Pandemia a afectat profund educaţia şi a agravat inechităţile sociale existente în

regiune. Copiii din familii cu venituri reduse, copiii care locuiesc în zonele rurale cu
infrastructură deficitară, copiii din cadrul minorităţilor etnice şi lingvistice, copiii cu
dizabilităţi, copiii migranţi şi refugiaţi, copiii aflaţi în conflict cu legea, copiii şi tinerii
care nu frecventează instituţiile educaţionale, băieţii şi fetele care locuiesc în condiţii
dificile sau în cămine abuzive se confruntau deja cu bariere semnificative pentru
participarea la educaţie şi învăţare şi aveau parte de educaţie şi de avantaje sociale mai
reduse decât cei de aceeaşi vârstă.
Şcolile nu sunt doar un loc pentru educaţie academică, ci şi pentru învăţarea
abilităților sociale şi emoţionale, interacţiune şi sprijin social.
Telefonul mobil a fost principalul dispozitiv folosit de elevi pentru a participa la cursurile
online. Computerul a fost al doilea cel mai folosit dispozitiv, în timp ce tableta a fost
folosită de doar 5% dintre elevi,conform unui studiu realizat de catre asociatia “Salvati
copii”.
Practic, foarte mulți copii nu dispun de dispozitive adecvate pentru a participa la clasele
online.În România, 51% dintre copii nu au acces la o tableta sau computer, în special
copiii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială.Un sondaj realizat de catre Unicef
Romania arată că patru din zece copii s-au plâns că temele au fost mai greu de făcut, iar o
treime dintre ei consideră că au rămas în urmă cu materia predată și majoritatea simt
nevoia de ajutor imediat după întoarcerea la școală. Înţelegerea sau sprijinul pentru a
depăși această perioadă este principala nevoie resimţită, urmată de ajutorul din partea
cadrelor didactice.
Cercetarea mai arată că, în timpul în care au fost nevoiți să stea în casă și să participe la
lecțiile online fiindcă școlile au fost închise, principala stare resimțită negativ de copii a
fost plictiseala, dar și oboseala, tristețea, furia sau singurătatea. Mai puțin de jumătate
dintre copii, au afirmat că s-au simțit liniștiți sau veseli. Copiii de vârste mici, în special
cei din ciclul primar, par a fi resimțit mai puternic impactul negativ al izolării.
Adolescenții spun într-o măsură semnificativ mai ridicată că s-au simțit singuri, triști sau
furioși.
Realistic vorbind, in Romania există gospodării care nu au acces la internet sau
semnal la telefon, ori nu au un computer/laptop/tabletă/telefon mobil, precum și un nivel
al competențelor digitale destul de scăzut, autoizolarea la domiciliu și mutarea procesului
educațional exclusiv în spațiul domestic a generat și alte situații complicate. Pot exista
cazuri în care familiile cu mai mulți copii trebuie să împartă resursele TIC și spațiul de
lucru pentru copiii și pentru propriul serviciu (în cazul persoanelor care lucrează de
acasă). Părinții fără competențe digitale, mai ales cei care nu lucrează de acasă și sunt
plecați în timpul zilei, nu pot sprijini copiii în vederea utilizării adecvate a resurselor
online, iar imposibilitatea interacțiunii fizice face dificilă învățarea în grupul de egali.
Accesul de pe telefonul mobil la internet poate să nu fie suficient pentru a susține un
proces îndelungat de învățare.
Alte aspecte importante sunt lipsa accesul la o imprimantă și consumabile necesare
tipăririi fișelor de lucru sau a materialelor primite, copii care rămân singuri acasă; stres
generat de riscul de îmbolnăvire și de șomaj.
Ministerul Educației nu își asumă responsabilitatea pentru asigurarea accesului
gratuit la educație pentru toții elevii în contextul în care 38% din copiii și tinerii sub 16
ani se află într-o situație materială precară care a fost agravată de restrângerea
activităților economice. Ministerul Educației nu a realizat niciun studiu referitor la
necesarul de resurse informatice pentru școlile și profesorii din România (deși deține date
statistice pe care le-am citat și noi în prezentul raport precum și rapoarte la nivel
național).
Efectul unei școli online prelungite vor crea însă disparități pentru copiii din
această generație. Pe de-o parte, primii dezavantajați sunt cei care aveau nevoie de
susținere și în trecut pentru a putea depăși dificultările de învățare și au nevoie de
îndrumarea de la școală pentru a o suplini pe cea care lipsește în familie, iar pe de altă
parte, pentru cei care au un sprijin din partea părinților și au avut un parcurs bun și până
acum, trecerea la lecțiile online este mai ușor de făcut.
Un expert al organizatiei   ’’Salvați Copiii’’ concluzioneaza :
Copiii vulnerabili vor fi într-o situație și mai dificilă din cauza lipsei
dispozitivelor .O problemă extrem de serioasă este numărul mare de copii afectați de
sărăcie și de izolare socială, care se aflau într-o anumită măsură în afara protecției
sociale, dar care trăiesc în cele 34% din localitățile din România care nu au servicii de
asistență socială. Acesti copii „năpăstuiți și în trecut” riscă să rămână „invizibili pentru
preocupările noastre de acum”.

http://snspa.ro/wp-content/uploads/2020/04/Policy-note-
educatie_final.pdf

https://www.unicef.org/romania/media/2836/file/Crearea%20unor
%20sisteme%20de%20educaţie%20reziliente%20în%20contextul
%20pandemiei%20de%20COVID-19.pdf

https://edict.ro/egalitatea-de-sanse-in-sistemul-educational-romanesc/