Povestea Crăciunului.

Legătura dintre
Nașterea Domnului și Moș Crăciun

Autor: Corina Chiriac24 decembrie 2019

În fiecare an, pe data de 25 decembrie, se sărbătorește

Nașterea Domnului Iisus Hristos. Crăciunul este una dintre
cele mai mari sărbători ale creștinilor, care marchează de
peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus Hristos și este celebrat în
lumea întreagă.
Poveste Crăciunului din perspectivă ortodoxă
Iosif și Maria se gândeau mereu la cuvintele îngerului și știau că Pruncul
care urma să se nască avea să fie cu totul deosebit. Se pregăteau pentru
acest eveniment, dar, cu puțin înainte de sosirea momentului așteptat, Iosif
a aflat că trebuiau să plece într-o lungă călătorie spre sud. Trebuiau să
ajungă la Betleem, de unde se trăgea familia sa, în localitatea unde trăise
cândva marele său strămoș David.
Când au ajuns la hanul unde voiau să se cazeze, acesta era deja plin. Iosif
și Maria au găsit doar un staul, în care au putut înnopta. Acolo, în acel loc
umil, Maria L-a născut pe Fiul său. L-a înfășat în scutece curate și L-a
așezat în ieslea cu fân, care I-a ținut atunci loc de leagăn.
Îngerii vestesc
În ținutul din jurul Betleemului se aflau în acea noapte păstori care stăteau
pe câmp cu turmele lor. Ei își păzeau oile de numeroasele animale
sălbatice ce dădeau târcoale în întuneric.
Dintr-o dată, noapte adâncă din jurul lor a fost luminată de slava lui
Dumnezeu și un înger al Său a venit lângă ei. Văzându-l, păstorii s-au
înfricoșat, însă îngerul i-a liniștit și le-a propovăduit despre nașterea
Mântuitorului.
Păstorii au putut vedea alături de îngerul care le vorbise, o mulți de alți
îngeri.
După ce îngerii au plecat, păstorii, încă foarte uimiți, și-au propus să
meargă să vadă nașterea Mântuitorului.
Când au ajuns la Betleem, i-au găsit pe Maria și Iosif și-au văzut cu ochii
lor pruncul culcat în iesle, întocmai cum le spusese îngerul. Păstorii au
povestit totul Mariei și lui Iosif, explicând plini de însuflețire ce îi adusese la
ei.  Maria a primit cu bucurie cuvintele lor și le-a păstrat cu smerenie în
inima ei.
Cei trei Magi de la Răsărit
Dumnezeu a descoperit taina nașterii lui Iisus și unui grup mici de oameni,
care nu erau săraci și disprețuiți ca păstorii. Erau înțelepți din părțile
Persiei, oameni bogați și importanți, care se ocupau cu studierea astrelor.
Într-una din acele nopți, au fost foarte impresionați să descopere pe cer o
stea nouă și strălucitoare. Erau siguri că ea anunța un eveniment deosebit,
nașterea unui rege. Au fost cu toții de acord să urmeze calea stelei pentru
a-L găsi pe rege.
Când au intrat în Israel, au știut că ajunseseră aproape de capătul
drumului lor, pentru că steaua călăuzitoare nu se mai vedea pe cer. Ajunși
în Israel, cei 3 Magi au început să întrebe în stânga și în dreapta unde se
află noul Rege al iudeilor. Aceste întrebări au ajuns și la urechile lui Irod
cel Mare care i-a chemat pe cei 3 Magi la palat. Aici, Irod cel Mare le-a
spus acestora să meargă să Îl caute și când Îl vor găsi să-i dea de veste
mințindu-i că dorește să îi aducă și el omagiile sale.
După ce au plecat de la palat, steaua li s-a arătat din nou și au continuat
drumul până la staulul unde se aflau Maria și Iosif împreună cu pruncul
Iisus Hristos. Cei 3 Magi au îngenuncheat în fața Sa și s-au închinat Lui,
apoi I-au oferit daruri precum aur, tămâie și smirnă.
În acea seară, în timp ce dormeau, celor 3 Magi li s-a arătat în vis care
sunt adevăratele intenții ale lui Irod cel Mare iar a două zi aceștia au plecat
pe altă cale în țara lor.
Legătura dintre nașterea Domnului și Moș Crăciun
Există o legendă potrivit căreia staulul unde au stat Iosif și Maria împreună
cu Iisus aparține, de fapt, lui Moș Crăciun.
Se spune că Maica Domnului, atunci când i-a venit vremea să nască, a
bătut mai întâi la poarta lui Moş Ajun. Acesta fiind un om sărac, a trimis-o
la fratele său mai bogat, Moş Crăciun.
Soția acestuia, Crăciunița a primit-o în iesle pe Fecioara Maria, care l-a
născut pe Iisus, în fân, printre animale.
Se spune ca Hristos s-a născut pe data de 25, deși nu se știe luna exactă.
A fost aleasă luna decembrie pentru că atunci aveau loc sărbătorile
păgâne.
Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei. Este o bună ocazie când
se reunesc părinți, copii și nepoți. Cu alte cuvinte, Crăciunul este
momentul care unește familiile.
Se colindă casele pentru un an mai bun, se pregătesc mâncăruri
tradiționale și se împodobește bradul, sub care copiii aşteaptă darurile
Moşului.
Semnificația bradului de Crăciun
Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el
rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.
Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat
naștere. Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată
la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția
creștină.
În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul
regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au
preluat această tradiție.
Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau
biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății,
printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată,
instalațiile luminoase, etc
Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze
o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre
această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.
Rolul colindelor în perioada Sărbătorilor de iarnă
Veche tradiţie la români, colindatul dă mărturie despre felul cum
înţelepciunea populară a ştiut să vestească, prin versuri, venirea în lume a
Fiului lui Dumnezeu. Colindele româneşti sunt încărcate de frumuseţe şi
duioşie, dar au, totodată, şi un puternic mesaj teologic. Prin vechimea lor,
ele sunt un tezaur valoros al culturii şi spiritualităţii româneşti. Perioada
pregătitoare Sărbătorii Naşterii Domnului este marcată de cântatul
colindelor, ca modalitate de a vesti Întruparea Mântuitorului.
Colindele prin care se vesteşte Naşterea Domnului în ajunul zilei de 25
decembrie sunt de inspiraţie biblică. Prin versurile imnurilor dedicate
Crăciunului se reconstruiesc imagini din Sfânta Scriptură sau aspecte
surprinse în icoane.
Primele colinde au apărut cinci secole mai târziu de la naşterea lui Hristos.
Forma iniţială a acestora este întâlnită în Roma, acolo unde erau
cunoscute şi cântate în timpul festivalurilor sau în timpul unor procesiuni.
Istoricii consideră că forma actuală, de imnuri dedicate Crăciunului sau
Paştelui, s-a conturat în perioada contemporană.
Dacă în Roma secolului al V-lea colindele erau un ritual prin care se
făceau urări de fertilitate şi belşug, în prezent, în spaţiul creştin ele au rolul
de a anunţa naşterea lui Mesia.
Cuvântul „colind” provine din latinescul „Calendae Ianuarii”, denumire pe
care o aveau sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se
făceau urările de belşug pentru noul an. Tot atunci se împărţeau şi daruri
celor care colindau, obiceiul fiind întâlnit şi astăzi.
Potrivit tradiţiei, colindătorii trebuie să primească un colac făcut din grâu
curat, numit colindeţ. Romanii sărbătoreau prin „Calendae” Naşterea
Soarelui, iar în colindele lor dansabile se vorbea despre astrul ceresc.
Istoricii sunt de părere că inclusiv în prezent, prin obiceiul de a împărţi
colaci şi nuci colindătorilor, se fac trimiteri la simbolul cercului, al
perfecţiunii.
Naşterea Soarelui era vestită timp de şase zile de un grup de de bărbaţi
care mergea din casă în casă şi colinda aşezându-se în forma unui cerc.
În prezent, cu colindul merg copiii şi tinerii, iar în unele zone, după apusul
soarelui, anunţă naşterea lui Iisus chiar şi adulţii.
Colindele creştin-ortodoxe ilustrează aspecte din viaţa Mântuitorului pe
pământ. Unele vorbesc despre bucuria naşterii, altele despre evenimentele
triste care, potrivit Bibliei, s-au derulat după naşterea lui Iisus, cum ar fi
uciderea celor 14.000 de prunci de către regele Irod.