Mara roman realist

Romanul Mara se încadrează în proza realistă deoarece se inspiră din viața

târgurilor de provincie, prezentarea breslelor din Ardeal, de la sfârșitul sec 19-lea
fiind veridică și obiectivă.
Personajele romanului sunt tipice pentru o categorie socială și pot fii
încadrate în tipuri umane.
Personajul Principal, văduva Mara este tipul femeii întreprinzătoare și
aprige. Este energică, optimistă și abordează orice situație cu incredere că se va
sfârșii bine. Persida este tipul adolescentului în devenire "Nu mai era fata cea
plină şi rotundă ca luna: slăbise, faţa îi era mai lungă, umerii obrajilor ieşeau la
iveală, peliţa obrajilor era mai albă, subţire şi oarecum întinsă, sprîncenele păreau
mai lungi şi mai dese, iar ochii erau parca mai mari şi plini de o tristeţe care se
revarsa peste toata faţa ei.Prea sfătoasă şi prea încăpăţînată.". In descrierea
Persidei se observă folosirea tehnicii detaliului.
Mara trăiește două tipuri de conflict : exterior, cu comunitatea, în care se
impune prin muncă, deși pornește cu statut defavorabil. În interior conflictul este
între dragostea pentru copii și patima de a strânge bani.
La Persida conflictul exterior are trei surse : națională, socială și de
incompatibilitate a caracterelor, iar conflictul interior, în sufletul Persidei, între
datorie și iubire.
Romanul are două planuri : planul Marei si planul iubirii dintre Persida si
Naţl.
In concluzie, opera Mara, de Ioan Slavici aparține prozei realiste deoarece
este prezentată pe mai multe planuri, personajele se incadrează în anumite tipuri
umane, conflictele sunt complexe iar romanul este  inspirat din realitate.