MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
IP COLEGIUL „IULIA HASDEU” DIN CAHUL
CATEDRA: ECONOMIE SI ECOLOGIE

Referat

4.1 Purificarea gazelor de oxizii de azot prin metoda catalitică

4.2 Descompunerea NOx fără catalizatori.

Elaborat de:

Taragan Cornel
Grupa: E1841

Profesor:
Tataru Gheorghe

Cahul, 2021
Purificarea catalitică a gazelor de oxizii de sulf.

Tehnologia elaborată de purificare catalitică a gazelor de dioxid de sulf se bazează pe oxidarea SO 2 în

SO 3 și utilizarea metodei de producere a acidului sulfuric prin metoda de nitroză (turn) sau prin metoda
de contact.

În primul caz, în gazele care se degajă ce conțin dioxid de sulf și oxizi de azot, se adaugă suplimentar NO
2 , care asigură (la temperaturi de aproximativ 140 °C și raportul NO 2 : SO 2 > 2: 1) decurgerea
reacției: S0 2 + NO 2 + H 2 O = N0 + H 2 SO 4 .

  Concentrația de acid sulfuric format este astfel încât în aceste condiții se află în starea de vapori.
Gazele care conțin vapori de H 2 SO 4 trec la stadia de oxidare a NO în N 2 O 3 , cu întroducerea în acest
amestec a oxigenului din aer.

Ulterior din aceste gaze se efectuiază spălarea vaporilor de acid sulfuric și N 2 O 3 cu H 2 SO 4 concentrat
(80%), ce duce la finisarea purificării gazului cu formarea acidului nitrozilsulfuric  NOHSO 4 . În rezultatul
transferării aerului prin acest amestec, din acidul nitrozil sulfuric se eliberează NO 2 pur și acidul sulfuric
H 2 SO 4. Partea principală de acid sulfuric este reîntoarsă din nou în proces la spălarea gazelor nitrozice,
iar o altă parte este utilizată ca produs finit. O parte din gazele obținute la transferarea aerului care
conțin NO 2 sunt întroduse din nou în gazele care ulterior sunt supuse purificării, iar o altă parte
contactează cu H 2 O pentru obținerea acidului azotic.

Tehnologia descrisă la purificarea gazelor degajate care conțin aproximativ 0,3% SO 2 , 0,01% SO 3 și
aproximativ 0,06% NOx permite o purificare a gazelor de pînă la 95% de oxizi de sulf și 75% oxizi de azot
N0x cu un randament al acidului sulfuric de 80% și al acidului azotic de 50%.

În corespundere cu a doua metodă, gazele reziduale cu un conţinut de SO 2 de 0,5-1% pot fi utilizate

pentru obţinerea directă a acidului sulfuric (H 2 SO 4 ), prin oxidarea catalitică a SO 2 la SO 3 , urmată de
absorbţia acestuia din urmă într-o soluţie de H 2 SO 4 de 98%. In urma absorbţiei SO 3 , rezultă o soluţie
mai concentrată (cca 99%) care, după diluare pînă la o concentraţie de H 2 SO 4 98% se recirculă. Restul
de acid reprezintă producţia gata. Aceasta corespunde, evident, cantităţi de SO 3 absorbită. Alegerea,
drept absorbant al trioxidului de sulf, a unei soluţii de H 2 SO 4 98% este obligatorie deoarece, la această
concentraţie presiunea de vapori a apei este minimă, fapt ce reduce la minimum absorbţia SO 3 în
vaporii de apă cu formarea ceţii de acid H 2 SO 4 . Aceasta practic, nu trece în fază lichidă, fiind evacuată
în atmosferă odată cu gazele reziduale.

Gazele SO 2 intră în reactorul catalitic, conţinînd un catalizator de avanadiu, în care are loc oxidarea
dioxidului de sulf la trioxid de sulf conform reacţiei: 322SOO5,0SO ,

Pentru ca reacţia să aibă loc, gazul este preîncălzit în preîncălzitor, până la temperatura la care
catalizatorul de vanadiu devine activ (410-420°C). Reacţia fiind exotermă temperatura gazului creşte cu
câteva procente, în funcţie de concentraţia SO 2 din gaze. In aceste condiţii conversia SO 2 la SO 3 poate
atinge 90-95%. Gazele conţinând SO 3 sunt apoi răcite, în răcitor, la aproximativ 100°C, după care intră
în coloana de absorbţie stropită cu o soluţie de H 2 SO 4 de 98%, după care sunt evacuate în atmosferă.
In urma absorbţiei SO 3 concentraţia H 2 SO 4 creşte la 99%, acidul fiind colectat în rezervor. După
diluarea acidului de la 99% la 98% o parte din acesta este recirculată în coloana de absorbţie, restul de
acid reprezentând producţia gata, fiind evacuat din instalaţie. Deoarece procesul de absorbţie al
trioxidului de sulf este exoterm, acidul recirculat este răcit în răcitor.
Observaţie Diluarea H 2 SO 4 99% cu apă trebuie făcută sub agitare şi răcire continuă, dat fiind faptul că
procesul este puternic exoterm. Faptul că raportul dintre debitul de acid sulfuric 99% şi apă este foarte
mare şi anume

25/0,25=100 uşurează considerabil procesul de diluare şi răcire.

Descompunerea NOx fără catalizatori

În calitate de agenți reducători omogeni sunt utilizate diferite gaze combustibile și amoniac. Metoda de
descompunere termică se bazează pe utilizarea gazului natural și este folosită pentru descompunerea
oxizilor de azot din emisiile gazoase de la producerea acidului oxalic

(HOOC-COOH) care conțin 2-3% NOx și 10-15% O 2 .

Gazele sunt încălzite pînă la 400°C într-un schimbător de căldură (datorită căldurii provenită de la gazelle
depoluate). Ulterior sunt întroduse în reactor în care se întroduc simultan gaz natural și aer pentru
arderea lui. În reactor la 1000-1100 °C, N0x se descompune pentru a forma gaze inofensive. Gazele
fierbinți din reactor sunt îndreptate în camera de post-combustie conectată la acesta, unde este furnizat
suplimentar aer. Aici ele se răcesc puțin. Din camera de ardere suplimentară, gazele cu temperatura de
600 °C sunt trecute în schimbătorul de căldură în care ele transmit căldura gazelor nitrozice care sunt
întroduse pentru dezactivare și la o temperatură de 200°C sunt evacuate în atmosferă cu ajutorul
ventilatorului.

La prelucrarea volumelor relativ mici de emisii gazoase slab oxidate, metoda de descompunere la
temperatură ridicată a NOx cu un agent de reducere omogen este economic mai avantajoasă decât
metodele catalitice și alcaline. La o temperatură în zona de reacție de 1000 °C, acesta asigură un grad de
descompunere a N0x, care este de 92-96%, ceea ce determină conținutul de NOx în gazele depoluate de
0,05-0,1% și capacitatea de a menține CMA în stratul de suprafață cu dispersia lor printr-o conductă de
50 de metri.

Pentru procesarea unor volume mari de gaze cu conținut scăzut de N0x, ca agent reducător omogen
poate fi utilizat amoniacul gazos, care poate reduce în mod semnificativ temperatura procesului de
descompunere. Atunci când amoniacul reacționează cu NOx în prezența vaporilor de apă în faza gazoasă
la temperatura de 30-40 °C, au loc următoarele procese exoterme:

NH 3 +H 2 O = NH 4 OH

2NO 2 + 2NH 4 OH = NH 4 NO 2 + NH 4 NO 3

N 2 O 3 + 2NH 4 OH = 2NH 4 NO 2 + H 2 O

Încălzirea ulterioară a șuvoiului de gaze duce la descompunerea aerozolilor de nitriți și nitrați de amoniu
în produse netoxice:

NH 4 NO 2 = N 2 + 2H 2 O

NH 4 NO 3 = N 2 + 2H 2 O +1/2O 2

NH 4 NO 2 se descompune intensiv și definitiv la temperatura de 70- 80 0 C, descompunerea NH 4 NO 3

are loc la temperatura de 230- 240 0 C.
Cînd în gazele care se degajă se conțin 0,4% de gaze nitrozice (după volum) și se întroduce amoniac în
cantități stechiometrice, gradul de descomunere a sărurilor la 250 0 C este egal cu 98%, la 300 0 C -
100%.

Temperaturile scăzute ale procesului duc la o interacțiune selectivă a NH 3 cu NOx și nu este nevoie de
introducerea unor cantități suplimentare de NH 3 pentru a compensa pierderea prin reacția cu oxigenul.

La temperaturi scăzute sunt posibile și alte metode de reducere a gazelor nitrozice, bazate pe
neutralizarea gazelornitrozice cu carbamidă. Produsele acestui proces sunt substanțe netoxice: N 2 , C0
2 și H 2 0. Carbamida este utilizată sub formă de soluții sau soluții apoase în acizii azotic, sulfuric,
fosforic. Cu toate acestea, viteza acestor procese este relativ mică, ceea ce, în practică, oferă o eficiență
de purificare care nu depășește 80%. Când se utilizează soluții apoase de carbamidă, au loc următoarele
reacții:

2NO 2 + H 2 O = HNO 2 + HNO 3

2HNO 2 + CO(NH 2 ) 2 = 2N 2 + 2CO 2 + 3H 2 O

N 2 O 3 + CO(NH 2 ) 2 = 2N 2 + 2CO 2 + 2H 2 O

Pentru dezactivarea gazelor nitrozice, carbamida poate fi utilizată în formă de praf, granule, fiind depusă
pe diferite suporturi poroase. În așa cazuri, gradul de dezactivare a NOx atinge 85-99%.