REFERAT ANATOMIE/Alina Chis/AMG 1-F

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
APARATULUI CARDIO-VASCULAR

 Aparatul cardio-vascular este un ansamblu organo-tisular,

structurat pe baza unui sistem tubular inchis, la nivelul căruia este
asigurată vehicularea permanentă a tesuturilor lichide (sanguin si
limfatic) sub actiunea fortei de propulsie a muschiului cavitar:
inima.
 Localizarea inimii
Inima se află in cavitatea toracică in etajul inferior al mediastinului (cea
mai mare parte a ei,
2/3) fiind in partea stangă a mediastinului, intre cei doi plămani si
deasupra diafragmului.
Dimensiunile inimii variază după individ, varstă si sex. La bărbat, inima
cantăreste 250-300 g si are o capacitate de 500-600 ml. Inima are forma
unui con turtit anteroposterior.
Varful este indreptat in jos, inainte si la stanga(pină in dreptul celui de-al
V –lea spatiu intercostal stang).
 Configuratia internă: inima este impărtită in 4 cavităti (două atrii
si două ventricule) despărtite de septuri (transversal sau atrio-
ventricular si longitudinal), atriile si ventriculele de aceeasi parte
comunicand intre ele prin orificiile atrioventriculare.
Peretii inimii sunt alcătuiti din trei straturi:
 Endocardul este o membrană lucioasă care căptuseste toate
cavitătile inimii,
continuandu-se cu tunica internă a arterelor si venelor. Este alcătuit
dintr-un rand de celule poligonale, turtite si un strat de tesut conjunctiv
elastic.
 Miocardul este alcătuit din tesut muscular striat de tip cardiac care
asigură contractia peretilor inimii; din tesut nodal care asigură
automatismul contractiilor inimii si din tesut conjunctiv lax care
umple spatiile dintre fibrele musculare si fibros care formează
scheletul fibros al inimii, de care se prind fibrele musculare
cardiace.
łesutul nodal este alcătuit din: nodulul sinoatrial(Keith-Flack), nodulul
atrioventricular (Hiss) care se imparte in două ramuri si reteaua
Purkinje.
 Pericardul este tunica externă, alcătuit din doua straturi: fibros
sau visceral (un tesut conjunctiv fibros cu numeroase fibre
elastice) si seros(o foită parietală), intre care se află cavitatea
pericardică cu un lichid pericardic.
Vasele care hrănesc inima - arterele coronare - iau nastere din artera
aorta, imediatdeasupra valvulelor sigmoide.
 Există două artere coronare, dreapta si stanga:
- artera coronară dreaptă are două ramuri (artera interventriculară
posterioară si artera
circumflexă dreaptă) si hrăneste atriul si ventriculul drept, o parte din
septul interventricular si o mică parte din ventriculul stang.
- artera coronară stangă se imparte in artera interventriculară anterioară
si artera
circumflexă stangă si hrăneste atriul stang, cea mai mare parte din
ventriculul stang, o parte din septul interventricular si o parte din
ventriculul drept.
 Venele inimii sunt: marea venă coronară (ce se continuă cu
sinusul coronar), vena
interventriculară posterioară (ce colectează sangele din partea
posterioară a inimii), mica vena coronară (ce colectează sangele dintr-o
porŃiune a inimii drepte) si venele cardiace accesorii (ce se deschid in
atriul drept).
  Nervii inimii: provin din sistemul nervos vegetativ simpatic si
parasimpatic. Fibrele nervoase simpatice pornesc din centrul
nervos cardio-accelerator (din măduva spinării toracice
superioară) din fibrele preganglionare si din ganglionii nervosi
simpatici paravertebrali din regiunea cervicală. Inainte de a se
distribui la muschiul cardiac fibrele nervoase simpatice se unesc
cu cele parasimpatice formand plexul cardiac, asezat la baza
inimii. Influxul nervos vegetativ este transmis cu ajutorul
mediatorului chimic noradrenalina.
Fibrele nervoase parasimpatice pornesc din centrul cardioinhibitor (din
bulbul rahidian), intrand in constitutia nervului vag care trimite ramuri
pană la inimă (fibre preganglionare). In peretele inimii (regiunea
nodului sinusal si al celui atrio-ventricular, se află neuroni vegetativi
parasimpatici de unde pornesc fibre foarte scurte, postganglionare.
Influxul nervos parasimpatic este transmis prin intermediul mediatorului
chimic specific:
acetilcolina.
 Fiziologia aparatului cardio-vascular:
 Circulatia este functia pe care o indeplineste aparatul cardio-
vascular prin care se realizează metabolismul celular si
coordonarea functională a tuturor organelor. Circulatia sangelui
este asigurată de activitatea inimii, ce se caracterizează prin
contractii (sistole) si relaxări (diastole) ce se succed alcătuind un
ciclu cardiac sau o revolutie cardiacă. Revolutia cardiacă se
realizează cu ajutorul automatismului cardiac si este alcătuită din:
sistola atrială (0,1") (sangele este impins din atrii in ventricule),
diastola atrială (0,7"), sistola ventriculară (0,3") si diastola
ventriculară (0,5").
Revolutia cardiacă durează 0,8" (0,4" sistola si 0,4" diastola).
 Zgomotele si manifestările acustice ale inimii:
Revolutia cardiacă este insotită in mod normal de două zgomote: primul
mai profund, de intensitate scăzută si durată mai mare (zgomotul sistolic)
datorat vibratiilor ce iau nastere ca rezultat al contractiei musculaturii
ventriculare in urma inchiderii valvulelor atrioventriculare si a intinderii
cordajelor tendinoase si al doilea zgomot, mai inalt si mai scurt
(zgomotul diastolic) datorat inchiderii valvulelor sigmoide aortice si
pulmonare. Socul apexian este izbitura regulată produsă de varful inimii
in timpul sistolei ventriculare, care poate fi perceput prin palparea zonei
de proiectie a varfului inimii (spatiul
IV - V intercostal stang).
Cu fiecare contractie inima aruncă in arterele mari 70-90 ml de sange
(debit sistolic). Cantitatea de sange aruncată in circulatie in timp de un
minut, poartă numele de un minut volum, debit circulator sau debit
cardiac (circa 4 litri). Debitul sistolic si debitul circulator variază intre
anumite limite pentru a face fată eforturilor fizice mari. Cu fiecare
contractie inima indeplineste un lucru mecanic sau un travaliu cardiac
care se calculează după legile termodinamicii, inmultind cantitatea de
sange aruncată in circulatie in timpul sistolii cu valoarea presiunii de
scurgere (170g/m).
 Mica si marea circulatie
 Marea circulatie (sistemică incepe in ventriculul stang si se
termină in atriul drept.
Sangele din ventriculul stang părăseste inima prin aortă, se răspandeste
in vasta retea de capilare, de unde se intoarce la atriul drept prin venele
cave.
 Mica circulatie (pulmonară) incepe in ventriculul drept si se
termină in atriul stang.
Sangele din ventriculul drept parăseste inima prin trunchiul arterei
pulmonare, se răspandeste in reteaua capilară din peretele alveolar, de
unde se intoarce prin venele pulmonare in atriul stang. Adaptarea
circulatiei la nevoile organismului se face prin cele două mari sisteme de
coordonare: nervos si umoral.