Diploma

Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași
FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICĂ ȘI

PROTECȚIA MEDIULUI “Cristofor Simionescu”
Domeniul: INGINERIA MEDIULUI
Specializarea: INGINERIA ȘI PROTECȚIA

MEDIULUI ÎN INDUSTRIE
PROIECT DE DIPLOMĂ
Tema: Proiectarea unei stații de tratare a apelor de suprafață într-o

localitate cu 35000 locuitori în scopul potabilizarii
Coordonator științific:
Conf. dr. ing Carmen Zaharia
Student: Purici Daniela

Grupa 2408 IM
2021, Iași
Cuprins
Capitolul 1. Tema de proiectare
Capitolul 2. Memoriul tehnic
Capitolul 3. Concepte, cerințe și abordări actuale în tratarea apelor și măsuri preventive pentru
prevenirea poluării acestora și îndeplinirea cerințelor de mediu
3.1 Considerente generale privind caracterizarea apelor de suprafață necesare asigurării
cerințelor de potabilizare și problemele în tratarea acestora.
3.1.1. Polunatii caracteristici și efectele asupra pincipalelor componente de mediu inclusiv
sănătății
3.1.2. Capacitatea de asimilare a poluanților în mediu acvatic natural și posibilitățile de
creștere a gradului de autopurificare
3.1.3. Cerințele de calitate pentru apă de suprafață și a apei potabile
3.2 Necesitatea aplicării de măsuri preventive și tehnologii de tratare a resurselor de apă de
suprafață pentru soluționarea cerințelor pentru apă potabilă
3.2.1. Definirea și scopul tratării apei de suprafață în procesul de potabilizare
3.2.2. Importantă proceselor și operațiilor unitare în tehnologiile de tratare a resurselor de
apă de suprafață
3.3 Variante tehnologice de tratare resurse apă potabilă
3.3.1. Variante tehnologice de tratare apă de suprafață
3.3.2. Determinarea gradului de tratare necesar
3.3.3. Calcularea concentrațiilor intermediare pentru fiecare treaptă din procesul
tehnologic propus
3.3.4. Alegerea variantei optime resursă de apă. Elaborarea schemei bloc.
3.3.5. Materii prime și auxiliare în procesul tehnologic adoptat.
Capitolul 4. Analizarea procesului și proiectarea utilajelor
4.1. Analiză procesului tehnologic adoptat. Elemente și date cinetice, termodinamice, factori
de înfluienta, cerințe minime de performanță. Utilaje necesare în fiecare treapă tehnologică și
soluții care pot fi adoptate
4.2. Dimensionarea utilajelor din tehnologia adoptată
4.2.1. Calcularea utilajelor din treaptă mecanică
4.3. Calcularea utilajului în dreapta chimică
4.4. Expoatarea instalației
4.4.1. Calcularea bilanțului de masă pentru întreagă stație de tratare
4.4.2. Subproduse, materiale și energie, deșeuri
4.4.3. Construcții și instalații implicate direct în procesul tehnologic
4.4.4. Construcții și intalatii. Anexe.
4.5. Controlul, reglarea și automatizarea procesului tehnologic. Elaborarea scemei de control
și automatizare a procesului tehnologic
4.6. Măsuri de Securitate, sănătate în muncă și situații de urgență pentru stația de tratare
adoptată
Capitolul 5. Amplasament și plan general
5.1. Elemente de geologie și topografie
5.5.1. Solul
5.5.2. Resurse de apă
5.5.3. Climă și calitatea aerului
5.2. Elemente de geologie acvatică și terestră
5.3. Așezări urbane
Bibliografie
Planșe desenate
Capitolul 1
TEMA DE PROIECTARE
A. Să se elaboreze proiectul tehnologic al unei staţii de tratare apă de suprafață pentru
folosire în scop potabil, în cazul unei localități cu cca 35000 locuitori. Se dau următoarele
date:
Debite de calcul
Qzi, med = 1320 m3/h =0.3666m3/s
Qzi, max = 1540 m3/h =0.4277m3/s
Qorar, min = 1100 m3/h =0.3055m3/s
Qorar, max = 1580 m3/h =0.4388m3/s
B. Compoziţia fizico-chimică a apei de suprafață care este introdusă în staţia de
tratare:
C. Ci, SS =340 mg/l (solide în suspensie)
Turbiditatei = 210 FTU
Ci, CCO = 55 mg O2/l (sau indice permanganometric, IMn)
Reziduu fixi= 2625 mg/l
Ci, N = 16 mg N/l (Ntotal)
Ci, P = 15 mg P/l (P total)
Total bacterii coliforme (TCi) = 5000 (nr. / 100 ml)
Temperatura apeiuzate:20℃
pH = 6,5-7,35
Constanta vitezei de consum a oxigenului din apele de suprafata: K1 = 0,1 zi-1
Concentratia oxigenului dizolvat in apa de suprafata este de 6.9 mg O2/l.
C. Analizele de laborator ale apei potabile distribuită pe rețea sau stocată preliminar în
bazinul subteran colector:
Cf, SS= maxim 5 mg/l (solide în suspensie)
Turbiditatef= max 2 FTU
Cf, CCO = 3 mg O2/l
Reziduu fixr= 500 mg/l
Cf, N = 1,0 mg N/l (N, azot total)
Cf, P = 0,5 mg P/l (P, fosfor total)
Total bacterii coliforme (TCf) = 0 (nr./100ml)
Temperatura medie a apei: 10C
Constanta de consum a oxigenului: K2 = 0,2 zi-1
D.Date din studiile hidrologice ale apei de suprafata

indica: Viteza medie a apei de suprafață: vr = 3,5 m/s
Debitul apei de suprafata:Qr = 5 m3/s
E.Utilaje ce urmează a fi discutate şi două din ele dimensionate/ proiectate:
Treapta mecanică: gratar, deznisipator, decantor primar, filtru rapid;
Treapta fizico-chimică: bazin de coagulare-floculare/stație de preparare coagulant-floculant,
instalație de dezinfectie cu derivati ai clorului, filtru de contact pentru adsorbtie pe carbune activ.
Capitolul 2
Memoriul tehnic
Lucrarea de diplomă are ca drept scop proiectarea unei stații de tratare a apelor de suprafață
într-o localitate cu 35000 locuitori în scopul potabilizarii. Resursele de apă sunt importante pentru
instalarea unei alimentări cu apă şi chiar pentru dezvoltarea economică și de mediu a unei regiuni
(macro-regiuni). Apa este fundamentală in mediul natural. Orice sursă si rezervă de apă curată și
sigură oferă plantelor si animalelor șansa de a exista, de-a se dezvolta corespunzător și natural. O
dezvoltare corespunzătoare va oferi și oamenilor o doză de sănătate. De aceea trebuie de luat măsuri
privind tratarea apelor de suprafață precum și a evacuarilor de apă uzata în astfel de resurse naturale
pentru a se asigura un curs echilibrat al apei în natură. Având ca obligație îmbunătățirea mediului
pentru generațiile viitoare. Proiectul dat cuprinde 5 capitole, acestea fiind impărțite în mai multe
subcapitole:
Capitolul 1 cuprinde tema de proiectare cu datele necesare realizării acestei lucrări (debite
zilnice și orare, compoziția apei, rezultate comform analizelor din laborator, etc).
Capitolul 2 reprezintă memoriul tehnic.
Capitolul 3 este prezentată tehnologia adopatata de tratare, poluanții caracteristici ale apei de
suprafață. De asemenea sunt prevăzute și variantele tehnologice propuse pentru tratarea apei
potabile, determinarea gradului de tratare necesar, alegerea variantei optime și elaborarea schemei
bloc.
Capitolul 4 prezintă analiză procesului adoptată în care sunt prezentate reținerea corpurilor
solide pe grătare și site, deznisiparea, coagularea-flocularea, sedimentarea, filtrarea, adsorbtia pe
cărbune activ și dezinfecția. Mai este prevăzută și proiectarea utilajelor din cadrul treptei mecanice și
chimice de tratare, calcului bilanțului de masă, suprodusele, reglarea și automatizarea procesului
tehnologic și în final reguli pentru situații de urgenta și de SSM din cadrul stației de tratarea a apei de
suprafață.
Capitolul 5 cuprinde informații referitoare la amplasamentul stației, elemente de geologie și
topografie și așezări urbane.
Acest proiect cuprinde trei planșe: schemă tehnologică a procesului de tratare, deznisipatorul
orizontal și filtrul rapid.
Bibliografie unde sunt atașate referințele bibliografice studiate pentru a realiazarea
proiectului de diplomă.
4
Capitolul 3. Concepte, cerinte si abordari actuale in tratarea apelor si masuri preventive
pentru reducerea poluarii acestora si indeplinirea cerintelor de mediu
3.1. Considerente generale privind caracteristicile apelor de suprafata necesare asigurarii

cerintelor de potabilizare si probleme frecvente in tratarea acestora
Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind de
asemenea considerat unul dintre cei mai folosiţi solvenţi (titulatura acceptată este de solvent
universal). Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută
H2O. Ea este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din
învelișurile acesteia, hidrosfera.
Apele de suprafaţă se clasifică în ape stătătoare (mări şi oceane, lacuri etc.), ape curgătoare
(izvor - pârâu - râu - fluviu) şi ape stagnante. Distingem lacuri naturale şi lacuri artificiale, cursuri de
apă naturale, modificate artificial / regularizate sau construite artificial (canale).
Apele de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi variaţiile sale (la cele
curgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor dizolvate sau aflate în suspensie,
conţinutul biologic şi microbiologic, fiecare masă de apă lichidă cu albia ei şi vieţuitoarele din ea
fiind un ecosistem distinct.
Apele dulci de suprafaţă au numeroase caracteristici comune: spre deosebire de cele
subterane, ele sunt de regulă mai puţin mineralizate, mai bogate în elemente biologice, mai
influenţabile de către alţi factori (naturali şi antropici), mai uşor poluabile, mai puţin stabile în
caracteristici, dar totodată au şi capacităţi mai crescute de a-şi automenţine calitatea (prin
autopurificare)
Caracteristicile fizice și chimice ale apelor din râuri și lacuri sunt modelate şi de biotopul
acvatic, a cărui dezvoltare este favorizată de expunerea directă la lumina solară. Sedimentul sau
nămolul separat pe fundul bazinului permite desfăşurarea unor procese biologice care modifică
compoziția chimică a apelor stătătoare (bălți, lacuri naturale, lacuri de acumulare). Majoritatea
lacurilor existente pe suprafața terestră conțin apă dulce, dar există şi multe lacuri cu apă sărată,
formate mai ales în zone aride sau prin deschiderea unor golfuri marine (de exemplu: lacul Aral, cu o
salinitate de 10 % şi marele lac sărat – Marea Moartă, cu o salinitate de 32,5 %).
Deşi totalitatea lacurilor naturale este de cel puțin două ori mai mare ca volum de apă decât
cel al râurilor şi fluviilor, acestea nu sunt folosite în condiții optime datorită lipsei de corespondență
între repartiția lacurilor și a zonelor intens populate. Au fost amenajate lacuri artificiale sau de
acumulare artificiale utile pentru asigurarea rezervei de apă și necesităților energetice care au
implicat modificări profunde atât în mediul geografic cât și în regimul și circulația apei.
Apele marine și oceanice de suprafață se răcesc la contactul cu atmosfera și pot deveni mai
dense decât apele situate dedesubt (i.e. coloana de apă devine instabilă, apele de suprafață și cele de
fund tind să-și inverseze locurile). Uneori se întâmplă ca apa de suprafață să se scufunde până la
2.000 m adâncime. În profunzime, masele de apă se deplasează numai ca rezultat al modificării
temperaturii și salinității la suprafață, această circulație fiind denumită termohalină (apa cu densitatea
cea mai mare suportă presiunea cea mai puternică, temperatura cea mai coborâtă şi salinitatea cea
mai ridicată). Compoziția chimică a apei oceanelor la fel ca si salinitatea diferă de la o regiune la
alta, de la un ocean la altul, de 1a zone litorale la cele îndepărtate din larg.
5
Nivelul de poluare cu substanțe care au efect toxic sau de inhibare a vieții marine este foarte
scăzut, doar în zonele costiere sunt constatate prezențe locale și sezoniere de cantități în urme de
metale grele, produse extractibile în solvenți organici (ceruri, grăsimi, uleiuri, săpunuri, alte
substanțe grase), produse petroliere, pesticide etc. provenite în principal din scurgerile sau evacuările
de pe sol sau din zona portuară de pe navele de transport maritim. Pot fi prezente unele specii de
fitoplancton care conțin și eliberează în mod natural toxine organice, care sunt dăunătoare peştilor
sau transmit otrava oamenilor care consumā peștii respectivi.
Potabilizarea apei înseamnă eliminarea majorităţii componentelor organice, anorganice şi
biologice prezente în apă, astfel încât apa obţinută să corespundă normelor naţionale şi internaţionale
referitoare la apa potabilă. Apa potabilă face parte din categoria apelor dulci care au un grad de
puritate (referitor la bacterii şi substanţe toxice) ridicat încât este adecvat băutului, sau pentru
consum gospodăresc uman.
Fiind o resursă limitată, apa poate fi deteriorată dacă nu se intervine cu măsuri concrete de
protecţie. Pentru a preveni degradarea resurselor de apă, se impune găsirea unor modalităţi coerente
de gestionare a resursei de apă, astfel încât să se asigure evaluarea, conservarea, protecţia calităţii şi
cantităţii acesteia.
3.1.2. Capacitatea de asimilare a poluanților în mediu acvatic natural și posibilitățile de

creștere a gradului de autopurificare
Mediul înconjurător se confruntă cu o problema din ce în ce mai serioasă și anume poluarea,
care se manifestă asupra fiecărei componentă de mediu și are ca principala cauza activitățile
economice (industriale, agricole, zootehnice, de transport, etc) și gospodărești impropriu desfășurate
sau fără respectarea restricțiilor limitative cantitative și calitative impuse de autoritățile de mediu sau
cele din legislația de mediu, în principal datorită sectoarelor de activitate în care nu se aplică un
program de reducere, control și prevenire a poluării in unitatăţile productive și fără aplicarea celor
mai bune tehnici disponibile (BAT- Best Availabe Tehniques) în fiecare sector de activitate. Poluarea
apei reprezintă de fapt introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii
calității şi/sau sănătăţii mediului acvatic si implicit sănătății umane, dăuna bunurilor materiale sau
cauza o deteriorare sau o împiedicare a folosirii mediului acvatic în scop recreativ sau în alte scopuri
legitime. Prin urmare, poluantul poate fi considerat orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă
sau gazoasă, radiație electromagnetică, ionizantă, termică care introdusă în mediul acvatic modifică
echilibrul constituienților acestuia și al organismelor vii. După natura poluanților, poluarea poate fi
naturală şi artificială de tipul unei poluări mecano-fizice, chimice, biologice sau radioactive.
Protecția mediului acvatic își propune păstrarea echilibrului ecologic, menținerea și
ameliorarea calității și sănătății resurselor naturale de apă, iar, ca mod de acțiune directă, prevenirea
și reducerea poluării de toate felurile şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale, cu ajutorul
mijloacelor juridice și tehnice de reglementare.
Cauze principale de poluare a apei:
1. Apele uzate.
Apele uzate menajere conţin adesea detergenţi sintetici, care nimeresc în râuri şi mări.
Acumulări de substanţe anorganice afectează viaţa acvatică şi reduc cantitatea de oxigen în apă, fapt
care duce la formarea aşa-numitelor “zone moarte”, care sunt în lume deja aproximativ în număr
mare (400).
Deseori, reziduuri industriale care conţin deşeuri organice şi anorganice, se revarsă în râuri şi
mări. Anual, în surse de apă nimeresc mii de substanţe chimice, acţiunea cărora asupra mediul
încojurător nu este cunoscută dinainte. Multe dintre acestea prezintă compuşii noi. Deşi reziduurile
6
industriale, sunt supuse filtrării preliminare, acestea totuşi conţin substanţe toxice, care sunt dificile
de detectat.
2. Ploile acide
Ploile acide sunt rezultatul acşiunii unor gaze emise în atmosferă, de exemplu: a gazelor de
eşapament, gazelor industriale produse de întreprinderi metalurgice, centrale termice, rafinării şi alte
întreprideri industriale şi de transportul auto. Aceste gaze conţin oxizi de sulf şi de azot, care se
interacţionează cu vaporii de apă si oxigenul în radiaţiei solare pentru a forma acid sulfuric şi azotic.
Apoi, aceste acizi se reîntorc pe pământ, uneori, la o distanţă de câteva sute de kilometri de la sursa
de poluare a atmosferei, în special sub formă de precipitaţii lichide şi solide. În astfel de ţări, cum ar
fi Canada, Statele Unite ale Americii, Germania mii de râuri şi lacuri au rămas fără vegetaţie şi fără
peşte ca urmare a acidifierii lor datorită ploilor acide.
3. Deşeuri solide
Daca în apă există o cantitate mare de substanţe solide, acestea o fac opacă la lumina soarelui
şi astfel împiedică procesul de fotosinteză în bazinele acvatice. Acest fapt, la rândul său, provoacă o
perturbare în lanţul alimentar din aceste rezervore de apă. În plus, deşeuri solide, înnămolesc râuri şi
canale de transport maritime, ceea ce conduce la nevoia de dragare frecventă.
4. Scurgeri de petrol
Numai în SUA în fiecare an se întâmplă aproximativ 13 000 de cazuri de deversări de petrol.
În apă de mare în fiecare an nimeresc 12 milioane de tone de petrol. În Marea Britanie, anual, se
revarsă în canalizare mai mult de 1 milion de tone de ulei de motor folosit.
Petrolul, vărsat în apă de mare, are multe efecte negative asupra vieţii marine. Mai întâi de
toate, pier păsările: se îneacă, se supraîncălzesc la soare sau sunt private de hrană. Petrolul orbeşte
animale, care trăiesc în apă, de exemplu, foca. Petrolul reduce pătrunderea luminii în bazinele
acvatice închise şi poate mări temperatura apei.
5. Surse neidentificate
Adesea este dificil de a determina sursa de poluare a apei – aceasta poate fi o eliberare
neautorizată a substanţelor periculoase de la o întreprindere sau o contaminare, cauzată de lucrări
agricole sau industriale. Acest lucru conduce la poluarea apelor cu nitraţi, fosfaţi, ioni de metale
grele toxice şi pesticide.
6. Poluarea termică a apei
Poluarea termică a apei este cauzată de centrale electrice termice sau nucleare. Poluarea
termică este introdusă în bazinele acvatice de apă utilizată de răcire. Ca urmare a temperaturilor mai
mari de apă în aceste bazine acvatice se produce o accelerare a unor procese biochimice, precum şi o
scădere a oxigenului dizolvat în apă. Se încalcă ciclul normal de reproducere echilibrată a diferitelor
organisme. În condiţii de poluare termică, de regulă, se observă o creştere puternică a algelor şi
dispar alte organisme, care trăiesc în apă ( http://ecology.md).
Poluarea resurselor de apă este generată de anumite surse de poluare care pot fi grupate
funcție de mai multe criterii și anume: după modul de organizare, sursele de poluare pot fi:
organizate sau concentrate (care produc poluarea în urma evacuării unor substanţe poluante în ape
prin intermediul unor instalații destinate acestui scop; de exemplu, ape uzate municipale sau
industriale, ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrări miniere, foraje, ape
uzate de drenare) şi neorganizate (care produc poluarea prin pătrunderea necontrolată a unor
substanțe în resursa de apă), iar după acțiunea lor în timp, sursele de poluare sunt grupate în:
permanente (ape deversate direct în resurse de apă în localități necanalizate, infiltrații de la suprafața
solului); nepermanente sau accidentale; după modul de generare a poluării, sursele de poluare pot fi:
naturale (trecerea apei prin filtre naturale sau zone cu roci calcaroase, căderea apei meteorice
7
poluate, activitatea vulcanică, secetă, etc.) și artificiale datorate activităților umane, industriale,
agrozootehnice, de transport (ape uzate și deșeuri) (Carmen ZAHARIA 2011).
3.1.3. Cerințele de calitate pentru apă de suprafață și a apei potabile

Mai multi indicatori ai calitatii apei au fost selectati pentru a fi discutaţi. Tabelul 1 prezinta
grupe de indicatori de monitorizat precum si unitatile in care rezultatele monitorizarii sunt exprimate.
Indicatorii sunt grupati conform caracteristicilor lor commune in:
- indicatori care dau informatii despre conditiile de oxigenare: oxigenul dizolvat, nevoia de oxigen
chimic (CCO) si nevoia de oxigen biochemic (CBO5 sau CBO20);
- indicatori care dau informatii despre prezenta nutrientilor, care pot contribui la fenomenul de
eutroficare: nutrientii sunt clase de substante care contin atomi de nitrogen (ammoniac, nitriti,
nitrati, compusi organic de nitrogen) sau atomi de fosfor.
- indicatori de salinitate: dati de continutul total de săruri sau de anioni si cationici;
- in categoria poluantilor de origine naturală sunt inclusi in principal cationii de metale grele;
- alti indicatori relevanţi de origine organică sunt fenoli, surfactanti anionici si halogenuri organice
absorbite (AOX).
Tabelul 1. Indicatorii de calitate ai apei.
În România apa potabilă este definită și reglementată prin Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 -
privind calitatea apei potabile, completată și modificată prin Legea nr. 311 din 28 iunie 2004.
Calitatea apei potabile. Orice alterare fizică, chimică sau bacteriologică a apei peste o limită
admisibilă stabilită, inclusiv depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect,
cu activităti umane care o fac improprie pentru o folosire normală, se numește poluarea apei.
Importanța apei în existența speciei umane și în general a lumii vii vegetale și animale trebuie
înteleasă și acceptată ca un element definitoriu al dezvoltării durabile a intregii noastre planete în
condițiile diminuării resurselor de apă.
Acumularea de poluanți în resursele naturale de apă, autopurificarea sau autoepurarea
insufici-
entă a acestora și necesitatea unor tehnologii moderne din ce în ce mai complexe și constisitoare de
tratare a resurselor de apă pentru diferite utilizări sunt realităti ale lumii moderne semnalate de
majoritatea specialistilor in domeniu (Zaharia, 2011).
8
România dispune de trei mari resurse de apa dulce: Dunărea, râurile interioare și apele
subterane dar și de resurse de apă sărată: zona costieră a Mării Negre și lacuri cu apă sărată (Blagoi si
colab...1997; Musteret si colab.,2014).
Tabel 3.1.3. Repartiția principalelor resurse naturale de apă pe Pământ (Zaharia,2011)

Hidrosfera Volum,106 km3 %
Oceane, lacuri sărate 1348.000 97.38
Ghețari și suprafețe înzăpezite 27.820 2.01
Apă subterană, umiditatea solului 8.062 0.58
Lacuri si râuri 0.225 0.02
Apă atmosferică 0.013 0.001
Total 1348.120 100
Apă dulce 36.12 2.00
O.G. nr.11/2010 si Ordinul nr. 3/2010 aprobat prin legea 146/2010 si alte completari
ulterioare H.G. nr.100/2002, H.G. nr 662/2005, H.G.nr 567/2006, H.G nr 210/2007, definesc termeni
legislativi după cum urmează:acestei directive prin “apă potabilă” se ințelege apă destinată
consumului uman prin urmare:
a) orice tip de apă in stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori
pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de
distribuţie, din rezervor sau este distribuită in sticle ori in alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă in industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman, cu excepţia
cazului in care Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) aprobă folosirea
apei şi este demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea şi salubritatea produsului alimentar in
forma lui finită;
Prin urmare oricare ar fi utilizarea de către consumator, apa care ajunge la robinet trebuie să
fie potabilă, adică să corespundă condițiilor de calitate, conform reglementărilor în vigoare. Pentru
aceasta de fiecare dată când unul dintre indicatorii de calitate considerati și parametrii analitici sunt
mai mari decat normele stabilite, apa trebuie sa fie tratată (Surpățeanu, 1999).
Tabel 3.1.3. Condiții de calitate pentru apa potabilă din legea nr 311/2004 (Zaharia,2008).
Indicatori de calitate Valoare CMA Metode de analiza
3
Aluminiu (Al3+), mg/dm 0.2 STAS 6326/90
+ 3
Amoniu (NH4 ), mg/dm 0.5 STAS 6328/85
Bacterii coliforme(numar/100 ml) 0 STAS 3001/91
SR ISO 9308-1/1991
- 3
Clorur (Cl ), mg/dm 250 STAS 3049/88
SR ISO 9297/98
Clostridium perfringens(numar/100 ml) 0 STAS 3001/91
9
SR ISO 6461-1,2/98
Conductivitate 2500 STAS 7722/84
SR RN 27888/98
Culoare Accesibila pentru SR ISO 7887/97
consumatori si
nici o modificare
anormala
Duritate totala, grade germane min. 5 STAS 3326/76
Normele de calitate pe care trebuie sa le îndeplinească apele de suptafață utilizate pentru

potabilizare sunt prevăzute în NTPA-013 sunt:
Art. 1.
(1) Prezentele norme de calitate reglementează cerințele de calitate pe care apele dulci de suprafață
utilizate sau destinate potabilizării, denumite în continuare ape de suprafață, trebuie să le
îndeplinească după o tratare corespunzătoare.
(2) Apa subterană și apa salmastră nu fac obiectul prezentelor norme de calitate.
(3) Aplicarea prezentelor norme de calitate conduce la reducerea nivelului de tratare a apei brute de
suprafață, cu influență directă asupra costurilor.
(4) Sunt considerate ape potabile toate apele de suprafață din care se captează apa pentru consumul
uman și care se transportă prin rețele de distribuție pentru uz public
Art. 2.
Apele de suprafață se clasifică, în funcție de valorile limită, în 3 categorii: A1, A2 și A3.
Fiecărei categorii îi corespund o tehnologie standard adecvată de tratare:
- Categoria A1: Tratare fizică simplă și dezinfecție (de exemplu: filtrare rapidă și dezinfecție).
- Categoria A2: Tratare normală fizică, chimică și dezinfecție [de exemplu: preclorinare, coagulare,
floculare, decantare, filtrare, dezinfecție (clorinare finală)].
- Categoria A3: Tratare fizică, chimică avansată, perclorare și dezinfecție [de exemplu: clorinare
inter-mediară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin adsorbție (pe cărbune activ), dezinfecție
(ozonizare, clorinare finală)].
În conformitate cu prezentele norme de calitate, autoritatea competentă în domeniul
gospodăririi apelor, prin autoritățile sale bazinale de gospodărire a apelor, va lua toate măsurile
necesare asigurării îmbunătățirii calității apelor. Pentru aceasta va întocmi un plan-cadru de acțiune
pe 10 ani, cu un program calendaristic de ameliorare a calității apelor de suprafață
Apele de suprafață ce prezintă caracteristici fizice, chimice și microbiologice sub limitele
obligatorii prevăzute pentru categoria A3 nu vor fi utilizate pentru potabilizare.
Apele dulci de suprafață au numeroase caracteristici comune: spre deosebire de apele
subterane, apele dulci sunt de regulă mai puțin mineralizate, sunt mai bogate în elemente biologice,
sunt mai influientabile de catre alți factori (de regulă sunt naturali sau antropici), mai usor
contaminabile și mai putin stabile calitativ și cantitativ, dar totodaăa are și capacitatea de a se
autopurifica.
Principalele caracteristici ale apelor de suprafațpă au în vedere urmatoarele:
• temperatura apelor de suprafață variază în limite foarte largi și in funcție de felul apei (de
suprafață sau subterană) și de anotimp între un minim de 0 oC la râuri în timpul iernii și maxim
10 oC la apele termale;
10
• încarcarea apei cu diverse gaze, care se datorează atât capacității de dizolvare cât și a
constactului acesteia cu atmosfera sau cu diferite emanații gazoase din subsol. Apa conține atât
gaze aflate în aerul atmosferic (azot, oxigen, bioxid de carbon) cât și hidrogen sulfurat, metan.
Un dm3 de apă conține în medie 25-40 cm3 aer dizolvat (Bârsan, 2005).
• poluarea organică poate duce adesea la eutrofizarea apei ca urmare a fosforului și azotului
eliberat sub formă oxidantă (Surpateanu,1999);
• concentrațiile, uneori destul de ridicate, de materii în suspensie, de dimensiuni diferite, de la
particule grosiere până la mărimi coloidale;
• lanțurile trofice formate in mediul acvatic;
3.2 Necesitatea aplicării de măsuri preventive și tehnologii de tratare a resurselor de apă de

suprafață pentru soluționarea cerințelor pentru apă potabilă
Poluarea apei este în mod inerent legată de activitatea umană. Pe lângă rolul ei de a asigura
cerinţele vieţii şi ale proceselor industriale, apa acţionează de asemeni ca un mediu de colectare şi ca
un mecanism de transport pentru reziduuri casnice, agricole şi industriale, şi care prin aceasta îi
cauzează poluarea. Deteriorarea calităţii apei cauzată de poluare influenţează utilizarea apei în aval
punând în pericol sănătatea oamenilor şi funcţionarea ecosistemului acvatic deci reducerea utilizării
efective şi creşterea competiţiei pentru o apă cu calitate adecvată. (https://www.gwp.org)
Apa din natură nu este niciodată pură şi, de aceea, este supusă unor procese de tratare, pentru
a fi utilizată.
Tratarea apelor de suprafață în scopul potabilizării este absolut necesară și are drept scop
îndepartarea impurităților și a compușilor poluanți de origine organică și anorganică a micro-
organismelor existente în apă în mod natural sau apărute datorită unor poluări accidentale. Oricarea
ar fi domeniul folosinței, apa preluată trebuie să fie potabilă, adică să satisfacă reglementările în
vigoare referitoare la apa potabilă (Blăgoi si Pușcaș, 1997).
Rolul procesului de tratare a apei brute este eliminarea substanțelor nedorite. Deoarece
procesul de tratare este un subiect destul de complex, este recomandată îndrumarea de către
specialiști. Tratarea apei ar trebui să vizeze în primul rând elementele sau substanțele care trebuie
eliminate sau adaptate. Astfel, o tratare adecvată a apei necesită o investigare corespunzătoare a
condițiilor sitului, inclusiv a parametrilor fizici, chimici și biologici. De asemenea, sunt necesare
rezultatele analizelor de laborator pentru a stabili toate etapele necesare în vederea livrării unei ape
potabile bună pentru sănătate și sigură pentru consum. După tratare, apa potabilă trebuie
înmagazinată, transportată și distribuită în așa fel încât la nivel de consumator apa să fie de calitate,
iar în cadrul rețelei pierderile de apă să fie minime. Următorele capitole oferă o imagine generală
asupra principiilor de tratare a apei și a câtorva metode de tratare. Sunt oferite informații complete cu
privire la distribuția și pierderile de apă (Planuri de siguranta a apei si a sistemelor de sanitatie, 2014
sau https://www.wecf.org/ ).
Apa, aşa cum se găseşte în natură, și în primul rind apa în stare lichidă, conține numeroase
substanțe minerale și organice, unele dizolvate, altele în stare coloidală, precum şi unele sub formă
de suspensii.
Proporțiile în care substanțele străine se găsesc în apă pot fi foarte diferite, activitatea omului
contribuind, într-o măsură din ce in ce mai mare, la modificarea acestor proporții.
Luîndu-se ca etalon apele potabile, pe care le vom considera ca ape cu un grad de
mineralizare normal, se constată că in natură se găsesc și ape cu o mineralizare slabă, ape în cantități
imense, în mări și oceane, cu un grad de mineralizare foarte mare, precum şi ape, în general ape
subtreane, unele ieşind în mod natural la suprafață, prin izvoare, cu un grad sporit de mineralizare.
11
S.U.A.
Indicator/ Concen- Concen- Concen- Concen- Limite Limite Limite Limite
tratii ad- tratii ad- tratii ad- tratii ad- optime acceptabile optime acceptabile
Țară misibile mise misibile mise
exceptional exceptional
Miros, grade, 2 2 2 - 0 3 Acceptabil

maximum
Gust,grade, 2 2 Absent Acceptabil
maxim
Conc. ionilor de 6,6-7,4 6,6-9 6,6-9,5 - - - 6,6-9,2 7,0-8,5
H
pH
Culoare, grade, 15 30 20 - 3 15 5 50
max
Temp. maxima 22 Temp. natu 27 - - - - -
(C) rala a
sursei
Turbiditate, 5 10 2 3 0,1 5 - -
grade, max.
Amoniac ( NH3) 0 5 0 - - - - -
maxim
Arsen (As4) 0,05 - - - 0,01 0,05 0,05 -
maxim
Calciu (Ca3+) 100 180 - - - - 75 200
maxim
Clorura (Cl-) 250 400 - - - 250 200 600
maxim
Apa pentru necesități menajere (pentru băut, gătit etc.) sau pentru in- dustriile care utilizează în
procesele de producție apă cu exigențe de potabilitate, necesită o serie de conditii, care sunt standar-
dizate în toate țările, existind și un standard al Orgànizației Mondiale a Sănătății.
Aceste condiții se referă la caracteristicile organoleptice, fizico-chimice și bacteriologice;
nivelul admisibil al acestora a fost stabilit in limitele compatibilității cu cerințele fiziologice ale
organismului uman.
Tabel 3.2 Condiţiile de calitate din unele țări
3.2.1. Definirea și scopul tratării apei de suprafață în procesul de potabilizare
Apa pusă la dispoziţia consumatorului prin reţeaua de distribuţie trebuie să fie tratată, chiar
dacă omul nu consumă direct decât o foarte mică parte din aceasta. Ar fi periculos pentru sănătatea
publică şi totodată neeconomic dacă s-ar executa două reţele de distribuţie - una pentru apă potabilă
şi alta pentru alte tipuri de consum. Oricare ar fi domeniul folosinţei, apa preluată de către această
folosinţă trebuie să fie „potabilă”, adică să satisfacă reglementările în vigoare referitoare la apa
potabilă [7, 20, 65]. Este necesar să se trateze apa ori de câte ori unul dintre parametrii analitici
depăşeşte normele din ţara respectivă. O.M.S. a stabilit, pentru fiecare parametru, recomandări ce
trebuie să fie adaptate la nivelul fiecărei ţări, în funcţie de starea sanitară şi de considerentele
economice ale acelei ţări. De asemenea, C.E.E. a introdus norme de calitate referitoare la apa
potabilă, pentru ţările membre. În România, condiţiile tehnice de calitate ale apei potabile sunt
reglementate prin STAS 1342 – 92.
Principalele criterii, pe baza cărora se stabilește soluția de tratare apei de suprfata sunt:
 debitul de apă necesar;
 calitatea apei;
 siguranța în exploatare;
12
Bacteriile şi virusurile patogene relevă posibila contaminare cu ape reziduale. Chiar şi
germenii banali trebuie înlăturaţi din apă, deoarece creează probleme grave în reţeaua de distribuţie
şi anume: consumă oxigenul dizolvat, produc coroziune, emană mirosuri şi gusturi dezagreabile.
3.2.2. Importantă proceselor și operațiilor unitare în tehnologiile de tratare a resurselor de apă
de suprafață
Staţiile de tratare a apei au structuri destul de diferite în funcţie de dimensiuni,
complexitate, tehnologii folosite etc. De asemenea, există şi mini-staţii de tratare sau chiar
dispozitive individuale. Totuşi, etapele de tratare sunt de cele mai multe ori aceleaşi şi principiile la
fel.
Apa se prizează de regulă din lacuri de acumulare, mai rar din râuri, din zonă de protecţie
sanitară. Faptul că priza de apă nu e la suprafaţă şi că există grătare face ca de regulă la staţia de
tratare, numită curent uzină de apă, să nu ajungă corpuri plutitoare sau solide mari. Ideal este ca
înainte de tratare să o preepurezi prin trecerea printr-o porţiune de sol, fapt practicat în multe ţări,
unde apa prizată se injectează în sol superficial şi la mică distanţă se extrage şi se introduce deja
prepurificată în staţia de tratare propriu-zisă. Procesele la care este supusă apa brută în continuare
pentru a deveni apă potabilă:
• Sitarea este prima etapă a preparării apei. În staţia de site, prin trecerea apei succesiv prin
site cu ochiuri mari apoi mici şi ulterior prin microsite, se îndepărtează corpuri plutitoare, peşti,
plancton şi alte suspensii grosiere.
 Sedimentarea se produce în decantoare, care pot fi liniare sau circulare. Aici apa staţionează
un anumit timp, în care suspensiile se depun gravitaţional pe fundul decantorului, de unde sunt
îndepărtate periodic. Pentru că nu toate substanţele particulate se depun sau ar dura prea mult,
procesul este amplificat prin floculare şi coagulare. În acest scop se introduc în apă reactivi cum sunt
sulfatul de aluminiu, sulfatul sau clorura de fier (II, III), varul etc. Astfel particulele încărcate electric
sunt legate şi se formează agregate mai mari, neutre electric, care precipită.
 Filtrarea este următoarea etapă, care se derulează în staţia de filtre. Există mai multe tipuri de
filtre, care folosesc nisip respectiv cărbune activ. Cele mai răspândite sunt filtru lent (englez) şi filtrul
rapid (american). Sunt de fapt bazine cu nisip pe care apa la parcurge de sus în jos, gravitaţional,
ieşind limpede. Filtrele se spală periodic pentru a îndepărta masa de impurităţi reţinute. La "filtrul
rapid" procesul de filtrare este mecanic, dar la "filtrul lent" este de fapt un proces mecanico-biologic
deoarece în principal la suprafaţa filtrului se formează un strat colonizat cu alge, bacterii şi
protozoare, care contribuie activ la reţinerea impurităţilor prin mecanisme chimice, enzimatice şi
bacterivore.
 Oxidarea este un procedeu suplimentar de îndepărtare a substanţelor poluante, care nu se
aplică la orice staţie de tratare. Oxidarea se face cu reactivi precum ozon, clor sau Cl2O. Ozonul
distruge clorfenolii şi alte substanţe ce afectează gustul apei. Clormetanii pot fi descompuşi cu
ultraviolete plus apă oxigenată. Cl2O reuşeşte să oxideze şi ce nu poate oxida clorul şi ozonul.
Eficienţa oxidării este redusă dacă sunt prezenţi acizi humici în apă. Pentru o oxidare eficientă
trebuie ştiut ce poluanţi sunt în apă. În cele de suprafaţă este greu, pentru că sunt mulţi şi se tot
modifică. Oxidarea îndepărtează mulţi compuşi nedoriţi, dar poate genera alţii, cum sunt cetonele,
acizii carboxilici etc.
 Adsorbţia este o metodă folosită la unele staţii şi se face pe oxid de aluminiu, pe răşini
adsorbante sau pe cărbune activ (impropriu numită filtrare pe cărbune activ).
Stabilizarea apei cuprinde procedee destinate prevenirii modificărilor apei între preparare şi
utilizarea de către consumator, şi anume evitării corodării conductelor sau precipitării/ depunerilor în
conducte. Ideal contra corodării este să se depună un fin strat de carbonat de calciu sau magneziu pe
interior, dar asta depinde practic mult de pH, oxigen, bicarbonat etc.
13
 Dezacidifierea se aplică apelor acide, pentru a nu fi corozive. Se face prin aerare mecanică
sau adăugare de reactiv sau trecere peste substanţe alcaline. Deferizarea sa demanganizarea se face în
scopul îndepărtării acestor metale, care pot precipita în conducte sau crea probleme la consumatori.
Prin introducere de oxigen, Fe2+ se transformă în hidroxid de fier 3+ puţin solubil. Asemănător se
face şi demanganizarea, care este stânjenită însă puternic dacă sunt prezenţi în apă mult amoniu, clor
sau substanţe organice. Există şi metode biologice de deferizare şi demanganizare, la care se folosesc
bacterii.
 Dedurizare / decarbonatare. Duritatea apei este carbonatică (dată de carbonaţii de calciu şi
magneziu) şi necarbonatică (dată de sulfaţii, azotaţii şi clorurile de calciu şi magneziu). Apa dură nu
e favorabilă sănătăţii dar dăunătoare multor folosinţe practice (spălat, gătit, instalaţii de apă caldă
etc.). De aceea, pentru potabilizare apa nu se dedurizează decât în cazuri excepţionale. Se face însă
pentru folosinţe tehnice specifice, cum sunt încălzirea centrală, dializa renală etc. Distingem
dedurizarea propriu-zisă, la care se extrage calciul şi magneziul cu schimbători de ioni care cedează
în schimb ioni de sodiu si hidrogen, sau decarbonatarea, prin care se elimină ionul bicarbonat, prin
schimbător de ioni sau precipitare.
Dezactivarea apei se face în scopul îndepărtării compuşilor radioactivi. Cel mai frecvent se
folosesc schimbătorii de ioni.
• Dezinfecţia apei se practică la apele de suprafaţă, filtratul de mal, apele subterane din soluri
fisurate, carstice, sau ce filtrează slab din alt motiv. Scopul este distrugerea agenţilor patogeni -
bacterii, virusuri şi paraziţi, incluzând chistele. Dezinfecţia apei poate avea efecte nedorite prin
persistenţa în apa potabilă a unor substanţe folosite la tratarea ei sau subproduşi a acestora, cum sunt
clorfenolii, haloacetonitrilii sau trihalometanii (în cazul clorinării) respectiv aldehidele, fenolii şi
acizii carboxilici (în cazul ozonizării). De aceea metoda trebuie aleasă şi în funcţie de poluanţii
prezenţi. Sunt mai multe posibilităţi de dezinfecţie, dintre care prezentăm cele mai utilizate:
 Clorinare gazoasă indirectă, cu clor gazos care se transformă întâi în soluţie. Asigură şi
oxidarea diverselor substanţe organice şi anorganice. Dezavantajul major este că se formează
compuşi secundari toxici (de exemplu trihalometani cum sunt cloroformul), incriminaţi inclusiv
pentru posibil efect cancerigen. O soluţie de evitare a formării lor este prealabila tratare cu
ultraviolete şi ozon, procedeu controversat deoarece şi ozonul dă produşi secundari nedoriţi. Apa ce
se supune clorinării trebuie să fie curată în rest, altfel cea mai mare parte din clor se consumă în alte
reacţii decât cele vizate, de distrugere a microbilor. Un alt efect nedorit este cel al formării
clorfenolilor, care afectează grav gustul chiar la concentraţii infime de 1:20.000.000 ! În apă trebuie
să mai rămână o cantitate de clor rezidual care să anihileze microbii ce mai impurifică apa pe parcurs
pe reţea până la consumator, dar nu în exces deoarece alterează apa organoleptic şi este şi dăunător
sănătăţii.
 Cl2O are avantaje importante faţă de clorul gazos: pH-ul apei nu influenţează utilizarea lui;
are gust şi miros propriu mai puţin deranjant ca şi Cl2; nu reacţionează cu fenolii şi deci nu alterează
organoleptic apa prin clorfenoli; E mai puţin reactiv cu compuşii organici din ape şi ca atare se
consumă mai puţin pe direcţii nedorite; formează mai puţini trihalometani şi produse secundare.
Dezavantajele sunt că reacţionează cu acizii humici rezultând produşi toxici chiar mutageni. În plus
formează cloruri şi cloraţi şi alţi compuşi, mulţi toxici. De aceea pe ansamblu nu se poate afirma că e
mai bun dar nici clar mai rău decât clorul gazos.
 Ozonizarea constă în tratarea apei cu ozon, oxidant puternic care are şi el avantaje şi
dezavantaje faţă de clor. Avantaje: Necesită timp mai puţin pentru reacţie (10 minute, faţă de 30
minute la clor); activitatea bactericidă este de 20 de ori mai puternică; nu este influenţat de pH-ul
apei; nu persistă în apă şi nici nu dă produşi remanenţi (se degajă oxigen); nu produce clorfenoli şi
nu afectează nici în alt fel gustul. Dezavantaje: Nu are efect de durată, remanent în reţea; eficienţa e
afectată în prezenţa substanţelor organice, care "concurează" bacteriile pe care ar trebui să le atace;
produce compuşi toxici cum sunt ozonidele, greu de dozat.
14
 Ultravioletele sunt o metodă de dezinfecţie aplicabilă apelor foarte curate, deoarece depind de
transparenţa apei. Trebuie aplicate în strat subţire şi timp relativ îndelungat, fapt ce face metoda
aplicabilă numai pentru volume relativ mici de apă. Se formează şi anumite cantităţi de ozon, care la
rândul lui dă derivaţi toxici, deci nici tratarea cu UV nu e perfect "curată".
La dezinfecţia apei trebuie ţinut cont că viruşii sunt mai rezistenţi ca şi bacteriile coliforme,
dar mai puţin rezistenţi ca protozoarele. Clorinarea obişnuită practic nu poate elimina Giardia de
exemplu. Ca metode de dezinfecţie, eficienţa acestora scade în următoarea ordine: O3 > Cl2O > HClO
> ClO- > cloramine. (http://ecotrust.ro/blog-ecotrust/58-procedee-si-etape-de-tratare-a-apei)
Alegerea schemelor de tratare se face în baza unor considerente tehnico-economice cum ar fi:
cheltuieli de captare, calitate, debit precum și de consumator prin calitatea apei, etapele de tratare si
transportul acesteia.
În urmatorul tabel se prezintă o schemă genarală de tratare pentru apa de consum:
Tabel 3.2.2. Shema generală de tratare pentru apa de cosum

Procedeu de tratare Scop Utilaj sau echipament
Procese si operații clasice-Tratare curentă
Reținerea pe grătare Se separă corpurile plutitoare sau Sunt grătare rare (cu o deschidere de
grosiere 50-100 mm) si grătare dese (cu o
deschidere de 25-40 mm)
Reținerea prin site Separarea frunzelor, algelor și Sunt site plane sau panouri cu fante
ierburilor. de 1-5 mm
Micrositarea Reținerea suspensiilor fine Sunt filtre de diferite forme cu fante
de 15-90 nm
Deznisiparea Se reține nisipul, în general a Deznisipatoare longitudinale,
particulelor de peste 0,2 mm verticale sau prin centrifugare in
hidrocicloane
Flotația Se separă uleiurile la suprafață și Separator de grăsimi și uleiuri,
captarea la nivelul apei prevăzute cu palete racloare
Aerarea Eliminarea gazelor în exces sau Aeratoare sau camera de aerare
introducerea O2 prin diferite metode
(aerare mecanica sau sub presiune,
pulverizare, etc) pentru
îmbunatatirea calitatii apei.
Coagularea Eliminarea substanțelor coloidale Bazin de reactie sau coagulare
prin introducerea de coagulant
Flocularea Cresterea aglomeratelor prin Bazin de reacție
adaugarea de floculanti cu
dispersarea completa sau amestecare
lenta
Sedimentare Depunere materie in suspensie și Decantoare statice
flocoane formate
Filtrare Limpezirea apei Filtre lente sau rapide, cu nivel liber
sau sub presiune
Dezinfectare Distrugerea bacteriilor și germenilor Bazine de dezinfesție
patogeni prin clorare și raze UV
Tratarea namolului Deshidratarea și evitarea restituirii Echipamente mecanice cu vaccum și
acestuia în emisar filtre.
Procese si operații specifice - Tratare specială
15
Neutralizarea Eliminarea CO2 agresiv, prin Aerator
demineralizare-aerare
Dedurizare Reducerea duritatii prin schimb Reactor cu schimbatori de ioni si
ionic, tratare chimica cu var camera de reactie
Eliminarea substanțelor Adsorbtie pe carbune activ și Decantor sau filtru de contact
organice si separare prin sedimentare sau filtrare
micropoluantilor
Dezodorizare Eliminarea gustului, prin aerare, Bazin de aerare/clorare și filtrare pe
oxidare cu ozon, supraclorare, CA
adsorbtie pe carbune activ
Răcire Stationare în bazine. Turnuri de Utilaj specific
răcire, iazuri sau bazine cu
dispozitive de stropire
3.3 Variante tehnologice de tratare resurse apă potabilă

Tratarea apei de suprafata în vederea eliminării sau reducerii concentrațiilor agenților
poluanți, sub limita admisă de legislația de protecția mediului, se realizează prin metode chimice,
biologice sau combinate. Alegerea metodei de tratare se face în corelație cu caracteristicile apelor
uzate, stabilite prin analize de laborator.
Dacă efluenții conțin numai substanțe organice biodegradabile sau amestecuri de substanțe
biodegradabile şi substanțe anorganice netoxice, se poate aplica o tratare biologica. Daca efluentii
conțin substanțe organice greu biodegradabile, amestecate cu agenti toxici (organici sau anorganici),
o eventuală tratare biologică trebuie, în mod obligatoriu, combinată cu o tratare chimică.
Atunci când apele uzate conțin substanțe care nu sunt biodegradabile și substanțe toxice,
epurarea se poate realiza numai prin tratamente chimice și fizico-chimice.
Parametrii care dictează alegerea unei metode de tratare a unor ape uzate sunt: temperatura,
pH-ul, conținutul de azot și de fosfor, cantitatea de solide în suspensie (SS), CBO 5, CCO, natura și
concentrația agenților toxici. La aceste analize se adaugă, stabilirea influenței agenților toxici asupra
metabolismului bacterian.
Raportul CBO5/CCO exprimă, indirect, raportul dintre cantitatea de substanțe biodegradabile
și cantitatea de substanțe nebiodegradabile din apele supuse tratării. Prin urmare, valoarea acestui
raport este folosit drept criteriu pentru alegerea metodei de epurare, în condițiile în care apa nu este
încărcată și cu alți poluanți, astfel:
Dacă raportul: CBO5:/CCO > 0,6, apele uzate se tratează ușor prin metode biologice, în
prezența microorganismelor prezente în mod natural în aceste ape;
Dacă raportul: 0,2 < CBO5/CCO < 0,5, se poate folosi o tratare biologică, dar cu
microorganisme adaptate;
Dacă raportul: CBO5/CCO < 0,2, apa nu mai poate fi tratată biologic.
În cazul tratării biologice azotul și fosforul sunt elemente nutritive pentru microorganisme.
Din acest motiv, prezenta lor în apele tratate biologic, este obligatorie.
Dacă CBO5/N = 20, respectiv CBO5/P = 100, nu este necesară adăugarea de substanțe
nutritive pentru întreținerea activității biologice a microorganismelor. pletate cu teste experimentale
efectuate pe stații pilot (https://ru.scribd.com/).
Caracteristicile apelor de suprafață care trebuie îmbunatațite prin tratarea acesteia sunt:
 compușii anorganici (sulfati, cloruri);
 compuși organice de origine naturală, care conferă apei colorația specifică și uneori gust și miros
neplăcut;
16
 materii solide;
 continuțul de microorganisme și organisme vii.
Figura 3.3. Schema bloc de tratare conventionala a apei din surse de suprafata
în care: 1-priză de captare; 2-sistem de admisie a apei; 3-blocul de injectie a reactivilor de
tratare; 4-rezervor de reactivi; 5-tanc de reactie; 6-decantor; 7-filtre cu carbune activ; 8-filtre cu
nisip; 9-sistem de tratare speciala a apei (osmoza inversa, dedurizare, oxigenare); 10-statie de
clorinare (dozare clor, generare si dozare dioxid de clor); 11-rezervor de apa potabila.
3.3.1. Variante tehnologice de tratare apă de suprafață

Pentru statia de tratare a apei de suprafata avem in vedere 3 variante tehnologice :
Varianta I
Gratare/site Deznisipare Coagulare/floculare+Sedimentare  Clorinare Filtrare Clorinare
Varinta II
Gratare/site  Preclorinare  Coagulare/floculare+ Sedimentare  Proces pe membrana
(microfiltrare) Clorinare
Varianta III
Gratare/Site  Preclorinare  Deznisipare Coagulare/floculare+Sedimentare Filtrare
Absorbtie C activ  Clorinare
Varianta IV
Gratare/site Deznisipare preclorinare  Coagulare/floculare+Sedimentare Filtrare
Ozonizare
3.3.2. Determinarea gradului de tratare necesar
Reprezintă procentul de reducere ca urmare a epurării a unei părţi din elementele poluante de
natură fizică, chimică şi biologică din apele uzate astfel încât procentele rămase să satisfacă cerintele
legislative impuse apei uzate epurate avand in vedere dilutia si amestecarea acesteia cu apa
emisarului considerat.
Conform definitiei, gradul de tratare se calculeaza cu relatia:
Ci −C f
GE= ⋅100 (% )
Ci (2)
În care: Ci =concentratia initiala a poluantilor in apa la intrare in statia de tratare, (mg/l); C f =
concentraţia finala a poluantilor in apa la iesirea din statia de tratare, (mg/l).
17
1. Calculul GT pentru solidele in suspensie, 1. Calculul GT pentru solidele in suspensie,
conform temei de proiectare conform legislației in vigoare
Ci,SS=340 mg/l Cf,SS = 20 mg/l
Cf,SS=5 mg/l
340−20
GT = * 100=94,11%
340
340−5
GT = * 100 = 98,52 %
340
Observatii: gradele de tratare sunt usor diferite datorita impunerilor mai stricte din tema de
proiectare.
2. Calculul GT pentru CCO , 2. Calculul GT pentru CCO,
Ci,CCO=55 mgO2/l Cf,CCO = 5 mgO2/l
Cf,CCO=3 mgO2/l
55−5
GT = ∗100=90,90 %
55
55−3
GT = * 100 = 94,54 %
55
proiectare.
3.Calculul GT pentru reziduu fix, 3. Calculul GT pentru reziduu fix ,
Ci,reziduu fix=2625 mg/l Cf,reziduu fix = 500 mg/l
Cf,reziduu fix=500 mg/l
2625−500
GT = ∗100=80,95 %
2625
2625−500
GT = * 100 = 80,95 %
2625
proiectare.
4. Calculul GT pentru azot total , 4. Calculul GT pentru azot total,
Ci,N=16 mgN/l Cf,N = 0,5 mgN/l
Cf,N=1 mgN/l
16−0,5
GT = ∗100=96,87 %
16
16−1
GT = * 100 = 93,75 %
16
proiectare.
18
5. Calculul GT pentru fosfor , 5. Calculul GT pentru fosfor,
Ci,P=15 mgP/l Cf,P = 0,05 mgP/l
Cf,N=0,5 mgP/l
15−0,05
GT = ∗100=99,66 %
15
15−0,5
GT = * 100 = 96,66 %
15
Observatii: gradele de tratare nu diferă datorita impunerilor mai stricte din tema de proiectare.
6. Calculul GT pentru bacterii coliforme, 6. Calculul GT pentru bacterii coliforme,

Ci,bacterii coliforme=5000/100 ml Cf,bacterii coliforme= 0 nr/ 100 ml
Cf,bacterii coliforme=0 nr/100 ml
5000−0
GT = ∗100=100 %
5000
5000−0
GT = * 100 = 100 %
5000
Observatii: gradele de tratare nu diferă datorita impunerilor mai stricte din tema de proiectare.
3.3.3. Calcularea concentrațiilor intermediare pentru fiecare treaptă din procesul tehnologic
propus
Varianta I
Gratare/site  Deznisipare Coagulare/floculare+Sedimentare  Clorinare 
Filtrare Clorinare
1. Calculul concentrației intermediare pentru materiile solide în suspensie
- gratare/site: GT = 5%, Ci = 340 mg/l
Ci∗(100−¿) 340∗(100−5)
Cf = = = 323 mg/l
100 100
- deznisipare: GT =30 %, C = 323 mg/l
Ci∗(100−¿) 323∗(100−30)
Cf = = = 226,1 mg/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =60 %, Ci = 226,1 mg/l
Ci∗(100−¿) 226,1∗( 100−60)

Cf = = = 90,44 mg/l
100 100
- filtrare: GT =80 %, Ci = 90,44 mg/l
19
Ci∗(100−¿) 90,44∗(100−80)
Cf = = = 18,088 mg/l
100 100
- clorinare: GT =0 %, Ci = 18,088 mg/l
Ci∗(100−¿) 18,088∗(100−0)
Cf = = = 18,088 mg/l
100 100
2. Calculul concentrației intermediare pentru CCO
- gratare/site: GT = 0%, Ci = 55 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 55∗(100−0)
Cf = = = 55 mgO2/l
100 100
- deznisipare: GT =5 %, Ci = 55 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 55∗(100−5)
Cf = = = 52,25 mgO2/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 52,25 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 52,25∗(100−45)
Cf = = = 28,73 mgO2/l
100 100
- filtrare: GT =30 %, Ci= 28,73 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 28,73∗(100−30)
Cf = = = 20,11 mgO2/l
100 100
- clorinare: GT =40 %, Ci = 20,11 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 20,11∗(100−40)
Cf = = = 12,066 mgO2/l
100 100
3. Calculul concentrației intermediare pentru reziduu fix
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−0)
Cf = = = 2625 mg/l
100 100
- deznisipare: GT =5 %, Ci = 2625 mg/l
20
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−5)
Cf = = = 2493,75 mg/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 2493,75 mg/l
Ci∗(100−¿) 2493,75∗(100−45)
Cf = = = 1371,56 mg/l
100 100
- filtrare: GT =30 %, Ci = 1371,56 mg/l
Ci∗(100−¿) 1371,56∗(100−30)
Cf = = = 960,092 mg/l
100 100
Ci∗(100−¿) 960,092∗(100−25)
Cf = = = 720,069 mg/l
100 100
4. Calculul concentrației intermediare pentru azot total
- gratare/site: GT = 0%, Ci,N = 16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−0)
Cf = = =16 mgN/l
100 100
- deznisipare: GT =0%, Ci = 16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−0)
Cf = = =16 mgN/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =20 %, Ci = 16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−20)
Cf = = = 12,8 mgN/l
100 100
- filtrare: GT =15 %, Ci= 12,8 mgN/l
Ci∗(100−¿) 12,8∗(100−15)
Cf = = = 10,88 mgN/l
100 100
- clorinare: GT =60 %, Ci = 10,88 mgN/l
Ci∗(100−¿) 10,88∗(100−60)
Cf = = = 4,352 mgN/l
100 100
5. Calculul concentrației intermediare pentru fosfor total
21
- gratare/site: GT = 0%, Ci,P = 15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−0)
Cf = = =15 mgP/l
100 100
- deznisipare: GT =0%, Ci = 15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−0)
Cf = = =15 mgP/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =55 %, Ci= 15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−55)
Cf = = = 6,75 mgP/l
100 100
- filtrare: GT =25 %, Ci= 6,75 mgP/l
Ci∗(100−¿) 6,75∗(100−25)
Cf = = = 5,062 mgP/l
100 100
- clorinare: GT =40 %, Ci = 5,062 mgP/l
Ci∗(100−¿) 5,062∗(100−40)
Cf = = = 3,037 mgP/l
100 100
6. Calculul concentrației intermediare pentru totalul de bacterii coliforme
- gratare/site: GT = 0%, Ci = 5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−0)
Cf = = = 5000 (nr/100 ml)
100 100
- deznisipare: GT =0%, Ci = 5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−0)
Cf = = = 5000 (nr/100 ml)
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =25 %, Ci = 5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−25)
Cf = = = 3750 (nr/100 ml)
100 100
- filtrare: GT =30 %, Ci= 3750 (nr/100 ml)
22
Ci∗(100−¿) 3750∗(100−30)
Cf = = = 2625 (nr/100 ml)
100 100
- clorinare: GT =100 %, Ci = 2625 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−100)
Cf = = = 0 (nr/100 ml)
100 100
Varianta II
Gratare/site  Preclorinare  Coagulare/floculare+ Sedimentare  Proces pe
membrana Clorinare
1. Calculul concentrației intermediare pentru materiile solide în suspensie
Ci∗(100−¿) 340∗(100−5)
Cf = = = 323 mg/l
100 100
- preclorinare: GT =0 %, Ci =323 mg/l
Ci∗(100−¿) 323∗(100−0)
Cf = = = 323 mg/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =60 %, Ci = 323 mg/l
Ci∗(100−¿) 323∗(100−60)
Cf = = = 129,2 mg/l
100 100
- procese de membrana: GT =75 %, Ci =129,2 mg/l
Ci∗(100−¿) 129,2∗(100−75)
Cf = = = 32,3 mg/l
100 100
Ci∗(100−¿) 32.3∗(100−0)
Cf = = = 32,3 mg/l
100 100
2. Calculul concentratiei intermediare pentru CCO
- gratare/site: GT = 0%, Ci = 55 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 55∗(100−0)
Cf = = = 55 mgO2/l
100 100
- preclorinare: GT =25 %, Ci = 55 mgO2/l
23
Ci∗(100−¿) 55∗(100−25)
Cf = = = 41,25 mgO2/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 41,25 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 41,25∗(100−45)
Cf = = = 22,68 mgO2/l
100 100
- procese de membrana: GT =75 %, Ci =22,68 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 22,68∗(100−75)
Cf = = = 5,67 mgO2/l
100 100
- clorinare: GT =0 %, Ci,= 5,67 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 5,67∗(100−0)
Cf = = = 5,67mgO2/l
100 100
- gratare/site: GT = 0%, Ci =2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−0)
Cf = = = 2625 mg/l
100 100
- preclorinare: GT =0%, Ci =2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2320∗(100−0)
Cf = = = 2625 mg/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−45)
Cf = = = 1443,75 mg/l
100 100
- procese de membrana (microfiltrare): GT =55 %, Ci = 1443,75 mg/l
Ci∗(100−¿) 1443,75∗(100−55)
Cf = = = 649,68 mg/l
100 100
Ci∗(100−¿) 649,68∗(100−25)
Cf = = = 487,26 mg/l
100 100
4. Calculul concentrației intermediare pentru azot total
24
- gratare/site: GT = 0%, Ci =16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−0)
Cf = = = 16 mgN/l
100 100
- preclorinare: GT =25%, Ci =16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−25)
Cf = = = 12 mgN/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =20 %, Ci = 12 mgN/l
Ci∗(100−¿) 12∗(100−20)
Cf = = =9,6 mgN/l
100 100
- procese de membrana: GT =50 %, Ci = 9,6 mgN/l
Ci∗(100−¿) 9,6∗(100−50)
Cf = = = 4,8 mgN/l
100 100
- clorinare: GT =60 %, Ci= 4,8 mgN/l
Ci∗(100−¿) 4,8∗(100−60)
Cf = = = 1,92 mgN/l
100 100
5. Calculul concentrației intermediare pentru fosfor total
- gratare/site: GT = 0%, Ci =15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−0)
Cf = = = 15 mgP/l
100 100
- preclorinare: GT =25%, Ci =15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−25)
Cf = = = 11,25 mgP/l
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =55 %, Ci = 11,25 mgP/l
Ci∗(100−¿) 11,25∗(100−55)
Cf = = =5,06 mgP/l
100 100
- procese de membrana: GT =50 %, Ci = 5,06 mgP/l
Ci∗(100−¿) 5,06∗(100−50)
Cf = = = 2,53 mgP/l
100 100
- clorinare: GT =40 %, Ci = 2,53 mgP/l
25
Ci∗(100−¿) 2,53∗(100−40)
Cf = = = 1,51 mgP/l
100 100
6. Calculul concentrației intermediare pentru totalul de bacterii coliforme
- gratare/site: GT = 0%, Ci=5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−0)
Cf = = = 5000 (nr/100 ml)
100 100
- preclorinare: GT =60%, Ci =5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−60)
Cf = = = 2000 (nr/100 ml)
100 100
- coagulare – floculare + sedimentare: GT =25 %, Ci = 2000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 2000∗(100−25)
Cf = = =1500 (nr/100 ml)
100 100
- procese de membrana: GT =40 %, Ci = 1500 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 1500∗(100−40)
Cf = = = 900 (nr/100 ml)
100 100
- clorinare: GT =100 %, Ci = 900 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 900∗(100−0)
Cf = = = 0 (nr/100 ml)
100 100
Varianta III
Gratare/Site  Preclorinare  Deznisipare Coagulare/floculare+ Sedimentare
Filtrare  Absorbtie C activ  Clorinare
 Calculul concentrației intermediare pentru materiile solide in suspensie
- gratare/site: GT = 5%, Ci= 340 mg/l
Ci∗(100−¿) 340∗(100−5)
Cf = = = 323 mg/l
100 100
- preclorinare: GT =0 %, Ci= 323 mg/l
26
Ci∗(100−¿) 323∗(100−0)
Cf = = = 323 mg/l
100 100
-deznisipare: GT =30 %, Ci = 323 mg/l
Ci∗(100−¿) 323∗(100−30)
Cf = = = 226,1 mg/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =60 %, Ci = 226,1 mg/l
Ci∗(100−¿) 226,1∗( 100−60)

Cf = = = 90,44 mg/l
100 100
-filtrare: GT =80 %, Ci =90,44 mg/l
Ci∗(100−¿) 90,44∗(100−80)
Cf = = = 18,08 mg/l
100 100
-adsorbtia pe carbune activ: GT =80 %, Ci =18,08 mg/l
Ci∗(100−¿) 18,08∗(100−80)
Cf = = = 3,61 mg/l
100 100
-clorinare: GT =0 %, Ci = 3,61 mg/l
Ci∗(100−¿) 3,61∗(100−0)
Cf = = = 3,61 mg/l
100 100
 Calculul concentrației intermediare pentru CCO
-gratare/site: GT = 0%, Ci,SS = 55 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 55∗(100−0)
Cf = = = 55 mgO2/l
100 100
-preclorinare: GT =5%, Ci = 55 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 55∗(100−5)
Cf = = = 52,25 mgO2/l
100 100
-deznisipare: GT =5 %, Ci = 52,25 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 52,25∗(100−5)
Cf = = = 49,63 mgO2/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 49,63 mgO2/l
27
Ci∗(100−¿) 49,63∗(100−45)
Cf = = = 27,29 mgO2/l
100 100
-filtrare: GT =35 %, Ci =27,29 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 27,29∗(100−35)
Cf = = = 17,73 mgO2/l
100 100
-adsorbtia pe carbune activ: GT =80 %, Ci=17,73 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 17,73∗(100−80)
Cf = = = 3,54 mgO2/l
100 100
-clorinare: GT =40 %, Ci = 3,54 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 3,54∗(100−40)
Cf = = = 2,12 mgO2/l
100 100
 Calculul concentrației intermediare pentru reziduu fix
-gratare/site: GT = 0%, Ci = 2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−0)
Cf = = = 2625 mg/l
100 100
-preclorinare: GT =0%, Ci = 2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−0)
Cf = = =2625 mg/l
100 100
-deznisipare: GT =25 %, Ci = 2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−25)
Cf = = = 1968,75 mg/l
100 100
Ci∗(100−¿) 1968,78∗(100−45)
Cf = = = 1082,82 mg/l
100 100
-filtrare: GT =30 %, Ci =1982,82 mg/l
Ci∗(100−¿) 1982,82∗(100−30)
Cf = = = 1387,97 mg/l
100 100
28
-adsorbtia pe carbune activ: GT =70 %, Ci =1387,97 mg/l
Ci∗(100−¿) 1387,97∗(100−70)
Cf = = = 416,39 mg/l
100 100
-clorinare: GT =30 %, Ci = 416,39 mg/l
Ci∗(100−¿) 416,39∗(100−30)
Cf = = = 291,47 mg/l
100 100
 Calculul concentrației intermediare pentru azot total
-gratare/site: GT = 0%, Ci =16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−0)
Cf = = = 16 mgN/l
100 100
-preclorinare: GT =25%, Ci = 16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−25)
Cf = = =12 mgN/l
100 100
-deznisipare: GT =0 %, Ci = 12 mgN/l
Ci∗(100−¿) 12∗(100−0)
Cf = = = 12 mgN/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =20 %, Ci = 12 mgN/l
Ci∗(100−¿) 12∗(100−20)
Cf = = = 9,6 mgN/l
100 100
-filtrare: GT =15 %, Ci =9,6 mgN/l
Ci∗(100−¿) 9,6∗(100−15)
Cf = = = 8,16 mgN/l
100 100
-adsorbtia pe carbune activ: GT =65 %, Ci =8,16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 8,6∗(100−65)
Cf = = = 3,01 mgN/l
100 100
-clorinare: GT =65 %, Ci = 3,01 mgN/l
Ci∗(100−¿) 3,01∗(100−65)
Cf = = = 1,05 mgN/l
100 100
29
 Calculul concentrației intermediare pentru fosfor total
-gratare/site: GT = 0%, Ci =15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−0)
Cf = = = 15 mgP/l
100 100
-preclorinare: GT =25%, Ci,SS = 15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−25)
Cf = = =11,25 mgP/l
100 100
-deznisipare: GT =0 %, Ci = 11,25 mgP/l
Ci∗(100−¿) 11,25∗(100−0)
Cf = = = 11,25 mgP/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =55 %, Ci = 11,25 mgP/l
Ci∗(100−¿) 11,25∗(100−55)
Cf = = = 5,06 mgP/l
100 100
-filtrare: GT =20 %, Ci = 5,06 mgP/l
Ci∗(100−¿) 5064∗(100−20)
Cf = = = 4,04 mgP/l
100 100
-adsorbtia pe carbune activ: GT =80 %, Ci =4,04 mgP/l
Ci∗(100−¿) 4,04∗( 100−80)

Cf = = = 0,808 mgP/l
100 100
-clorinare: GT =40 %, Ci = 0,808 mgP/l
Ci∗(100−¿) 0,808∗(100−40)
Cf = = = 0,4848 mgP/l
100 100
 Calculul concentrației intermediare pentru bacterii coliforme
-gratare/site: GT = 0%, Ci =5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−0)
Cf = = = 5000 (nr/100 ml)
100 100
-preclorinare: GT =60%, Ci= 5000 (nr/100 ml)
30
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−60)
Cf = = =2000 (nr/100 ml)
100 100
-deznisipare: GT =0 %, Ci = 2000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 2000∗(100−0)
Cf = = =2000 (nr/100 ml)
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =25 %, Ci = 2000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 2000∗(100−25)
Cf = = = 1500 (nr/100 ml)
100 100
-filtrare: GT =30 %, Ci =1500 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 1500∗(100−30)
Cf = = = 1050 (nr/100 ml)
100 100
-adsorbtia pe carbune activ: GT =45 %, Ci =1050 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 1050∗(100−45)
Cf = = = 577,5 (nr/100 ml)
100 100
-clorinare: GT =100 %, Ci = 577,5 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 577,5∗(100−100)
Cf = = = 0 (nr/100 ml)
100 100
Varianta IV
Gratare/site Deznisipare preclorinare  Coagulare/floculare+Sedimentare
Filtrare Ozonizare
1. Calculul concentrației intermediare pentru materiile solide in suspensie
-gratare/site: GT = 5%, Ci = 340 mg/l
Ci∗(100−¿) 340∗(100−5)
Cf = = = 323 mg/l
100 100
-deznisipare: GT =25 %, Ci= 323 mg/l
Ci∗(100−¿) 323∗(100−25)
Cf = = = 242,25 mg/l
100 100
-preclorinare: GT = 0%, Ci = 242,25 mg/l
31
Ci∗(100−¿) 242,25∗(100−0)
Cf = = = 242,25 mg/l
100 100
Ci∗(100−¿) 242,25∗(100−65)
Cf = = = 84,78 mg/l
100 100
-filtrare: GT =75 %, Ci, =84,78 mg/l
Ci∗(100−¿) 84,78∗(100−75)
Cf = = = 21,19 mg/l
100 100
-ozonizare: GT =15 %, Ci, = 21,19 mg/l
Ci∗(100−¿) 21,19∗(100−15)
Cf = = = 18,01 mg/l
100 100
2.Calculul concentrației intermediare pentru CCO
-gratare/site: GT = 0%, Ci, = 55 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 55∗(100−0)
Cf = = = 55 mgO2/l
100 100
-deznisipare: GT =5 %, Ci, = 55 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 55∗(100−5)
Cf = = = 52,25 mgO2/l
100 100
-preclorinare: GT = 25 %, Ci, = 52,25 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 52,25∗(100−25)
Cf = = = 39,18 mgO2/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci,= 39,18 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 39,18∗(100−45)
Cf = = = 21,54 mgO2/l
100 100
-filtrare: GT =35 %, Ci, =21,54 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 21,54∗(100−35)
Cf = = = 14 mgO2/l
100 100
32
-ozonizare: GT =75 %, Ci, = 14 mgO2/l
Ci∗(100−¿) 14∗(100−75)
Cf = = = 3,5 mgO2/l
100 100
-gratare/site: GT = 0 %, Ci, =2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−0)
Cf = = = 2625 mg/l
100 100
-deznisipare: GT =25 %, Ci, = 2625 mg/l
Ci∗(100−¿) 2625∗(100−25)
Cf = = = 1968,75 mg/l
100 100
-preclorinare: GT = 0 %, Ci, = 1968,75 mg/l
Ci∗(100−¿) 1968,75∗(100−0)
Cf = = = 1968,75 mg/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci, = 1968,5 mg/l
Ci∗(100−¿) 1968,75∗(100−45)
Cf = = = 1082,81 mg/l
100 100
-filtrare: GT =25 %, Ci, = 1082,81 mg/l
Ci∗(100−¿) 1082,81∗(100−25)
Cf = = = 812,1 mg/l
100 100
-ozonizare: GT =40 %, Ci, = 812,1 mg/l
Ci∗(100−¿) 812,1∗(100−40)
Cf = = = 487,26 mg/l
100 100
4.Calculul concentrației intermediare pentru azot total
-gratare/site: GT = 0%, Ci = 16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−0)
Cf = = = 16 mgN/l
100 100
-deznisipare: GT =0 %, Ci = 16 mgN/l
33
Ci∗(100−¿) 16∗(100−0)
Cf = = = 16 mgN/l
100 100
-preclorinare: GT = 25 %, Ci = 16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 16∗(100−25)
Cf = = = 12 mgN/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =20 %, Ci = 12 mgN/l
Ci∗(100−¿) 12∗(100−20)
Cf = = = 9,6 mgN/l
100 100
-filtrare: GT =15 %, Ci =9,6 mgN/l
Ci∗(100−¿) 9,6∗(100−15)
Cf = = = 8,16 mgN/l
100 100
-ozonizare: GT =40 %, Ci = 8,16 mgN/l
Ci∗(100−¿) 8,16∗(100−40)
Cf = = = 4,89 mgN/l
100 100
5.Calculul concentrației intermediare pentru fosfor total
-gratare/site: GT = 0%, Ci, = 15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−0)
Cf = = = 15 mgP/l
100 100
-deznisipare: GT =0 %, Ci = 15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−0)
Cf = = = 15 mgP/l
100 100
-preclorinare: GT = 25 %, Ci = 15 mgP/l
Ci∗(100−¿) 15∗(100−25)
Cf = = = 11,25 mgP/l
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =55 %, Ci = 11,25 mgP/l
Ci∗(100−¿) 11,25∗(100−55)
Cf = = = 5,06 mgP/l
100 100
-filtrare: GT =20 %, Ci =5,06 mgP/l
34
Ci∗(100−¿) 5,06∗(100−20)
Cf = = = 4,04 mgP/l
100 100
-ozonizare: GT =40 %, Ci = 4,04 mgP/l
Ci∗(100−¿) 4,04∗( 100−40)

Cf = = = 2,42 mgP/l
100 100
7. Calculul concentrației intermediare pentru totalul bacteriilor coliforme
-gratare/site: GT = 0%, Ci = 5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−0)
Cf = = = 5000 (nr/100 ml)
100 100
-deznisipare: GT =0 %, Ci= 5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−0)
Cf = = = 5000 (nr/100 ml)
100 100
-preclorinare: GT = 60 %, Ci = 5000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 5000∗(100−60)
Cf = = = 2000 (nr/100 ml)
100 100
-coagulare – floculare + sedimentare: GT =25 %, Ci=2000 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 2000∗(100−25)
Cf = = = 1500 (nr/100 ml)
100 100
-filtrare: GT =30 %, Ci,SS =1500 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 1500∗(100−30)
Cf = = =1050 (nr/100 ml)
100 100
-ozonizare: GT =100 %, Ci,SS = 1050 (nr/100 ml)
Ci∗(100−¿) 1050∗(100−100)
Cf = = = 0 (nr/100 ml)
100 100
Tabel 3.3.2. Concentratiile finale ale variantelor tehnologice de tratare a apei de suprafata
Indicatori Varianta Varianta Varianta Varianta CMA conform CMA conform
I II III IV temei de Legii 311/2004
proiectare
MSS, mg/l 18,088 32,3 3,61 18,01 5 20
35
CCO, mg 12,066 5,67 2,12 3,5 3 5
O2/l
Reziduu fix, 720,069 487,26 291,47 487,26 500 500
mg/l
Azot total, 4,352 1,92 1,05 4,89 1 0,5
mg N/l
Fosfor total, 3,037 1,51 0,4848 2,42 0,5 0,05
mg P/l
Bacterii coli- 0 0 0 0 0 0
forme totale,
nr./100 ml
3.3.4. Alegerea variantei optime pentru resursa de apă. Elaborarea schemei bloc.
În urma analizelor, rezultă faptul că varianta optimă este varianta III, deoarece aceasta se
încadrează în condițiile de calitate impuse de Legea 311/2004. Acestă variantă corespunde și
cerințelor economice deoarece utilajele folosite nu sunt scumpe, costul de întreținere nu este foarte
ridicat și reactivii nu sunt scumpi.
Schema bloc este reprezentata in Fig. 3.4.4.
3.3.5. Materii prime și auxiliare în procesul tehnologic adoptat

Materia primă se definește ca produsul de bază este un produs comercial al unui producător
care este folosit pentru producția de componente sau produse de exemplu un întârzietor pentru
producția unui material din ciment sau a unui anumit granulat din plastic al unui producător. În
general, ca materii prime sunt folosite următoarele: clorul, agenți de coagulara- floculare, soluții de
regenerare a carbunelui activ, energia electrică, aerul comprimat și agentul termic (apa fierbinte în
perioade reci). În acest caz material primă folosită este apa de suprafată fiind supusă tratării în scopul
potabilizării.
 Agenți de coagulare-floculare
Materialele de coagulare sunt substanţe chimice cu greutate moleculară obişnuită, iar floculanţii
sunt materiale cu greutate moleculară mare. Printre materialele de coagulare clasice sunt sărurile
metalice anorganice, cele mai răspândite sunt sărurile de aluminiu şi de fier. Într-o soluţie apoasă la
un pH acid aceste săruri se găsesc sub formă hidrolizată: [Fe(H2O)6] 3+; [Al(H2O)6] 3+ .
36
Apă bruta
Gratare/Site Corpuri solide
Depozitare Predare
operator
Agenți de dezinfecție
Preclorinare
(compusi cu clor, fenoli...)
Deznisipare Nisip
Depozitare
sedimentare
Agent de coagulare Coagulare/Floculare+

Sediment primar Tratare
Agent de floculare Sedimentare sedimentare:
- recuperare
componente
valorice
Agent de regenerare Adsorbtie C activ Resturi solide - deshidratare
- concentrare
Filtrare Resturi solide
37
Dezinfectant
Clorinare
Adăugarea acestor săruri în apa de tratat duce la hidrolizarea acestora. Ecuaţia generală a
hidrolizei este următoarea: xMe3+ + yH2O ↔ [Mex(OH)y] 3x-y + yH+ Principalele materiale de
coagulare clasice şi caracteristicile lor sunt prezentate în tabelul de mai jos
(http://stiintasiinginerie.ro/wp-content/uploads/2014/01/29-PROCESUL-DE-COAGULARE-
FLOCULARE.pdf ).
Tabel 3.3.5. Materiale de coagulare clasice
 Apa
Apa potabilă poate proveni din apele subterane sau din cele de suprafață. Apa ca agent de
încalzire poate fi:
- apă caldă menageră având o temperatură cuprinsă între 55-60oC
- apa fierbinte sub presiune cu o temperatură de până la 90 oC.
Apa de racire poate proveni din:
- fantani, temperatura ei menținandu-se între 10-15 oC în tot timpul anului sau apa din turnurile
de racire când e recirculată, având temperaturi în timpul verii cuprinse între 25-30 oC. Pentru
a fi evitată formarea unei cruste, temperatura apei de ieșire din aparate nu trebuie sa
depăsească 50 oC, răcirea cu apă industrială se realizează la temperaturi între 35-40 oC.
 Cărbunele activ
Carbunele activat este “minunea” filtrarea
Exista mai multe tipuri de carbune :
a. Carbune granular activat – cu utilizare in mod special pentru apa si pentru eliminarea
contaminatilor, derivatilor, sau agentilor de dezinfectie introdusi in apa (de exemplu clorul
sau ozonul);
38
b. Carbune activat format – se foloseste in general pentru curatarea aerului, elininarea
halogenilor, diluantilor, la aparatele pentru aer contitionat, la mastile de gaz, pentru filtre de
tigari, controlul nivelului C2O in cazul depozitarii fructelor si pentru multe altele;
c. Carbune activat impregnat – se utilizeaza in special pentru curatarea gazelor si a aerului.
d. Carbune activat pulbere – utlilizare in mod special in industria chimica si alimentara,
eliminarea dioxinelor, curatarea metalelor prime si multe altele.
e. Carbune activat bloc – se foloseste ca si carbunele activ granular, in special pentru filtrarea
apei si pentru eliminarea contaminantilor acesteia In plus poate filtra si sedimente destul de
fine, in general undeva la 5 microni dar depinde de produs. Mai jos sunt doua imagini cu mai
multe tipuri de filtre din carbon bloc.
(https://moleculah2o.com/2013/06/21/ce-este-carbunele-activat-si-de-ce-se-foloseste-in-
filtrele-de-apa/).
 Energia electrică
Este forma de energie cea mai folosită datorită ușurinței transportului pe distanțe mari la
punctele de consum precum și a randamentelor mari în care poate fi transformată în energie
mecanică sau termică. Energia electrică care este transformată în energie mecanică se utilizează la
acționarea electromotoarelor cu care sunt dotate utilajele (ventilatoare, reactoare cu agitare mecanică,
pompe, etc).
Avantajul încălzirii electrice constă în reglarea ușoară a temperaturii, întroducerea unei
cantități mari de caldura într-un volum mic și realizarea unei încălziri directe, fără impurificarea
mediului si la orice presiune.
Dezavantajul utilizării energiei electrice îl constituie costul ridicat și impunerea unor măsuri
speciale de protectia muncii (Tudose, 1990).
Folosind mai multe tehnici, energia electrică mai poate fi utilizată și la încălzirea prin
transformare în caldură:
- încalzirea în arc electric;
- transformarea energiei electrice în radiatii infrarosii;
- folosirea pierderilor deilectrice;
- trecerea curentului prin rezistente electrice;
- folosirea curentilor de înalta frecventa.
Capitolul 4. Analizarea procesului si proiectarea utilajelor
4.1. Analiza procesului tehnologic adoptat. Elemente si date cinetice, termodinamice, factori
de influenta, cerinte minime de performanta. Utilaje necesare in fiecare treapta tehnologica si
solutii care pot fi adoptate
1. Reținerea pe gratare si site

Este prima etapa în stațiile de tratare prin care apa trece succesiv prin site cu diferite
dimensiuni, de la cele mai mari pana la cele mai mici si ulterior prin microsite, în care se
îndeparteaza corpuri plutitoare, pești, panctoni și alte suspensii grosiere. Alegerea și dimensionarea
gratarelor și sitelor depinde de concentratiile și modul de tratare.
a. Reținerea pe grătare
Grătarele sunt situate la punctele de captare ale apelor de suprafață. Apa întră în camerele de
39
priză prin ferestre așezate paralel cu malurile râului pe unul sau mai multe nivele. Ferestrele pot fi
închise la exterior sau interior cu vane, iar apa poate fi dirijată în mod selectiv spre ferestrele
inferioare. Pentru a evita înghetarea apei pe barele gratarelor, viteza de intrare nu trebuie să
depăsească 0,10 m/s. În acest caz grătarele sunt învelite într-o cămasă de cauciuc care are efectul de a
preveni înghetul apei pe acestea. Pierderea de sarcina prin grătare este de aproximativ 0,10 m H2O
(Paslarasu, 1981). Pentru a îndepărta corpurile solide se realizează operația de curățire manuală cu
ajutorul greblelor, mecanică cu ajutorul unor perii rotative sau hidraulică printr-un jet de apă în
funcție de instalație și caracteristicile sursei de apă care este tratată (Teodosiu, 2001).
b. Reținerea pe site
Această operatie este folosită pentru reținerea impurităților de dimensiuni mai mici fată de
cele reținute pe grătar. Eficiența operatiei de reținere pe site sau gratare în literatura de specialitate
este cuprinsa între 3-5 %. Sitele sunt situate în camerele de priză și asigură accesul apei catre
camerele de aspirație. Curățarea acestora se realizează de obicei cu un jet de apa sub presiune, aer
comprimar sau cu ajutorul unor perii.
Sitele se pot clasifica în funcție de dimensionarea ochiurilor:
- site de tip bandă: cu dimensiuni ale ochiurilor cuprinse între 2-10 mm;
- site rotative: cu dimensiuni ale ochiurilor cuprinde între 0,5-10 mm. Aceste site au un diametru de
1,5-10 mm si o latime de 0,2-3 m, astfel încat să se asigure o suprafață imersată suficientă pentru o se
obține o sitare corespunzătoare.
- micrositele sunt asemănătoare sitelor rotative și sunt utilizate pentru îndepartrea solidelor de
dimensiuni mici. Acestea sunt dispuse pe un tambur cu diametrul de 1,5 – 3 m si o lațime de
aproximativ 3 m, spălarea acestora se realizează cu hipoclorit de sodiu (Teodosiu, 2001).
2. Deznisiparea
Deznisipatoare se utilizează pentru a separa suspensiile granulare (nisip, alte particule
grosiere) sub formă de particule discrete ce sedimentează independent unele de altele si cu viteză
constanta. Viteza nu trebuie să fie prea mare pentru a permite sedimentarea si în acelasi timp nici
prea mica, pentru a evita depunerea materiilor solide în suspensie organice etc., pentru a le antrena de
pe fund dacă s-au depus. Deznisipatoarele se construiesc între statiile de pompare si decantoarele
primare. Există diferite tipuri de deznisipatoare. Tipul ales depinde de cantitatea de nisip din apa
uzata, marimea instalatiei, consideratii de exploatare si întretinere.
Tipurile standard de deznisipatoare sunt:
• sub formă de canal;
• cu fund înclinat;
• tip limpezitor cu raclor mecanic cu brate;
• tip ciclon cu clasor-spalator de tip helicoidal.
Sedimentarea nisipului se realizează prin mentinerea în bazin a unei viteze de 0,3 m/s.
După directia de curgere a apei se deosebesc:
• deznisipatoare orizontale;
• deznisipatoare verticale.
Deznisipatoarele orizontale se caracterizează prin faptul că miscarea apei se face pe
orizontala. Aceste deznisipatoare dispun de două compartimente separabile prin stavilare, ce au la
partea inferioară câte un dren. Nisipul se evacuează periodic, manual, după scoaterea din functiune a
compartimentului respectiv si evacuarea apei prin drenare. Pentru debite mari, curatirea nisipului
40
depus se poate face mecanizat, sub apa,fară întreruperea vreunui compartiment
(http://www.amac.md/Biblioteca/data/18/Utilities/Epurare.pdf).
În cazul unei particule care nu iși modifică forma, dimensiunea si grosimea precum si
comportarea ei nu este influientată de prezența altor particule sau a pereților, viteza de depunere
consta in Vd exprimată de relatia lui Stokes:
g∗D 2 ( ρ−ρg)
Vd=
18∗η
in care: Vd – viteza de depunere, [m/s]; D – diametrul particulei, [m]; ρ– densitatea mediului fluid,
[v/m3]; ρg - densitatea particulei, [g/ m3]; η– vascozitatea dinamica.
În deznisipator are loc depunerea unor particule care au legatură cu legea lui Stokes.
1
∗g∗γm−γa
v = 18 *d 2
ᶯ
in care: v - viteza depunerii unei particule cu un diametru d; g-acceleratia căderii libere; Ym-greutatea
specifică a materialului din care este formată particula; Ya- greutatea specifica a apei; d-diametru
particulei;  - vascozitatea apei;
Particulele care au un diametru de 0,001 mm viteza trebuie sa fie mica, deoarece orice
mișcarea a lichidului determină impiedicarea sedimentării.
3. Coagulare – floculare
Coagularea și flocularea sunt folosite pentru a îndepărta particule mici din apele de suprafață,
care nu pot fi îndepărtate prin simpla sedimentare. Adăugarea unor coagulanți cum sunt: sulfatul de
aluminiu, sulfatul de fier (sau altor reactivi chimici).
Aceștia favorizează aglomerarea particulelor în flocoane, care conțin diferite impurități. Pot fi
precipitate unele metale precum fierul sau aluminiul, acizii humici (de exemplu: din învelișul organic
de sol, turbă), mineralele argiloase și unele organisme precum planctonul, protozoarele sau bacteriile.
Flocoanele sunt apoi separate prin sedimentare și filtrare. Avantajul coagulării este faptul că
acționează mai rapid decât sedimentarea normală și este foarte eficientă în îndepărtarea particulelor
fine. Principalele dezavantaje sunt costurile ridicate pentru reactivii chimici și echipamentele
aferente. Mai mult de atât, pentru funcționarea corespunzătoare a procesului de coagulare, sunt
necesare dozarea exactă, monitorizarea frecventă, personal calificat în exploatare și eliminarea
nămolului sedimentat.
Factorii care influenteaza procesul de coagulare - floculare sunt:
Gradientul de viteză (raportul energetic): În faza de coagulare principalul aspect tehnologic
este crearea unui gradient mare de viteză și a unui tip de contact mic, condiții care se pot realiza prin
diferite modalități de agitare: agitarea mecanică (cu agitatoare cu palete, discuri, elice) sau agitare
hidraulică, în camera de amestecare turbionară sau cu salt hidraulic (Teodosiu, 2001).
Timpul de staționare are foarte mare importanta atat pentru etapa de coagulare cat și pentru
cea de floculare, deoarece influențează în mod direct probabilitatea ciocnirii particulelor coloidale
destabilizarea sarcinilor electrice și respectiv, formarea flocoanelor. Un parametru adimensional,
care înglobeaza atât influența timpului de staționare cât și a gradientului de viteză, este numarul lui
Camp care se determină cu relatia:
K = (Ga)
41
în care: G – gradientul de viteza; a-numarul care depinde de doza de agent de coagulare si timpul de
stationare.
Coagularea este un proces reversibil și necesită un timp de reacție destul de mic dacă agitarea
este realizată corespunzator. Se recomandă pentru etapa de coagulare, timpul de stationare în camera
de amestec de 50 -300 secunde. În etapa de floculare se utilizează o agitare mai lentă, timp mai
îndelungat (2000 secunde), pentru a permite cresterea numarului si volumului flocoanelor si pentru a
permite omogenizarea dimensiunilor lor (Blagoi O,1997).
Influenta pH-ului este importantă prin cele doua aspecte: stabilirea speciilor ionice și a
precipitatelor formate si respectiv, mecanismele de coagulare- floculare care intervin în acest proces.
Doza optimă de agenți de coagulare – floculare se determină experimental în laborator prin
metoda Jar-test (testul paharului) (Teodosiu, 2001).
Temperatura apei de tratare este importantă pentru desfăsurarea procesului de coagulare-
floculare datorită influenței acesteia asupra posibilitătilor de coroziune a particulelor coloidale
datorita agitatiei termice (temperatura influentează direct raportul probabilitătilor de ciocnire și
aglomerarea particuleleor coloidale), cât și a sedimentarii flocoanelor formate.
Procesele de coagulare și floculare sunt procese de tratare a apelor care facilizează eliminarea
particulelor coloidale din apele brute, prin adăugare de agenți chimici, aglomerarea particulelor
coloidale și respectiv, separarea lor ulterioară prin sedimentare, flotație cu aer dizolvat și/sau filtrare.
În afară de eliminarea coloizilor și reducerea turbiditatii din apele de suprafață prin coagulare se
reduc parțial colorația, gustul, mirosul și conținutul de microorganisme. Coagularea- flocularea se
aplică mai ales, pentru apele de suprafață sau pentru apele uzate (când se doreste recircularea
acestora) și nu se aplică pentru apele subterane, care au un conținut redus de coloizi (agregate de
atomi sau molecule cu dimensiuni de 0,001 – 0,1 nm) care au sarcină electrică negativă si grad
foarte mare de stabilitate. Flocularea cuprinde doua faze: (i) faza inaparentă si (ii) faza aparentă.
Formarea flocoanelor este determinată de probabilitatea ciocnirii dintre particule si de aderența
dintre ele. Concentrația partciculelelor coloidale supuse tratării influentează în mod direct doza de
coagulant. Flocoanele se formează mult mai repede în apele tulburi decât în cele limpezi. Folosirea
de silice activă accelereză formarea de flocoane datorită reactiei dintre SiO 2 si hidroxizii pozitivi.
Pentru evitarea flocoanelor, stațiile de tratare sunt prevăzute cu cameră de reactie numită și
floculator.
4. Sedimentarea
Decantoarele rețin în jur de 70-80 % din cantatitatea totala de suspensii. Decantoarele cu
funcționare periodică sunt bazine în care apa stă în repaos un timp îndelungat în care o parte din
suspensii se depun. Acest procedeu nu este recomandat deaorece debitul de apă va fi mai redus.
Bazinul orizontal de sedimentare are de obicei o formă dreptunghiulară. Apa care trece prin bazinul
de sedimentare curge cu o viteză uniformă în toate punctele sectiunii bazinului.
Sedimentarea se produce în decantoare care pot fi liniare sau circulare. Operația de separare a
particulelor solide sau lichide din sistemele eterogene lichide sau gazoase, datorită acțiunii
diferențiale a unei forte asupra fazelor cu densitati diferite se numește sedimentare. Prin sistem
eterogen se ințelege sistemul constituit din faze diferite: o faza internă, dispersă sau dispersată care
se află în stare fin divizată si o fază externă dispersanta, sau mediu de dispersie, care înconjoară
particulele fazei disperse.
Sistemele eterogene se clasifică după cum urmează:
- sisteme eterogene lichide: suspensii, emulsii, spume;
- sisteme eterogene gazoase: praf, fum, ceata, aerosoli.
42
Aici apa stationează un timp în care suspensiile se depun gravitational pe fundul decantorului,
de unde sunt îndepartate periodic. Pentru ca nu toate substantele periculoase se depun, procesul este
ajutat și intensificat prin coagulare-floculare. În acest scop se introduc în apă reactivi cum ar fi:
sulfatul de aluminiu, sulfatul sau clorura de fier, varul, etc. (Miron, pdf).
Decantoare verticale
Sunt bazine cu fundul conic sau pătrat și prevăzut cu un tub central, prin care este introdusă
apa supusă tratării. Apa circulă în sus cu o viteză mică și iese din decantor, eliminandu-se prin
marginile acestuia, de unde se evacuează ăntre anumite perioade. Tipul de decantor este ales în
funcție de considerentele economice și cele constructive, de cele mai multe ori sunt indicate
decantoarele verticale sau radiale. Un alt tip de decantor este cel accelator, având formă cilindrică și
este împarțit în trei zone distincte:
I Zona primară de amestec și reacție - este prima zonă în care patrunde apa tratată, unde
are loc amestecul apei cu solutia de coagulant si are loc formarea flocoanelor.
II Zona secundara de amestec si reactie - are loc terminarea reactiei dintre apa si sulfatul de
aluminiu, fiind antrenată de niste palete având o turatie mică pentru nu a impiedica distrugerea
flocoanelor nou formate.
III Zona de sedimentare - în ultima etapă flocoanele se depun la partea inferioară, iar la partea
superioară are loc colectarea apei limpezite.
a. Sedimentarea cu adaos de agenti de coagulare și de floculare

Tipul de sedimentare a suspensiilor tratate cu agenți de coagulare sau de flocurare depinde
de concentraţia iniţială în solid a suspensiei si proprietaţile chimice ale lichidului. La concentraţii
mici, flocoanele sedimentează ca unitaţi individuale formate din particule îmbibate cu fluid, la
început cu viteză constantă şi apoi, acumulându-se spre baza vasului se deformeaza sub greutatea
flocoanelor înconjurătoare şi deci viteza variază. La concentraţii mari, viteza maximă de
sedimentare se realizează în timp şi creşte cu creşterea înălţimii iniţiale a suspensiei. Pentru a
stabili condiţiile optime de coagulare sau floculare şi curba de sedimentare sunt necesare cercetări
de laborator în care natura si concentraţia de coagulant precum şi pH variază.
Sedimentarea cu adaos de agenţi de coagulare sau de floculare se utilizează pentru
limpezirea apelor de alimentare, apelor uzate. O instalaţie de sedimentare cu adaos de agent de
aglomerare (coagulant, floculant) este formată din: vas pentru prepararea soluţiei de agent de
aglomerare; dozator de agent-rezervor de nivel constant, care asigură un debit constant de agent
într-un raport de 1/1000 - 1/2000 între debitul de agent şi debitul solului; vas de amestecare sub
forma de: agitatoare cu barbotare de gaz, agitatoare mecanice (cu braţe, cu elice), agitare cu pompe
de recirculare, amestecătoare cu şicane; spaţiul de aglomerare (de coagulare sau de flocurare) prin
mişcarea lentă, orizontală sau verticală cu viteza 0,2 - 0,3 m/s a solului tratat cu agent, în aparate
cu şicane sau cu agitatoare mecanice; decantor. Eficienţa operaţiei depinde de amestecarea cât mai
omogena a agenţilor de coagulare sau de floculare cu apa de suprafata şi de asigurarea, prin
mişcarea lentă a depunerii aglomeratelor solide pe durata (10 - 20 minute) necesara reunirii si
creşterii flocoanelor mici în spaţiul de floculare.
b. Sedimentare cu flotare
Se utilizează pentru îndepartarea particulelor coloidale din suspensii şi a uleiurilor
emulsionate. În decantorul cu flotare, aerul fiind dizolvat sub presiune într-o fractiune de apă
limpezită recirculată. Aerul dizolvat sub presiune în curentul de alimentare formeaza o masă de bule
43
foarte fine care aderă la particulele (solide sau lichide) suspendate în lichid, antrenându-le spre
suprafaţa lichidului (flotaţie) de unde sunt eliminate printr-un jgheab (pentru spumă), în timp ce
restul particulelor sedimentează şi este eliminat la baza decantorului, cu ajutorul unor braţe cu
raclete. Pentru a mari eficienţa operaţiei de limpezire se pot utiliza si floculanţi (polimeri sintetici)
sau coagulanţi pentru a destabiliza emulsiile cu uleiuri.
Diverse posibilităţi de introducere a aerului de flotaţie - se recomandă:
- presurizare totală, când apele impure conţin cantităţi mari de substanţe uleioase, deoarece induce o
amestecare intensă;
- presurizare parţială pentru concentraţii medii şi mici de substanţe uleioase;
- presurizare cu recirculare,pentru tratarea apelor cu solide sau uleiuri care s-ar degrada prin
amestecarea intensă indusă de soluţiile anterioare.Se recomandă un raport masic de 0,02 aer/solid
pentru majoritatea aplicaţiilor practice.
c. Sedimentare în contracurent
Atunci când scopul operaţiei de sedimentare este separarea cât mai avansata a fazelor unei
suspensii formată din faza solidă si o soluţie de sare solubilă, se face spalarea sedimentului.
Aceasta se poate realiza în instalaţii cu mai multe decantoare, fie alimentând cu apa de spălare
fiecare decantor, fie realizând circulaţia în contracurent cand se obţine un decantat concentrat din
care se poate recupera mai economic (prin concentrare sau evaporare) sarea solubilă şi un sediment
cu cât mai puţina sare solubilă.
Bazinul de sedimentare poate fi împărțit în patru zone:
- zona de admisie –pe rețeaua transversală a bazinului este distrubuit amestecul de apă cu suspensii
coloidale;
- zona de sedimentare – apa are o viteză constantă și se află în curgere orizontală;
- zona de nămol – în care se adună particulele depuse;
- zona de evacuare – apă limpezită care nu mai contine particule este evacuată.
5. Filtrarea
Particulele din apă pot fi îndepărtate prin intermediul unor filtre de diferite tipuri. Tehnologia
aplicată depinde de dimensiunea particulelor ce trebuie reținute și de modul de tratare. În continuare
sunt prezentate cele mai uzuale tehnici de filtrare.
Site
Sitele sunt eficiente pentru îndepărtarea materiei sub formă de particule și a resturilor din apa
brută și sunt utilizate mai ales pentru tratarea apei de suprafață. Sitele grosiere îndepărtează vegetația
și resturile, în timp ce sitele cu bandă sau micrositele îndepărtează particulele mai mici, inclusiv
peștii și pot fi eficiente pentru înlăturarea algelor mari. Micrositele sunt utilizate ca etapă de pre-
tratare pentru a reduce numărul de particulele solide înainte de filtrarea lentă prin filtre de nisip sau
coagularea chimică. O microsită este formată dintr-un tambur rotativ prevăzut cu panouri dintr-o
plasă cu orificii foarte fine. Apa brută curge prin sită, iar materialele aflate în suspensie, inclusiv
algele, sunt reținute și îndepărtate prin spălare cu apă, producând apă uzată care poate necesita tratare
înainte de a fi evacuată.
Filtre de pietriș
Filtrele de pietriș propriu-zis (pietriș cu dimensiuni de la 4 la 30 mm) pot fi utilizate ca o
etapă în îndepărtarea algelor și reducerea turbidității. Dimensiunea unui filtru de pietriș depinde de
calitatea apei, debitul acesteia și granulometria pietrișului. Un filtru poate avea o lungime de până la
44
12 m, o lățime de 2 până la 5 m și o grosime de 1 - 1,5 m. În mod normal, filtrul ar trebui
dimensionat pentru un debit de 0,5 până la 1,0 m3 pe metrul pătrat de suprafață filtrantă, pe oră
(m3 /m2 /h)
Filtre lente de nisip
Filtrele lente de nisip asigură un proces biologic de tratare, în contrast cu filtrul gravitațional
rapid care a fost introdus mai târziu și care nu realizează decât o filtrare fizică. De obicei, filtrele
lente de nisip sunt compuse din bazine ce conțin nisip (cu dimensiuni de 0,15 – 0,3 mm) având o
grosime între 0,5 și 1,5 m. În partea superioară a filtrului se dezvoltă un strat biofilm care poate fi
eficient în eliminarea microorganismelor. Astfel de filtre funcționează în tamdem – unul
funcționează, în timp ce altul este curățat. Stratul superior al nisipului filtrant (de câțiva centimetri)
se va înlocui periodic (între 2 – 10 săptămâni), în funcție de starea apei brute.
Filtre gravitaționale rapide
Filtrele gravitaționale rapide sunt utilizate cel mai frecvent pentru a înlătura flocoanele
rezultate în urma coagulării și sunt umplute cu nisip de siliciu (0,5 până la 1,0 mm). Particulele
solide acumulate în stratul superior sunt îndepărate prin spălarea în contracurent a filtrului cu apă
tratată. Acest proces ar trebui să se producă zilnic. Nămolul diluat după spălarea în contracurent
trebuie îndepărtat și tratat în mod corespunzător. Filtrele gravitaționale rapide pot de asemenea fi
utilizate la reducerea turbidității, reținerea algelor, a fierului și manganului din apa brută. Cărbunele
activ cu granulație medie este utilizat pentru îndepărtarea compușilor organici, iar filtrele cu mediu
alcalin sunt utilizate pentru a crește valoarea pH-ului apelor acide.
Filtrarea cu membrană
Filtrele cu membrane sunt filtre mecanice, care utilizează o membrană permeabilă pentru a
separa din fluxul gazos sau lichid particulele foarte fine. Această tehnică își are originea în special în
aplicațiile industriale și farmaceutice. Sunt utilizate diferite tipuri de membrane și tehnici de filtrare,
în funcție de destinația apei procesate. În prezent, unele dintre aceste procese sunt aplicate și în
potabilizarea apei. Cele mai obișnuite sunt ultra-, micro- și nano-filtrarea și osmoza inversă. Acestea
diferă în funcție de dimensiunea porilor membranei și implicit în ceea ce privește capacitatea lor de a
îndepărta molecule și particule de diferite dimensiuni (a se vedea tabelul de mai jos). Chiar dacă
filtrarea prin membrană poate elimina protozoarele, bacteriile sau virusurile, nu există o garanție a
integrității membranei. De aceea apa filtrată trebuie ulterior dezinfectată (https://www.wecf.org/wp-
content/uploads/2017/02/WSSP-compendium-Part-B-Romanian.pdf).
Tabelul 4.1.1. Imagine de ansamblu asupra proceselor de filtrare și a eficienței acestora
45
6. Oxidarea chimica
Sistemele de tratare cu ozon în mediu apos pot fi sisteme simple de contact şi reacţie
gaz/lichid, sau sisteme catalitice, ce implică participarea unui catalizator, atât în stare dizolvată
(cataliza omogenă), cât şi într-o fază distinctă, cum este cazul catalizei eterogene, în scopul creşterii
eficienţie de obţinere a speciilor înalt reactive de radicali [OH].
Prin oxidare se indeparteaza substantele poluante, care nu se aplica la orice statie de tratare.
Oxidarea indeparteaza multi compusi nedoriti, dar poate genera si compusi toxici cum ar fi: cetonele,
acizii carboxilici, etc.
In apele de suprafata este greu de vazut eficienta deoarece sunt in cantitati mari si se modifica
continuu. Oxidarea se face cu reactivi precum ozon, clor sau Cl2O.
Tehnicile de oxidare avansata includ: ozonizare la valori ridicate ale pH-lui (>8,5), procedee
care utilizeaza cuplul O3 / H2O2, procedee fotochimice care utilizeza agenti oxidanti puternici ca
H2O2 si O3 (de ex:H2O2/UV; O3/UV; O3/H2O2/UV), procedee catalitice in sistem omogen sau
eterogen, procedee fotocatalitice (de exemplu: Foto-Fenton; UV/TiO2).
7. Adsorbtia pe carbune activ

Adsorbţia pe cărbune activ este una din cele mai bune tehnici disponibile pentru tratarea
fizico- chimică a apei şi a gazelor reziduale, precum şi pentru epurarea apelor cu un conţinut de
compuşi organici.
Adsorbţia pe cărbune activ constă în adsorbţia fizică a unei game largi de compuşi organici
volatili şi semi-volatili, prin forţe de legătură moleculare slabe, cum ar fi forţele Van der Waals. Cel
mai utilizat material adsorbant este cărbunele activ granulat.
Aplicabilitate: Adsorbţia pe cărbune activ se utilizează pentru o gamă largă de
substanţe organice atât din mediu lichid, cât şi din mediu gazos. În cazul tratării apei, această
tehnologie se utilizează cu eficienţă crescută în cazul unor concentraţii reduse de compuşi organici
volatili indiferent de debit, fiind considerată ca o tehnologie de finisare a calităţii apei înainte de a fi
evacuată din sistem. Tehnologia poate fi utilizată şi în cazul apelor cu concentraţii mai mari de
compuşi organici, dar numai pentru debite reduse.
Date privind eficienţa: În cazul tratării vaporilor cu conţinut de compuşi organici eficienţa
de reţinere este de 90 – 95 %, iar în cazul tratării apei cu conţinut de compuşi organici eficienţa este
de cca. 90 %.
46
Prin aceste măsuri de remediere se realizează o reducere importantă a concentraţiilor
poluanţilor din primul strat acvifer şi din formaţiunile cuaternare din zona de variaţie a nivelului
hidrostatic.
8. Dezinfectia – clorinarea
Poluarea apei potabile din cauza animalelor, materiilor fecale umane sau a sistemelor de
canalizare reprezintă una din cele mai periculoase surse de contaminare. Aceasta apare ca urmare a
faptului că materiile fecale sau canalizarea conțin numeroase microorganisme patogene. Dezinfecția
este o etapă necesară pentru a distruge sau a inactiva microorganismele și a preveni răspândirea unor
boli periculoase. Analizarea apei brute pentru microorganisme este foarte importantă, acest lucru
fiind prevăzut de Directiva privind calitatea ape potabile. Astfel se determină ce tip de tratare este
necesară și eficiența acesteia. Apa tratată trebuie de asemenea analizată pentru a determina dacă
etapa de dezinfecție oferă rezultatele scontate. Apele de câmpie (de altitudine joasă) sunt cele mai
afectate de contaminarea cu materii fecale (câteva mii de E. coli la 100 ml). Apele de suprafață
provenite din zone cu altitudine mare conțin și ele câteva zeci de E. coli la 100 ml. Cu toate că se
presupune că apele subterane nu sunt predispuse contaminării, ele vor fi totuși tratate, în funcție de
condițiile locale.
Sensibilitatea diferitelor microorganisme la dezinfectanți variază în limite largi. În plus,
eficiența dezinfectanților depinde de concentrația acestora, timpul de contact cu agenții patogeni, pH-
ul și temperatura apei.
Dezinfecția poate fi realizată prin procedee fizice sau chimice. Cele mai utilizate mijloace de
dezinfecție a apei sunt:
1. Clorinarea (dezinfectant chimic);
2. Ozonizarea (dezinfectant chimic);
3. Radiații ultraviolete (dezinfectant fizic).
Clorinarea
Clorinarea este cea mai frecventă metodă utilizată la sistemele mari de aprovizionare cu apă,
dar cel mai rar utilizată în cazul sistemelor. Sursele de clor pot fi diferite, de exemplu clor gazos pur
(butelie sub presiune), granule de hipoclorit de sodiu, calciu sau dioxid de clor. Acidul hipocloros
este un dezinfectant mai puternic decât ionul de hipoclorit.
Toate substanțele care conțin clor sunt foarte agresive și toxice, trebuind manipulate și
depozitate corespunzător. În scopul minimizării problemelor legate de gust și miros, procesele de
clorinare trebuie atent controlate. De obicei, clorinarea se efectuează la anumite valori ale pH-ului.
Astfel, pentru sisteme mici de aprovizionare cu apă trebuie luate în considerare procese alternative,
ca de exemplu utilizarea radiațiilor ultraviolete.
Clorul gazos lichefiat se livrează în recipiente presurizate. Gazul este extras din cilindru și
adăugat în apă cu ajutorul unui dispozitiv de clorinare, care controlează și măsoară debitul gazului.
Soluția de hipoclorit de sodiu se livrează în bidoane. Se va evita depozitarea la lumină a
dezinfectantului, deoarece aceasta ar duce la deprecierea calităților sale. Utilizarea clorului sau
hipocloritului la dezinfecție afectează în mod negativ gustul apei.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca pentru o dezinfecție eficientă a apei
potabile, “pH-ul să fie mai mic decât 8,0 și timpul de contact mai mare de 30 de minute, rezultând un
clor rezidual liber de 0,2 până la 0,5 mg/l”.
Dioxidul de clor (ClO2-) este în cele mai multe cazuri, mai eficient decât clorul gazos în
distrugerea germenilor patogeni. Comparativ cu hipocloritul, sunt distruse în special chisturile de
protozoare și legionella. Dioxidul de clor este instabil (exploziv), fiind utilizat numai ca soluție
47
apoasă. El generează mai puține hidrocarburi clorurate în reacție cu materia organică decât clorul
gazos (produși secundari de dezinfecțe), însă se poate forma clorit (ClO2-).Conform reglementărilor,
după dezinfecție, cloritul nu trebuie să depășească o concentrație de 0,2 mg/l.
A se avea în vedere faptul că clorinarea cu clor gazos sau hipoclorit nu afectează chisturile
anumitor protozoare (Giardia lambia, Cryptosporidium).
Preclorinarea se aplica pentru a asigura conditii optime de transport si tratare a apei brute.
Aceasta se poate realiza in doua moduri:
a. Preclorinarea in punctul de amonte al aductiunii (mai ales cea din lacuri) bogata in substante
organice si plancton, trasportata prin conducte fără preclorinare, favorizează dezvoltarea plactonului
pe peretii conducetelor, micsorând astfel sectiunea de curgere și conducând la coroziune;
b. Preclorinarea inainte de sedimentare, care se realizează pentru a oxida: Fe2+, Mn2+, NH4+
(pentru a obtine cloramine și ale distruge atunci când se depăseste punctul de rupere), NO2-
(transformarea NO3-), compusii organici oxidabili și microorganismele (care s-ar putea dezvolta in
bazinele de sedimentare).
Clorinarea propriu-zisa are loc de obicei după tratarea apei, înainte ca aceasta să fie pompată
în sistemul de distribuție.
Clorinarea ca post-dezinfectie se aplică în cazul în care apa a fost tratată printr-o altă metodă
de dezinfectie, ca de exemplu tratarea cu radiatii UV sau filtrarea lenta pe filtre de nisip sau pentru a
nu permite dezvoltarea în timp a microorganismelor în rezervoarele de stocare a apei tratate.
Sursele de clor pot fi diferite, de exemplu clor gazos pur, granule de hipoclorit de sodiu,
calciu sau dioxid de clor. Acidul hipocloros este un dezinfectant mai puternic decât ionul de
hipoclorit. Toate substanțele care conțin clor sunt foarte agresive și toxice, trebuind manipulate și
depozitate corespunzător.
Tabel 4.1.2. Caracteristicile principale si performantele clorului – dezinfectia cu continut de
clor (Zaharia, 2013)
Concentratie Concentratie Timp de pH T, oC Concentratie Performanta
dezinfectant dezinfectant contact microorganisme dezinfectarii
(mg/l) rezidual (min) (Nr/ml)
(mg/l)
0,01 – 15 0,05 – 0,25 Coliforme
Scazut Foarte scazut 20 - 40 4 - 7 0 - 25 (E-coli, 90 - 100
fecale coliforme)
Dezinfectanti Cl2-gaz toxic,Cl2O, ClO2,NaOCl,CaClOCl,Ca(Ocl2),HOCl,NHCl2,NH2Cl.
Avantaje Eficienta ridicata (Cl2), la concentratie scazuta, care actioneaza asupra membranei
celulara a bacteriei sau virusului;
Rata dezinfectarii cu clor este satisfacatoare;
ClO2 este mai indicat de utilizat decat Cl2, fiind mai putin toxic;
Clorul rizidual pote fi mentinut in apa tratata oferind siguranta suplimentara prin
prevedenirea si recresterea bacteriilor;
Eficienta dezinfectarii poate fi mai mare de 99,9% in conditii corespunzatoare de
dozaj, pH, temperatura legata de concentratia de microorganisme in apa tratata.
Dezavantaje Pericolul sanatatii publice asociata cu folosirea clorului;
Posibile accidente care cauzeaza probleme potentiale cand sunt implicate cantitati
mari de clor, controlul strict si corect al dozei de clor este esential in clorinare;
Clorinarea finala a efluentului este foarte toxica pentru peste din cauza clorului
rizidual si hidrocarburi clorurare formate (substante cancerigene, ex: clorometanii).
48
Cei mai periculosi produsi secundandi de dezinfectie sunt trihalometanii si
halocetronitrili. Eliminarea acestor compusi secundari se poate realiza intr-o
coloana de adsorbtie sau oxidare avansata (UV/H2O2, O3/H2O2).
Ozonizarea
Ozonul (O3) este un agent oxidant foarte puternic, toxic pentru majoritatea germenilor
patogeni din apă, chiar și pentru chisturile unor protozoare precum Cryptosporidium. Ozonul trebuie
creat in-situ cu oxigen și lumină UV sau cu descărcare electrică. Se adaugă în apă bule de ozon, iar
timpul minim de contact trebuie să fie de 4 minute. Ozonizarea poate îndepărta de asemenea gustul și
mirosul. Ozonul se descompune rapid fără a lăsa în urmă un compus rezidual persistent (marker de
dezinfecție). Prin urmare, dacă este necesar se va adauga un marker de dezinfecție mai persistent.
Ozonul reacționează cu toate tipurile de materie organică și anorganică din apă. Necesarul de ozon
trebuie determinat în mod analog cu cel de clorul. Ozonul este considerat sigur în tratarea apei, chiar
dacă unele rezultate ale oxidării nu sunt bine cunoscute. Deoarece ozonul este extrem de toxic, se
impune manipularea corespunzătoare acestuia.
Radiațiile ultraviolete
Utilizarea radiațiilor ultraviolete este metoda preferată de dezinfecție a apei în sistemele mici
de aprovizionare cu apă. Lămpi speciale generază o radiație cu lungimea de undă între 250 și 265
nm. Această radiație electromagnetică provoacă leziuni directe structurilor biologice cum ar fi
proteinele sau ADN-ul. O premisă importantă este ca apa să fie curată, cu turbiditate scăzută și fără
culoare. Substanțele organice și anorganice dizolvate, formarea de agregate de microorganisme,
turbiditatea sau culoarea reprezintă o serie de factori care afectează eficiența procesului de
dezinfecție a apei cu radiații UV. Doza de radiație UV (timpul de staționare și intensitatea radiației)
aplicată trebuie să fie suficient de mare încât să asigure o dezinfecție corespunzătoare. Durata de
viață a unei lămpi UV este de până la un an.
Avantaje: Spre deosebire de tratarea cu clor, avantajele utilizării radiației UV în dezinfecția
apei sunt lipsa gustului, mirosului sau a culorii, lipsa riscurilor pentru sănătate, iar chisturile de
Cryptosporidium sunt inactivate. Exploatarea și întreținerea sunt simple și nepretențioase, iar
echipamentul este compact.
Dezavantaje: Deoarece această dezinfecție nu este persistentă, etapele ulterioare ale
distribuției apei trebuie să fie sigure (în special înmagazinarea). În caz contrar, este necesar un
dezinfectat mai persistent, cum ar fi cloramina
(https://www.wecf.org/wpcontent/uploads/2017/02/WSSP)
9. Aerarea
Scopul procesului de aerare a apei potabile este eliminarea fierului, manganului sau a unor
gaze nedorite, precum dioxidul de carbon (acidul carbonic), hidrogenul sulfurat (acidul sulfhidric) și
metanul. Eliberarea dioxidului de carbon are ca rezultat și creșterea pH-ului. În plus, apele saturate în
oxigen transformă cea mai mare parte a fierului și manganului în precipitate, favorizând filtrarea lor.
Pentru aerare pot fi utilizate diferite dispozitive tehnice, care permit trecerea apei prin fluxuri de aer,
cascade, roți cu zbaturi sau conuri.Aerul poate fi de asemenea transferat în apă prin turbine de aerare
sau ca aer comprimat. Modul de aerare prin trecere a apei brute prin aer în jeturi mici este mai
frecvent utilizat față de varianta insuflării aerului în apă. Pentru a asigura eliminarea fierului și/sau
manganului, în urma procesului de aerare urmează o filtrare pentru îndepărtarea oxizilor formați.
Elementele oxidate se prezintă sub formă de flocoane în apă.
49
pH-ul
În funcție de calitatea apei brute poate fi necesară ajustarea valorii pH-ului înainte de distribuție
sau pe parcursul procesului de tratare. Acest lucru este necesar:
 pentru a asigura o valoare a pH-ului conformă standardelor de calitate a apei potabile;
 pentru a controla coroziunea în sistemul de distribuție și în conductele/instalațiile
consumatorilor, sau pentru a reduce capacitatea de dizolvare a plumbului;
 pentru a îmbunătăți eficiența dezinfecției;
 pentru a facilita îndepărtarea fierului și manganului;
 pentru a facilita îndepărtarea culorii și turbidității prin coagulare chimică.
Apa din multe surse de suprafață este ușor acidă iar procesul de coagulare amplifică și mai
mult această aciditate. Corecția pH-ului se poate face prin:
 adăugare de hidroxid de sodiu, hidroxid de calciu sau carbonat de sodiu;
 trecerea apei printr-un strat de material alcalin;
 îndepărtarea excesului de dioxid de carbon prin aerare.
Dacă pH-ul este prea ridicat, reducerea valorii acestuia se poate realiza prin adăugarea unui
acid corespunzător, precum acidul sulfuric, acidul clorhidric, sulfatul acid de sodiu sau dioxidul de
carbon.
4.2. Dimensionarea utilajelor din tehnologia adoptata
4.2.1. Calcularea utilajelor din treapta mecanica
Debitele de calcul si debitele de verificare specifice fiecarei trepte din procesul de tratare al
apei de suprafata sunt prezentate în tabelul nr 4.2.1.1.
Tabel 4.2.1.1. Debitele de calcul si verificare a unor utilaje

Utilaje Debit de calcul (m3/s) Debit de verificare (m3/s)
Qc = 2Qmax,orar =
Grătare / site Qv = Qmin, orar = 0.3055
2*0.4388 = 0.8776
Qc = 2Qmax,orar =
Deznisipator Qv = Qmin, orar = 0.3055
2*0.4388 = 0.8776
Qc = 2Qmax,orar =
Bazin de coagulare-floculare Qc = Qmax, zi = 0.4277
2*0,4388 = 0.8776
Decantor primar Qc = Qmax, zi = 0.4277 Qv = Qmax, orar = 0.4388
Filtru rapid Qc =Qmax, zi = 0.4277 Qv = Qmax, orar = 0.4388
Sistem de adsorbtie Qc =Qmax, zi = 0.4277 Qc = 2Qmax,orar =
2*0.4388 = 0.8776
Instalatie de clorinare Qc =Qmax, zi = 0.4277 Qv = Qmax, orar = 0.4388
Dimensionarea grătarelor:
Se adoptă un sistem cu doua gratare, unul des cu interspatii între bare de 1 – 5 mm si
respesctiv unul rar cu interspatii între bare 8 – 10 cm.
50
Dimensionarea deznisipatorului:
Deznisipatoarele separă suspensiile granulare (nisip, alte particule grosiere) sub formă de
particule discrete ce sedimentează independent unele de altele si cu viteză constanta. Viteza nu
trebuie să fie prea mare pentru a permite sedimentarea si în acelasi timp nici prea mica, pentru a evita
depunerea materiilor solide în suspensie organice etc., pentru a le antrena de pe fund dacă s-au depus.
Tipul ales depinde de cantitatea de nisip din apa uzata,marimea instalatiei, consideratii de
exploatare si întretinere. Gradul de tratare pentru materiile solide in suspensie in deznisipator este de
30 %.
 Debite de calcul: Qc = 0.8776 m3/s
 Debite de verificare: Qv = 0.3055 m3/s
a) Se calculează volumul util al deznisipatorului:

Dez = Qc * tdez = 0.8776 * 40 = 35.104 m3
În care: tdez –timpul de deznisipare, care poate varia între 30 – 50 secunde. Se adoptă tdez = 40 secunde.
b) Calculul suprafeței orizontale:
Qc 0.8776 2
Ao =B ∙ L= ∙ α= ∙1.5=57.23 m
Vs 0.023
În care : L = lungimea deznisipatorului (m);

B = lăţimea deznisipatorului (m);
α - coeficient ce tine cont de regimul de curgere = 1.5; Se adoptă la valoarea de α = 1,5;
vs= viteza de sedimentare; Se adoptă si are valoarea de vs = 2,3 (cm/s) = 0,023m/s.
Încarcarea superficială se calculează cu relatia:
v s 2,3
vs = = = 1,53 (cm/s)
α 1,5
c) Calculul ariei transversale a deznisipatorului:

Q 0.8776
Atr =B ∙ H= c = =3,51 m2
va 0.25
În care: H = înălţimea deznisipatorului(m);

B = lăţimea deznisipatorului (m);
V a = viteza apei în deznisipator(m/s) in care Va = 0.05 – 0.3 m/s in functie de diametrul
particulei de nisip. Se adopta Va = 0.25 m/s.
d) Calculul lungimei și lățimei deznisipatorului:
L=α ∙ v a ∙ t dez=1.5 ∙ 0.25 ∙ 40=11.5 m
Ao 57.23
B= = =4.97 m
L 11.5
e) Calculul înaltimei deznisipatorului:
51
V dez 35.104
H= = =0.614 m
L ∙ B 11.5 ∙ 4.97
f) Deznisipatorul se împarte într-un număr de canale de deznisipare separate iar lăţimea unui
compartiment canal b1 trebuie să fie cuprinsă între 0,6 – 2 m iar în cazuri extreme poate fi
cuprinsă între 3-6 m. Se adoptă b1 = 2 m.
Numarul de compartimente utilizate va fi:
B 4.97
n= = =2.485
b1 2
Se adopta 2 compartimente pentru deznisipatorul dimensionat.

Dimensionarea decantorului primar:
Dupa modul de curațare al depunerilor solide sunt:
 decantoare cu curătire manuală;
 decantoare cu curătire hidraulică;
 decantoare cu curătire mecanică.
Dimensionarea tehnologică constă în stabilirea numarului și dimensiunilor geometrice ale
decantoarelor în conformitate cu prevederile STAS 4162/89.
Decantorul este un bazin deschis în care se separă suprafetele insolubile mai mici de 0,20
mm, care majoritatea lor, se prezintă sub formă de particule solide floculate, precum si substantele
ușoare care plutesc la suprafața apei și se sapară prin depunerea pe fundul bazinului. În funcție de
directia de miscare a apei tratate în decantoare, aceasta se împarte în :
 decantoare orizontale;
 decantoare verticale;
 decantoare radiale.
În decantoarele orizontale apa circulă aproape orizontal; în cele verticale apa circula de jos in
sus, iar în cele radiale au o formă circulară în plan si directia de curgere a apei orizontală.
Se va dimensiona un decantor orizontal cu curatire mecanica.
a) Debit de calcul : Qc = 0.4277 m3/s ;
Qv = 0.4388 m3/s ;
Se adopta un grad de tratare pentru solide în suspensie de 60 % și pentru CBO5 de 40 %.
b) Determinarea vitezei de sedimentare, se alege în funcție de eficienta sedimentarii care se
urmăreste, dar și de concentrația inițiala a suspensiilor. In acest caz, Vs = 0.004 – 0.1 m/h. Se
adopta Vs = 0.0041 m/s.
c) Timpul de stationare in decantor
Ts = 0.5 – 2.5 h. Se adopta : Ts = 1 h = 3600 secunde.
d) Se calculeaza volumul spatiului de sedimentare:
Vs = Qc * TS = 0.4277 * 3600 = 1539.72 m2
∏D2
∗H de unde rezulta ca D = 4 Vs = 4∗1539.72 =29.51 m
Vs =
4
e) Se calculeaza aria transversala si longitudinala:
√ ∏H √ ∏∗2.25
Qc 0.4277
Atr = = = 42.77 m2
va 0.01
Se adopta va = 0.01 m/s
52
Qc 0.4277
Ao = *α= * 1.2 = 125.18 m2
vs 0.0041
Se adopta α =1.2, coefficient ce tine seaman de regimul de curgere
f) Se calculeaza incarcarea hidraulica:
Qc 0.4277
v’s = *α= * 1.2 =0.0041 m/s
Ao 125.18
în care: α – coeficient care ține seaman de regimul de curgere si se adopa α = 1,2
g) Se calculeaza lungimea decantorului:
L = va * ts = 0,01 * 3600 = 36 m
h) Se calculeaza latimea decantorului:
A o 125.18
B= = = 3.47 m
L 36
B 3.47
n= = = 1,5 ( 2 compartimente)
b1 2.3
Se adopta latimea unui compartiment b1 = 2,3 m.
i) Se calculeaza inaltimea totala a decantorului:
H = Hs + Hd+ Hu
în care : Hs = inaltimea de siguranta a decantorului primar 0.2 – 0.6 m. Se adopta Hs = 0.3 m;
Hd = inaltimea depunerilor in decantor 0.2 – 0.6 m.Se adopta Hd = 0.3 m;
Se adopta inaltimea utila pentru decontare cu D > 10 m , Hu = 1.6 m.
H = 0.3+ 0.3+1.6 = 2,2 m
Din STAS 4162/1-89 se alege un decantor radial cu urmatoarele dimensiuni:
- D = 28 m
- H = 2,40 m;
- V = 3,43 m3;
- d3 = 3 m ( diametrul orificiului evacuare sediment, prin pompare)
- b = 0,5 m ( deschidere evacuare apa sedimentată).
D D2 d1 A d2 d3 hs hu hd H D1 b (m)
(m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m)
28 26,1 4,0 524 3,6 4,0 0,4 2,0 0,80 2,40 28,14 0,50
Dimensionarea filtrului rapid

Sunt de fapt bazine cu nisip pe care apa curge de sus în jos, gravitaţional, ieşind limpede.
Filtrele se spală periodic pentru a îndepărta masa de impurităţi reţinute. La "filtrul rapid" procesul de
filtrare este mecanic,dar la "filtrul lent" este de fapt un proces mecanico-biologic deoarece în
principal lasuprafaţa filtrului se formează un strat colonizat cu alge, bacterii şi protozoare,
carecontribuie activ la reţinerea impurităţilor prin mecanisme chimice, enzimatice şibacterivore
(http://ecotrust.ro/blog-ecotrust/58-procedee-si-etape-de-tratare-a-apei).
Elementele constructive ale filtrelor rapide constau din sistemul de admisie a apei
sedimentate, ghiaburile de reperatie a apei brute si colectare a apei de spalare, stratul filtrant,
sistemul de drenaj, conductele pentru apa filtrant, contactele de introducere si spalare a apei, sistemul
de introducerea a aerului, alte elemente necesare functionarii si automatizarii filtrului. Fazele de
functionare a filtrelor rapide sunt:
- punerea in functiune;
53
- filtrarea apei;
- curatarea stratului filtrant (prin spalare cu apa sau aer)
Durata fiecarei faze fiind dependenta de timpul constructiv al filtrului si de modalitatea de
exploatare a sa. Din punct de vedere functional, filtrele rapide pot fi de tip gravitational (in care
starea se realizeaza datorita presiunii exercitate de coloana de apa situata deasupra stratului filtrant)
si sub presiune, in care forta motrice a filtrarii se realizeaza prin sedimentare si pompare.
a. Suprafata totala de sedimentare se determina cu relatia:

Q
Af = F (m2);
Vf
în care :Q F - debitul de calcul din tema de proiectare pentru instalatia de filtrare (filtre rapid); Q F=¿
0.4277 m3/s ;
Vf – viteza de filtrare (m/s). Se adopta Vf = 0.001 m/s – 1mm/s.
Q F 0.4277
Af = = = 427.7 m2
Vf 0.001
b. Volumul de apa necesar spalarii filtrului se calculează cu relatia:
Vapa =Af * ρSA * tSA = 427.7 *7 *10−3 * 660 = 1975.97 m2
în care : Af - suprafața de filtrare a stației (m2), este compusă din suprafața totală de filtrare, care se
adaugă un volum de apă pentru inițierea procesului și spălarea periodică între fluxuri; ρSA – densitatea
specifică de spălare variază între 6 -8 (dm3/s *m); Se adoptă ρSA =7 (dm3/s *m);
tSA – timpul de spălare cu apă poate fi între 10 – 20 min . Se adoptă tSA = 11 min = 660 s.
c. Debitul de apa de spalare va fi:
Qapa = Af * ρSA = 427.7 * 7 *10−3 = 2.99 ( m3/s);
Volumul de aer utilizat la spalare:
Vaer = Af * ρS aer * taer = 427.7 * 20 *10−3 *300 =2566.2 m3
în care : ρS aer – intensitatea de barbotare; Se adopta ρS aer = 20 (dm3/s*m2); taer – timpul de barbotare.
Se adopta taer = 300 secunde.
d. Debitul de aer poate fi:
Qaer = Af * ρS aer = 427.7 * 20 *10−3 = 8.55 m3/s;
e. Suprafata unui compartiment (cuva):
Af 2
Ac = (m )=41.36
n
în care: n – numarul de cuve; Se adopta din considerente economice (Teodosiu,2001), relația:
1 1
n= * Af1/2 = * 427.71/2 = 10.34
2 2
Rezultă, numărul de cuve de filtrare este n=10, iar lățimea unei cuve de filtrare este b(cuva)=
3 m. Deci, lungimea cuvei de filtrare este :
Ac 41.36
L(cuva) = = =13.80 m
b(cuva) 3
Calculul numarului de crepine
54
Crepină este o piesă compusă din 3 elemente principale: un manşon cu filet interior care se
înglobează în plăcile suport, corpul crepinei cu filet exterior pentru înşurubare în manşonul înglobat
şi care susţine la partea superioară crepina propriu-zisă cu fante, prin care se distribuie în stratul
filtrant apa şi aerul de spălare, iar în timpul filtrării trece apa filtrată, în corpul crepinei se
înşurubează un tub deschis la ambele capete (coada crepinei), de 15- 20 cm lungime, cu o fantă
laterală la partea inferioară. Coada crepinei are rolul de a crea sub plăcile de susţinere o pernă de aer,
care egalează presiunea sub întregul planşeu şi asigură accesul aerului în toate crepinele,
concomitent; aceasta se realizează prin practicarea la partea superioara a cozii crepinei a unui orificiu
Ø > 3 mm care are şi rolul de a evacua aerul de sub planşeu după terminarea spălării, în prezent
crepinele din material plastic fabricate în ţară cu fante de 0,5 mm şi coş cu fante amovibil satisfac
toate cerinţele tehnologice şi de fiabilitate necesare. La acest tip de crepina fantele de la partea
inferioară a cozilor nu sunt necesare. Numărul de crepine este de 60-70 buc/m2 de suprafaţă filtrantă.
În prezent la noi în ţară se fabrică crepine din material plastic cu fante de 0,5 mm. La filtrele de tip
FN distribuţia aerului şi apei sub şirurile de plăci cu crepine se poate realiza cu o conductă
longitudinala perforată care să asigure viteza de ieşire a aerului prin ţevile Ø 3 /4" de 35-40 m/s şi ale
apei de spălare prin orificiile 2 de 2,5-3,0 m/s La filtrele tip FT orificiile de distribuţie Ø2 pentru aer
şi Ø1 pentru apă sunt practicate în galeria mediana de distribuţie G. Sistemele de drenaj cu plăci cu
crepine trebuie realizate cu respectarea în principal a condiţiilor de orizontalitate, etanşeitate şi
ancoraj indicate (Miron,pdf).
Numarul de crepine se calculeaza cu relatia :
ncr = Ac * nc = 41.36 *62 = 2564.32
în care: Ac – aria cuvei (m ); nc – numar de crepine (m2); nc = 60 -70 bucati/m2. Se adopta nc = 62
2
(crepine/ m2).
Numarul total de crepine se calculează cu relația:
N = nc * n = 2564.32 *10 =25643.2 crepine
în care: n – numarul de cuve ale statiei de filtrare.
Latimea, inaltimea si lungimea filtrului

Dimensiunile camerei in care se gasesc cele 10 cuve de filtrare vor avea dimensiunile minime de:
Lungime: L=13,80 m
Latime: B= n * b(cuva) = 10 * 3 = 30 m.
Inaltimea filtrului se calculeaza astfel, dar întâi de toate se adopta conform standardului
valorile:
 Hstart - variaza intre 1,00 – 1,20 (m); Se adopa Hstar = 1,1 (m);
 Hapa - variaza intre 0,6– 0,8 (m); Se adopa Hapa = 0,7 (m);
 H fund - variaza intre 0,4– 0,6 (m); Se adopa Hfund = 0,5 (m);
H= Hstart + Hapa + H fund =>H = 1,1 + 0,7 + 0,5 = 2,3 m
4.3. Calcularea utilajului in dreapta chimica
Dimensionarea bazinului de coagulare – floculare

Natura substanţelor coloidale în apă este de obicei foarte complexă; substanţele anorganice
provin, în primul rând din diferite argile şi apoi din particule de nisip, carbonaţi de calciu, hidroxizi
de fier şi de mangan etc.
55
Substanţele organice coloidale provin din procesele de degradare a plantelor, algelor şi
bacteriilor, precum şi din procesele de degradare ale impurificatorilor evacuaţi de industrii şi oraşe.
Dimensiunile coloizilor variază, în general, între 0,1-10 μ (coloizi proveniţi din argile de
obicei între 0,1-0,2 ju.).
Întrucât în procesele de sedimentare viteza de depunere a particulelor depinde de diametrul
particulelor la pătrat (Stokes), evident că pentru a se obţine viteze bune de sedimentare este necesară
o aglomerare a particulelor coloidale. vizând mărirea diametrului particulelor. Particulele coloide au
tendinţa să-şi păstreze datorită efectului de respingere reciprocă generat de sarcina electrică (de
obicei negativă) dimensiunile iniţiale, respectiv starea de dispersie. (Miron, pdf)
Amestecarea pe cale mecanica se realizeaza fie in camera prevazute cu agitatoare cu palete,
fie prin intermediul solutiei de reactivi injectata in conductele de aspiratie si trecerea apei prin pompa
asigurand formarea unui amestec omogen.
a) Camerele de reactie
Formarea flocoanelor cu diametrul de 0,5 – 0,6 mm se produce intr-un interval de timp de 5 –
30 minunte, dupa amestecarea reactivilor in apa bruta. Pentru crearea unor conditii favorabile
formarii acestor flacoane inainte de intrarea apei in decantor se prevad bazine de reactie adoptate in
general timpului de decantor in care sunt utilizate (Miron, pdf).
In bazinele de reactie trebuie sa se asigure viteze suficient de mare pentru a mentine
flocoanele in suspensie dar in limite corespunzatoare pentru anu se dezagrega. Pentru varianta
adoptata, camerele de reactie sunt adiacente decantoarelor. Pentru un timp de stationare de 20
minunte, volumul necesar al bazinului de reactie este:
V = Q * t = 0.4277 * 20 * 60 = 513.24 m3
în care : Q- debitul de calcul [m3/s]; t-timpul de stationare a apei in bazinul de reactie [s].
Pentru V = 513.24 m3 conform STAS 4162-1/89:
 L = 30 – 50 m;
 B = 5 m;
 H = 3,00 m .
1. Se calculeaza inaltimea bazinului de coagulare – floculare:

Htot = Himersie + Hs
Htot = 3 + 0.7 = 3.7 (m);
Se adopta Hs = 0.5 – 0.8 (m).
2. Se calculeaza latimea bazinului:
B = 1* Htot
B = 1 * 3,7 = 3,7 (m);
56
3. Lungimea bazinului:
V 513.24
AO = = = 138.71 (m)
H tot 3.7
A 138.71
L= O = = 37.49 (m)
B 3.7
b) Dimensionarea statiei de reactivi

Pentru debitul de proictare considerat de 0,4277 (m 3/s) doza de coagulant este egala cu 30
(g/m3) si rezulta:
- consum de coagulant : 1,2 (t/zi);
- dozarea se face cu doua recipiente cu nivel constant si recirculare cu doua pompe anticide tip
PCH, N1 = 1 (KW);
- capacitatea depozitului pentru 30 de zile este de 115 m3 cu 4 cuve a 50 (m3).
Dimensionarea recipientilor de preparare a solutiei se face cu formula:
84600∗Q∗a 0.4277∗30
V1 = 6 = 0,0864 * = 1.38 [m3]
n∗c 1∗10 4∗0.2
84600∗Q∗a 0.4277∗30
V2 = 6 = 0,0864 * = 2.77 [m3]
n∗c 2∗10 4∗0.1
în care: Q– debit de apa de tratat (m3/s); doza de coagulant (g/m3); n- numarul de pregatiri ale
solutiei in 24 ore (n = 3~6). Se adoptă n= 4.
c2- concentratia solutiei de reactiv, pentru vasul 1;
c1 = 0,2 (g/m3); iar vasul 2, c2 = 0,1 (g/m3).
c) Dimensionarea dozatorului
Un dozator hidraulic este construit dintr-un recipient de nivel constant introdus intr-un circuit
cu bazinul de reactivi prin intermediul unei pompe antiacide. Recipientul este dotat cu un preaplin ce
returneaza surplusul de solutie nedozata in bazinul de reactiv si cu 4-5 diuze calibrate dand doza de
5,10,20,40, respectiv 80 (mg/dm3) si putand realiza prin combinarea acestor diuze, doza de coagulant
multiple de 5 pana la 150 mg/ dm3).
Diametrul orificiilor calibrate se calculeaza astfel:
q 0.5 1250.5
q = 0,215 * = 0.215 * = 1.027 (cm)
h0.25 300.25
în care: q- debit de trecere prin orificiu ( m3/s); Se adopta q = 125 dm3/s; h- inaltimea coloanei de apa
din axul orificiului pana la nivelul preplinului (cm), se adopta h=30 cm.
Debitul de trecere prin orificiu se calculeaza ca:
V 2 2,77
q = 24 = 24 = 0.4616 (m3/h)
n 4
d) Bazinul de amestecare
57
Amestecul soluţiilor sau suspensiilor de reactivi cu apa brută se poate face în bazine cu pereţi
şicană sau cu pereţi perforaţi, în camere de formă spirală, în bazine cu salt hidraulic sau în bazine cu
agitatoare mecanice; acestea din urmă au, faţă de procedeele hidraulice de amestecare, avantajul că
nu produc pierderi de sarcină importante în bazinul de amestec.
În camerele de amestec cu şicane, alegerea elementelor constructive se face ţinând seama de
următorii factori: viteza v/ a apei la ieşirea din bazin se ia de 0,4 - 0,6 m/s, astfel încât să asigure o
curgere liniştită spre camerele de reacţie, în spaţiile înguste d, dintre pereţii şicană, viteza apei se ia
de 0,8 m/s, astfel încât să se asigure o turbionare intensă fără mari pierderi de sarcină.
Dimensiunile camerei, în conformitate cu notaţiile din fig. 3.10. din Anexa 5 se stabilesc
astfel: lăţimea jgheabului la plecarea apei se alege constructiv d ≥ 0,60 m; pentru debitul Q al apei
de tratat rezultă :
Q
H0 =
v 1d
La camerele de amestec cu pereţii găuriţi, dimensionarea se face în mod analog, ţinând seama
că viteza apei în orificii se ia l m/s, iar coeficientul £ are valoarea între 1,4 şi 1,6; diametrul
orificiilor se ia de 20- 1 00 mm.
Amestecul coagulantului în apa brută se poate face prin introducerea soluţiei de reactiv în
conducta de aspiraţie a pompelor de treapta I, sau direct în conducta de legătură la camerele de
reacţie, când lungimea acestei conducte depăşeşte 50 diametre. La decantoarele cu cameră de
reacţie centrală cu turbină, amestecul soluţiei de coagulant se face direct sub paletele turbinei.
(Miron, pdf).
Acest bazin are rolul de a realiza o difuzie cat mai buna la solutiile de reactivi în masa de apă
brută unde se folosește un procedeu hidraulic sau mecanic. Cele care folosesc procedee hidraulice
în camere de pereti sicană sau perforati. La aceste dispositive viteza de curgere a apei are valori
cuprinde între 0,8 – 1,0 [m/s].
Amestecul pe cale mecanică se realizează fie în cameră prevazută cu agitator cu palate, fie
prin introducerea solutiei de reactivi pe conducta de aspiratie.
Fișe tehnice
Fișa tehnică 1
Utilajul: Deznisipator orizontal

Domeniul de utilizare: Sunt bazinele care rețin în general particulele de nisip care au un diametru
mai mare de 0,2 – 0,3 mm și până la maxim 1,0 mm.
Descriere: În statia de tratare este amplasat întotdeauna dupa gratare și are următoarele elemente:
arie de liniștire, arie de sedimentare și arie de colectare a apei care a fost deznisipată.
Funcționarea: Deznisipatorul are rolul de a reține suspensiile solide de dimensiuni mai mari de 0,1
mm din apă, curătirea deznisipatorului trebuie făcută periodic,fie manual fie mecanic, iar evacuarea
sedimentului depus cu echipamentele specifice fiecarui mod de operare.
Dimensiuni calculate: Dimensiuni standardizate:

 Lungimea compartimentului: L = 11.5 m;  Lungimea compartimentului: L = 15 m;
58
 Lățimea compartimentului: B = 2.0 m  Lătimea compartimentului: B = 3 m
 Înalțimea: H = 0.614 m  Înaltimea: H = 1 m
 Numarul de compartimente: n= 2  Numarul de compartimente: n= 2
 Distanta între compartimente : b=0.97  Distanta între compartimente: b=2
Fișa tehnică 2
Utilajul: Filtru rapid

Domeniul de utilizare: Eliminarea particolelor solide existente sau nou formate din apa aceasta fiind
folosita uzual ca ultima treapta de limpezire in producerea de apa potabila..
Descriere: Elementele constructive ale filtrelor rapide constau dintr-un sistem de admisie a apei
sedimentate, jghiaburi de repartitie a apei brute și colectare a apei de spalare, stratul filtrant, sistemul
de drenaj, conductele pentru apa filtranta, prizele de apa și de spalare a apei, sistemul de alimentare
cu aer, alte elemente necesare functionarii și automatizării filtrului.
Functionarea: Filtrarea consta in trecerea a apei printrun material poros (de exemplu : nisip cuartos)
numit strat filtrant
Dimensiuni calculate:
 Suprafața totală de sedimentare: Af =427.7m2

 Numărul de cuve de filtrare: n =10
 Lungimea compartimentului: L = 13.80 m;
 Lățimea compartimentului: B = 3 m
 Înaltimea: H = 2.3 m
 Numărul de crepine: 25643.2
4.4. Exploatarea instalației

4.4.1. Calcularea bilanțului de masă pentru întreaga stație de tratare
Se întocmeste bilanțul de masă solidă pentru varianta aleasă:
Varianta III
Gratare/Site  Preclorinare  Deznisipare Coagulare/floculare+ Sedimentare Filtrare
Absorbtie C activ  Clorinare
Ecuatia generala a bilnatului de masa solidă este:
I – E + G = Ac
în care: I - intrari;
E - iesiri;
G – generari;
59
Ac – acumulari.
Intrarile se calculeaza cu relația:

I = Ci,ss * Qc , (kg/s)
în care: Ci,ss – concentratia de solide in suspensie la intrarea in statie, (kg/m3);
Qc – debitul maxim zilnic (m3/s).
Iesirile se calculeaza cu relația:

E = Cf,ss * Qc , ( kg/s);
în care : Cf,ss – concentratia solidelor in suspensie la iesirea din statie, (kg/m3);
Qc – debitul maxim zilnic (m3/s).
Generarile de materiale solide (precipitate, aglomerate, etc) în functie de reactiile de
precipitare care se desfasoara, debitul apei.
G = Cm * Qc , ( kg/s);
în care: Cm - concentratia solidelor în suspensie (precipitate, aglomerate formate în urma reactiilor
chimice in statie, (kg/m3); Qc – debitul maxim zilnic, (m3/s).
Acumularea materilor solide - pe fiecare treapta și întreaga statie se determină cu ajutorul
relatiei:
R = (Ci - Cf ) * Qc [kg/s]
în care: Ci - concentratia la intrare pe fiecare treapta (kg/m3);
Cf - conectratia la iesire pe fiecare trapta (kg/m3); Qc - debit maxim zilnic (m3/s).
Generarile sunt calculate în functie de procesul unitar specific, viteza de reactie, consumul
de reactivi adaugati, conditii operationale, etc. Astfel, particularizând ecuatia generală a bilantului de
masă se poate scrie următoarea relatie de bilant.
I - E - Ac - G = R [kg/s]
în care: Ac = R + G, R - reținerea de solide în fiecare treaptă tehnologică, (kg/s).
 Grătare/site:
IG = 340 * 0.8776 * 10 -3 =298.38 * 10 -3 kg/s
EG =323 * 0.8776 * 10 -3 = 283.56* 10 -3 kg/s
RG = (340 * 10 -3 -323 * 10 -3 ) * 0,8776 =14.92 * 10 -3 kg/s
 Proclorinare:
IPC = 323 * 10 -3 * 0.4277= 138.15 * 10 -3 kg/s
EPC =323 * 10 -3 * 0.4277 = 138.15* 10 -3 kg/s
RPC =(138.15 * 10 -3 – 138.15 * 10 -3 ) * 0.4277 = 0 kg/s
 Deznisipare:
IDEZ = 323 * 10 -3 * 0.8776= 283.46 * 10 -3 kg/s
60
EDEZ = 226.10 * 10 -3 * 0.8776 =198.43 * 10 -3 kg/s
RDEZ = ( 323 * 10 -3 – 226.1 * 10 -3) * 0.8776 = 85.03 * 10 -3 kg/s
 Coagulare - floculare + sedimentare:

ICF/D = 226.1 * 10 -3 * 0.4277 = 96.7 * 10 -3 kg/s
ECF/D = 90.44 * 10 -3 * 0.4277 = 38.6 * 10 -3 kg/s
Se adopta Ccoagulant = 30 mg/l
Iprecip = 30 * 10 -3 * 0.4277 = 12.8 * 10 -3 kg/s
GCF/S = 30 * 10 -3 * 0.4277 = 12.8 * 10 -3 kg/s
RCF/D = I + G – E = 96.7 + 12.8 – 38.6= 43.9*10 -3 kg/s
 Filtrare:
IFR = 90.44 * 10 -3 * 0.4277 = 38.6 * 10 -3 kg/s
EFR = 18.08 * 10 -3 * 0.4277 =7.7* 10 -3 kg/s
RFR= (90.44 * 10 -3 – 18.08 * 10 -3) * 0.4277 = 30.9 * 10 -3 kg/s
 Adsorbtia pe cărbune activ:

IAds = 18.08 * 10 -3 * 0.4277 = 7.7 * 10 -3 kg/s
EAds = 3.61 * 10 -3 * 0.4277 = 1.54* 10 -3 kg/s
RAds = (18.08 * 10 -3 – 3.61 * 10 -3) * 0.4277 = 6.18 * 10 -3 kg/s
 Clorinarea:
Iclor = 3.61 * 10 -3 * 0.4277 = 1.54 * 10 -3 kg/s
Eclor = 3.61 * 10 -3 * 0.4277 = 1.54 *10 -3 kg/s
Rclor = (3.61 * 10 -3 – 3.61 * 10 -3) *0.4277 = 0 kg/s
Bilant de masa pe intreaga instalatie:
Iinstalatie = 298.38 * 10 -3 [kg/s]

Eintalatie = 1.54 *10 -3 [kg/s]
Ginstalatie = ( GCF/SP + GClorinare) = ( 12.8+1) * 10-3 = 13.8 * 10-3 [kg/s]
Se adopta Cclor = 1 [mg/l]
Ac=Rinstalatie = (14.92 + 0 + 85.03 + 43.9 + 30.9+6.18 + 0) * 10-3 = 180.93 * 10-3 [kg/s]
Verificarea bilantului de masa pentru intrega instalatie:

I – E = Ac – G + P
298.38*10 -3 -1.54* 10 -3 = 180.93*10 -3 -13.8*10-3 +P
P=102.11*10-3 kg/s
61
Reactanti =0.03 [kg/s]
Statie de tratare
E SS =0.00154 [kg/s]
Iss = 0.298 [kg/s]
Rss = 0.180 [kg/s]
Pierderi = 0.102 [kg/s]

Figura 4.4.1. Bilant de masa pe intreaga S.T.A.
4.4.2. Subproduse, materiale si energie, deseuri
În procesul de tratare al apei rezultă trei tipuri de subproduse și deșeuri:

Apele de spălare acumulate într-un bazin de egalizare pot fi pompate cu un debit continuu,
redus, într-un sistem de filtre rapide sub presiune, cu nisip cuarţos la o viteză de filtrare de cea. 7
m/h. După filtrare apa este reintrodusă în circuitul staţiei de tratare, în capătul amonte. Spălarea
filtrelor rapide se face cu apă şi aer, iar reziduul este eventual evacuat la canalizare. Prin utilizarea
acestui procedeu, apele reziduale evacuate sunt reduse de 20 de ori. Cu toate că recircularea apei de
spălare este, actualmente, foarte răspândite, în ultimii ani cercetările au dovedit că microorganismele
concentrate în pelicule ce se depun pe nisipul filtrelor rapide ridică probleme legate de sănătate.
Aceeaşi problemă se ridică şi în cazul lichidului ce provine de la instalaţiile de deshidratare mecanică
a nămolului provenit din staţiile de tratare. Aceste microorganisme şi bacterii produc neplăceri şi sub
aspectul stabilităţii sedimentelor depuse în procesul de tratare a apelor de spălare de la filtre în
vederea recirculării. Ca urmare, în alegerea schemei de tratare a apei de spălare de la filtre în vederea
reutilizării ei se va ţine seama de carbonul organic asimilabil. Motivele expuse mai sus conduc la
tendinţa utilizării apei de spălare de la filtre, după tratare, prioritar în domeniul non-potabil ca apă
industrială. Depozitarea nămolurilor deshidratate în locuri special amenajate se face în aşa fel încât
să asigure apoi folosirea lor în diferite scopuri (în cazul în care cumpărătorii nu pot prelua, ritmic,
întreaga cantitate produsă). În cazul în care nu există utilizatori, nămolul poate fi depozitat numai în
condiţii de maximă siguranţă ecologică.
Nămolul de sedimentare. Sistemul de curăţire a nămolului se adaptează sistemului de

decantor şi poate fi de tipul mecanic cu raclor, la decantoarele orizontale şi radiale, de tip hidraulic,
sau cu hidroelevator ori pompe, la cele cu funcţionare continuă şi de tipul sifon la decantoarele
suspensionale. Aceste sisteme trebuie să asigure: evacuarea nămolului cu o concentraţie cât mai
mare. fără a produce reamestecarea lui cu apa din decantor şi o funcţionare complet automată. De
asemenea aceste sisteme, şi în special podurile-raclor, trebuie protejate împotriva efectului gheţii. O
62
problemă conexă la decantarea apei o constituie camerele de reacţie, care trebuie să asigure formarea
flocoanelor ca urmare a tratării apei cu coagulant. Aceste camere de reacţie pot constitui obiecte
separate de decantoare sau pot fi legate de construcţia acestora (adiacente la decantoarele orizontale
şi incluse la cele radiale şi de tip suspensional) (Miron, pdf).
Nisipul. Sedimentarea nisipului se realizează prin mentinerea în bazin a unei viteze de 0,3
m/s. Nisipul se evacuează periodic, manual, după scoaterea din functiune a compartimentului
respectiv si evacuarea apei prin drenare. Pentru debite mari, curatirea nisipului depus se poate face
mecanizat, sub apa, fară întreruperea vreunui compartiment.
4.4.3. Constructii și instalații implicate direct în procesul tehnologic
Asezarea în plan a constructiilor și instalatiilor din statiile de tratare este folosită în scopul
urmăriri procesului de tratare și asigurarea siguranței de consum a apei potabile produse. Utilajele și
instalațiile ce au fost discutate în capitolul 4 trebuie sa aibă în vedere funcționarea normală a stației
de pompare ( aceasta dispune de un număr minim de 6 pompe funcționale, care asigura ridicarea
apei), respectiv pomparea apei la intrare în stație precum și între diferitele trepte tehnologice ale
stației. De asemenea este necesară funcționarea continuie a laboratorului de analize fizico-chimice și
a laboratorului de analiză biologică și microbiologică. Ca urmare în fiecare zi trebuie analizați la
intrare în stație de cel puțin 3 ori pe zi în secțiunile de control și respectiv la ieșirea fiecărei trepte a
procesului tehnologic de trătare și o serie de parametri/indicatori de calitate cum ar fi: pH-ul,
conținutul de materiale solide in suspensie , turbiditatea, oxidabilitatea (CCO), azotul amoniacal,
azotiți, azotați, fosfați, conținutul de metale grele , detergenți, fenoli.
Există și o clădire administrativă în care sunt desfășurate activități de administrare:
contabilitatea, birouri pentru angajați, sale de masa, sala de intâlniri și vestiar. La fel este obligatorie
camera cu panoul de reglare automată a procesului tehnologic și un operator ce să vizualizeze situația
și mersul normal al stației de tratare. Mai este nevoie de depozite pentru echipamentul de curațare,
întreținere, activități metenante, echipamente de protecție. Pe lângă toate, nu uităm și de depozit cu
reactivi chimici, platforme de precolectare a sedimentelor corpurilor grosiere separate din apa brută
la intrare sau pe parcurs în stație.Pentru subproducerea de deșeuri la fel este nevoie de depozit.
Conductele se executa din fonta, otel izolat la exterior și interior, iar canalele din beton si de
ce mai multe ori din elemente din beton prefabricat. Conductele by-pass pot aparea ca fiind necesare
in urmatoarele puncte, la intrare in statie dupa gratar, deznisipatoare dar si dupa decantoare primare.
Masurarea debitelor pe conducte se face cu tuburi Venturi, care pot fi folosite atât pentru apa tratată
în diferite statii de tratare, cat și pentru nămol si aer. Debitele de gaz se masoară obisnuit cu contoare
uscate. Presiunile se masoară în modul cel mai simplu cu tubul Bourdon, iar nivelul de lichid se
stabilește prin citire directă, în staiile de tratare fiind utilizate alte aparate de control pentru
masurarea pH-ului, potentialul de oxido-reducere, etc (Tudose si colab,. 1990).
Materialul de constructie al utilajelor este betonul armat sau cărămida sub diferite
forme(bazinele).
4.4.4. Constructii si intalatii. Anexe.
Stația de trătare cuprinde în principiu camera dispecer, un laborator de analize, birouri, grup
sanitar și sală de mese. La acestea trebuie adaugate și echipamentele de prelevarea apei brute în
cursul de trătare. Clădirile importante din stația de trătare și necesare exploatării sunt: camera
63
grătarelor, stația de pompare, construcții care adăpostesc utilajele pentru diferite operații si procese
din cadrul tratării apei, camera rezervoarelor de apă și altele, rețeaua de alimentare cu apă în stația de
trătare trebuie să asigure necesitățile sanitare (apă de băut, apă de spălat echipamnete si utilaje), iar
rețeaua de canalizare din incinta stației de trătare trebuie sa colecteze apele uzate rezultate de la
diferite utilizări și să le evacuieze în sistemul de canalizare. Rețelele de alimentare cu gaz, cu energie
electrică, apă caldă, abur, aer comprimat sunt folosite atât pentru necesitățile stației de tratare cât și
pentru exploatarea generală a stației. Toate conscrucțiile și instalațiile precum și construcțiile anexe
vor fi amplasate și executate pentru a răspunde prompt, eficient și corespunzător condițiilor
tehnologice de trătare.
4.5. Controlul, reglarea si automatizarea procesului tehnologic. Elaborarea scemei de control si

automatizare a procesului tehnologic
Un rol important in producerea si distributia apei potabila il are automatizarea functionarii si

exploatarea statiei de tratare. In statiile de tratare se pun doua categorii importante de probleme
pentru treapta de coagulare:
a) Automatizarea si centralizarea prepararii solutiilor de coagulare in urmatoarele etape:
- se prevad doua linii cu cate doua bazine (dizolvare si dilutie);
- se incarca bazinul de dizolvare si se conecteaza aparatele de automatizare;
- la comanda unor relee de nivel se deschide vana de acces a apei pentru dizolvarea reactantilor
solizi;
- se pornesc pompele de recirculare si compresoarele pentru aer comprimat:
- pe masura ce se realizeaza dizolvarea, concentratia solidelor scade, iar la concentratia programata
in prealabil la aparatul de masura pentru concentratia de coagulare se opresc pompele de recirculare
si compresoarele care nu se mai pornesc decat din timp. In timpul pentru agitarea solutiei;
- din bazinul de dizolvare se transporta solutia in bazinul de dilutie si se regleaza concentratia finala a
solutiei;
- aceasta solutie preparata se pompeaza apoi spre dozatorul automat.
b) Automatizarea centralizata a dozarii solutiei de coagulare se face cu un dozator elecromagnetic
care urmareste curba de dozare optima in functie de debit, temperatura si pH-ul apei brute.
Pentru treapta de sedimentare a apei tratare chimic la decantoare se prevede de obicei numai
controlul nivelului apei (atat ca semnalizare cat si ca masurare). De asemenea, se prevede comanda
locala a raclorului si comanda schimbarii de sens a acestuia.
Pentru trapta de filtrare, in staiile de filtrare se prevad comanda pneumatica de la pupitre a
vanelor de la fiecare cuva de filtru si comanda electrica din acelasi loc a pornirii.
a. Reglarea automata a debitului
Reglarea debitului pare la prima vedere o problemă extrem de simplă, deoarece mărimea de
ieşire a procesului este un debit iar mărimea de intrare este acelaşi debit şica atare funcţia de transfer
a procesului ar fi egală cu unitatea.
Debitul este in functie de caderea de presiune intre extremitatile conductei si de rezistentele
hidraulice de pe traseu, rezulta ca reglarea debitului se poate realiza introducand-o rezistenta
variabila (un ventil) pe conducta. Nu are importanta daca masurarea se face inainte sau dupa ventil.
64
Fig. 4.5.1. Structura unei bucle de reglare a debitului
b. Reglarea automata a compozitiei
Reglarea compozitiei prezinta o serie de dificulatati legate de caracterul specific al

catalizatoarelor, de intarziere de trasport datorate distantelor dintre punctul de luare a probelor si cel
de analiza, de neliniaritatile introduse in bucla de reglare sau de faptul ca multe analizatoare nu sunt
suficient de robuste sau de sigure in exploatare.
Daca se aduc intr-un vas doua lichide A si B, pe recirculare, analizatorul M masoara
compozitia produdusul si informeaza reglatorul de compozitie, AC, care actioneaza asupra debitului
B. Este de preferabil sa se stabilizeze debitului A, inlaturand astfel o posibila perturbatie.
Fig. 4.5.2. Sistem de reglare a compozitiei in apa supusa tratarii
c. Reglarea automata a nivelului
Schema de de reglare automata a nivelului depinde de obiectivul urmarit prin reglare, de

marirea manipulata de care dispunem, timpul de process (cu stabilizarea si autosstbilizarea) sau de
presiunea din rezervor. Reglarea nivelului in utilajele tehnologice urmareste unul din urmatoarele
obiective:
- Nivelul trebuie mentinut riguros constant, la valoarea sa de referinta, asa cum este cazul
reactoarelor sau coloanelor de distilare;
- Nivelul este comandat din exterior ca in cazul racitoarelor bazate pe vaporizarea unui lichid;
- Nivelul se poate mentine in limite largi, asa cum este cazul vaselor tampon sau a rezervoarelor de
decantare, la care debitul de intrare are fluctuatii mari, in timp ce debitul de iesire trebuie sa fie cat
mai constant.
65
Fig 4.5.3. Sistem de reglare a nivelului
d. Reglarea automata a presiunii
Pentru reglarea presiunii in vase inchise se por utiliza diverse substante ce actioneaza asupra
unor debite gazoase de evacuare (purjarea in atmosfera, recirculare cu condensare) sau se coreleaza
reglarea presiunii cu regim termic.
e. Reglarea automata a pH-ului
Ridica probleme deosebite din doua motive considerate principale:

a) caracteristica neliniara a pH-ului duce la un ciclu limitat, de oscilatii in bucla de reglare;
b) domeniu larg de variatii a debitelor carora li se regleaza pH-ul determina o reglarea
nesatisfacaatoare daca exista un singur element de executie, deoarece aceasta trebuie sa acopere o
plaja mare de variatie a debitului neutralizat.
Fig. 4.5.4. Sistem de reglare a pH-ului
66
P
P 6
AC2-
5 4 AC2
-4
F
2 L
AC 3 4
A L A
L
L AC
1-
p AC1-
L L
2
6
5
P
P
SED SED SED SED

1 2 3 4
Tratare/Valorificare
Fig. 4.6. Schema de reglare si automatizare process tehnologic adoptat

67
68
4.6. Măsuri de Securitate, sănătate în muncă și situații de urgență pentru stația de tratare
adoptată
Staţia de tratare a apei (S.T.A.) are menirea de a trata apa brută de suprafata si de a livra apa
potabilă consumatorilor. Dezinfectarea apei se efectuează cu o substanţă chimică periculoasă - clorul,
şi deci, pe teritoriul staţiei persistă pericolul de contaminare cu clor.
1. În timpul îndeplinirii lucrărilor personalul staţiei este obligat să respecte regulile securităţii
muncii, să îndeplinească toate cerinţele administraţiei.
2. Deoarece pe teritoriul staţiei există multe fîntîni, scări, podeţuri şi treceri, personalul este obligat
să manifeste atenţie sporită deplasării pe teren. Luînd în considerare că S.T.A. este un obiectiv
chimic periculos, fiecare muncitor trebuie să cunoască şi să poată efectua operaţiuni de înlăturare
a scurgerilor de clor în caz de avarie.În acast caz fiecare muncitor va fi asigurat cu mască antigaz
pe care fiecate îşi va ataşa ecusonul indicînd numele, prenumele şi mărimea măştii.
3. Totodată va fi instituit un grup de serviciu care va activa la lichidarea avariilor cu clor şi va urma
cursuri de pregătire teoretică şi practică.
4. La îndeplinirea lucrărilor se vor admite persoane cu vîrsta nu mai mică de 18 ani, care au urmat
examenul medical, stagierea, instructajul introductiv şi instructajul la locul de muncă. Fiecare
muncitor v-a fi atestat, după susţinerea unui examen la securitatea muncii, va primi legitimaţia
respectivă.
5. În timpul activităţii sale, muncitorul este obligat să-şi indeplinească obligaţiunile funcţionale
astfel încît să nu pună în pericol atît sănătatea şi viaţa sa, cît şi a celor din jur.
6. Muncitorul este obligat:
-să respecte disciplina de muncă şi de producţie.
-să respecte Regulamentul intern al compartimentului, întreprinderii.
-să folosească corect mijloacele individuale de protecţie, încălţămintea şi îmbrăcămintea de lucru.
-să nu fumeze la locul de muncă.
-să nu consume băuturi alcoolice şi substanţe narcotice pe parcursul orelor de lucru.
7. La exploatarea instalaţiilor şi a utilajului pot apărea următorii factori de risc:
– elementele aflate în mişcare a utilajului;
– căderea obiectelor şi a sculelor;
– formarea amestecurilor de gaze explozive în fîntîni;
– tensiunea înaltă în reţelele electrice, scurtcircuitul cărora poate trece prin corpul uman;
– temperaturi scăzute ale aerului în instalaţiile şi încăperile de producţie;
– umiditatea înaltă a aerului în staţiile de pompare, în încăperea filtrelor şi decantoarelor;
– nivelului sporit de zgomot şi vibraţie în staţiile de pompare;
– iluminarea sub nivel în unele zone de lucru;
– gaze otrăvitoare şi toxice, acumulate în fîntîni, gropi şi canale (sulfură de hidrogen, metan, eter,
bioxid de carbon, ozon);
– scurgerilor de gaz;
– pulberi în suspensie în zonele de lucru.
8. Muncitorul este obligat imediat să anunţe şeful său direct sau administraţia staţiei despre toate
defecţiunile utilajului, instrumentelor mecanismelor şi a dispozitivelor de protecţie, precum şi
despre încălcările securităţii muncii. Efectuarea lucrărilor cu instrumente şi utilajele difectate este
interzisă.
9. Muncitorul este obligat:
69
- să acorde primul ajutor medical victimei în urma unui accident de producţie şi imediat să anunţe
şeful său direct sau administraţia staţiei despre cele întîmplate, să menţină intact locul accidentului.
- să respecte securitatea muncii şi regulile antiincendiare.
- să înregistreze cele constatate în registrul de lucru.
- să respecte Regulamentul intern întreprinderii.
- persoanele care nu respectă regulamenul întreprinderii poartă răspundere conform Legislaţiei în
vigoare a României.
CERINŢE DE SECURITATE PÎNĂ LA ÎNCEPEREA LUCRULUI
1. Încăperile trebuie să fie dotate cu sistem de ventilare şi încălzire, cu iluminare naturală şi

artificială, conform normelor în vigoare.
2. Podeaua, podeţele, scările trebuie menţinute în permanentă curăţenie.
3. Trecerile şi podeţele amplasate la o înălţime minimă de 0.8m de asupra podelei trebuie să aibă o
lăţime de cel puţin 0.6m, fiind îngrădite de-a lungul acestora.
4. Toţi operatorii la filtre sunt obligaţi să utilizeze îmbpăcămintea şi încălţămintea de lucru, înainte
de a coborî în filtru.Spălarea filtrelor se vă efectua doar cu permisiunea inginerului de tură sau a
inginerului-tehnolog.Înainte de a începe spălarea filtrului,operatorul va lua măsuri de stopare a
umplerii acestuia în timpul spălării.
5. Scările, podeţelee, trecerile, filtrele şi rezervoarele deschise trebuie să fie îngrădite cu gărduţ de
siguranţă cu înălţime nu mai mică de 1 m şi o garninură de-a lungul gărduţului cu înălţimea de
0.1 m de la podea.
6. Transportarea reactivilor de la depozit la locul dozării se va efectua în mod mecanizat, fiind
prevăzute instalaţii şi construcţii care vor exclude revărsarea reactivilor la transportare.
7. Dizolvarea şi transportarea reactivilor către bazinele de lucru se va efectua mecanizat sau prin
metode pneumatice.
8. Trecerile între instalaţii şi pereţii clădirilor trebuie să aibă o lăţime nu mai mică de 1m.
9. Înainte de a începe lucrările, fiecare operator coagulatoare trebuie să controleze prezenţa şi starea
bună de funcţionare a inventarului de lucru.
10. Fiecare operator coagulatoare este obligat să aibă:
- cizme de cauciuc.
- şorţ şi mănuşi din cauciuc.
- costum din lînă.
- mănuşi combinate, precum şi mijloacele de protecţie auxiliare
- respirator şi ochelari de protecţie.
- trusă medicală.
- soluţie de bicarbonat de potasiu(NaHCO3) în volum de 3l.
- apă distilată în volum de 2l.
11. Înainte de a începe efectuarea lucrărilor de incărcare-descărcare, operatorul va controla
funcţionarea mecanismelor de ridicat.
12. Înainte de a începe lucrul operatorul instalaţii de clorurare este obligat:
- Înainte de a intra în staţie să conecteze sistema de ventilare şi în timp de 5-10 min. Să
aerisească încăperea.
- să verifice prezenţa şi starea de funcţionare a instrumentului de lucru.
- să verifice prezenţa şi starea echipamentului individual de protecţie, soluţiile de neutralizare
şi trusa medicală.
70
- să verifice funcţionarea sistemului (pierderile de apă)
- să verifice instalaţia pentru izolarea unui container cu clor avariat şi evacuarea clorului din
acesta.
- să verifice cu soluţie de amoniac toate conexiunile pentru a nu admite emisii de clor.
- înainte de a pune în funcţiune containerul cu clor va verifica atent starea ventilului, a
închizătorului şi a pres-garniturii. Deschiderea ventilului se va efectua lent, pentru a evita
creşterea bruscă a presiunii în conductele de clor.
- să verifice existenţa documentaţiei cuvenite, să ia cunoştinţă cu înregistrările efectuate în
registrul de evidenţă cu privire la defecţiunile utilajului sau ale instalaţiilor produse în
schimbul trecut în schimbul trecut.
CERINŢE DE SECURITATE ÎN TIMPUL LUCRULUI
1. Operatorii filtre trebuie să efectueze toate lucrările în costume şi încălţăminte de protecţie iar în
cazuri excepţionale-în mască antigaz.
2. Lucrările cu coborîri în interiorul filtrelor se va efectua de cel puţin 2 operatori.
3. Operatorul filtre este obligat să manifeste o deosebită atenţie la măsurarea parametrilor
tehnologici în timpul spălării filtrului, să utilizeze echipamentele speciale de lucru (scări
transportabile)la coborîrea în filtru,după purjarea acestuia.
4. Să folosească scările funcţionale la coborîrea in filtru în timpul opririi acestuia.
5. Operatorului filtre i se interzice:
- Curăţarea vanelor şi a motoarelor în timpul funcţionării acestora.
- Coborîrea în filtru pe o scară avariată.
- Coborîrea în filtrucu cizmele nedezinfectate cu apă de clor.
- Permiterea persoanelor străine intrarea în încăperea filtrelor.
6. Se interzice reparaţia independentă a utilajului, în deosebi a celui electric.
7. La lucrările de preparare şi dozare a rectivelor, operatorul coagulatoare este obligat să cunoască
utilizarea îmbrăcămintei şi încălţămintei speciale de protecţie care i s-a eliberat de la depozit.
8. Să folosească respiratorul şi ochelarii de protecţie în următoarele cazuri: - la transportarea
reactivilor de la depozit la bazinele de lucru. - la cîntărirea rectivilor înainte de încărcarea lor în
bazine.
9. Bazinele de stocare se vor spăla fără a se coborî în acestea. 38. Periodic, la necesitate va demara
ventilaţia de aspiraţie.
10. La descărcarea reactivilor nu va sta în calea transportului.
11. Va urmări efectuarea lucrărilor de reparaţie pentru a nu permite încălcarea regulilor de
exploatare.
12. La lucrările de spălare periodicăa rezervoarelor de păstrare a reactivilor,personalul, coborîndu-se
în interior,este obligat să-şi pună respiratorul de protecţie,ochelarii de protecţie, îmbrăcămintea şi
încălţămintea specială,mănuşi de cauciuc.
13. În timpul lucrului operatorilor coagulatoare li se interzice: - Să stea sub cuvă sau în cuva
autobasculantei. - Să repare utilajul, deosebi în elementele electrice, în timpul funcţionării
acestuia. - Să fumeze în încăperea de preparare a rectivului. - Să folosească substanţe acide
pentru spălarea podelei şi a pereţilor. - Să permită intrarea persoanelor străine în încăperea de
preparare şi dozare a reactivului.
14. La momentul începerii lucrărilor, operatorul instalaţii clorurare este obligat să îmbrace
îmbrăcămintea specială şi să aibă masca antigaz.
71
15. Schimbarea containerului se va efectua neapărat cu mască antigaz, cu şorţ şi mănuşi de cauciuc.
16. Schimbarea containerului se va efectua cu ventilul închis, se va deconecta de la reţea, se va

verifica dacă nu produc scurgeri cu soluţie de amoniac, după care ventilul se va închide cu capac
de siguranţă şi se va transporta la depozitul de containere deşarte.
17. Containerele la care se vor depista scurgeri mici se vor repara la aer sau sub un acoperiş de
protecţie, in îmbrăcăminte specială.
18. Încărcarea şi descărcarea containerelor pline şi deşarte se va efectua cu mecanismele de ridicat
(palan).
19. În timpul efectuării lucrărilor se vor respecta regulile igienei personale.
20. Operatorului instalaţii clorurare de serviciu i se interzice:
- Să încălzească containerele şi conductele de clor cu focul deschis.
- Să lovească cu unelte din metal conductele de clor, şi containerele.
- Să păstreze containerele deşarte cu clur împreună cu cele pline.
CERINŢE DE SECURITATE ÎN SITUAŢII DE AVARIE
1. La cazul apariţiei unei situaţii de avarie sau a posibilităţii apariţiei ei, muncitorul este obligat să
înceteze imediat lucrările, să ingrădească locul producerii avariei,să nu permită trecerea
personalului prin acel loc cît şi persoanelor străine.
2. Să aducă imediat la cunoştinţa conducătorului său direct sau administraţiei staţiei despre
producerea accidentului.În caz de defecţiune a utilajului electric va informa inginerul-electrician
sau electricianul reparator de serviciu.În caz de defecţiune a mecanismelor,muncitorului i se
interzice continuarea lucrărilor sau înlăturarea independentă a defecţiunilor fără înştiinţarea
şefului.
3. În caz de avarie cu traumarea personalului, muncitorul este obligat să anunţe şeful său direct sau
administraţia, să îngrădească locul accidentului, să acorde primul ajutur medical şi dacă este
necesar să transporte victima la spital.
4. În cazul în care se va observa aşezarea la sol a unui gaz de culoare galben-verzuie sau apariţia
mirosului înţepător pe teritoriul Staţiei de tratare a apei,operatorul instalaţii de clorurare imediat
va închide uşile staţiei şi va include perdeaua de apă pentru a stopa pătrunderea clorului în
atmosferă.
5. Va conecta alarma locală pentru 25-30 sec. şi va anunţa inginerul de tură.
6. În echipamentul individual de protecţie operatorul instalaaţiilor de clorurare va intra în staţie
pentru a localiza şi va intreprinde pe măsura posibilităţii va înlătura scurgerea de clor. 56. Va
anunţa despre acţiuni inginerul de tură şi şeful său direct.
7. După înlăturarea scurgerii, operatorul trebuie să facă înregistrări in registrul de serviciu, indicînd
ce s-a înîmplat, oră, măsurile întreprinse, indicaţiile inginerul de tură.
8. În caz de intoxicare cu clor a personalului în timpul remedierii scurgerii,se va acorda primul
ajutor medical,se va evacua din zona de risc,pe timp de iarnă victimele se vor transporta la
cald,se va spăla nasul,gura şi ochii cu soluţie de bicarbonat de potasiu ,se va oferi lapte cald,cafea
sau ceai.În cazul dispariţiei respiraţiei se va efectua respiraţia artificială prin metoda gură în
gură,dar înainte de aceasta se va apăsa de cîteva ori pe cutia toracică pentru a evacua clorul
înghiţit. Se vor lua toate măsurile pentru a transporta victima la spital.
9. La o scurgere mică de clor, în calitate de echipament individual de protecţie se va îmbrăca masca
antigaz GP-5, iar la o scurgere mai mare, toate lucrările se vor efectua cu masca antigaz IP-4.
72
Capitolul 5. Amplasament și plan general
5.1. Elemente de geologie și topografie

Municipiul Tecuci are o suprafața totală de 8677 ha, pe care se află amplasate 14.500
locuințe, din care 507 în proprietate publică și 13.993 locuințe din fonduri private. Suprafața
locuibilă este de 567.213 mp din care în proprietate publică 14.410 mp și 552.803 mp suprafața
locuibilă din fonduri private. Străzile din municipiul Tecuci au o lungime de 117 km din care 56 km
reprezintă străzi orășenești modernizate. Rețeaua de canalizare are o lungime de 72 km, rețeaua de
distribuție a apei potabile este de 81,1 km, iar cea de distribuție a gazelor naturale este de 66,7 km.
Fig. 5.1.1. Tecuci (Județul Galați)
Staţia de tratare a apei trebuie construita în conformitate cu condiţiile de proiectare impuse si

normele de operare existente, iar ele trebuie să fie concepute, proiectate, construite, exploatate şi
întreţinute astfel ca să aibă un randament suficient în toate condiţiile climatice normale ale locului în
care sunt amplasate. Este necesar să se ţină seamă de variaţiile sezoniere ale încărcării minerale si
organice din apa bruta la momentul conceperii instalaţiilor din statia de tratare a apei de suprafata.
Amplasamentul stației de tratarea a apei de suprafata trebuie să îndeplinesca următoarele
conditii:
- Sa se evite zonele unde care pot fi inundate;
- Terenul unde este amplasata stația de tratare trebuie să fie de o rezistență cât mai mare si nivelul
apelor subterane cât mai coborat;
- Pentru a evita anumite discomforturi populatiei, statia trebuie sa fie amplasata in afara localitatii;
- Să asigure o desfasurare normala a procesului de tratare a apei de suprafată.
73
Amplasarea se poate face și în centrul localitătii populate, iar atunci necesită o presiune care
se realizează prin pompare și se acordă o atentie mai deosebită protectiei sanitare a zonei.
In cazul în care statia de tratare se amplasează pe terenuri sensibile la umiditate, trebuie luate
urmatoarele masuri:
- amplasarea unor conducte prin galerii;
- realizarea unei fundatii din beton;
- adaptarea unor imbinari si etansari cu palplanșe din oțel.
5.5.1. Solul
Din punct de vedere pedologic, caracteristicile solului variază de la o zonă la alta a localitatii
Tecuci si vecinatatilor acesteia în funcţie de numeroşi factori, cum ar fi clima şi altitudinea. În
fiecare zonă climatică predomină un tip de sol. În zonele mai calde se întâlnesc solurile roşii (culoare
roşie) şi laterite (de culoare galbenă), sărace în humus şi săruri minerale. În stepe şi zone deşertice,
solurile sunt cenuşii sau brune. În zonele temperate, predomină cernoziomurile de culoare neagră şi
cu fertilitate ridicată, solurile brune şi podzolurile legate de porţiunile forestiere.
Cunoaşterea în timp util a problemelor de afectare a calităţii solului, evaluarea lor ca
amploare, gravitate şi tendinţă, este o condiţie esenţială pentru prevenirea eficientă a deteriorării
calităţii solului. Astfel a apărut necesitatea unui sistem naţional de monitoring, prin care să se asigure
supravegherea, evaluarea, prognoza, avertizarea şi intervenţia operativă, cu privire la starea actuală a
calităţii solurilor şi al tendinţelor de evoluţie a acesteia. Monitorizarea solului în judeţul Galaţi este
realizată prin expertizarea solului în puncte de prelevare, amplasate în zone cu risc potenţial de
poluare, caracteristice celor două categorii de folosinţe, respectiv folosinţe sensibile şi folosinţe mai
puţin sensibile: DN 2B, DN 25, în zonele limitrofe unor agenţi economici (SN DAMEN SA,
ARCELOR MITTAL SA), precum şi în Cartierul Traian DN 26, zona Tirighina şi la Sediul A.P.M.
Galaţi. Dispunerea în teren a punctelor de monitorizare este realizată astfel încât să permită obţinerea
de informaţii asupra calităţii solului pe o suprafaţă cât mai reprezentativă. În urma analizei valorilor
medii anuale la indicatorii urmăriţi, s-au desprins următoarele concluzii:
 Reacţia solului a trecut de la slab alcalină la moderat alcalină. pH-ul solului prezintă variaţii
sezoniere, fiind mai scăzut în perioadele uscate şi cu temperaturi mai mari, şi mai ridicat în
perioadele reci, cu umiditate mărită în sol. În perioadele mai uscate creşte conţinutul de săruri, în
special sulfaţi (valoarea pH-ului scade) iar în perioadele cu umiditate ridicată creşte pH-ul, ca urmare
a diluţiei sărurilor, care evidenţiază o bună levigare a sărurilor solubile;
 Intensitatea de salinizare - în funcţie de conţinutul de săruri solubile, solurile au fost
orientate spre ,,salinitate sulfatică” în toate punctele monitorizate, izolat ,,clorurică”. Cauzele
procesului de sărăturare sunt fie naturale (creşterea nivelului apelor freatice mineralizate, aducerea la
suprafaţă a unor strate salifere), fie antropice (irigările cu ape salinizate, suprapăşunatul, inundaţiile
cu regim hidrosalin ireversibil);
 Aprovizionarea cu humus, este în limitele normalului deşi conţinutul, faţă de probele
martor, a înregistrat o uşoară creştere;
 carbonul organic, care dă indicaţii indirecte asupra conţinutului total de humus, încadrează
solurile analizate în categoria celor cu textură grosieră „bună” şi „foarte bună”;
 metalele grele - în punctele de monitorizare, concentraţia metalelor s-a încadrat în limitele
prevãzute de Ordinul numãrul 756/1997 privind evaluarea poluãrii mediului.
(http://apmglold.anpm.ro/files/ARPM%20Galati/2014/Starea%20mediului
%202013/CAP4UTILIZAREATERENURILOR2013.pdf)
74
5.5.2. Resurse de apa
Alimentarea cu apă potabilă a municipiului Tecuci se realizează din două surse:
 pânza de apă subterană freatică și de adâncime captată prin intermediul a 28 de puțuri forate
din frontul de captare Cosmești, amplasat pe malul stâng al râului Siret; puțurile sunt prevăzute
cu câte un echipament de pompare submersibil și sunt protejate de câte o cabină-construcție de
beton armat.
 pânza de apă subterană de adâncime captată prin intermediul a 10 puțuri forate din frontul de
captare Rotunda; puțurile sunt prevăzute cu câte un echipament de pompare submersibil și sunt
protejate de câte o cabină-construcție de beton armat
Aducțiunea de apă de la frontul de captare Cosmești la rezervoarele de înmagazinare R1 și R2
din cadrul Gospodăriei de Apă Bălcescu – Tecuci se realizează prin pompare prin conductă metalică
și tuburi PREMO cu Dn 600 mm, în lungime totală de circa 12 km. Aducțiunea apei de la puțurile
forate din cadrul frontului de captare Rotunda la rezervorul de înmagazinare R3 din cadrul GA
Bălcescu se realizează prin pompare prin conductă din OL cu Dn 200-400 mm, în lungime de circa
4,5 km.
Gospodăria de apă GA Bălcescu a fost reabilitată și cuprinde: 3 rezervoare pentru
înmagazinarea apei, de 5.000 mc fiecare; un rezervor suprateran tip castel de apă de 500 mc (aflat în
conservare); stație de clorinare prevăzută cu echipament de dezinfecție a apei cu hipoclorit de sodiu;
grup de pompare a apei tip booster pentru alimentarea cu apă a cartierului N. Bălcescu; cameră de
control și dispecer; laborator de analize fizico-chimice. Pentru asigurarea debitului și presiunii
necesare rețelei din cartierul Cernicari s-a prevăzut o stație de pompare cu turație variabilă tip
„booster”, protejată într-o incintă împrejmuită, constituind zonă de protecție sanitară cu regim sever.
Distribuția apei se realizează prin rețele mixte (inelară și ramificată), alcătuite din conducte
principale și secundare, lungimea totală a acestora fiind de 95,961 km (63,400 km deja existenți și
32,561 km extindere).
Caracteristicile fizico-chimice şi bacteriologice ale surselor de apă sunt verificate în
laboratorul de monitorizare apă potabilă, conform programului de monitorizare întocmit în
conformitate cu prevederile legale în vigoare (https://www.apa-canal.ro/uat-tecuci/prezentare-retea-
tecuci).
5.5.3. Clima și calitatea aerului
Ca urmare a aşezării pe latitudine, teritoriul municipiului Tecuci se încadrează în zona

climatică temperată şi face parte din sectorul de provincie climatică cu influenţe de ariditate, ţinutul
climatic de câmpie, de silvostepă, topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului şi Văii Bârladului,
unde se pot întâlni topoclimate elementare: de vale, de terase, de dune, de lacuri, urban etc. şi
fenomene climatice marcate de viscole (iarna) şi secete prelungite în celelalte anotimpuri, mai cu
seamă vara.
Influenţele de ariditate sunt specifice climatului continental şi se caracterizează prin advecţii

de aer deosebit de rece din ţinuturile polare şi subpolare însoţite toamna şi primăvara de îngheţuri,
brume şi ninsori timpurii sau târzii, iar în lunile reci de iarnă (ianuarie şi februarie) pot determina
coborârea temperaturii aerului până aproape de -30°C (https://primariatecuci.ro/municipiul-tecuci-
date-importante/tecuci-cadrul-geografic/).
75
Fig. 5.1.2. Localizarea zonei Tecuci pe harta Romaniei
5.2. Elemente de geologie acvatică și terestră
Lunca Bârladului. Ca formă majoră de relief, în cuprinsul teritoriului municipiului Tecuci,

Lunca Bârladului are o lăţime care variază între 2 şi 3 km. In nord este mai lată pe partea stângă a
râului Bârlad (+2 km) iar în sud devine aproape simetrică, puţin mai lată pe partea dreaptă a râului.
Această asimetrie dimensionată trebuie pusă pe seama înclinării foarte slabă a talvegului râului
Bârlad, care a determinat meandrarea foarte puternică a cursului în cuprinsul luncii.
De altfel, întreaga suprafaţă a luncii, mai cu seamă pe partea stângă a râului, este presărată cu
numeroase albii părăsite ale râului Bârlad şi pârâului Rateş, care trec din una în alta, formând prin
anastomozare o adevărată plasă. Vechile albii părăsite sunt evidente, ele fiind mai adânci decât
nivelul morfologic al luncii, iar la ploi acestea se transformă în bălţi, acumulând apa precipitaţiilor
căzute în luncă.
Unele dintre ele, cele mai mari, păstrând un timp mai îndelungat apa, funcţionează ca bălţi şi
mlaştini. Lunca Bârladului este uşor înclinată de la nord spre sud pe o pantă de 0,6-0,7 m/km, cu
altitudinea absolută cuprinsă între 31,5 m (în Sud) şi 38 m (în Nord), deţine o suprafaţă de 28 km2
din suprafaţa totală a municipiului Tecuci.
Câmpia de terase a Tecuciului. De o parte şi de alta a Luncii (Şesului) Bârladului se
profilează terasele Bârladului, care constituie Câmpia de terase a Tecuciului. Râul Bârlad şi-a
modelat valea în stiva de sedimente rămasă după retragerea apelor lacului cuaternar din Depresiunea
Bârladului. Relieful municipiului Tecuci nu depăşeşte nicăieri altitudinea de 100 m deasupra
nivelului mării.
Dintre terasele identificate de cercetători în cuprinsul Câmpiei Tecuciului pe teritoriul nostru
se întâlnesc două: Terasa Cernicari şi Terasa Tecuci.
Terasa Cernicari ocupă o suprafaţă de 15 km2 pe latura de răsărit a municipiului şi se sitează
la nivelul izohipsei de 50 m altitudine absolută, ceea ce ne permite să apreciem că altitudinea relativă
este de circa 18-20 m. în dreptul cartierului Cernicari, terasa abia mai măsoară 10-12 m deasupra
şesului Bârladului.
Terasa Tecuci, mai bine reprezentată pe partea dreapta a râului Bârlad, ne apare ca o prispă
deasupra albiei majore. Altitudinea absolută a nivelul acestei terase nu trece nicăieri de 50 m, astfel
că altitudinea, raportată la nivelul luncii este în medie de 5-8 m.
De asemenea, apar valurile de pământ construite de oameni pentru apărare împotriva năvălirii
popoarelor migratoare, precum şi digurile ridicate în perioada 1970-1975 pentru prevenirea
inundaţiilor. Numai că, o dată cu înălţarea digurilor de protecţie împotriva inundaţiilor, au apărut şi
76
„depresiuni antropice” care reprezintă spaţiul dintre diguri, estul municipiului cu cartierele Criviţeni,
Buda, Peri.
Apele curgătoare. Râul Bârlad este cel mai important curs permanent de apă care străbate
teritoriul municipiului Tecuci. La intrarea în Tecuci primeşte pe partea dreaptă p. Prisaca şi apoi p.
Tecucel, cu care confluează lângă S.C. Abator S.A. Tecuci, precum şi p. Rateş care confluează pe
stânga Bârladului la limita sudică a teritoriului.
Apele stătătoare. Această categorie de ape de suprafaţă este reprezentată prin lacuri, bălţi şi
mlaştini. Ca întindere, porţiunile înmlăştinite sunt mai extinse şi ocupă spaţii importante în Lunca
Bârladului. Aşa se pot menţiona mlaştinile din vecinătatea Lacului Porcului, dela „Ocaua lui Cuza”,
pe Rotunda, la Fabrica de Mobilă şi, sporadic, în toată lunca, mai cu seamă în apropierea digului de
protecţie contra inundaţiilor.
In unele locuri oamenii au procedat la drenarea mlaştinilor şi au creat lacuri de dimensiuni
mici, cum întâlnim la Satu Nou, Balta Bondoc, la „Ocaua lui Cuza”, „Lebăda”, lângă Liceul Agricol
etc. Lacul Porcului de la Satu Nou reprezintă o parte din mlaştina existentă aici. Bălţile apar strâns
legate de mlaştini, însă ocupă suprafeţe neînsemnate*Suprafaţa lacurilor amenajate la Tecuci nu
depăşeşte 5 ha (https://primariatecuci.ro/municipiul-tecuci-date-importante/tecuci-cadrul-geografic/).
5.3. Asezări urbane
• Zona urbană funcțională Tecuci, cu rol de pol județean de dezvoltare, care contribuie la
deservirea zonei de vest și nord-vest a județului și la creșterea gradului de urbanizare a județului prin
dezvoltarea infrastructurii tehnice, economice şi sociale și cu o populație de peste 50.000 de locuitori
Fig.5.1.3. Zona urbană funcțională Tecuci
77
Populația zonei urbane funcționale este de 74.638 locuitori, crescând cu 100% populația
municipiului Tecuci. Suprafața zonei urbane funcționale Tecuci este de 458, 72 km 2, mai mult de 5
ori mai mare decât suprafața teritoriului administrativ al municipiului Tecuci.
BIBLIOGRAFIE
1. Zaharia C., “Elemente de chimia mediului acvatic”, Editura Performantica, Iasi, 2011
2. Zaharia C., “Epurarea chimica a apelor uzate”, Editura Performantica, Iasi, 2006
3. Musteret C., Fighir D., Gavrilescu D., Zaharia C., Teodosiu C., “Tratarea si epurarea apelor,
Aplicatii practice”, Editura Politehnium, Iasi, 2014
4. Blagoi O, Puscasu E.L., “Tratarea apelor de suprafata”, Editura Dosoftei, Iasi, 1997
5. Planuri de siguranta a apei si a sistemelor de sanitatie pentru comunități rurale, 2014
6. MIRON TUDOR MITREA “GHID DE PROIECTARE A CONSTRUCŢIILOR PENTRU
TRATAREA APEI ÎN VEDEREA POTABILIZĂRII”,2003
7. Zaharia C., “Legislatia privind protectia mediului”, Editura Politehnium, Iasi, 2008
8. Tudose R.Z., Stancu A., Vitan F., Horoba D., Petrescu S., Ibanescu I., Popovici L., Bacaoanu
A., Moise A., “Fenomene de transfer si utilaje in industia chimica”, Editura Rotaprint, Iasi,
1990
9. Surpateanum., “Chimia mediului”, Editura Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi”, Iasi,
1999
10. Barsan E., “Alimentari cu apa”, Editura Performantica, Iasi, 2005
11. Teodosiu C., “Tehnologia apei potabile si industrial”, Editura MATRIX ROM, Bucuresti,2001
12. Macoveanu M., Teodosiu C., Duca Gh., “Epurarea avansata a apelor uzate continand compusi
organici nebiodegradabili”, Editura Cheorghe Asachi, Iasi, 1997
13. Varduca A., “Hidrochimie si poluarea chimica a apelor”, Editura Didactica si Pedagogica R.A.,
Bucuresti, 1996
14. Nenitescu C.D., “Chimia generala”, Editura Didactica si Pedogogica, Bucuresti, 1978
15. Paslarasu I., Rotaru N., Teodorescu M., “Alimentari cu apa”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981
 http://moodle.toxoer.com/pluginfile.php/5220/mod_page/content/1/6.4.U2_ro.pdf
 http://docshare01.docshare.tips/files/4183/41833091.pdf
 http://ecology.md
 https://www.gwp.org
 http://ecotrust.ro/blog-ecotrust/58-procedee-si-etape-de-tratare-a-apei
 https://ru.scribd.com/
 http://stiintasiinginerie.ro/wp-content/uploads/2014/01/29-PROCESUL-DE-COAGULARE-
FLOCULARE.pdf
 https://moleculah2o.com/2013/06/21/ce-este-carbunele-activat-si-de-ce-se-foloseste-in-
filtrele-de-apa/
 http://www.amac.md/Biblioteca/data/18/Utilities/Epurare.pdf
 https://www.wecf.org/wp-content/uploads/2017/02/WSSP-compendium-Part-B-
Romanian.pdf
 https://www.wecf.org/wpcontent/uploads/2017/02/WSSP
 http://ecotrust.ro/blog-ecotrust/58-procedee-si-etape-de-tratare-a-apei
 http://apmglold.anpm.ro/files/ARPM%20Galati/2014/Starea%20mediului
%202013/CAP4UTILIZAREATERENURILOR2013.pdf
78
 https://www.apa-canal.ro/uat-tecuci/prezentare-retea-tecuci
 https://primariatecuci.ro/municipiul-tecuci-date-importante/tecuci-cadrul-geografic
79

Diploma

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diploma

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICĂ ȘI

Domeniul: INGINERIA MEDIULUI

Specializarea: INGINERIA ȘI PROTECȚIA

Tema: Proiectarea unei stații de tratare a apelor de suprafață într-o

Student: Purici Daniela

D.Date din studiile hidrologice ale apei de suprafata

3.1. Considerente generale privind caracteristicile apelor de suprafata necesare asigurarii

3.1.2. Capacitatea de asimilare a poluanților în mediu acvatic natural și posibilitățile de

3.1.3. Cerințele de calitate pentru apă de suprafață și a apei potabile

Tabelul 1. Indicatorii de calitate ai apei.

Tabel 3.1.3. Repartiția principalelor resurse naturale de apă pe Pământ (Zaharia,2011)

Normele de calitate pe care trebuie sa le îndeplinească apele de suptafață utilizate pentru

3.2 Necesitatea aplicării de măsuri preventive și tehnologii de tratare a resurselor de apă de

Miros, grade, 2 2 2 - 0 3 Acceptabil

3.2.1. Definirea și scopul tratării apei de suprafață în procesul de potabilizare

Tabel 3.2.2. Shema generală de tratare pentru apa de cosum

3.3 Variante tehnologice de tratare resurse apă potabilă

3.3.1. Variante tehnologice de tratare apă de suprafață

6. Calculul GT pentru bacterii coliforme, 6. Calculul GT pentru bacterii coliforme,

- deznisipare: GT =30 %, C = 323 mg/l

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =60 %, Ci = 226,1 mg/l

Ci∗(100−¿) 226,1∗( 100−60)

- filtrare: GT =80 %, Ci = 90,44 mg/l

- clorinare: GT =0 %, Ci = 18,088 mg/l

2. Calculul concentrației intermediare pentru CCO

- gratare/site: GT = 0%, Ci = 55 mgO2/l

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 52,25 mgO2/l

- filtrare: GT =30 %, Ci= 28,73 mgO2/l

- clorinare: GT =40 %, Ci = 20,11 mgO2/l

3. Calculul concentrației intermediare pentru reziduu fix

- gratare/site: GT = 0%, Ci = 2625 mg/l

- deznisipare: GT =5 %, Ci = 2625 mg/l

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 2493,75 mg/l

- filtrare: GT =30 %, Ci = 1371,56 mg/l

- clorinare: GT =25 %, Ci = 960,092 mg/l

4. Calculul concentrației intermediare pentru azot total

- gratare/site: GT = 0%, Ci,N = 16 mgN/l

- deznisipare: GT =0%, Ci = 16 mgN/l

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =20 %, Ci = 16 mgN/l

- filtrare: GT =15 %, Ci= 12,8 mgN/l

- clorinare: GT =60 %, Ci = 10,88 mgN/l

5. Calculul concentrației intermediare pentru fosfor total

- deznisipare: GT =0%, Ci = 15 mgP/l

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =55 %, Ci= 15 mgP/l

- filtrare: GT =25 %, Ci= 6,75 mgP/l

- clorinare: GT =40 %, Ci = 5,062 mgP/l

6. Calculul concentrației intermediare pentru totalul de bacterii coliforme

- gratare/site: GT = 0%, Ci = 5000 (nr/100 ml)

- deznisipare: GT =0%, Ci = 5000 (nr/100 ml)

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =25 %, Ci = 5000 (nr/100 ml)

- filtrare: GT =30 %, Ci= 3750 (nr/100 ml)

- clorinare: GT =100 %, Ci = 2625 (nr/100 ml)

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =60 %, Ci = 323 mg/l

- procese de membrana: GT =75 %, Ci =129,2 mg/l

- clorinare: GT =0 %, Ci = 32,3 mg/l

2. Calculul concentratiei intermediare pentru CCO

- gratare/site: GT = 0%, Ci = 55 mgO2/l

- preclorinare: GT =25 %, Ci = 55 mgO2/l

- coagulare – floculare + sedimentare: GT =45 %, Ci = 41,25 mgO2/l

- procese de membrana: GT =75 %, Ci =22,68 mgO2/l

- clorinare: GT =0 %, Ci,= 5,67 mgO2/l

- gratare/site: GT = 0%, Ci =2625 mg/l

- preclorinare: GT =0%, Ci =2625 mg/l