Procesul de nursing/Introducere în profesie

În engleză to nurse = a îngriji

 A ÎNGRIJI înseamnă a aplica un complex de activități în scopul menținerii și

recâștigării sănătății precum și prevenirea îmbolnăvirii.

 NURSING = OMS definește nursingul ca o parte integrantă a sistemului de îngrijire a

sănătății ce cuprinde promovarea sănătății, prevenirea bolii (profilaxie) și îngrijirea
persoanei bolnave (fizic, mental, psihic și cu handicap) de toate vârstele, în toate
unitățile sanitare, așezările comunitare și în toate formele de asistență socială.

DEFINIȚIA NURSINGULUI dată de VIRGINIA HENDERSON este:

Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau
recuperare, să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare acțiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea , cu condiția ca acesta să aibe tăria, voința sau cunoașterea
necesare pentru a o face, și să acționeze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât
mai curând posibil.

NURSINGUL COMUNITAR = este sinteza practicii de nursing și a educației sanitare, cu

scopul de a menține și stimula sănătatea populației.

COMUNITATEA = este ansamblul unei populații de pe un teritoriu geografic, legate prin

interese și valori comune, având o formă de gestiune administrativă comună, iar membrii săi
au interrelații cu grupuri sociale și instituții.

Nursingul se bazează pe principiul că fiecare persoană merită ocrotire și atenție egală, are
drepturi egale, preferințe, nevoi și probleme unice. Nursingul a fost reorientat spre o nouă
concepție de îngrijire, centrată nu pe sarcini ci pe persoana îngrijită, considerată un tot unitar,
care are dreptul de a lua decizii privind propria sănătate.

NURSA = nurse în engleză = cea care îngrijește, asistenta. Nursa răspunde de propria
activitate și de practica ei, dar supraveghează și este răspunzătoare de îngrijirile auxiliare și de
pregătirea elevilor. Ea este pregătită printr-un program de nursing să asigure promovarea
sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și îngrijirea celor bolnavi în orice situație la nivel de
comunitate.

Responsabilitățile nursei
 promovarea sănătății
 prevenirea îmbolnăvirilor
 restabilirea sănătății
 înlăturarea suferinței
Calitățile nursei
 pregătire socială, tehnică și practică în unitățile sanitare și în comunitate
 însușirea competențelor de bază
 cunoștințe de psihologie
 atitudine potrivită față de pacient și de familia sa
 capacitatea de a înțelege ceea ce simt cei din jur

Nursa urmărește reacțiile individuale, familiale și de grup față de problemele actuale sau
potențiale de sănătate.

ROLUL NURSEI în concepția VIRGINIEI HENDERSON constă în:

A ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-și mențină sau recâștige sănătatea (sau să-l asiste
în ultimele sale clipe), prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi
avut forța, voința sau cunoștințele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste
funcții astfel încât pacientul să-și recâștige independența cât mai repede posibil.

ROLUL NURSEI descris de OMS este:

Să asiste indivizii, familii și grupuri, să optimizeze și să integreze funcțiile fizice, psihice și

sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate. Acest proces durează toată
viața de la concepție până la moarte. Pentru a îndeplini aceste funcții nursingul folosește
cunoștinte și tehnici din știintele fizice, sociale, medicale, biologice și umaniste.
Personalul nursing lucrează, ca partener, alături de lucrători de alte profesiuni și ocupații, ce
participă la asigurarea sănătății în activități înrudite.
Funcțiile nursei

1. de natură independentă
 acorda îngrijiri de confort (când bolnavul nu poate) în funție de vârstă, boală și
probleme;
 stabilește relații de încredere cu bolnavul și aparținătorii;
 informează, învață și susține bolnavul;
 promovează condiții mai bune de viață și sănătate în colectivitate;
2. de natură dependentă
 aplică metodele de observație și tratament la indicația medicului;
 observă modificările provocate de boală sau tratament asupra bolnavului și le
transmite medicului;
3. de natura interdependentă
 colaborează cu profesioniști din alte domenii (sanitar, social, educativ,
administrativ) și participă la activități interdisciplinare;
 utilizează în practica profesională cunoștințe teoretice și practice din medicină,
economie, informatică, psihologie, pedagogie;
4. funcția profesională
 acordă direct îngrijirea;
 educă pacienți;
 educă alți profesioniști din domeniul sanitar;
 participă activ la activitatea echipei de asistență sanitară;
 dezvoltă practica nursingului pe baza gândirii critice și a cercetării;
5. funcția educativă
 face educație pentru sănătate pacientului și familiei (presupune calități
psihologice și aptitudini pedagogice);
 educă personalul din subordine, practicanți și studenți;
6. funcția economică
 gestionarea serviciului, organizarea timpului, precizarea priorităților de
aprovizionare;
7. funcția de cercetare
  impune dezvoltarea unor calități specifice pe fondul unei pregătiri profesionale
și morale superioare;
 identifică domenii de cercetare, în special cercetare nursing;

TEORII NURSING

1. FLORENCE NIGHTINGALE (1820-1910) - teorie bazată pe mediul înconjurător;

2. VIRGINIA HENDERSON (1897-1996) - teoria celor 14 nevoi fundamentale;
3. MYRA E. LEVINE ( 1920-1996) - teorie bazată pe conservarea energiei pacientului
și conservarea integrității fizice, psihice și sociale a pacientului;
4. HILDEGARD PEPLAU (1909-1999) - teorie centrată pe relația terapeutică dintre
nursă și pacient;
5. IMOGENE M. KING (1923-2007) - teorii ce se bazează pe interacțiunea dintre
individ, grupuri și societate;
6. BETTY NEUMAN - propune gândirea inductivă și abordarea deductivă în studiul
nursingului;
7. MARTHA ROGERS (1914-1994) - teorie bazată pe relația dintre om și mediul
înconjurător;
8. DOROTHEA OREM (1914-2007) - descrie autonomia în nursing;
9. Sora CALISTA ROY (1939) - centrarea nursingului pe individ și sistemul său
adaptativ;
10. JEAN WATSON (1940) - indică factorii care influențează nursingul ca știință.
REORIENTAREA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE

OMS – Organizația Mondială a Sănătății- creată în 1948 - este o instituție specializată a

Națiunilor Unite căreia îi revine pe plan internațional responsabilitatea principală în probleme
sanitare și de sănătate publică.
OMS - cuprinde 193 de țări printre care și Romania.
Pentru reorientarea serviciilor de sănătate sunt importante:
 Conferința de la Alma Ata 1978 - s-a enunțat principiul IPS ( îngrijiri primare de
sănătate) prin “Declarația de la Alma Ata “;
 1979 - lansarea strategiei mondiale “ Sante pour tous d`ici l`an 2000” (sănătate
pentru toți până în anul 2000);
 1984 - s-au adoptat cele 38 de obiective ale sănătății pentru toți de către țările
membre ale Uniunii Europene;
 Conferința de la Viena - 21 - 24 iunie 1988 - a fost luată o importantă decizie
privind reorientarea educației și practicii asistenților pentru creșterea eficacitații
profesionale;
 I.P.S. ( ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE )

O bună îngrijire medicală presupune trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile

primare de sănătate;
IPS = îngrijiri de sănătate comunitară deoarece solicită participarea comunității (a tuturor
membrilor ei).
IPS - favorizează îngrijiri complete:
 promovarea sănătății
 prevenirea îmbolnăvirilor
 îngrijiri curative curente
 recuperarea
 urgențele

IPS - acoperă trei niveluri de intervenții:

1. îngrijiri de prevenire primară = menținerea și promovarea sănătății și
prevenirea îmbolnăvirilor, constă în:
 educația sanitară (alimentație, contracepție);
 prevenirea specifică (vaccinuri, profilaxia unor boli);

2. îngrijiri de prevenire secundară constă în:

 intervenții curative pentru tratamentul bolilor, prevenirea
agravării lor și tratamentul complicațiilor;

3. îngrijiri de prevenire terțiare = recuperarea

 asistenta ajută persoana îngrijită să se adapteze la dificultățile
cauzate de problemele de sanatate;

Pentru dezvoltarea IPS sunt necesare:

1. identificarea a ceea ce înseamnă IPS

  necesitatea studierii climatului, resurselor de apă, caracteristicile
populației, nivelul de educație al populației, categorii sociale,
resurse economice, caracterul urban sau rural, natura muncii
efectuate de bărbat sau femeie, incidența unor boli;

2. inițierea personalului sanitar și a consumatorilor de IPS

 personalul sanitar să cunoască diferite medii de viață și să știe să
lucreze cu populația (să asculte, să înțeleagă), să știe să
alcătuiască un plan de îngrijiri, să știe să utilizeze informația;
 populația să fie pregătită să coopereze cu lucrătorii sanitari.

3. să se recunoască valoarea socială și economică a IPS și a persoanelor

care le acordă
 populația și lucrătorii sanitari să cunoască
necesitățile de sănătate studiind costul și
incidența economică.

CONCEPTUL DESPRE OM

OMUL - este o ființă unică având nevoi biologice, psihologice, sociale și culturale, o ființă în
continuă schimbare și interacțiune cu mediul său înconjurător, o ființă responsabilă, liberă și
capabilă de a se adapta.

V. HENDERSON - individul este o entitate bio-psiho-socială formând un TOT indivizibil.

El are necesități fundamentale, cu manifestări specifice pe care și le satisface singur dacă se
simte bine. El tinde spre autonomie în satisfacerea necesităților sale.

CONCEPȚII DESPRE SĂNĂTATE

OMS = sănătatea este o stare de bine fizic, mental și social ce nu constă numai în absența
bolii și a infirmității.
 V. HENDERSON = sănătatea este o stare în care necesitățile sunt satisfăcute în mod
autonom, nu se limitează la absența bolii.

CONCEPȚIA DESPRE BOALĂ

Este ruperea echilibrului, armoniei; un semnal de alarmă tradus prin suferința fizică, psihică; o
dificultate sau inadaptare la o situație nouă, provizorie sau definitivă. Este un eveniment,
putând merge până la respingerea socială a omului din anturajul său.

MODELUL CONCEPTUAL AL V. HENDERSON

Conceptele principale ale acestui model sunt:

 individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot unitar
prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să și le satisfacă;
 scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabili independența
individului în satisfacerea acestor nevoi;
 rolul asistentei este suplinirea a ceea ce el nu poate să facă
singur;
Componentele modelului conceptual sunt:
1. Postulatele
 orice ființă umană tinde spre independență și
o dorește;
 individul este un tot caracterizat prin nevoi
fundamentale;
 când una dintre nevoi nu este satisfăcută,
individul nu mai este independent, întreg;
2. Valorile
 asistenta posedă funcții proprii;
 asistenta preia din rolul medicului și cedează
din funcțiile sale personalului necalificat;
 societatea așteaptă un serviciu din partea
asistentei - serviciu executat numai de ea;
3. Elementele
a) scopul profesiei - ajută pacientul să-și conserve și să-și
restabilească independența, favorizează vindecarea și
asistă muribunzi spre un sfârșit demn;
b) obiectivul profesiei - este beneficiarul (pacientul)
ținând cont că el formează un tot cu nevoi comune,
unice fiecărui individ;
c) rolul profesiei - este de suplinire a dependenței și a
necesităților (asistenta să facă pentru pacient ceea ce el
nu poate face, pentru ca el să-și satisfacă cerințele și
fără handicap);
d) sursa de dificultate - este cauzată de lipsa de forța, de
voință sau de cunoștințe;
e) intervenția aplicată persoanei - este inițiativa proprie
a asistentei și constă în creșterea independenței
persoanei prin suplinirea lipsurilor sale;
f) consecințele = rezultatele obținute; ameliorarea sau
câștigarea independenței; atingerea scopului;
TEORIA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Virginia Henderson a descris teoria celor 14 nevoi fundamentale prin care a pus baza
conceptului de îngrijire centrat pe persoana îngrijită.
Nevoile fundamentale = necesitățile fiziologice, vitale, esențiale și aspirațiile ființei umane:
 sunt comune tuturor ființelor umane;
 trebuiesc satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare, de autonomie.

Cele 14 nevoi diferă în funcție de individ, starea de sănătate, maturitate, obiceiuri. Cele 14
nevoi reprezintă un TOT - satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecință asupra
satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte. Astfel nursa să fie conștiința celui lipsit de
conștiință, ochiul celui ce și-a pierdut vederea, mâna celui căruia i-a fost amputată,
dragostea de viață pentru cel ce încearcă să se sinucidă, să posede cunoștințele necesare
pentru tânăra mamă.

Competența asistentei medicale presupune cunoașterea modelului conceptual de nursing,

cunoștintele acumulate și cunoașterea demersului științific.
Cunoștinele acumulate sunt: științifice, tehnice, relaționale, etice și legislative.
Modelul conceptual al nursingului cuprinde scopul, țelul și rolul profesiei, sursa de
dificultate, natura intervenției și consecințele acesteia.
Demersul științific este un instrument logic și sistematic care îi permite asistentei să continue
și să planifice îngrijiri de calitate.
NEVOILE FUNDAMENTALE !!!!!!!!!!

1. Nevoi de a respira și a avea o bună circulație

2. Nevoia de a bea și a mânca
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
5. Nevoia de a dormi și a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
7. Nevoia de a-și menține temperatura în limite normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și
mucoasele
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori,
de a practica religia
1. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
2. Nevoia de a se recrea
3. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

CLASIFICAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

TEORIA LUI MASLOW

1. NEVOI FIZIOLOGICE
 nevoi fizice și corporale elementare;
 a mânca, a bea, a te odihni, a comunica, a te distra, a elimina;

2. NEVOIA DE SIGURANȚĂ
  manifestată în cazul agresiunilor externe ce afectează individual
(război, catastrofe, pierderea serviciului);

3. NEVOIA DE APARTENENȚĂ
 nevoia de a stăpâni situația, nevoia de putere;
 nevoia de a aparține unui grup, de a fi recunoscut și acceptat;
 nevoia de a avea cui împărtăși;

4. NEVOIA DE RECUNOAȘTERE
 nevoia de a fi iubit și stimat;
 de a-ți fi recunoscută competența și statutul în societate;

5. NEVOIA DE REALIZARE
 realizarea personalității;
 autodepășire, creativitate;

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
1. INDEPENDENȚA în satisfacerea nevoilor umane = satisfacerea nevoilor prin forțe
proprii.
2. DEPENDENTA în satisfacerea nevoilor = imposibilitatea persoanei de a fi
independent din lipsă de forță, de voință sau cunoaștere.

3. Nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor = există un grad de insatisfacție care nu

afectează independența persoanei, realizându-se un nivel acceptabil de satisfacere a
nevoilor (ex: folosirea cârjelor, a unei proteze).

4. PROBLEMA DE DEPENDENȚĂ = schimbare defavorabilă de ordin bio-psiho-

social cultural sau spiritual în satisfacerea unei nevoi fundamentale care se manifestă
prin semne observabile (manifestări de dependență).
 5. MANIFESTAREA DE DEPENDENȚĂ = o nevoie este nesatisfacută din cauza
unei surse de dificultate (este un semn care arată neputința persoanei de a-și satisface o
nevoie - ex: cefalee, rinoree, tahicardie).

NIVELURI DE DEPENDENȚĂ

NIVELUL 1 - persoana este AUTONOMĂ = independentă

NIVELUL 2 - DEPENDENȚĂ MODERATĂ - ex: extracție dentară, rinoree
NIVELUL 3 - DEPENDENȚĂ MAJORĂ - ex: pacient imobilizat din cauza
unei fracturi
NIVELUL 4 - DEPENDENȚĂ TOTALĂ - pacient comatos.

TIPURI DE DEPENDENȚĂ

1. DEPENDENȚĂ POTENȚIALĂ - problema de dependență apare din cauza unei

predispoziții (ex: la un bolnav imobilizat la pat poate apare escara)/ se rezolvă prin
acțiuni preventive;
2. DEPENDENȚĂ ACTUALĂ - problema de dependență există, dar urmează să fie
corectată;
3. DEPENDENȚĂ DESCRESCÂNDĂ - este o incapacitate temporară, gradul de
dependență se reduce treptat până la atingera autonomiei;
4. DEPENDENȚĂ PERMANENTĂ - dependența nu poate fi corectată, asistenta
suplinește ceea ce nu poate face bolnavul;

SURSELE DE DIFICULTATE!!!!!!!!!!!!!

SURSA DE DIFICULTATE - este cauza dependenței, un obstacol în satisfacerea unei

nevoi fundamentale.
SURSELE DE DIFICULTATE sunt cauzate de factori :
 1. DE ORDIN FIZIC - reprezintă cauzele interne sau externe ce duc la nesatisfacerea
unei nevoi
 Interni - de la individ (ex: corp străin, infecție, problemă articulară);
 Externi - din afara organismului (ex: sonda nazo-gastrică, sonda vezicală,
pansament compresiv);

2. DE ORDIN PSIHOLOGIC - reprezintă stări sufletești și intelectuale ce influentează

nesatisfacerea unei nevoi (stres, emoție, anxietate, doliu)/afectează toate nevoile.

3. DE ORDIN SOCIAL - reprezintă problemele legate de încadrarea persoanei în

comunitate, familie (ex: modificarea rolului social = șomaj, serviciu nou, dificultate de
comunicare probleme de adaptare la o cultură);

4. DE ORDIN SPIRITUAL - reprezintă revolta persoanei asupra sensului vieții, dileme

filozofice, sau religioase cu repercursiuni mai ales asupra vâstnicilor, muribunzilor .

5. DIN LIPSA DE CUNOȘTINȚE din cauza lipsei cunoașterii de sine, a cunoștințelor

despre sănătate, boală și mediu pot fi afectate unele nevoi.

Asistenta intervine direct asupra sursei de dificultate sau asupra manifestărilor de dependență.
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

Metodă organizată și sistematică ce permite acordarea de îngrijiri centrate pe reacțiile

particulare fiecărui individ, atunci când apar modificări reale sau potențiale ale sănătății.

ETAPELE PROCESULUI DE INGRIJIRE sunt:!!!!!!!!!!!!!!!!!!

I. Culegerea de date
II. Analiza și interpretarea lor
III.Planificarea îngrijirilor
IV. Aplicarea intervențiilor
V. Evaluarea

I. CULEGEREA DE DATE
Pentru o bună îngrijire a pacientului asistenta trebuie să identifice problemele bolnavului.
Identificarea problemelor se bazează pe:
 cunoașterea pacientului
 informațiile culese

1. cunoașterea pacientului înseamnă:

 cunoașterea deficiențelor sale;
 cunoașterea așteptărilor sale (privind îngrijirea, sănătatea și spitalizarea);
 cunoașterea resurselor de a face față nevoilor de sănătate;
2. informațiile sunt formate din:
 date obiective: observate de asistentă despre pacient;
 date subiective: expuse de pacient;
Informațiile sunt :
 date variabile: funcții vitale, somn, eliminare, oboseală, intensitatea
durerii, reacții la tratament, anxietate, stres, disconfort, comunicare;
 date relativ stabile: date generale (nume,vârstă, sex), gusturi personale,
antecedente patologice, elemente fizice (grup sanguin, deficite senzoriale,
proteze, alergii), familie, anturaj;
Surse de informație:
 directe: pacientul;
 indirecte: familia, anturajul, membrii echipei de sănătate, dosarul
medical;
Mijloace de obținere a informației:
 interviul
 observația
 utilizarea simțurilor

⃰ Interviul = întrevederea, dialogul, discuția cu pacientul

Tipuri de interviu:
 semistructurat: urmărește anumite obiective;
 structurat: obține date de bază;
Scopul interviului:
 obținerea de date de la pacient;
 observarea pacientului;
 determinarea lui să participe activ la stabilirea
planului de îngrijire;
 începerea relației asistentă-pacient;
Condițiile interviului:
 alegerea momentului oportun pentru pacient (somn,
ora de masă, durere);
 asigură intimitatea și confortul pacientului;
 abordarea unei atitudini de acceptare și respect,
dând dovadă de empatie și ascultare;
Asistenta va facilita interviul punând întrebări închise sau deschise, cerând să i se povestească
sau descrie ceea ce simte pacientul. Ea urmează să sintetizeze datele expuse și să elimine
părțile subiective.

Etapele interviului
 începerea interviului: asistenta se prezintă, explică scopul interviului, asigură pacientul
de confidențialitate;
 desfășurarea interviului: asistenta pune întrebări al căror răspuns vor forma “profilul”
pacientului;
 concluzia interviului:

⃰ Observația - presupune depistarea surselor de dificultate

 pacientul va fi observat ca un TOT, din punct de vedere bio-
psiho-social, cultural și spiritual;
 în observarea pacientului se folosesc și instrumente de măsură
(termometre, tensiometre);

⃰ Utilizarea simțurilor
 auz (voce, respirație, geamăt);
 vedere (facies, erupție, agitație);
 atingere (temperatură, indurație);
 miros (halenă, procese patologice);

Pe lângă profilul pacientului se face și examenul fizic pe sisteme și aparate, investigații

radiologice și endoscopice, explorări funcționale și examene de laborator.

II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Analiza se face prin:

  examinarea datelor
 clasificarea lor în date de:
 independență
 dependență
 stabilirea problemelor de îngrijire;
 recunoașterea problemelor și priorităților;
Interpretarea este explicarea cauzei problemelor de dependență (aflarea sursei de
dificultate).
Ex:
Manifestări de independență Manifestări de dependență
 alimentație la ore fixe, apetit  inapetență
present;  insomnie
 somn liniștit, 8 ore/noapte  respirație superficială - 24 resp/min
 respirație eficientă - 15 resp/min

DIAGNOSTICUL DE ÎNGRIJIRE ( NURSING)

DEFINIȚIILE DIAGNOSTIGULUI DE NURSING

Este o formă simplă și precisă care descrie răspunsul (reacția) persoanei sau grupului la o
problemă de sănătate. El constituie o judecată practică bazată pe colectarea și analiza datelor
și servește de pivot la planificarea îngrijirilor. Diagnosticul de îngrijire relevă rolul autonom
al asistentei.
I.Grondin, R. Lussier, M. Paneuf, L. Riopelle
Este un anunț concis, actual sau potențial, al manifestărilor de dependență ale persoanei,
regrupate sau nu, și legate de o sursă de dificultate.
I. Grondin, M. Paneuf, L. Riopelle

O problemă de sănătate reală sau potențială pe care nursele, prin baza pregătirii și experienței
lor sunt capabile (calificate) să acorde îngrijire.
A. Cahier
În 1990 este adoptată definiția diagnosticului de nursing la Adunarea Generală NANDA
(North American Nursing Diagnosis Associations).

Enunțul unei judecăți clinice asupra reacțiilor la problemele de sănătate prezente sau
potențiale, la evenimentele de viață ale unei persoane, ale unei familii sau ale unei
colectivități.
TIPURI DE DIAGNOSTIC NURSING!!!!!!!!!!

ACTUAL - problema este prezentă;

POTENȚIAL - există un risc de apariție a unei probleme;
POSIBIL - sunt indicii ce pot arăta prezența unei probleme (incertitudine);

COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI NURSING

1. Problema de dependență
2. Etiologia (sursa de dificultate) = P.E.S.
3. Semnele (manifestările de dependență)

1. Problema de dependență

În enunțarea problemei de dependență se folosesc termeni ca: alterare, deteriorare, deficit,

incapacitate, diminuare, dificultate, perturbare.
Ex:
 alterarea eliminării intestinale
 dificultatea de a comunica
 incapacitatea de a dormi
2. Etiologia = sursa de dificultate (cauza)

Este un obstacol, o piedică în satisfacerea unei nevoi fundamentale.

Ex:
 din cauza
 datorită
  legat de

3. Semnele = manifestările de dependență

Ex:
 manifestată prin constipație;
 manifestată prin limbaj incoerent;
 manifestată prin insomnie, oboseală

EX de DIAGNOSTIC NURSING:
 Alterarea eliminării intestinale din cauza alimentației sărace în fibre
manifestată prin constipație.
 Dificultatea de a comunica din cauza traumatismului cranian manifestată prin
limbaj incoerent.
 Incapacitatea de a dormi datorită stresului manifestată prin insomnie, oboseală.
Uneori problema de dependență poate fi privită și ca sursă de dificultate.
Ex: durerea , stresul, frica

Problema conexă = complicația - este o problemă reală sau potențială de sănătate, ca

răspuns fiziopatologic al organismului. Asistenta trebuie să știe să le recunoască, să le
semnaleze și să le trateze în colaborare cu medical.

STABILIREA PRIORITĂȚII între problemele de dependență

Se are în vedere în ce măsură nevoia nesatisfacută amenință homeostazia pacientului,

securitatea sa și gradul de independență.

HOMEOSTAZIA= proprietatea organismelor vii de a menține în limite foarte

apropiate constantele mediului intern. Este o stare de echilibru și autoreglare care se
instalează între diverse procese fiziologice ale persoanei (homeostazie fiziologică) sau
procesele psiho-sociale (homeostazie psiho-socială).
Evoluția spre o nevoie superioară se realizează când nevoia inferioară este satisfacută.
Nesatisfacerea unei nevoi are repercursiuni asupra celorlalte nevoi.
Ordinea în care se vor satisface nevoile afectate este:

1. nevoia a cărei nesatisfacere pune în pericol homeostazia;

2. nevoia care antrenează o mare cheltuială de energie;
3. nevoia ce poate compromite serios securitatea pacientului;
4. nevoia ce determina un grad important de dependență;
5. o nevoie ce repercutează asupra mai multor nevoi;
6. o nevoie ce deranjează confortul pacientului;
7. o nevoie ce repercutează asupra demnității pacientului;
8. o nevoie ce este importantă în ochii pacientului;
O altă metodă de a stabili prioritățile este ierarhizarea nevoilor după Maslow.

III. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Stabilirea unui plan de intervenție, prevederea etapelor, a mijloacelor de desfășurare și a

precauțiilor ce trebuiesc luate.
Planul de intervenție ține cont de prescripțiile medicale și cuprinde:

 obiectivele de îngrijire
 intervențiile
Asistenta judecă urgențele și importanța problemelor de dependență și decide prioritățile în
cursul unei zile de muncă.
Se stabilesc prioritățile, apoi se se stabilesc obiectivele.

1. Obiectivele de îngrijire
 reprezintă un comportament pe care îl așteptăm de la un pacient
 și rezultatul pe care dorim să-l obținem în urma intervențiilor
ex: 1. cine face acțiunea = d-na X ( S ) = specificitate
/ - activ - ce face pacientul (să înțeleagă, să efectueze, să aplice)
2. ce face ( P ) = performanță
\ - pasiv - ce se face de către asistentă pentru pacient (va fi
supravegheat privind, să facă cu ajutorul)
 3. cum face pacientul acțiunea ( singur sau cu ajutor) ( I ) = implicare
4. în ce masură poate face pacientul acțiunea (în funcție de capacitatea de
învățare) ( R ) = realism
5. când se face acțiunea (în cât timp, pe ce durată) ( O ) = observabil

Formularea obiectivelor pornește de la sistemul S.P.I.R.O.

2. Intervențiile = modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului
 intervențile trebuie să fie: personalizate, observabile și evaluabile
 să se indice ora, momentul zilei, intervalul orar și durata pe care
se aplică acțiunea;
Ex: în formularea obiectivului se va specifica:
 va bea cîte un pahar de lichid la fiecare 2 ore, în timpul
zilei, cel puțin 3 zile;
 se va evalua peste 24 de ore;

IV. APLICAREA ÎNGRIJIRILOR

Reprezintă ceea ce face asistenta, aplicarea în practică a acțiunilor de îngrijire, strict legat de
planificare.

Executarea îngrijirilor = intervențiile asistentei

/ autonome - ceea ce poate face asistenta pentru bolnav
Intervențiile asistentei sunt :
\ delegate - ceea ce face asistenta la indicația medicului

 pacientul - execută acțiunile planificate pentru el;

 asistenta - supervizează aceste acțiuni, încurajează și
informează pacientul, ajută și efectuează îngrijirile
necesare;
În aplicarea intervențiilor sunt implicați:
 echipa de îngrijire - asigură completarea și eficacitatea
activității profesionale;
 familia - în unele cazuri ajută în acțiunile de îngrijire;
V. EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR

Reprezintă aprecierea progresului pacientului în raport cu intervențiile asistentei.

Evaluarea se face la intervale regulate (obiectivele arată timpul de evaluare).

 rezultatul obținut, reacția pacientului la îngrijiri;

 se evaluează atingerea obiectivelor: obiectiv atins, obiectiv parțial atins,
obiectiv nerealizat;
Se evaluează:
 când evaluarea arată că nu s-au atins obiectivele se reia planul de
îngrijire cu noi obiective și noi intervenții;
 satisfacția pacientului;
 trebuie să se cunoască părerea pacientului în alegerea îngrijirilor;
 să se aibă în vedere faptul că el poate fi nemulțumit de unele intervenții,
sau că nu înțelege tot ce implică o bună îngrijire;

Ex :

1. Nevoia afectată - nevoia de a bea și a mânca

2. Surse de dificultate - durere la înghițit disfagie
3. Manifestări de dependență - inapetență, deshidratare, febră
4. Diagnostic nursing - alterarea modului de a se alimenta din cauza disfagiei
manifestată prin deshidratare
5. Obiective - pacientul să prezinte diminuarea durerii în decurs de 3 ore/pacientul să fie
hidratat în decurs de 2 ore;
6. Intervenții autonome/delegate:
 gargară cu ceai călduț de gălbenele;
  atmosferă umidificată;
 hidratare cu paiul cu lichide călduțe;
 recoltare de exudat faringian (cultură și ABG-antibiogramă);
 badijonaj cu albastru de metil;
 administrare de medicamente (antiseptice orale și faringiene,
antibiotice);
 hidratare parenterală prin PEV(perfuzie endovenoasă);
7. Evaluare - Obiectiv atins durere diminuată/Obiectiv atins - pacient hidratat;