UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ– BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL INFORMAȚIILOR SI AL SECURITĂȚII PRIVATE

REFERAT LA DISCIPLINA:

PREVENIREA SI COMBATEREA CRIMINALITAȚII INFORMATICE

Titlul referatului:

PIRATERIA

STUDENT:

GHEORGHE RADU-CONSTANTIN

2021
 PIRATERIA

Aspecte introductive

Pirateria este o actiune ilegala, una prin care se pot reproduce, prin diverse
mijloace, opere care sunt deja publicate, dar si retransmiterile ilegale ale unor
emisiuni, fie ca au aparut la radio sau TV, prin diferite pocedee (semnale, fibra
optica, satelit, cablu). In tara noastra, legea nr. 8/1996 arata ca pirateria este
infractiune si se pedepseste cu amenda sau chiar cu inchisoarea.
Între gradul de dezvoltare a oricărui tip de societate şi activitatea creatoare a
membrilor acesteia, relaţia este direct proporţională, fiind un truism să afirmi astăzi
că ţările dezvoltate sunt acelea în care activitatea creatoare, activitatea spiritului
este preţuită, încurajată şi ocrotită în mod eficient.
Activităţile de reproducere, distribuire sau comercializare a operelor
purtătoare de drepturi de autor, fără consimţământul autorului, sunt cunoscute sub
denumirea de piraterie şi sunt acţiuni ilegale. Acestea afectează toate părţile
implicate în creaţia şi în valorificarea acestor categorii de opere, cum sunt: autorii,
distribuitorii, consumatorii şi, nu în ultimul rând, statul. Termenul piraterie este
asociat cu violarea drepturilor de proprietate intelectuală, acesta fiind preluat din
dreptul penal pentru a fi refolosit în aceeaşi materie, dar cu o conotaţie puţin
diferită pentru a desemna, metaforic, fenomenul de reproducere ilicită şi masivă a
unor creaţii intelectuale în scopuri comerciale.

Digitalizarea operelor protejate prin dreptul de autor și transpunerea

lor în mediul on-line

Posibilitatea persoanelor fizice şi juridice de a accesa un conţinut digital este

esenţială pentru progresul economic şi pentru însăşi evoluţia mediului digital. Însă,
produsele digitale sunt foarte uşor de copiat, la o calitate identică sau foarte
apropiată de produsul original, distribuirea fiind extrem de facilă în mediul on-line,
la un cost minim sau fără costuri. Categoriile de lucrări care sunt acoperite prin
drepturile de autor şi care sunt foarte expuse pirateriei digitale includ filme,
programe informatice, înregistrări muzicale şi coreografice, programe de
televiziune etc.
Mijlocul cel mai important prin intermediul căruia se piratează opere
digitalizate este Internetul care, prin serviciile pe care le oferă, a adus şi încă aduce
multiple avantaje cercetării ştiinţifice, învăţământului, afacerilor, comunicării
interumane etc. De bună seamă,Internetul este pândit de mari pericole care-şi află
sorgintea în faptul că această reţea, miraculoasă prin beneficiile pe care le aduce
omului, reprezintă în acelaşi timp un mediu extrem de favorabil pentru cei care se
dedau la comiterea unor fapte antisociale, fapte care se pot întinde de la acte
teroriste până la hărţuirea sexuală sau diseminarea imaginilor pornografice.
O problemă majoră asociată cu încălcarea drepturilor de proprietate
intelectuală se manifestă în cazul site-urilor cu un conţinut generat de utilizator
prin cantitatea masivă de conţinut protejat care este plasată şi transmisă digital.
Impactul site-urilor cu conţinut generat de utilizator, precum cele de Torrente este
considerabil prin creşterea constantă şi exponenţială a numărului de utilizatori şi a
capacităţii acestora de a transforma şi distribui conţinut digital. Dacă uneori se
crede(sau s-a crezut) că acest tip de site-uri care încorporează conţinut generat de
utilizatori sunt create pentru grupuri virtuale de amici sau cunoştinţe care să poată
partaja fotografii ori melodii pe Internet, realitatea este diferită: adesea sunt
folosite în moduri în care drepturile de proprietate intelectuală sunt încălcate
frecvent şi substanţial (spre exemplu, prin uploading de melodii sau filme).

Incriminarea faptelor care afectează proprietatea intelectuală prin

intermediul mediului on-line

Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală este de o importanţă

deosebită, deoarece scopul acesteia este de a proteja produsul inteligenţei umane şi,
în acelaşi timp, de a garanta în beneficiul consumatorilor folosirea acestui produs.
În cadrul activităţilor de protejare a proprietăţii intelectuale, cu toate că dreptul
penal are doar un rol subsidiar, practica a dovedit însă că există cazuri în care
simpla reparare a prejudiciului produs ca urmare a încălcării drepturilor autorilor
unor creaţii intelectuale sau titularilor de drepturi, precum şi confiscarea sau
distrugerea produselor contrafăcute ori aplicarea unor sancţiuni contravenţionale
nu sunt suficiente pentru realizarea protecţiei în acest domeniu.
Infracţiunile contra drepturilor de autor sunt periculoase nu numai pentru titularii
dreptului de autor al operelor dar şi pentru societate în ansamblul său, deoarece
nicio societate nu se poate dezvolta fără înflorirea creaţiei umane. Infracţiunile
împotriva proprietăţii intelectuale au o victimă directă în persoana titularului şi în
subsidiar, în urma distribuirii mărfurilor piratate, întregul sistem al proprietăţii
intelectuale.
Odată cu răspândirea masivă a sistemelor de calcul şi de comunicaţii, este
evident că problema folosirii abuzive a acestora a devenit tot mai actuală.
Infracţiunile comise prin intermediul calculatorului au început relativ recent
să fie luate în serios. Există numeroase categorii de infracţiuni săvârşite cu ajutorul
calculatorului: furtul de bani sau de informaţii, virusarea unor sisteme informatice,
alterarea sau ştergerea informaţiilor de pe discuri magnetice, frauda electronică,
pirateria software etc. O parte dintre faptele prevăzute de legea penală, pentru a fi
realizate, solicită o conexiune la Internet. Prin deplasarea activităţilor infracţionale
pe terenul Internetului, infractorii au reuşit să devină în foarte scurt timp mai
eficienţi ca oricând în desfăşurarea acţiunilor lor socialmente periculoase. Această
schimbare nu s-a produs întâmplător ci din raţiuni cât se poate de pragmatice, care
ţin de faptul că această reţea dezvoltată la nivel planetar prezintă practic cel puţin
trei avantaje de marcă pentru făptuitori, și anume abolirea distanţelor, costuri
minime şi o faţadă şi mai anonimă.
Pirateria digitală se manifestă la scară largă şi se dezvoltă rapid. File-
sharing-ul din reţelele peer-to-peer fără licenţă rămâne un fenomen răspândit, în
vreme ce şi alte forme de distribuţie ilegale, precum cyberlockers, site-uri ilegale
de streaming şi forumurile reprezintă o problemă alarmantă, în creştere. Tendinţele
fenomenului de piraterie variază considerabil în funcţie de ţară, cercetări
independente estimând că Spania şi Brazilia sunt cele mai afectate pieţe, 45%,
respectiv 44% din utilizatorii activi de internet utilizând lunar servicii nelicenţiate
(conform The Nielsen Company), în vreme ce top 5 pieţe din Uniunea Europeană
prezintă o medie de 23%. Cu toate acestea, chiar şi în ţările cu un nivel relativ
scăzut de utilizare a serviciilor fără licenţă volumul consumului ilegal de muzică
depăşeşte cu mult volumul de muzică consumată legal. În Marea Britanie, de
exemplu, 76% din muzica obţinută online în 2010 a fost fără licenţă (conform
Harris Interactive). Cercetări efectuate de instituţii neutre arată în mod constant că
majoritatea conţinutului distribuit în reţelele de file-sharing încalcă drepturile de
autor. Un studiu al Adermon&Liang de la Universitatea Uppsala din Suedia a
constatat că vânzările de muzică înregistrată pe suport fizic ar fi cu 72% mai mari,
iar cele de muzică digitală cu 131% mai mari în absenţa pirateriei.
Pirateria software reprezintă o problemă deosebit de importantă.
Potrivit Studiului global privind pirateria software pentru anul 2011 realizat
de Business Software Alliance (BSA), 62% dintre utilizatorii de PC-uri din
România reconosc că au utilizat software piratat; unii utilizatori au recunoscut că
piratează software mereu sau în cele mai multe dintre cazuri, iar alții ocazional sau
rar. Acest fapt a condus la o rată a pirateriei software de 63% anul trecut în
România, iar valoarea comercială a software-ului fără licență instalat s-a ridicat la
207 milioane dolari. Prejudiciul nu este doar material, ci afectează şi inovaţia,
întrucât companiile producătoare de software, neprimind veniturile integrale, nu le
pot investi în strategii de dezvoltare a unui soft mai performant.
Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace penale este
esenţială pentru susţinerea inovaţiei şi a creativităţii, pentru realizarea calităţii
produselor şi, pe cale de consecinţă, pentru dezvoltarea unei întregi ramuri a
economiei.
În România, protecţia dreptului de autor, în domeniul dreptului penal, se
realizează prin intermediul acţiunii penale, ce poate fi folosită ori de câte ori fapta
prin care se aduce atingere dreptului de autor întruneşte elementele constitutive ale
unei infracţiuni, conform art. 17 C.pen., în sensul că fapta:
prezintă gradul de pericol social prevăzut de lege;
este săvârşită cu forma de vinovăţie stabilită de lege;
este prevăzută de legea penală şi/sau dispoziţii cu caracter penal prevăzute în legi
special.
Contrafacerea prin pirateria digitală reprezintă una dintre formele de
criminalitate informatică economică cu cea mai rapidă creştere atât în România, cât
şi în celelalte state şi reprezintă o ameninţare pentru economiile tuturor ţărilor,
dăunând, totodată, relaţiilor comerciale prin alungarea investitorilor şi a noilor
investiţii.
În perioada 2006-2008, în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală a
avut loc o reformă legislativă, dar şi o adevărată ofensivă a autorităţilor române de
aplicare a legii, pentru a limita pirateria şi pentru contrafacerea în acest domeniu,
date fiind acuzele aduse României că acest tip de proprietate nu este protejat.

Analiza infracţiunii de Realizare de mărfuri-pirat

Legiutorul român, prin intermediul disp. art. 1396 al. (1) lit. a) din Legea
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, completată şi
modificată(denumită în continuare Lege), incriminează fapta de realizare de
mărfuri pirat, inclusiv cea realizată în mediul on-line.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni, încadrată de legiuitor în
categoria infracțiunilor de pericol, este constituit din relaţiile sociale care se nasc,
se dezvoltă şi se desfăşoară în legătură cu protecția titularilor dreptului de autor
împotriva încălcării acestuia.
Existenţa acestei infracţiuni cere ca situaţie premisă preexistenţa unei opere
protejate prin dreptul de autor. Cu alte cuvinte, pentru a se comite această
infracţiune, este necesar să existe o operă literară, artistică sau ştiinţifică sau
oricare altă asemenea operă de creaţie intelectuală recunoscută şi garantată prin
lege.
 Elementul material din cadrul laturii obiective constă într-o acţiune expres
prevăzută de legiuitor și anume realizarea mărfurilor pirat în scopul distribuirii,
fără a se urmări, direct sau indirect, un avantaj material. Pirateria digitală în mediul
on-line presupune că mijloacele digitale de realizare a mărfurilor pirat (precum
aparatele de fotocopiat), cu care se realizează acțiunea din cadrul elementului
material, au legătură directă cu o rețea de Internet și, implicit cu un calculator sau
chiar o reţea de calculatoare.
Sub aspectul identificării existenței elementului material pentru această
infracțiune o cerinţă trebuie îndeplinită, şi anume:
Acţiunea de realizare să se comită în scopul distribuirii. Cu alte cuvinte,
copiile trebuie realizate în scopul de a face, după caz, obiectul vânzării,
schimbului, închirierii, împrumutului sau donației, adică pentru transmiterea
dreptului de proprietate asupra lor sau numai a folosinţei acestora. Astfel, fiind o
condiţie sine qua non, lipsa acestui scop poate să excludă calificarea copiilor ca
fiind mărfuri-piratşi, pe cale de consecinţă, incidenţa dispoziţiilor art. 1396 din
Lege.
Fiindcă infracţiunea vizează o operaţiune în legătură cu marfa-pirat, ab
initio, se impun unele observaţii referitoare la semnificaţia juridică a acestei
expresii. Potrivit art. 1396 al. (8), în sensul Legii, prin mărfuri-pirat se înţeleg
“toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără
consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi
care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de
drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele,
realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal
autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe
un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele
sau copertele acestora”.
Observăm că, pentru a fi piratată, o operă va fi copiată fără obţinerea
consimţământului titularului de drepturi sau al persoanei autorizate de acesta. Dacă
noțiunea de titular al drepturilor nu trebuie a fi lămurită, în situația persoanei
autorizate sunt necesare câteva mențiuni. O persoană poate fi autorizată în temeiul
unui contract de muncă, pe calea mandatului prevăzut de art. 2.009 şi urm. din
Codul Civil sau chiar pe calea comisionului – art. 2.043 din acelaşi Cod, etc. Per a
contrario, nu cad sub incidenţa textelor Legii 8/1996 situaţiile de „reprezentare
legală”, cum ar fi reprezentarea minorului în vârstă de până la 14 ani, a persoanei
fizice puse sub interdicţie judecătorească şi a persoanei juridice de către
reprezentanţii lor legali, respectiv de organele lor de conducere.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru pentru
obiectul ocrotirii penale – drepturile autorului operei piratate și rezultă din
materialitatea faptei (ex re).
 Pentru consumarea infracţiunii de realizare de mărfuri pirat nu se cere
producerea unei daune materiale, această consumare fiind condiţionată, ca la orice
infracţiune de pericol, de producerea urmării imediate. Cu alte cuvinte, consumarea
infracţiunii are loc în momentul realizării acţiunii care formează elementul
material. După consumarea infracţiunii, se poate produce o prelungire în timp a
activităţii infracţionale, fie prin voinţa făptuitorului (infracţiune continuată), fie
prin natura acţiunii (infracţiune continuă).
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția cu care infracţiunea se săvârşeşte
constă în intenţie directă, calificată prin scop, adică acţiunea de realizare de
mărfuri-pirat (s.n. prin mijloace electronice) se săvârşeşte în scopul distribuirii.
Scopul prevăzut în conţinutul normei de incriminare are un sens clar către
care trebuie să se îndrepte acţiunea ilicită a făptuitorului, iar pentru consumarea
infracţiunii nu este necesar să se realizeze fiind suficient să se dovedească că a fost
urmărit de făptuitor.
Acest scop ar trebui să diferenţieze pirateria de copierea privată, ca fenomen
aparte de copiere de către indivizi a operelor în scopuri personale. Trebuie adusă în
discuție Recomandarea nr. R (88) 2 a Comitetului de Miniştri către statele membre
cu privire la măsurile de combatere a pirateriei în domeniul dreptului de autor, care
demonstrează că trebuie să se facă o distincţie atentă între cele două activităţi.
Recomandarea a fost îmbrățișată de legiuitorul român prin reglementarea
distinctă a copiei private (cap. VI, art. 33-38) în Legea nr. 8/1996. Potrivit art. 34 al
acestui act normativ, „al. 1) nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul
prezentei legi, reproducerea unei opere, fără consimţământul autorului, pentru uz
personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost
adusă anterior la cunoştinţăpublică, iar reproducerea să nu contravină utilizării
normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de
utilizare. Al. 2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau
audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic,
precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia
prevăzută la alin.(1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin
negociere, conform prevederilor prezentei legi”.
Deşi soluţiile adoptate de legiuitorul român corespund recomandărilor
Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale şi ale Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei, lipsa unor formulări clare au creat dificultăţi în practică.
Nedefinirea expresiilor de „uz personal” sau a „cercului normal al unei
familii” poate îngreuna activitatea de realizare a justiţiei.