1

LUCRARE PRACTICĂ NR. 2

STUDIUL CELULEI VEGETALE CA SISTEM OSMOTIC

1. CONSECINŢA LEGILOR OSMOZEI

Osmoza este fenomenul fizic de trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă, care separă două
soluţii de concentraţii diferite, sau o soluţie de solventul pur.
În schimburile de apă dintre două soluţii separate printr-o membrană semipermeabilă se pot ivi următoarele
situaţii:
- dacă cele două soluţii au aceeaşi presiune osmotică, nu au loc schimburi de apă între ele, soluţiile fiind
izotonice;
- dacă cele două soluţii au presiuni osmotice diferite, schimburile de apă sunt reglate de rezultanta dintre
presiunile osmotice ale celor două soluţii, apa trecând din compartimentul cu presiune osmotică mai mică
(mediu hipotonic) în compartimentul cu presiune osmotică mai ridicată (mediu hipertonic).
Fenomenul de osmoză reprezintă o cale fundamentală de pătrundere apei în celulă. El stă la baza
conducerii şi distribuţiei apei în organismele vii, deşi nu toate mişcările de pătrundere sau de ieşire a apei
din celulă se datorează forţelor osmotice.
2. SUBSTANŢE OSMOTIC ACTIVE ŞI OSMOTIC INACTIVE
În dependenţă de concentraţia soluţiei din mediul extern (hipotonică, hipertonică, izotonică) faţă de
concentraţia sucului vacuolar are loc un curent de apă între celula vegetală şi soluţia externă, prin procese de
endosmoză, exosmoză şi izoosmoză. Prin aceste procese, celula prezintă stări de turgescenţă, plasmoliză şi
deplasmoliză.
Caracterul osmotic al schimburilor de apă dintre celule şi mediu constă în manifestarea fenomenelor de
turgescenţă şi plasmoliză, care depind direct de tonicitatea mediului intern al celulei. Tonicitatea sucului
vacuolar este în funcţie de prezenţa în el a aşa-numitelor substanţe osmotic active.
Sucul vacuolar este o soluţie apoasă în care sunt dizolvate particule (ioni şi molecule) de substanţe minerale
şi de substanţe organice (glucide simple, acizi organici, taninuri, glicozide, acizi aminici. etc.), care având
dimensiuni mici, măresc concentraţia soluţiei şi ca urmare „atrag” apa. Acestea sunt substanţe osmotic
active.
Substanţele organice cu moleculă mare, precum amidonul şi proteinele, contribuie puţin la concentrarea
soluţiei şi nu „atrag” apa. Acestea sunt substanţe osmotic inactive.

Ex. 1.
Material necesare: rădăcini tuberizate de sfeclă roşie sau morcov, substanţe osmotic active
(organice: zaharoză, glucoză, fructoză, acid citric; minerale: clorură de sodiu, clorură de potasiu,
azotat de potasiu), substanţe osmotic inactive (amidon).
Protocol experimental
Se decapitează două rădăcini de sfeclă sau de morcov, se excavează pe o adâncime de circa 3 cm
de la nivelul suprafeţei de secţiune rezultată în urma decapitării, după care într-una din excavaţii
se introduce amidon, iar în cealaltă o substanţă osmotic activă. Se aşează rădăcinile în poziţie
verticală în câte un pahar Berzelius şi se acoperă cu un clopot de sticlă, pentru a le menţine într-o
atmosferă izolată timp de 24 ore.

Ce observaţi în cele două cazuri? Argumentaţi răspunsurile.

3. EVIDENŢIEREA TURGESCENŢEI
TURGESCENŢA este starea fiziologică normală a celulelor vegetale bine aprovizionate cu apă, care oferă
o mare rigiditate ţesuturilor, permiţând portul erect al plantelor ierboase şi portul caracteristic al frunzelor şi
ramurilor tinere de la plantele lemnoase. Această stare se realizează prin schimburile permanente de apă
dintre celule şi mediul exterior în fenomene osmotice, cu sens endosmotic.
 În cazul când o celulă vegetală vie se află într-un mediu hipotonic, apa din mediu pătrunde în ea
printr-un curent endosmotic şi celula îşi măreşte volumul, ca urmare a faptului că vacuola creşte în
volum şi a faptului că pereţii celulari se extind uşor.
 2
 Elasticitatea peretelui celular este însă redusă, fapt ce face ca el să exercite o contrapresiune din ce în
ce mai mare asupra conţinutului celular. Aceasta este presiunea peretelui celular, care imprimă
celulei o stare de rigiditate, de tensiune, care a primit denumirea de turgescenţă (de la cuvântul
turgere, care în limba latină înseamnă a umfla).
 Pe măsură ce turgescenţa tinde către valoarea maximă, intrarea apei în celulă, datorită forţei
osmotice, se face din ce în ce mai încet, până se atinge un echilibru, ca urmare a faptului că presiunea
membranei scheletice asupra conţinutului celular devine egală, de sens invers. În momentul atingerii
acestui echilibru starea de turgescenţă devine maximă şi mişcarea apei se opreşte.

Ex. 2.
Materiale necesare: scap de Taraxacum officinale, frunze de ţelină, soluţie de NaCl 20 %.
Protocol experimental
1. Despicaţi, pe o oarecare distanţă, baza scapului sau a peţiolului de ţelină în 4 fâşii.
2. Introduceţi baza acestui scap sau a peţiolului într-un vas cu apă.
3. Scufundaţi baza acestui scap sau a peţiolului într-o soluţie hipertonică de Na Cl 20 %.

Cum interpretaţi sensul şi gradul de curbare a celor 4 fâşii în cele 3 experimente?

4. OBSERVAREA TURGESCENŢEI ŞI A PLASMOLIZEI

PLASMOLIZA este un fenomen citofiziologic de ieşire treptată a apei din celulă, în special din vacuolă,
atunci când ţesutul este pus într-o soluţie externă hipertonică.
 Prin contractarea protoplasmei şi reducerea volumului celular are loc desprinderea plasmalemei de
peretele celulozic (mai rigid), fenomen care se manifestă prin treptele plasmolizei (incipientă,
concavă şi convexă).
 Plasmoliza se produce mai repede atunci când se utilizează un plasmolytic mai puternic. De
asemenea, durata de timp de la începutul plasmolizei şi până la plasmoliza convexă este determinată
de însuşirile fizice ale protoplasmei: viscozitate, elasticitate etc.
 Trebuie reţinute câteva aspecte importante în legătură cu fenomenul plasmolizei: în natură, nu se
întâlnesc celule plasmolizate, decât în cazuri cu totul excepţionale; plasmoliza se produce numai la
celulele vii, deoarece protoplasma acestora joacă rolul membranei semipermeabile.

Ex. 3.
Materiale necesare: bulb de ceapă roşie (ceapă albă), lame, lamele, baghete, ac spatulat, brici, bisturiu,
soluţii 1M de azotat de potasiu sau zaharoză, hârtie de filtru, microscop.
Protocol experimental
Se efectuează o secţiune prin epiderma inferioară a frunzei bulbului de ceapă roşie.
Experiment A. Secţiunea se aşează pe o lamă întro picătură de apă distilată. Preparatul se acoperă cu
lamela şi se examinează la microscop cu obiectivul mic.
Experiment B. Se aşează de o parte a lamelei o fâşie de hârtie de filtru iar concomitent, pe partea
opusă, se picură cu o baghetă, soluţie concentrată de azotat de potasiu sau zaharoză.

Ce aţi observat în cele 2 experimente? Argumentaţi răspunsurile.

5. OBSERVAREA DEPLASMOLIZEI
DEPLASMOLIZA revenirea celulei vegetale plasmolizate, la starea de turgescenţă, în urma aprovizionării
cu apă.

Ex. 4.
Materiale necesare: bulb de ceapă roşie (ceapă albă), lame, lamele, baghete, ac spatulat, brici, bisturiu,
soluţii 20 % de zaharoză şi de glicerol, hârtie de filtru, microscop.

Protocol experimental
 3
Se provoacă mai întâi plasmoliza totală a celulelor dintr-un fragment de epidermă de la frunzele modificate
ale bulbului de ceapă, prin plasarea lui într-o picătură de soluţie de zaharoză 20 %, care pătrunde foarte greu
în celule. Aducând o bucată de hârtie de filtru la o margine a lamelei şi picurând lângă latura opusă o
picătură de glicerol 20 %, se provoacă înlocuirea plasmoliticului de sub lamelă.

Interpretare
Întrucât moleculele de glicerol pătrund uşor în celule, la microscop se va observa creşterea treptată a
volumului vacuolelor (sau a protoplastului plasmolizat), ceea ce cu timpul duce la refacerea turgescenţei
celulelor.

TEMĂ DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR

1. Ce se înţelege prin substanţe osmotic active şi substanţe osmotic inactive? Exemplificaţi fiecare tip.
2. Definiţi fenomenul de turgescenţă şi indicaţi rolul acestuia în activitatea vitală celulară şi în viaţa plantei?
3. Definiţi fenomenul de plasmoliză şi indicaţi rolul acestuia.
4. Enumeraţi fazele plasmolizei.
5. Subliniaţi răspunsul corect:
Plasmoliza reprezintă:
a. un indiciu al viabilităţii celulelor;
b. stare de nesaturare a celulei cu apă;
c. stare în care toate procesele fiziologice decurg în la nivel optim.
6. Aşezaţi în ordinea firească de desfăşurare următoarele fenomene: pasmoliza, turgescenţa, deplasmoliza.