R12 + jX 12 pasul ”2” ∆U ′′  = − − 2,039 1,268  × 1,461  = − 1,679 ⋅10 −3  ;
 2  (1)   (1)    
R12 15,4
G12 = = = 7,69 ⋅10 −3 S; U 2′  U 2′  ∆U 2′  109,835 − 0,716  109,119
( R12 ) 2 + ( X 12 ) 2 (15,4) 2 + (42) 2 U ′′  = U ′′ + ∆U ′′  =  − 8,088  +  −3 
= .
X 12 42  2  ( 2 )  2  (1)  2  (1)    − 1, 679 ⋅ 10   − 8,087 
B12 = = = 20,98 ⋅10 −3 S; −1
( R12 ) 2 + ( X 12 ) 2 (15,4) 2 + (42) 2 ∆U 2′   0,748 2,414 3,937 ⋅10 −3  − 5,440 ⋅10 −3 
pasul ”3” ∆U ′′  = − − 2,009 1,267  ×  = −5 
;
B
Y 22 = G22 − jB22 = Y 12 + j l = 7,69 ⋅10−3 − j 20,98 ⋅10−3 + j1,41⋅10− 4 = 7,69 ⋅10−3 − j 20,84 ⋅10 −3 .  2  ( 2)   ( 2)  − 0,011  − 5,495 ⋅10 
2
U 2′  U 2′  ∆U 2′  109,119 − 5,440 ⋅10  109,114
−3
EcuaŃia alcătuită conform ecuaŃiilor nodale va avea forma următoare U ′′  = U ′′  + ∆U ′′  =  − 8,087  +  = .
−5 
3 ⋅ I 2 = U 2 Y 22 − U 1 ⋅ Y 12 .  2  ( 3)  2  ( 2 )  2  ( 2 )   − 5,495 ⋅10   − 8,087 
−1
∆U 2′   0,748 2,414  2,163 ⋅10 −7  − 2,913 ⋅10 −7 
BilanŃul puterilor, folosind varianta rectangulară de exprimare a tensiunilor pasul ”4” ∆U ′′  = − − 2,009 1,267  ×  −7 
= −10 
;
 2  ( 3)   ( 3) − 5,861 ⋅10   6,651 ⋅10 
Într-un nod generator avem +Pg şi +Qg iar într-un nod consumator avem –Pc şi –Qc. U 2′  U 2′  ∆U 2′  109,114 − 2,913 ⋅10 −7  109,114
Abaterile de tensiune se determină cu relaŃia: U ′′  = U ′′ + ∆U ′′  =  − 8,087  +  −10 
= .
−1
 2  ( 4 )  2  ( 3)  2  ( 3 )    6,651 ⋅10   − 8,087 
 δωP2 δωP2  Mai departe nu-i necesar de efectuat calculele deoarece rezultatele sunt aceleaşi, deci soluŃia
∆U 2′   δU ′ δU ′′  ωP2  este rezultatul obŃinut la pasul ”4”.
∆U ′′  = −  δωQ δωQ  × ωQ  .
2 2

 2  ( 0) 2 2  2  (0) Dacă se ia în consideraŃie puterea reactivă de compensare atunci se obŃin următoarele

 δU ′ δU ′′  rezultate: se modifică numai valoare abaterii de putere reactivă.
 2 2  (0)

[ ]
2
 
Se consideră la pasul “zero” că: (ωQ2 )(0) =  Q2 − U nom ⋅ Bl  − B22 ⋅ (U 2′ )(20) + (U ′j′ )(20) + B12 ⋅ (U 2′ )(0) ⋅U1 + G12 ⋅ (U 2′′)(0) ⋅U1 =
 2 
(U 2′ ) ( 0) = 112 kV;
(U 2′′ ) ( 0 ) = 0 .  110 2 ⋅ 2,82 ⋅10 −4 
= − 20 −  − 20,84 ⋅10 −3 ⋅112 2 + 20,98 ⋅10 −3 ⋅112 ⋅121 = 4,616;
 2 
 −1 ∗ ∗ ∗ ∗
∆U 2′   0,792 2,539 22,25 − 1,460  − Y 21 ⋅ U 1 + Y 22 ⋅ U 2 = 3 ⋅ I 2 , (2)
∆U ′′  = − − 2,130 0,930 × 4,616 = − 8,309 ;
 2  (0)   (0)     sau
∗ ∗ ∗
U 2′  U 2′  ∆U 2′  112 − 1,460  110,540 Y 11 ⋅ U 12 − Y 12 ⋅ U 2 ⋅ U 1 = S 1 ; (3)
U ′′  = U ′′  + ∆U ′′  =  0  + − 8,309 = − 8,309  . ∗ ∗ ∗
 2  (1)  2  ( 0 )  2  ( 0 )       − Y 21 ⋅ U 1 U 2 + Y 22 ⋅ U 22 = S 2 . (4)
În continuare pentru a efectua calculele la fel se utilizează calculatorul şi se obŃin următoarele Vom face următoarele notaŃii:
rezultate: ∗
−1 Y 11 = G11 − jB11 = Y11 ⋅ e − jα11 ; Y 11 = Y11 ⋅ e jα11 ;
∆U 2′   0,770 2,411 0,547   − 0,716 
pasul ”2” ∆U ′′  = − − 2,069 1,277  × 1,483  = − 1,703 ⋅10 −3  ; ∗
Y 21 = G21 − jB21 = Y21 ⋅ e − jα 21 ; Y 21 = Y21 ⋅ e jα 21 ; Y 21 = Y 12 ;
 2  (1)   (1)    
∗
U 2′  U 2′  ∆U 2′  110,540 − 0,716  109,824 Y 22 = G22 − jB22 = Y22 ⋅ e − jα22 ; Y 22 = Y22 ⋅ e jα 22 ;
U ′′  = U ′′  + ∆U ′′  =  − 8,309  +  −3 
= .
 2  ( 2 )  2  (1)  2  (1)   − 1,703 ⋅10   − 8,308  U 1 = U 1′ + jU 1′′ = U 1e jΨ1
∗
→ U 1 = U 1e − jΨ1 ;
−1
∆U 2′   0,759 2,411 3,941 ⋅10 −3  − 5,362 ⋅10 −3  ∗
pasul ”3” ∆U ′′  = − − 2,039 1,277  ×  = −5 
; U 2 = U 2′ + jU 2′′ = U 2 e jΨ2 → U 2 = U 2 e − jΨ2 ; Ψ2 − Ψ1 = δ ; − Ψ2 + Ψ1 = −δ ;
 2  ( 2)   ( 2 )  − 0,011  − 5,323 ⋅10  S 2 = P2 + jQ2 = S 2 e jϕ2 ; S 1 = P1 + jQ1 = S1e jϕ1 .
U 2′  U 2′  ∆U 2′  109,824 − 5,362 ⋅10  109,819
−3
Luând în consideraŃie notaŃiile de mai sus din (4) obŃinem:
U ′′  = U ′′ + ∆U ′′  =  − 8,308  +  −5 
= . − Y21e jα 21 ⋅ U 1e − jΨ1 ⋅ U 2 e jΨ2 + Y22 e jα 22 ⋅ U 22 = S 2 e jϕ2 , (5a)
 2  (3)  2  ( 2 )  2  ( 2 )   − 5,323 ⋅10   − 8,308 
−1 − Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 e j (Ψ2 − Ψ1 + α 21 ) + Y22 ⋅ U 22 e jα 22 = S 2 e jϕ2 , (5b)
∆U 2′   0,758 2,411 −7
 2,105 ⋅10  − 2,796 ⋅10  −7
pasul ”4” ∆U ′′  = − − 2,038 1,277  ×  −7 
= −10 
; sau
 2  ( 3)   ( 3) − 5,705 ⋅10   5,849 ⋅10   644δ+7 α 21
448  

U 2′  U 2′  ∆U 2′  109,819 − 2,796 ⋅10 −7  109,819 − Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 ⋅ cos[(Ψ2 − Ψ1 ) + α 21 ] + Y22 ⋅ U 22 ⋅ cos(α 22 ) = S 2 ⋅ cos(ϕ 2 );
U ′′  = U ′′ + ∆U ′′  =  − 8,308  +  −10 
= .   
 2  ( 4 )  2  ( 3)  2  ( 3)    5,489 ⋅10   − 8,308  
 (6)
δ + α 21
Aici se finisează calculele. Analizând rezultatele în cazul când se neglijează puterea reactivă  6447448  
 
de compensare rezultatele puŃin diferă unul de altul, de aceea în continuare nu trebuie de luat − Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 ⋅ sin[(Ψ2 − Ψ1 ) + α 21 ] + Y22 ⋅ U 2 ⋅ sin (α 22 ) = S 2 ⋅ sin (ϕ 2 ). 
2

această putere în consideraŃie.   


Pentru a determina puterea limită (maximă) care poate fi cerută de consumator se de unde
efectuează următorul calcul: S ⋅ cos(ϕ 2 ) Y22 ⋅ U 22 ⋅ cos(α 22 ) 
Se cunoaşte bine următoarea expresie: − cos(δ + α 21 ) = 2 − ;
Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 
P ⋅ R + Ql ⋅ X l  (7)
U1 = U 2 + l l ·U2 S 2 ⋅ sin (ϕ 2 ) Y22 ⋅ U 22 ⋅ sin (α 22 ) 
U2 − sin (δ + α 21 ) = − .
Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 
U 22 − U 1U 2 + Pl ⋅ Rl + Ql ⋅ X l = 0 ; 
(7) se ridică la pătrat şi se adună parte cu parte
U 1 ± U 12 − 4 ⋅ (Pl ⋅ Rl + Ql ⋅ X l ) 2
U2 =
2
; (
[− cos(δ + α 21 )]2 + [− sin(δ + α 21 )]2 = 2 S 22 2 ⋅ cos 2 (ϕ 2 ) + sin 2 (ϕ 2 ) + )
Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2
U1 U 12
− (Pl ⋅ Rl + Ql ⋅ X l ) . Y222 ⋅ U 24 S ⋅ Y ⋅U 2
2
U2 =
±
4 + 2 2 2
( )
⋅ cos 2 (α 22 ) + sin 2 (α 22 ) − 2 ⋅ 22 222 22 (cos(ϕ 2 ) ⋅ cos(α 22 ) + sin(ϕ 2 ) ⋅ sin(α 22 )),
Y ⋅ U1 ⋅ U 2
21 Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2
În continuare radicalul se egalează cu zero şi Ńinând cont că Ql = Pl ⋅ tgϕ se obŃine:
sau
U 12 U 12 S2 Y 2 ⋅U 4 S ⋅ Y ⋅U 2
− (Pl ⋅ Rl + Pl ⋅ tgϕ ⋅ X l ) = 0 ⇒ Pl = . 1 = 2 22 + 2 22 2 2 2 − 2 ⋅ 22 222 22 ⋅ cos(ϕ 2 − α 22 );
4 4 ⋅ (Rl + tgϕ ⋅ X l ) 2
Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2
sau
cos ϕ = 0,85 ⇒ tgϕ = 0,62 , puterea limită se obŃine. Y212 ⋅ U 12 ⋅ U 22 = Y222 ⋅ U 24 − 2 ⋅ S 2 ⋅ Y22 ⋅ U 22 ⋅ cos(ϕ 2 − α 22 ) + S 22 ;
1212 sau
Pl ,max = = 88,3 MW;
4 ⋅ (15,4 + 0,62 ⋅ 42 ) Y222 ⋅ U 24 − (2 ⋅ S 2 ⋅ Y22 ⋅ cos(ϕ 2 − α 22 ) + Y212 ⋅ U 12 )⋅ U 22 + S 22 = 0 ; (8)
144444424444443
Ql ,max = Pl ,max ⋅ tgϕ = 88,3 ⋅ 0,62 = 55 Mvar. A

Această problemă poate fi rezolvată şi prin următoarea metodă. Y222 ⋅ U 24 − A ⋅ U 22 + S 22 = 0 ;

Se alcătuieşte sistemul de ecuaŃii pentru schema din fig. 3.1. sau
∗ ∗ ∗ ∗
Y 11 ⋅ U 1 − Y 12 ⋅ U 2 = 3 ⋅ I 1 ; (1)
 A S 
2 Din relaŃia (3) se obŃine:
U 24 − ⋅ U 22 +  2  = 0 . (9) Y11e jα11 ⋅ U 12 − Y12 e jα12 ⋅ U 2 e − jΨ2 ⋅ U 1e jΨ1 = S1e jϕ1 , (25)
Y222  Y22 
sau
SoluŃia ecuaŃiei (8) este:
2 2
Y11 ⋅ U 12 e jα11 − Y12 ⋅ U 2 ⋅ U 1e j (α12 − Ψ2 + Ψ1 ) = S1e jϕ1 , (26)
A  A   S2  sau
U 22 = ±   − 
2 
 , (10)
2 ⋅ Y222  2 ⋅ Y22   Y22  Y11 ⋅ U 12 ⋅ cos(α11 ) − Y12 ⋅ U 2 ⋅ U 1 ⋅ cos(α 12 − Ψ2 + Ψ1 ) = S1 ⋅ cos(ϕ1 );
 (27)
2 2 Y11 ⋅ U 12 ⋅ sin(α11 ) − Y12 ⋅ U 2 ⋅ U 1 ⋅ sin(α 12 − Ψ2 + Ψ1 ) = S1 ⋅ sin(ϕ1 ). 
A  A   S2 
U2 = ±   − 
2 
 , (11) (27) se ridică la pătrat şi se adună parte cu parte, Ńinând cont că (− Ψ2 + Ψ1 ) = −δ se obŃine:
2 ⋅ Y222  2 ⋅ Y22   Y22 
[ ] [ ]
S12 ⋅ cos(ϕ1 ) 2 + sin(ϕ1 ) 2 = Y112 ⋅ U 14 ⋅ cos(α 11 ) 2 + sin(α11 ) 2 + Y122 ⋅ U 22 ⋅ U 12 ⋅ cos(α 12 − δ) 2 +[
 2 ⋅ S 2 ⋅ Y22 ⋅ cos(ϕ 2 − α 22 ) Y212 ⋅ U 12  S 2  Y 2 ⋅U 2 
A
2
=
2 ⋅ Y22  2
2 ⋅ Y22
+ 2 
=
2 ⋅ Y22  Y22 
⋅ cos(ϕ 2 − α 22 ) + 21 1  =
2 ⋅ Y22 ⋅ S 2 
2
]
+ sin(α 12 − δ) − 2 ⋅ Y11 ⋅ Y12 ⋅ U 2 ⋅ U ⋅ [cos(α11 ) ⋅ cos(α 12 − δ) +sin(α 11 ) ⋅ sin(α12 − δ)],
3
1 (28)
sau
S S12 = Y112 ⋅ U 14 + Y122 ⋅ U 22 ⋅ U 12 − 2 ⋅ Y11 ⋅ Y12 ⋅ U 2 ⋅ U 13 ⋅ cos(α11 − α12 + δ) ,
= 2 ⋅ [cos(ϕ 2 − α 22 ) + V ], (12) (29)
Y22 sau
Y212 ⋅ U 12 S1 = Y112 ⋅ U 14 + Y122 ⋅ U 22 ⋅ U 12 − 2 ⋅ Y11 ⋅ Y12 ⋅ U 2 ⋅ U 13 ⋅ cos(α11 − α 12 + δ) , (30)
unde V = , (13)
2 ⋅ Y22 ⋅ S 2 sau
[cos(ϕ 2 − α 22 ) + V ] = F . (14) S1 = U 1 ⋅ Y112 ⋅ U 12 + Y122 ⋅ U 22 − 2 ⋅ Y11 ⋅ Y12 ⋅ U 2 ⋅ U 1 ⋅ cos(α 11 − α 12 + δ) . (31)
Luând în consideraŃie (12) şi (14) relaŃia (8) se poate scrie în felul următor: Din relaŃia (27) se determină:
U2 =
S2
Y22
(
⋅ F ± F 2 −1 . ) (15)
 Y ⋅ U 2 ⋅ sin(α11 ) − Y12 ⋅ U 2 ⋅ U 1 ⋅ sin(α 12 − δ) 
ϕ1 = arcsin 11 1
S1
 . (32)
 
Din relaŃia (7) obŃinem că: Y12 = 22,4 ⋅ 10 −3 ; α12 = 1,21935 rad.
(δ + α 21 ) = arcsin − S 2 ⋅ sin (ϕ 2 ) − Y22 ⋅ U 2 ⋅ sin (α 22 )  ,
2
 
(16) Y22 = 22,2 ⋅ 10 −3 ; α 22 = 1,21716 rad.
 Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2  S 2 = 36,05 ; ϕ 2 = −2,5535 rad.
δ = (δ + α 21 ) − α 21 . (17) Conform relaŃiei (13) se obŃine:
Din relaŃia (9) rezultă că soluŃie există dacă se îndeplineşte condiŃia:
2 2
V =
(22,4 ⋅10 ) ⋅121 = 4,5657 ;
−3 2 2

 A 

S 
 ≥  2  , (18) 2 ⋅ (22,2 ⋅ 10 ) ⋅ 36,05
−3
2 
 2 ⋅ Y22   Y22  Conform relaŃiei (14) se determină:
sau F = [cos(− 2,5535 − 1,21716) + 4,5657] = 3,7572 .
2 2
 A  S  Conform relaŃiei (15) se determină modulul tensiunii:
 2 
 =  2  , (19)
 2 ⋅ Y22 
A S
 Y22  U 2(1) =
S2
Y22
(
⋅ F + F 2 −1 = ) 36,05 
⋅  3,7572 +
22,2 ⋅ 10 −3 
(3,7572)2 − 1  = 109,4181 .

= 2 , (20)
2 ⋅ Y222 Y22
sau U 2( 2 ) =
S2
Y22
(
⋅ F − F 2 −1 =
36,05 
)
22,2 ⋅ 10 −3 
⋅  3,7572 − (3,7572)2 − 1  = 14,8287 .

A − 2 ⋅ Y22 ⋅ S 2 = 0 . (21) Unghiul δ se determină cu relaŃia (16) şi (17):
RelaŃia (21) primeşte următoarea formă:  S ⋅ sin (ϕ 2 ) − Y22 ⋅ U 22 ⋅ sin (α 22 ) 
2 ⋅ S 2 ⋅ Y22 ⋅ cos(ϕ 2 − α 22 ) + Y212 ⋅ U 12 − 2 ⋅ Y22 ⋅ S 2 = 0 , (22) δ = arcsin − 2  − α 21 ;
 Y21 ⋅ U 1 ⋅ U 2 
sau
2 ⋅ Y22 ⋅ (1 − cos(ϕ 2 − α 22 )) ⋅ S 2 = Y212 ⋅ U 12 , (23) δ (1) = −0,0739 rad = −4,23610 ;
de unde se determină δ ( 2 ) = −0,5596 rad = −32,0624 0 .
(1)
Y212 ⋅ U 12 (1)
U 2 = U 2(1) e jδ = 109,1192 − j8,0823 kV;
S2 = . (24)
2 ⋅ Y22 ⋅ (1 − cos(ϕ 2 − α 22 )) ( 2) ( 2) jδ( 2 )
U =U e
2 2 = 12,5668 − j 7,8717 kV.
Deoarece P2 = S 2 ⋅ cos ϕ 2 din (24) rezultă că puterea maximă absorbită de consumator va avea
Puterea limită se determină:
loc în ipoteza că (ϕ 2 − α 22 ) = π .
(22,4 ⋅10 ) ⋅121 −3 2 2

Y 2 ⋅U 2 P2 max = = 82,72 MW.

P2 max = 21 1 . 4 ⋅ (22,2 ⋅10 ) −3

4 ⋅ Y22
 În baza relaŃiilor (15), (16), (31) şi (32) se pot construi următoarele dependenŃe:
120 0.1 Rezolvare: Pentru a determina pierderile de putere activă şi reactivă în LEA mai întâi trebuie
12 82
de alcătuit schema echivalentă a liniei şi de determinat parametrii ei.
82
108 0.04
0.0241
96 0.02 0 9 18 27 36 45 54 63 72 81 90 Deoarece tensiunea nominală a LEA este 35 kV se utilizează schema echivalentă prezentată în
84 0.08 fig.3.
72 0.14
61 Rl Xl
U2( S ) 60
57
δ( S ) 0.2
1 2 S m ax

48 0.26

36 0.32 0.3472
Fig.3 Schema echivalentă a LEA
Utilizând literatura tehnică se determină
24 0.38

12 0.44
valorile parametrilor schemei echivalente.
Rl = r0 ⋅ l = 0,420 ⋅ 22 = 9,24 Ω;
0.5
0 9 18 27 36 45 54 63 72 81 90
S S

DependenŃa U2 = f(S2) DependenŃa δ = f(S2) X l = x 0 ⋅ l = 0,410 ⋅ 22 = 9,02 Ω.

Pierderile de putere se determină cu relaŃia:
2
P2 + Q 3800 2 + 2356 2
190
1.57 ∆Pl = l 2 l ⋅ Rl = ⋅ 9,24 ⋅ 10 −3 = 151 W;
82
180 82
Un 35 2
1.42
171
2
Pl 2 + Ql 3800 2 + 2356 2
152 1.28
∆Ql = 2
⋅ Xl = ⋅ 9,02 ⋅ 10 −3 = 147 kvar;
133 1.13 Un 35 2
114
0.98 Ql = Qmax = S max ⋅ sin ϕ = Pmax ⋅ tgϕ = 3800 ⋅ 0,62 = 2356 kvar.
φ1( S ) 0.84
S1( S) 95

76
0.69
Pentru a determina pierderile de energie activă e necesar de analizat curba de sarcină.
0.54
1. Se determină durata de utilizare a sarcinii maxime – Tmax.
P ⋅ T + P2 ⋅ T2 + P3 ⋅ T3 + P4 ⋅ T4 + P5 ⋅ T5
57
W
38
0.39 Tmax = a = 1 1 =
0.25
Pmax Pmax
19
3800 ⋅ 1,0 ⋅ 3000 + 3800 ⋅ 0,8 ⋅ 2000 + 3800 ⋅ 0,6 ⋅ 1000 + 3800 ⋅ 0,4 ⋅ 2000 + 3800 ⋅ 0,2 ⋅ 760
0.1
0 9 18 27 36 45 54 63 72 81 90 = = 6152 h / an;
0 10 20 30 40 50
S
60 70 80 90 100 S
3800
DependenŃa φ1 = f(S2)
DependenŃa S1 = f(S2)
2. Se determină sarcina medie Smed şi medie pătratică Smp.
1 sarcina medie se determină cu relaŃia:
Problema 4.1 Se consideră o linie electrică trifazată, curent alternativ, simplu circuit de
35 kV (fig.1). Linia alimentează un consumator industrial care absoarbe, în orele de vârf ale curbei
P Wa 23275000
S med = med = = = 3126 kVA;
de sarcină, o putere activă de 3800 kW, la un factor de putere cosφ = 0,85. LEA are 22 km şi este cos ϕ Tan ⋅ cos ϕ 8760 ⋅ 0,85
executată cu conductoare din oŃel–aluminiu de tipul AC – 70/11. Curba de sarcină este prezentată în 2 sarcina medie pătratică se determină cu relaŃia:
fig.2. Să se determine pierderile de putere şi de energie (exacte şi aproximative) în linie prin toate 1 2
metodele. S mp =
Pmp
cos ϕ
=
Tf
(
P1 ⋅ T1 + P22 ⋅ T2 + P32 ⋅ T3 + P42 ⋅ T4 + P52 ⋅ T5 cos ϕ = )
3800 2 ⋅ 3000 + 3040 2 ⋅ 2000 + 2280 2 ⋅ 1000 + 1520 2 ⋅ 2000 + 760 2 760
0,85 = 3374 kVA;
8760
Fig.1 Schema LEA 3. Se determină pierderile de energie activă prin toate metodele.
S2 3126 2
3 ∆W = med2 ⋅ Rl ⋅ k 2f ⋅ T f = ⋅ 9,24 ⋅ 1,08 2 ⋅ 8760 ⋅ 10 −3 = 753122 kW·h/an;
Un 35 2
k f – coeficientul de formă a curbei de sarcină;
S mp 3374
kf = = = 1,08 .
S med 3126
2
S mp 3374 2
- ∆W = 2
⋅ Rl ⋅ T f = ⋅ 9,24 ⋅ 8760 ⋅ 10 −3 = 752195 kW·h/an;
U n 35 2
2
S 44712
- ∆Wex = max
2
⋅ Rl ⋅ τ ex = ⋅ 9,24 ⋅ 4793 ⋅ 10 −3 = 722691 kW·h/an;
Fig.2 Curba de sarcină anuală clasată U n 35 2
 τ ⋅Tf k 2f ⋅ Tmax
2
1,08 2 ⋅ 6000 2
kf = ⇒ τ ex = = = 4793 h/an.
Tmax Tf 8760
τ ex – durata pierderilor maximale determinate exact;
2 Fig.1 Schema de principiu a reŃelei electrice
S max 44712 Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg parametrii de paşaport a transformatoarelor şi
∆Wap = 2
⋅ Rl ⋅ τ ap = ⋅ 9,24 ⋅ 4787 ⋅ 10 −3 = 721786 kW·h/an;
Un 35 2 anume: S n = 16 MVA; U 1n = 115 kV; U 2 n = 11 kV; u sc % = 10,5 %; ∆Psc = 85 kW; ∆P0 = 18 kW;
2 2
 T   6125  I 0% = 0,7 %.
τ ap =  0,124 + max4  ⋅ 8760 =  0,124 +  ⋅ 8760 = 4787 h/an;
 10   10 4  Pierderile de putere activă şi reactivă într-un singur transformator se determină cu relaŃia:
∆Pt = ∆P0 + ∆Psc ⋅ k о2 = 18 + 85 ⋅ (1,25) = 150,8 kW,
2
τ ap – durata pierderilor maximale determinate aproximativ;
u sc % 2 10,5
⋅ (1,25) ⋅ 16000 = 2737 kvar,
2
Problema 4.2 La un post de transformare, echipat cu două transformatoare de tipul ∆Qt = ∆Q0 + ⋅ k о ⋅ S n = 112 +
100 100
TM – 630/10/0,4, sunt conectaŃi doi consumatori care au consumat 5000000 kW·h. Durata de S 20 I 0,7
utilizare a sarcinii maxime este 5000 h/an. Considerând că transformatoarele funcŃionează în paralel k о = sar = = 1,25 ; ∆Q0 = 0% ⋅ S n = ⋅ 16000 = 112 kvar.
să se determine: Sn 16 100 100
1. pierderile de putere şi de energie în transformatoare; Pierderile de putere activă şi reactivă în transformatoarele SE (când transformatoarele lucrează
2. să se studieze cum variază valoarea procentuală a pierderii de energie în în paralel) se determină cu relaŃia:
funcŃie de cantitatea de energie consumată; ∆P 85
∆Pt (1+ 2 ) = 2 ⋅ ∆P0 + sc ⋅ k о2 = 2 ⋅ 18 + ⋅ (1,25) = 102,4 kW,
2
Rezolvare: Din literatura tehnică se aleg parametrii de paşaport a transformatoarelor şi 2 2
anume: S n = 630 kVA; U 1n = 10,5 kV; U 2 n = 0,4 kV; u sc % = 5,5 %; ∆Psc = 8,5 kW; u 10,5
⋅ (1,25) ⋅ 16000 = 1636,5 kvar.
2
∆Qt (1+ 2 ) = 2 ⋅ ∆Q0 + sc % ⋅ k о2 ⋅ S n = 2 ⋅ 112 +
∆P0 = 1,31 kW; I 0% = 3,0 %. 2 ⋅ 100 2 ⋅ 100
Pentru a determina pierderile de putere şi de energie trebuie de determinat sarcina Pierderile de energie activă în cazul când transformatoarele funcŃionează separat şi în paralel
consumatorilor la un factor de putere cosφ=1,0. Această sarcină se determină cu relaŃia: se determină în felul următor:
∆Wt = ∆P0 ⋅ T f + ∆Psc ⋅ k о2 ⋅ τ = 18 ⋅ 8760 + 85 ⋅ (1,25) ⋅ 4592 = 767555 kW·h/an,
2
P Wa 5000000
S sar = S max = max = = = 1000 kVA;
cos ϕ Tmax ⋅ cos ϕ 5000 ⋅ 1,0 ∆Psc 2 85
⋅ k о ⋅ τ = 2 ⋅ 18 ⋅ 8760 + ⋅ (1,25) ⋅ 4592 = 620297,5 kW·h/an,
2
∆Wt (1+ 2) = 2 ⋅ ∆P0 ⋅ T f +
Pierderile de putere activă şi reactivă se determină cu relaŃia: 2 2
∆P 8,5 2 2
⋅ (1,59 ) = 13,36 kW;  T   6000 
2
∆Pt = 2 ⋅ ∆P0 + sc ⋅ k о2 = 2 ⋅ 1,31 + τ =  0,124 + max4  ⋅ 8760 =  0,124 + ⋅ 8760 = 4592 h/an.
2 2 4 
 10   10 
u 5,5
⋅ (1,59 ) ⋅ 630 = 81,6 kvar;
2
∆Qt = 2 ⋅ ∆Q0 + sc % ⋅ k о2 ⋅ S n = 2 ⋅ 18,9 + Din analiza rezultatelor se observă că la funcŃionarea în paralel a transformatoarelor pierderile
2 ⋅ 100 2 ⋅ 100 de putere cât şi de energie au valori mai mici decât în cazul funcŃionării separat.
S 1000 I 3,0 Pentru a determina pierderile de putere activă şi reactivă în LEA mai întâi trebuie de alcătuit
k о = sar = = 1,59 ; ∆Q0 = 0% ⋅ S n = ⋅ 630 = 18,9 kvar.
Sn 630 100 100 schema echivalentă a liniei şi de determinat parametrii ei.
Pierderile de energie se determină în felul următor: Deoarece tensiunea nominală a LEA este 110 kV se utilizează schema echivalentă în ”π”.
∆P 8,5
⋅ (1,59 ) ⋅ 3411 = 59600 kW·h/an;
2
∆Wt = 2 ⋅ ∆P0 ⋅ T f + sc ⋅ k о2 ⋅ τ = 2 ⋅ 1,31 ⋅ 8760 +
2 2 jQC jQC
2 2 Bl Bl
 T   5000  2 2
τ =  0,124 + max4  ⋅ 8760 =  0,124 + 4 
⋅ 8760 = 3411 h/an.
 10   10 
∆Wt 59600 Utilizând literatura tehnică se determină valorile parametrilor schemei echivalente.
∆Wt % = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 1,19 % . Rl = r0 ⋅ l = 0,118 ⋅ 50 = 5,9 Ω;
Wa 5000000
Consumul tehnologic al transformatoarelor constituie 1,19 % din toată energia electică X l = x 0 ⋅ l = 0,401 ⋅ 50 = 20,05 Ω;
tranzitată prin ele. Bl = b0 ⋅ l = 2,85 ⋅ 10 −6 ⋅ 50 = 142,5 ⋅ 10 −6 S;
Bl 142,5 ⋅ 10 −6
Problema 4.3 Un consumator industrial care necesită o putere maximă de 20 MVA, la un QC = U n2 ⋅ = 110 2 ⋅ = 0,862 Mvar.
factor de putere cosφ = 0,9, este alimentat de la o staŃie electrică de transformare 110/10 kV dotată 2 2
cu două transformatoare de tipul ТДН 16000/110/10 conectate la o LEA de 110 kV cu lungimea de Se consideră că în staŃie transformatoarele funcŃionează în paralel, atunci se obŃine:
50 km (fig.1). LEA este echipată cu conductoare din oŃel–aluminiu de tipul AC – 240/32 dispuse S l max = S max + ∆ S t = Pmax + ∆Pt (1+ 2) + j ⋅ (Qmax + ∆Qt (1+ 2 ) ) = 18 + 0,1024 + j ⋅ (8,7 + 1,6365) =
orizontal cu distanŃa dintre faze de 4,5 m. Durata de utilizare a sarcinii maxime este Tmax =6000h/an. = 18,1024 + j ⋅ 10,3365 MVA;
Să se determine pierderile de putere şi de energie în linie şi în transformatoarele staŃiei. Pmax = S max ⋅ cos ϕ = 20 ⋅ 0,9 = 18 MW;
Qmax = S max ⋅ sin ϕ = Pmax ⋅ tgϕ = 20 ⋅ 0,435 = 8,7 Mvar.
 Pierderile de putere se determină cu relaŃia:
P 2 + (Ql max − QC ) (18,1024)2 + (10,3365 − 0,862)2 ⋅ 5,9 = 0,204 MW;
2

∆Pl = l max 2
⋅ Rl =
Un 110 2
Pl 2max + (Ql max − QC ) (18,1024)2 + (10,3365 − 0,862)2 ⋅ 20,05 = 0,692 Mvar;
2

∆Ql = 2
⋅ Xl =
Un 110 2
Pierderile de energie în LEA se determină cu expresia:
∆Wl = 3 ⋅ R ⋅ I l2max ⋅ cos ϕ ⋅ τ = ∆Pl ⋅ τ = 0,204 ⋅ 4952 ⋅10 3 = 1010208 kW·h/an.
La determinarea pierderilor de putere şi de energie în LEA pierderile corona se neglijează.
Fig.1 Schema de principiu a RE de (0,4 – 110) kV
Problema 4.4 O uzină, ce consumă o putere de (40+j30) MVA, se alimentează, de la o staŃie Rezolvare:
electrică ce se află la distanŃa l = 180 km de la uzină, prin intermediu unei LEA, confecŃionată din Consumul propriu tehnologic procentual în RE de 110 kV se determină cu relaŃia:
conductor de tipul ACKП–240, cu tensiunea de 220 kV. Tensiunea la sfârşitul liniei când avem
∆W(110) ∆W(110)% ⋅ W(110)
consum maxim de putere este egală cu U2 = 215 kV. De determinat pierderile de putere în linie. ∆W(110)% = ⋅ 100 ⇒ ∆W(110) = , (1)
Rezolvare: Din tabele şi acte normative găsim: W(110) 100
Ω Ω S Iar consumul propriu tehnologic în RE de 10 kV se determină:
r0 = 0,12 , x0 = 0,43 şi b0 = 2,66 ⋅ 10 −6 . Atunci obŃinem:
km km km ∆W(10 ) ∆W(10 )
∆W(10)% = ⋅ 100 = ⋅ 110 , (2)
R = r0 ⋅ l = 0,12 ⋅ 180 = 21,6 Ω ; W(10) W(110) − ∆W(110)
X = x 0 ⋅ l = 0,43 ⋅ 180 = 77,4 Ω ; W(10 ) = W(110) − ∆W(110) ;
B = b0 ⋅ l = 2,66 ⋅ 10 −6 ⋅ 180 = 4,8 ⋅ 10 −4 S . Din relaŃia (2) rezultă:
Puterea reactivă de compensare a liniei se determină în felul următor: ∆W(10)% ⋅ (W(110) − ∆W(110) )
∆W(10 ) = ;
Qc = U 22 ⋅ B = 215 2 ⋅ 4,8 ⋅ 10 −4 ≈ 22 Mvar. 100
Determinăm puterea aparentă la sfârşitul liniei Ńinând cont de faptul că jumătate din puterea ∆W(10)% ∆W(110 )%
reactivă de compensare a liniei este injectată la sfârşitul liniei. Atunci avem: ∆W(10) + ∆W(110 ) =
100
[
⋅ W(110 ) − ∆W(110 ) +
100
] ⋅ W(110 ) ;

 ∆W(110)% ⋅ W(110) ∆W(10)% ⋅ (W(110) − ∆W(110) )

1 22
S 2 = P2 + j (Q2 − Qc ) = 40 + j (30 − ) = (40 + j19) MVA .
2 2 [ ]
W( 0, 4) = W(110) − ∆W(110) + ∆W(10) = W(110) − 
100
+
100
;
Pierderile de putere în linie se determină:  
P2 + Q2 40 2 + 19 2 ∆W( 0, 4 ) ∆W( 0, 4 )
∆W( 0, 4 )% = ⋅ 100 =
∆P = 2 2 2 ⋅ R =
U2 215 2
⋅ 21,3 = 0,92 MW ;
W( 0, 4) [
W(110) − ∆W(110) + ∆W(10 ) ] ⋅100 ⇒
∆Q =
P22 + Q22
⋅X =
40 2 + 19 2
⋅ 77,4 = 3,28 M var . ⇒ ∆W( 0, 4) =
[
∆W( 0, 4 )% ⋅ (W(110) − ∆W(110) + ∆W(10 ) ]) ;
2
U2 215 2 100
Pierderile totale de putere se determină: ∆W( 0, 4 −110 ) = ∆W( 0, 4) + ∆W(10) + ∆W(110 ) ;
∆S = ∆P 2 + ∆Q 2 = 0,92 2 + 3,28 2 = 3,41 MVA , care constituie din puterea totală
∆W( 0, 4 −110) =
[
W(110) − ∆W(110) + ∆W(10 ) ]
⋅ ∆W( 0 , 4 )% +
∆W(10)% ⋅ (W(110) − ∆W(110) ) ∆W(110)% ⋅ W(110)
+
∆S 3,41 100 100 100
⋅ 100 = ⋅ 100 = 6,82 %.
S 40 2 + 30 2 W = Pmax ⋅ Tmax = 2000 ⋅ 6000 = 12000000 kWh;
∆W(110)% ⋅ W(110) 4,5 ⋅ 12000000
∆W(110) = = = 540000 kWh;
Problema 4.5 Să sere de obŃinut relaŃiile ∆W( 0, 4 −110 )% = f (∆W( 0, 4 )% ), ∆W(10)% , ∆W(110 )% dacă 100 100
sunt cunoscute consumul propriu tehnologic procentual în RE de 110 kV – ∆W(110)% = 4,5 %, RE 10 ∆W(10)% ⋅ (W(110) − ∆W(110) ) 5,5 ⋅ (12000000 − 540000)
∆W(10) = = = 630300 kWh;
kV – ∆W(10)% = 5,5 % şi în RED 0,4 kV – ∆W( 0, 4 )% = 6,0 %. Puterea activă maximă tranzitată prin 100 100
LEA este Pmax = 2000 kW, Tmax = 6000 h/an şi cosφ = 0,88. Tipul, lungimea, şi numărul LEA cât şi ∆W( 0, 4 ) =
[ =
]
∆W( 0, 4 )% ⋅ (W(110 ) − ∆W(110 ) + ∆W(10) ) 6,0 ⋅ (1200000 − (540000 + 630300 ))
=
a transformatoarelor din staŃiile electrice sunt indicate în schema de principiu prezentată în figura 1. 100 100
= 649782 kWh;
∆W( 0, 4 −110 ) = ∆W( 0, 4 ) + ∆W(10) + ∆W(110 ) = 540000 + 630300 + 649782 = 1820082 kWh.
 Probleme propuse către rezolvare
Problema 1. Să se calculeze rezistenŃa activă şi reactanŃa inductivă a unei linii electrice
aeriene cu simplu circuit de 35 kV, echipată:
a) cu conductorul de oŃel-aluminiu (AC-95/16);
b) cu conductorul din oŃel (ПМС-95).
DistanŃa între faze este de 3,5 m şi lungimea liniei este de 15 km.
Problema 2. Să se calculeze parametrii pasivi a unei linii electrice aeriene simplu circuit de
10 kV, echipată cu conductoare de oŃel ПМС-50. Fazele sunt dispuse în vârfurile unui triunghi
echilateral pe capul unui stâlp, cu distanŃa de 1m între ele. Linia alimentează un consumator de
1000 kW la cosϕ = 0,85. Lungimea liniei este de 5 km.
Problema 3. De determinat rezistenŃa activă a unei LEA cu tensiunea de 110 kV, îndeplinită
cu conductor de tipul AC-120 cu lungimea de 65 km, la temperatura 0 şi 35 0C.
Problema 4. De estimat pentru care secŃiuni ale LEC de 10 kV se poate neglija reactanŃa
inductivă dacă secŃiunea variază în limitele 16 ÷ 240 mm2.
Problema 5. O întreprindere industrială se alimentează de la două surse cu tensiunea 10kV
printr-o LEA şi o LEC. Lungimea LEA este de 8,5 km şi este îndeplinită cu conductor de tipul AC-
120/19 cu distanŃa medie geometrică între conductoare de 2 m. Lungimea LEC este de 5 km (cablu
AAБ-95). Se cere să se determine parametrii schemei echivalente a liniilor respective.
Problema 6. Să se întocmească schema echivalentă şi să se determine parametrii LEA de
110 kV „Floreşti2 - Şoldăneşti” executată din conductor de tipul AC-150/24. Conductoarele sunt
dispuse pe stâlpi în vârful unui triunghi echilateral, cu distanŃa între ele de 4,5 m. Lungimea liniei
este de 53,2 km..
Problema 7. Se consideră o LEA de 35(110) kV. De trasat curbele de variere a rezistenŃei
active (r0) şi a reactanŃei inductive (x0) pentru unitatea de lungime în funcŃie de secŃiunea
transversală a conductoarelor. SecŃiunea variază de la 35 mm2 până la 240 mm2. Unom = 35 kV,
Dmg=3,5 m; Unom = 110 kV, Dmg = 5 m.
Problema 8. O linie de 110 kV, simplu circuit, este echipată cu conductor din oŃel-aluminiu
având secŃiunea de 185/29 mm2. Conductoarele sunt dispuse pe stâlpi în plan orizontal la distanŃa
dintre ele de 4 m. Lungimea liniei este de 70 km. Să se întocmească schema echivalentă şi să se
determine parametrii ei.
Problema 9. O linie electrică cu simplu circuit de 110 kV, echipată cu conductoare din oŃel-
aluminiu de tip AC-120/19, alimentează un consumator la distanŃa de 55 km. Conductoarele sunt
dispuse în vârful unui triunghi echilateral, cu distanŃa între ele de 3,5 m. Să se alcătuiască schema
echivalentă şi să se determine parametrii ei.
Problema 10. O linie electrică de 330 kV alimentează o staŃie de transformatoare a unui
consumator situat la o distanŃă de 270 km. Linia este echipată cu conductoare din oŃel-aluminiu de
tipul 2×ACO-300 cu distanŃa de 9 m între faze. Să se calculeze parametrii pasivi ai LEA.
Problema 11. Pentru LEA cu simplu circuit de 400 kV şi lungimea de 350 km, echipată cu
conductoare fasciculare de tipul AC-450/50 se cere să se calculeze reactanŃa specifică în
următoarele două cazuri: când în fiecare fază sînt două conductoare şi respectiv când în fiecare fază
sunt trei conductoare dispuse în vârful unui triunghi echilateral. Fazele sunt dispuse în plan
orizontal, pe capul unui stâlp portal, cu distanŃa de 15 m între ele. DistanŃele între conductoarele
aceleiaşi faze – 400 mm.
Problema 12. La un post de transformare al unei uzine este instalat un transformator trifazat
de putere de tipul ТM – 1000/10/0,4. Se cere să se determine parametrii schemei echivalente a
acestui transformator şi de estimat dacă se poate de neglijat componenta activă a tensiunii de
scurtcircuit.
Problema 13. Să se determine parametrii schemei echivalente şi de estimat dacă se poate de
neglijat componenta activă a tensiunii de scurtcircuit a transformatorului de tipul
ТДН –25000/35/6,3.
Problema 14. La staŃia electrică din Şerpeni sunt instalate două transformatoare trifazate de
putere de următorul tip ТДН – 10000/110/10. De determinat parametrii schemei echivalente a
acestor transformatoare.
Problema 15. Pentru transformatorul trifazat cu trei înfăşurări, montat la staŃia electrică din
oraşul Anenii-Noi, de tipul ТДТН–16000/110/35/10 cu raportul puterilor 100/66,7/66,7% se cere
să se calculeze parametrii schemei echivalente raportaŃi la tensiunea înfăşurării primare.
Problema 16. La staŃia electrică din Străşeni sunt instalate două autotransformatoare trifazate
de putere de următorul tip АТДЦТН – 200000/330/110/10. De determinat parametrii schemei
echivalente a acestor autotransformatoare.
Problema 17. La staŃia electrică a Uzinei de Tractoare din mun. Chişinău sunt instalate două
transformatoare trifazate de putere cu înfăşurări scindate (divizate) de următorul tip
ТPДН–25000/110/6,3/6,3. De determinat parametrii schemei echivalente a acestor transformatoare.
Problema 18. O linie electrică aeriană simplu circuit cu tensiunea 10 kV este echipată cu
conductoare Al-Ol–70/11 (AC–70/11) dispuse pe stâlpi de beton cu coronamentul în vârfurile unui
triunghi echilateral, linia electrică are lungimea de 6,5 km şi distanŃa între conductoare este D =
1,5 m. LEA alimentează un consumator care necesită o putere P = 0,85 kW la un factor de putere
cosφ = 0,87. La intrare în linie este impusă tensiunea U1 = 10 kV. Se cere de calculat:
- valorile aproximative ale soluŃiilor U 2(1) şi U 2( 2) ;
- factorul de putere în ipoteza că U 1 = U 2 ;
- factorul de putere în ipoteza că fazorul U 1 coincide după sens cu fazorul U 2 .
Problema 19. O linie electrică aeriană simplu circuit de 35 kV, alimentează un consumator
situat la distanŃa de 3 km, care necesită o putere de 26 MW. Linia este executată cu conductoare de
oŃel-aluminiu de 95/16. Fazele sunt dispuse orizontal pe capul unui stâlp, cu distanŃa de 4 m.
Rezistivitatea electrică a aluminiului este 28,9 Ω ⋅ mm 2 / km . Tensiunea la intrare este U1= 36 kV.
Să se determine: factorul de putere în ipoteză că fazorul U1 coincide după direcŃie cu fazorul U2,
considerând că linia funcŃionează în gol.
Problema 20. Pentru o schemă cu trei patru circuite de ales sistemul principal de circuite şi
de scris în mod desfăşurat ecuaŃiile curenŃilor circulari.
Problema 21. O linie electrică aeriană de 35 kV cu lungimea de 20 km funcŃionează în gol.
Tensiunea la ieşire din linie este de 35 kV. Conductoarele sunt de 70/11 din oŃel-aluminiu. Să se
determine U1 şi I1 pe cale grafică şi analitică.
Problema 22. O LEA simplu circuit de 110 kV, alimentează un consumator situat la distanŃa
de 70 km, care necesită 0 putere de 70 MW, la un factor de putere cosφ = 0,8. Linia este echipată cu
conductoare din oŃel-aluminiu de tipul AC – 185/29. Fazele sunt dispuse orizontal cu distanŃa între
ele de 4.5 m. Tensiunea U1 = 115 kV. Să se determine:
1. parametrii schemei echivalente;
2. valorile aproximative şi exactă a pierderii de tensiune;
3. componentele activă şi respectiv reactivă a curentului la barele consumatorului;
4. valorile reală şi imaginară a curentului la barele consumatorului.
Problema 23. O LEA simplu circuit de 110 kV alimentează un consumator situat la distanŃa
de 80 km, care necesită o putere activă de 21 MW. Linia este echipată cu conductoare de oŃel-
aluminiu de 150/24. Fazele sunt dispuse orizontal pe capul unui stâlp cu distanŃa de 4 m. Tensiunea
U1= 115 kV. Să se determine:
1. parametrii schemei echivalente;
2. factorul de putere cosφ în ipoteză ca fazorul U1 să coincidă cu fazorul U2;
3. pentru fazorul obŃinut de determinat pierderile de tensiune (valoarea exactă şi
aproximativă).
Problema 24. O uzină ce consumă o putere activă de 18 MW ,la un factor de putere
cosφ=0,82, este alimentată de la o staŃie electrică situată la o distanŃă de 15 km, prin intermediul
unei LEA de 35 kV executată din conductoare de tipul AC – 70/11 cu distanŃa medie geometrică
între faze Dmg = 3.5 m. La barele staŃiei tensiunea este de 37 kV. Să se determine:
1. parametrii schemei echivalente;
2. valorile aproximative şi exactă a pierderii de tensiune;
 3. componentele activă şi respectiv reactivă a curentului la barele consumatorului; diverşi consumatori a cărei sarcină totală are un timp anual de utilizare a puterii maxime Tmax =
4. valorile reală şi imaginară a curentului la barele consumatorului. 4500 h, timpul pierderilor maximale este τ = 2500 h. Graficele de sarcină prezintă maximele de 10
Problema 25. Se consideră o linie electrică aeriană simplu circuit cu tensiunea 110 kV este MVA la tensiunea de 35 kV şi de 14 MVA la tensiunea de 10,5 kV la un factor de putere unitar
echipată cu conductoare Al-Ol-240/32 dispuse pe stâlpi de beton cu modul de dispunere a (cosφ = 1) care coincid cu vârful de sarcină al sistemului energetic. Să se calculeze pierderile de
conductoarelor orizontal, LEA are lungimea de 80 km şi distanŃa medie geometrică este Dm=5 m. putere şi de energie electrică în următoarele variante:
Această linie alimentează un consumator care consumă o putere S2 = 35+j20 MVA, la intrare este - toate întreruptoarele sunt conectate în afară de 10Î2T şi 35Î1T;
impusă tensiunea U1 = 121 kV. De determinat tensiunea la ieşire U2 şi puterea la intrare S1. De de - toate întreruptoarele sunt conectate în afară de 10ÎSşi 35ÎS;
analizat dacă se poate neglija componenta transversală a căderii de tensiune δU l′′ şi de construit - transformatorul 2T este retras în rezervă (rezerva rece) şi sunt deconectate
diagrama fazorială de tensiuni. întreruptoarele 110Î2T, 10Î2T şi 35Î2T;
Problema 26. La un post de transformare, echipat cu două transformatoare de tipul TM– - sunt deconectate întreruptoarele 10Î2T şi 35Î2T (transformatorul 2T funcŃionează
1000/10/0,4, sunt conectaŃi doi consumatori care au consumat 5500000 kW·h. Durata de utilizare a în regim de mers în gol).
sarcinii maxime este 5400 h/an. Considerând că transformatoarele funcŃionează în paralel să se Să se compare cele patru variante din punct de vedere al pierderilor de putere şi energie activă
determine: considerând că timpul anual de funcŃionare o unui transformator este Tf = 8400 h.
1. pierderile de putere şi de energie în transformatoare;
2. să se studieze cum variază valoarea procentuală a pierderii de energie în
funcŃie de cantitatea de energie consumată;
Problema 27. Se consideră o linie electrică trifazată, curent alternativ, simplu circuit de 35
kV (fig.1). Linia alimentează un consumator industrial care absoarbe, în orele de vârf ale curbei de
sarcină, o putere activă de 4200 kW, la un factor de putere cosφ = 0,88. LEA are 26 km şi este
executată cu conductoare din oŃel–aluminiu de tipul AC – 95/15. Curba de sarcină este prezentată în
fig.2. Să se determine pierderile de putere şi de energie (exacte şi aproximative) în linie prin toate
metodele.

Fig.1 Schema LEA

Fig.1 Schema de principiu

Fig.2 Curba de sarcină anuală clasată

Problema 28 Un consumator industrial care necesită o putere maximă de 14 MVA, la un
factor de putere cosφ = 0,9, este alimentat de la o staŃie electrică de transformare 110/10 kV dotată
cu două transformatoare de tipul ТДН 10000/110/10 conectate la o LEA de 110 kV cu lungimea de
43 km (fig.1). LEA este echipată cu conductoare din oŃel–aluminiu de tipul AC – 240/32 dispuse
orizontal cu distanŃa dintre faze de 5 m. Durata de utilizare a sarcinii maxime este Tmax = 5800 h/an.
Să se determine pierderile de putere şi de energie în linie şi în transformatoarele staŃiei.

Fig.1 Schema de principiu a reŃelei electrice

Problema 29. O staŃie electrică de transformare este echipată cu două transformatoare de tip
ТДТН – 25000/110/35/10 (∆P0 = ∆PFe = 36 kW, ∆PscJM = ∆PscÎJ = ∆PscÎM = 145 kW), la barele de
35 kV şi 10.5 kV sunt racordate plecări ale reŃelei electrice de distribuŃie (RED) care alimentează