Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Catedra de drept Constituțional și drept Administrativ
Facultatea de drept

Referat
Tema: Caracteristica juridică a capitolului VII înserat în partea
specială din codul contravențional.

Elaborat de : Petică Constantin

Verificat de: Bobeica Elena

Chisinau 2016

1
Cuprins

I. Introducere

II. Caracteristica juridică a capitolului VII din codul contravențional

III. Constatarea contravențiilor pe perioada 2014-2015 si aplicarea

pedepselor.

IV. Analiza în plan comparativ cu alte capitole a dreptului contravențional

V. Sancțiunile contravenționale

VI. Componența articolului 78 din codul contravențional

VII. Concluzie

VIII. Bibliografie

2
 Introducere
Pentru încadrarea juridică corectă a contravenției este necesară o analiză juridică
multilaterală și minuțioasă a tuturor elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de
norma contravențională, iar aceasta asigură aplicarea stabilă și uniformă a legii
contravenționale.
Partea specială a dreptului contravențional conține norme juridice care reprezintă
mijloacele concrete prin care se efectuează această activitate. Normele contravențiilor părții
special sunt prevăzute atît în Codul Contravențional, cît și în alte acte normative. Dacă norme
le contravenționale generale alcătuiesc partea generală a legislației cu privire la contravenții,
normele contravenționale special alcătuiesc partea specială a legislației respective.
Drept parte a dreptului contravențional care cuprinde ansamblul normelor de drept ce
stabilesc contravenții, precum și sancțiunile aplicabile persoanelor vinovate de comiterea
faptelor respective.
Particularități caracteristice părții respective a dreptului contravențional:
Partea specială a dreptului contravențional prevede comconențe de contravenții în
particular, în tipicitate lor;
Articolele din partea special a dreptului contravențional califică anumite fapte drept
contravenții și sunt redactate în mod necesar într-un stil mai detaliat, pentru a putea stopa
normativ multitudinea de modalități sub care se poate prezenta fiecare tip individual de
contravenție;
Normele părții special este inseparabilă de aplicarea normelor părții generale, deoarece
aceste două părți ale dreptului contravențional se află într-o legătură indestructibilă în cadrul
întregului;
Partea special este cea mai veche parte a dreptului contravențional, care consacră
principia și reguli generale cu privire la aspectele commune ale contravenționaliyărilor, ca
urmare a procesului de generaliyare, abstractiyare și sistematizare a dreptului contravențional.
Drepul contravențional reprezintă clasificarea în anumite categorii și grupe a tuturor
contravențiilor prevăyute de legislația în vigoare. El reprezintă ordinea unirii dispozițiilor
juridico-contravenționale ce cuprind componențe concrete de contravenții, clasificate în
capitol, în funcție de obiectul atentării, adică de valorile sociale ocrotite de dreptul
contravențional
Partea specială a C.Contravențional se divizează astfel: (se enumeră capitolele părții
speciale5-14). Fiecare capitol însumează un număr de articole care reglementează fapte
antisocial îndreptate împotriva unei anumite valori ocrotite de legea contravențională.

3
Articolele pot dipune de aliniate în funcție de variantele de contravenționalizare. Sistemul
părții special a dreptului contravențional are un caracter variabil, deoarece pe măsura
dezvoltării statului, perfecționării relațiilor sociale, se modifică și importanța valorilor sociale,
crește rolul lor, se schimbă sau nu se cizelează metodele și mijloacele de apărare a valorilor
respective etc. Studierea părții special a dreptului contravențional este utilă și pentru
îmbunătățirea permanentă a reglementărilor contravenționale în viitor, astfel ca normele
contravenționale să corespundă cît mai exact cerințelor de prevenire și combatere a
fenomenului contravențional.
Noul Cod contravenţional conţine o structurare mai reuşită a capitolelor, în virtutea
faptului că determină mai corect criteriile de clasificare (obiectul generic).
Partea specială a Cărţii întîi din Codul contravenţional al Republicii Moldova este
structurată în cincisprezece capitole (în legea precedentă existînd unsprezece capitole).

4
 I. Caracteristica juridică a capitolului VII din codul contravențional

Contravenţii ce atentează la sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei, la starea

sanitar-epidemiologică
Obiectul generic indicat în titlul capitolului VII din CC al RM poate fi şi el divizat în
trei obiecte generice, relativ independente:
relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii populaţiei;
relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii persoanei fizice;
relaţiile sociale determinate de necesitatea respectării regulilor sanitar- epidemiologice.
În pofida caracterului relativ de sine stătător al grupelor de relaţii sociale nominalizate,
acestea au multe aspecte comune, în unele cazuri chiar intersectîndu-se. Din aceste
considerente legislatorul a grupat aceste trei tipuri de relaţii sociale într-un singur obiect
generic.
Relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii populaţiei constituie obiectul generic pentru
următoarele contravenţii: procurarea sau păstrarea ilegală de substanţe narcotice sau de alte
substanţe psihotrope în cantităţi mici ori consumarea unor astfel de substanţe fără prescripţia
medicului (art. 85); neadoptarea de măsuri pentru asigurarea protecţiei semănăturilor de plante
ce conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art. 86); cultivarea ilegală a
plantelor care conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art. 87); aducerea
minorului la starea de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe (art. 88); practicarea
prostituţiei (art. 89); fumatul şi consumul de băuturi alcoolice în locuri interzise,
comercializarea către minori a produselor din tutun şi a băuturilor alcoolice (art. 91).
La comiterea contravenţiilor indicate făptuitorul, prin atentarea la obiectul nemijlocit al
contravenţiei concrete, aduce atingere sănătăţii populaţiei ca valoare socială majoră. De
exemplu, la comiterea contravenţiei prevăzute în art. 87 din CC al RM, nerespectînd regulile
stabilite de cultivare a plantelor care conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope
(obiect nemijlocit), făptuitorul atentează la sănătatea populaţiei (obiect generic).
Relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii persoanei fizice constituie obiectul generic
pentru următoarele contravenţii: divulgarea informaţiei confidenţiale privind examenul
medical de depistare a contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă
maladia SIDA (art. 75); eschivarea bolnavului de tuberculoză eliminator de bacili de la
tratament sau încălcarea regimului prescris (art. 76); practicarea ilicită a activităţii medicale şi
farmaceutice (art. 78); furnizarea de produse şi prestarea de servicii periculoase pentru viaţa şi
sănătatea consumatorului (art. 84); vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale (art.
78).
 Trebuie menţionat că la acest grup de contravenţii obiectul nemijlocit deseori coincide
cu cel generic.
Relaţiile sociale determinate de necesitatea respectării regulilor sanitar- epidemiologice
constituie obiectul generic pentru următoarele contravenţii: încălcarea legislaţiei privind
donarea de sînge (art. 79); încălcarea regulilor şi a normelor sanitar-igienice şi sanitar-
epidemice (art. 80); angajarea în întreprinderile din sectorul alimentar a personalului fără
examen medical şi/sau fără instruire igienică, şi/sau fără calificarea necesară în materie de
igienă (art. 81); plasarea pe piaţă a noi tipuri de produse alimentare şi de materiale neaprobate
care vin în contact cu produse alimentare (art. 82); neluarea de măsuri pentru sistarea plasării
pe piaţă a noi tipuri de produse alimentare şi de materiale neaprobate care vin în contact cu
produse alimentare (art. 83).
Obiectul generic al acestui grup de contravenţii deseori se întretaie cu alt obiect generic
– sănătatea populaţiei. De exemplu, prin încălcarea normelor sanitar-epidemiologice (art. 80)
se atentează, indiscutabil, la sănătatea populaţiei.
Latura obiectivă a contravenţiilor plasate în acest capitol se manifestă, de regulă, prin
acţiune (încălcarea regulilor de prescripţie a reţetelor de eliberare a medicamentelor (art. 77
alin. (5)); consumarea de substanţe narcotice sau de alte substanţe fără prescripţia medicului
(art. 85); producerea, comercializarea sau difuzarea produselor pornografice (art. 90) etc.); mai
rar latura obiectivă se manifestă numai prin inacţiune (eschivarea bolnavului de tuberculoză
eliminator de bacili de la tratament (art. 76); neadoptarea de măsuri pentru asigurarea
protecţiei semănăturilor de plante ce conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope
(art. 86); neluarea de măsuri pentru sistarea plasării pe piaţă a noi tipuri de produse alimentare
neaprobate (art. 83); deseori latura obiectivă a acestui grup de contravenţii poate să se
manifeste atît prin acţiune, cît şi prin inacţiune (cultivarea ilegală a plantelor care conţin
substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art. 87); aducerea minorului la starea de
ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe (art. 88) etc.).
Subiectul răspunderii contravenţionale poate fi: la unele contravenţii – numai persoanele
fizice (art. 75, 76, art. 77 alin. (1)-(6), art. 78, 85, 88, 89), la altele – persoanele cu funcţie de
răspundere şi cele juridice (art. 81, 86), la al treilea grup de contravenţii – atît persoanele
fizice, cît şi cele juridice şi persoanele cu funcţie de răspundere (art. 79, 80, 82, 83, 84, 87, 90,
91).

Latura subiectivă poate fi exprimată:

numai prin intenţie (eschivarea bolnavului de tuberculoză eliminator de bacili de la
regimul prescris (art. 76); practicarea ilicită a activităţii medicale şi farmaceutice de către o
persoană care nu are studii medicale şi farmaceutice corespunzătoare (art. 77 alin. (1) etc.);
 atît prin intenţie, cît şi din imprudenţă (divulgarea informaţiei confidenţiale privind
examenul medical de depistare a contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce
provoacă maladia SIDA (art. 75); încălcarea regulilor şi a normelor sanitar-igienice şi sanitar-
epidemiologice (art. 80) etc.).
În unele cazuri forma vinovăţiei este indicată în însăşi dispoziţia normei materiale (de
exemplu, vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale (art. 78 alin. (1)-(3)); tăinuirea
intenţionată de către donatorii de sînge a datelor cu privire la afecţiunile antecedente (art.79
alin. (5)); sustragerea sîngelui şi a derivatelor de sînge, alterarea lor neintenţionată (art. 79 alin.
(1)).
În aceste cazuri, la emiterea deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii forma vinovăţiei nu
poate fi luată în consideraţie suplimentar ca circumstanţă agravantă sau, respectiv, atenuantă.
Însă de aceasta trebuie să se ţină cont, în mod obligatoriu, la încadrarea juridică a faptei
comise. De exemplu, dacă are loc vătămarea uşoară a integrităţii corporale (fapta prevăzută în
art. 78 alin. (1)), însă ea a fost produsă din imprudenţă, atunci în acţiunile făptutorului va lipsi
latura subiectivă a contravenţiei nominalizate, deci nu va exista nici temeiul juridic de
aplicare faţă de el a sancţiunii prevăzute în această normă juridică.
 II. Constatarea contravențiilor pe perioada 2014-2016 si aplicarea
pedepselor.
Contraventia este acea fapta care aduce atingere unor valori sociale, altele decat cele
ocrotite prin legea penala, savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta,
hotarare a guvernului.
Pentru a putea fi sanctionata contraventional, conduita interzisa trebuie sa fie reglementata
de legea contraventionala, sa fie savarsita cu vinovatie si sa prezinte pericol social mai redus
decat infractiunea.
Exista insa fapte care constituie in esenta contraventii, dar care prin
repetabilitatesuntcalificate de lege ca fiind infractiunii.
O problema deosebit de interesanta, reliefata atat de doctrina cat si de practica judiciara,
apare in legaturacu modalitatea in care poate fi constatata o contraventie.
Faptele de încălcare a normelor juridice se clasifică în funcţie de pericolul social pe care
îl prezintă fiecare, de natura relaţiilor sociale lezate, cât şi de categoria organelor competente
să le stabilească şi să le sancţioneze, în: infracţiuni, contravenţii, abateri disciplinare.
Prin constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează prevenirea unor
fapte antisociale mai grave.
Contravenţia este o fapta ilicită, adică o faptă contrară normelor juridice ce
reglementează conduita omului.
Orice încălcare a normelor de drept atrage răspunderea juridică numai dacă este comisă
cu vinovăţie.
În prezent au fost fost constatate 630,6 mii încălcări, cu 272,4 mii mai mult comparativ
cu anul precedent. Aceasta se datorează dublării cazurilor de încălcări în domeniul circulaţiei
rutiere de la 213,7 mii cazuri în anul 2013 pînă la 437,5 mii cazuri . În majoritatea cazurilor
contravenţiilor constatate au fost aplicate pedepse (95,4%). În medie la 1000 persoane revin
169 cazuri de contravenţii constatate însoţite de aplicarea pedepselor.
În rezultatul examinării contravenţiilor pe parcursul anului au fost avertizate 11,2 mii
persoane, 589,3 mii amendate , iar 0,7 mii persoane au fost private de anumite drepturi .
Din total contravenţii în rezultatul cărora au fost adoptate hotărîri privind aplicarea
pedepselor, circa 89 la sută au fost constatate de organele Ministerului Afacerilor Interne
(majoritatea cazurilor fiind constatate de Inspectoratul Naţional de Patrulare), 2,6% de către
organele de control financiar şi fiscal (cu 2,7 puncte procentuale mai puţin comparativ cu anul
2013), 2,0% - de către organele de protecţie a mediului, 1,8% - judecătoriile raionale şi

8
municipale, 1,2% - organele vamale şi 1,0% de către organele specializate în domeniul
transporturilor1 etc.
De cele mai dese ori au fost aplicate sancţiuni pentru nerespectarea indicatoarelor de
semnalizare rutieră şi de acordare a priorităţii de trecere (31,6%), pentru exces de viteză
(28,2%), pentru încălcarea regulilor de înmatriculare, înregistrare de stat, revizie tehnică a
vehiculelor (12,5%), pentru încălcarea regulilor de oprire şi neacordarea de prioritate
pietonilor şi altor participanţi la traficul rutier (7,8%), pentru încălcarea regulilor de folosire a
centurii de siguranţă, a căştii de protecţie şi a regulilor privind convorbirile radiotelefonice
(4,0%). Pentru părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier au fost private de anumite
drepturi 334 persoane (dublu faţă de anul precedent), iar 36 persoane au fost supuse arestului
contravenţional. Pentru conducerea transportului în stare de ebrietate au fost trase la
răspundere 1944 persoane comparativ cu 762 persoane în anul precedent.
Contravenţiile care atentează la ordinea şi securitatea publică constituie 44,5 mii cazuri
sau fiecare al treisprezecelea caz din total contravenţii constatate. Comparativ cu anul 2013
această categorie de contravenţii s-a majorat cu 72,0%. Pentru aceste delicte preponderent
este aplicată amenda (99,9% din cazuri).
De cele mai dese ori au fost aplicate pedepse pentru huliganism nu prea grav care constă
în încălcarea ordinii publice şi tulburarea liniştii cetăţenilor (44,5%), pentru consum de
băuturi spirtoase şi apariţia în stare de ebrietate în locurile publice (17,9%), tulburarea liniştii
(16,7%), încălcarea regulilor de deţinere, port, transport, folosire sau aplicare a armei
individuale şi a muniţiilor aferente (3,6%), etc.
În cazul contravenţiilor ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea
vamală şi valorile mobiliare au fost aplicate 33,5 mii sancţiuni, cu 7,7% mai mult comparativ
cu anul precedent. În această categorie predomină desfăşurarea ilegală a activităţii de
întreprinzător, fiind amendate 10,2 mii persoane (cu o mie de persoane mai puţin comparativ
cu anul precedent) sau aproape fiecare a treia persoană din categoria dată. Pentru încălcarea
legislaţiei şi a regulilor din domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală au fost
pedepsite 5,0 mii persoane, ce alcătuiesc 14,9% din totalul pedepselor la această categorie.
Pedepsele aplicate pentru încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de casă şi control
alcătuiesc 11,1% în totalul pedepselor.
Contravenţiile privind  atentarea la sănătatea populaţiei şi la starea sanitar-
epidemiologică au constituit 18,6 mii cazuri, cu 1,8 mii cazuri mai mult comparativ cu anul
2013. În această categorie de contravenţii predomină încălcările ce ţin de vătămarea
intenţionată uşoară a integrităţii corporale (74,7%). Pentru procurarea sau păstrarea ilegală de

9
substanţe narcotice sau de alte substanţe psihotrope în cantităţi mici au fost amendate 1,7 mii
persoane, iar pentru încălcarea regulilor şi a normelor sanitar-igienice şi sanitar-antiepidemice
au fost pedepsite 1,3 mii persoane, din care 485 avertizate şi 896 amendate.
Contravenţiile ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi
constituţionale ale persoanei fizice au constituit 18,5 mii cazuri, inclusiv 14,7 mii cazuri
pentru injuria adusă în public, vorbele sau faptele care înjosesc onoarea şi demnitatea
persoanei. În cazul acestor persoane preponderent este aplicată amenda, dar au fost
înregistrate şi 20 cazuri de aplicare a pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunităţii.
Amenzi aplicate. În anul suma amenzilor aplicate a alcătuit 265,5 milioane lei sau cu
77,7% mai mult faţă de anul precedent. Din suma totală a amenzilor aplicate au fost încasate
numai 120,7 milioane lei sau 45,5%.
Fapte din domeniul circulaţiei rutiere, care nu s-au soldat cu producerea unui accident,
adică fapte de un pericol social mai redus decît cea de la art. 242, legea contravenţională nu le
include în lista celor pentru care împăcarea apare în calitate de temei de înlăturare a răspunderii
contravenţionale.
Sintetizînd cele menţionate supra, se remarcă necesitatea excluderii contravenţiei de la art.
242 din categoria celor pentru care împăcarea duce la înlăturarea răspunderii contravenţionale.
Astfel, proiectul propune excluderea sintagmei „,242” din textul articolului 29.
Se cunoaşte faptul că eficacitatea combaterii şi prevenirii contravenţiilor este condiţionată
de promptitudinea cu care organele specializate ale statului intervin pentru constatarea şi tragerea
la răspundere contravenţională persoanele vinovate de săvîrşirea contravenţiilor. Cu toate
acestea, în cazurile în care, de la săvîrşirea faptei, a trecut o anumită perioadă de timp, iar
răspunderea contravenţională nu poate fi stabilită cu promptitudine, fie din considerentul că fapta
nu este descoperită sau fie pentru că făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală,
Codul contravenţional prevede, la articolul 30, instituţia prescripţiei. Raţiunea prescripţiei este
bazată pe faptul că, după trecerea unei perioade de timp îndelungată de la săvîrşirea
contravenţiei, tragerea la răspundere contravenţională devine ineficientă în raport cu scopul
sancţiunii. După trecerea acestei perioade, prevenţia generală nu se mai realizează fiindcă
rezonanţa socială a faptei scade considerabil, iar făptuitorul se poate sustrage pedepsei. De
asemenea, nici sancţionarea nu mai poate fi realizată, întrucît organele specializate nu au
acţionat, probele de vinovăţie sau de nevinovăţie se pierd ori se denaturează atît în materialitatea
lor, cît şi în memoria martorilor.

10
 III. Analiza în plan comparativ cu alte capitole a dreptului contravențional
Sistemul contravențiilor din partea specialăau fost structurate pornind de la criteriul
obiectului generic, în prezent partea specială include 15 capitole spre deosebire de codul
precedent care includea 11 capitole
Unii autori consider că capitolele din partea special sunt aranjate pornind de la
importanța valorilor sociale, însă aceasta este o opinie greșită. Toate capitolele din parte
special sunt În egală măsură importante pentru protenția valorilor sociale
Dacă analizăm prevederile codului atunci contravenţia ce atentează la vătămarea
intenționată ușoară a integrității corporale este stabilite în articolul 78 ale Codului
contravențional, care apără drepturile fundamentale ale omului, sănătatea populației, sănătatea
persoanei. Prin lezarea acestor drepturi se încalcă prevederile contravenționale, și
contravenientul este supus pedepsei contravenționale.
În plan comparativ după obiectul generic al fiecarei contravenții toate capitolele au o
inportanță deosebită, deci dacă facem referire la anumite capitole cu care ar avea anumite
similitudeni supă impornață acestora la apărarea valorilor sociale sau după nivelul de
constatare a faptelor și după domeniul de răspîndire ar avea tangente comune cu :

Contravenţii care atentează la ordinea publică şi la securitatea publică

Scopul de bază al acestui grup de norme materiale contravenţionale este stabilirea
regulilor de conduită în locurile publice şi protejarea lor prin intermediul aplicării măsurilor
de constrîngere statală.
Contravenţiile din acest capitol pot fi divizate în două grupuri:
contravenţii care atentează la ordinea publică, şi
contravenţii care atentează la securitatea publică
Toate aceste fac parte din sistemul contravențiilor, care reprezintă o totalitate de
elemente care sunt structurate într-o anumită ordine și integral formează partea specială a
dreptului contravențional, care are drept obiect determinarea faptelor de pericol social, care
aduc atingere intereselor de stat, ordinii de drept, drepturilor și intereselor legitime ale
persoanelor, pe care le consideră contravențiii. Prin calificarea contravenției înțelegem
aprecierea juridicăcorectă a unei fapte periculoare invocînd norma specială.

11
 IV. Sancțiunile contravenționale
Examinînd în ansamblu sancţiunile stabilite pentru fiecare contravenţie, pot fi remarcate
abordări diferite atît la stabilirea cuantumului sancţiunii, cît şi la stabilirea subiectului
contravenţiei. Astfel, pentru unele contravenţii, luate în comparaţie cu altele care au un grad
de pericol social mai mare, sunt prevăzute sancţiuni nejustificat de mari, în cazul altor
contravenţii sancţiunea nu identifică exact subiecţii care urmează să răspundă contravenţional
pentru săvîrşirea acestora. Dilema, în cel din urmă caz, apare, în special, atunci, cînd, în
calitate de subiect al contravenţiei poate fi atît persoana fizică, cît şi persoana cu funcţie de
răspundere, dar sancţiunea este redactată cu un caracter general, limitele sale nefiind
aplicabile ambelor categorii de subiecţi. Un exemplu în acest sens ar fi sancţiunile statuate la
articolele 65, 254 alin.(3) şi (5), 271, 273 pct. 2), 3), 4), 8), 276, 284, 301, 302 etc. Reieşind
din logica stabilirii subiectului contravenţiei în textul sancţiunii, se deduce regula că – în
sancţiune se indică exact cui i se aplică aceasta, fie persoanei cu funcţie de răspundere, fie
persoanei juridice, cu excepţia indicării persoanei fizice. Astfel, în cazul în care norma
stabileşte sancţiunea fără a indica subiectul, se presupune că, în calitate de subiect al
contravenţiei apare persoana fizică, iar în cazul persoanei cu funcţie de răspundere şi a
persoanei juridice, se indică expres. Cu toate acestea, la unele contravenţii, regula menţionată
nu a fost aplicată pentru persoane cu funcţie de răspundere, creînd astfel confuzii în materie
de subiect al contravenţiei.
Un alt element al subiectelor ce vizează modificarea sancţiunilor este cuantumul
acestora. Aşa cum s-a menţionat mai sus, reieşind din analiza comparativă a faptelor
contravenţionale, în temeiul propunerilor prezentate de către unele autorităţi, precum şi în
dependenţă de subiectul contravenţiei (persoană fizică, persoană cu funcţie de răspundere sau
persoană juridică) sancţiunile unor contravenţii au suportat fie majorări, fie micşorări. Astfel
de contravenţii sunt, spre exemplu, cele de la articolele: 274, 277, 280, 301, 304, 305, 329 etc.
De asemenea, reieşind prevederile părţii generale a dreptului contravenţional material,
din textul unor sancţiuni au fost excluse expresii, prin care se statuează sancţiuni care nu sunt
reglementate de către Codul contravenţional ca atare. Cu titlu de exemplu, în acest sens, pot fi
numite sancţiunile de la articolele 116 alin.(2), 134, 334 alin.(1).
Răspunderea pentru săvîrşirea contravenţiilor va surveni de la 18 ani (asta în condiţiile
în care vechiul Cod stabilea răspunderea administrativă de la 16 ani, iar o mare parte a unor
contravenţii sunt săvîrşite de către minori, adică de persoane care nu au împlinit vîrsta de 18
ani), minorii care se fac vinovaţi de săvîrşirea unor fapte contravenţionale decad din

12
diapazonul subiecţilor care poartă răspundere pentru faptele lor, iar organele de drept nu vor
avea un mecanism juridic de acţionare asupra acestora.
Nici practica altor state nu reglementează survenirea răspunderii contravenţionale de la
18 ani, astfel, în România, persoana fiind pasibilă de răspundere contravenţională de la 14 ani;
n Bielorusia – de la 16 ani, iar pentru anumite categorii de contravenţii – de la 14 ani; în
Federaţia Rusă, Ucraina, Kazahstan şi Armenia – de la 16 ani.
O motivaţie în vederea susţinerii necesităţii de micşorare a plafonului de vîrstă la care
poate surveni răspunderea contravenţională poate fi dedusă prin analiza comparativă a
răspunderii contravenţionale cu răspunderea penală. Avînd în vedere că răspunderea penală
survine la 16 ani, iar pentru o anumită categorie de infracţiuni de la 14 ani, precum şi luînd în
consideraţie faptul că, contravenţia este o mini-infracţiune, putem considera că o persoană, în
momentul în care conştientizează seriozitatea/periculozitatea unor fapte de un anumit nivel de
gravitate precum sunt infracţiunile, ea va conştientiza cu atît mai mult seriozitatea unor
contravenţii. Astfel, în cazul săvîrşirii faptelor contravenţionale este necesar a suporta
consecinţele, adică de a fi tras la răspundere contravenţională.

13
 V. Componența articolului 78 din codul contravențional
Vătămarea intenţionată uşoara a integrităţiicorporale
    (2) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale, maltratarea, aplicarea de lovituri,
alte acţiuni violente care au provocat dureri fizice 
    se sancţionează cu amendă de la 25 la 50 de unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore, sau cu arest contravenţional de la 5
la 10 zile.
    (3) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale care a provocat o dereglare de
scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de muncă 
se sancţionează cu amendă de la 50 la 75 de unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de la 10
la 15 zile.

Această faptă este prototipul infracţiunii care a fost prevăzută la art.153 CP RM, pentru
că se exprimă în „vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale care a provocat o
dereglare de scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de
muncă”. S-a strecurat o inexactitate şi în această formulare: odată ce se provoacă dereglarea
sănătăţii, nu este corect a se afirma că vătămată este o altă valoare socială – integritatea
corporală. Sferele celor două noţiuni – „sănătatea persoanei” şi „integritatea corporală a
persoanei”– nu se intersectează. Aceste noţiuni sunt complementare. Aşa cum există
complementaritate între noţiunile „sănătatea persoanei” şi „viaţa persoanei”. Noţiuni care de
asemenea nu se intersectează. Din formularea de la alin.(3) art.78 din Codul contravenţional
se desprinde că, în ipoteza faptelor specificate la alin.(1) şi (2) art.78 din Codul
contravenţional, nu se poate produce o dereglare a sănătăţii nici măcar de scurtă durată. Însă,
sub pragul no- ţiunii „dereglare de scurtă durată a sănătăţii” nu mai există o noţiune care să
desemneze un alt gen de vătă- mare a sănătăţii. În context, este necesar să specificăm că în
Partea V „Leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii” din Regulamentul
Ministerului Sănătăţii nr.99/2003 se menţionează că din şirul leziunilor corporale ce nu
cauzează prejudiciu sănătăţii fac parte leziunile ce nu generează o dereglare a sănătăţii sau o
incapacitate temporară de muncă.
Aşadar, în situaţia de la alin.(3) art.78 din Codul contravenţional, nu este lezată
integritatea corporală, ca valoare socială distinctă de sănătate (inclusiv sub aspect corporal).
Pe cale de consecinţă, formula „vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii” („vătămare a

14
integrităţii corporale”) din denumirile şi/sau dispoziţiile normelor sus-menţionate trebuie
înţeleasă în sensul de „vătămare a sănătăţii”.

    Obiectul juridic generic al contravenției îl constituie apărarea valorilor ocrotite de legea

contravențională acestea constă în apărarea drepturilor și libertăților legitime apersoanei și a
altor valori ocrotite de lege. Obectul gereric la fel consacră sănătatea populației, sănătatea
persoanei și starea sanitar- epidemiologică. Când se cauzează vătămare ușoară pentru viaţă,
atingere se aduce exclusiv relaţiilor sociale cu privire la sănătatea persoanei. Pericolul pentru
viaţa persoanei are un caracter doar medical, nu şi juridic.
Latura obiectivă a contravenției se realizează prin acţiuni ce conduc la încălcarea
legislaţiei de către o persoană care are inițiativa să aducă o vătămare intenţionată unei
persoana şi al cărui comportament contravine normelor de conduită general acceptate într-o
societate democratică .
Dacă ne focalizăm atenţia asupra vătămării ușoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
semnul laturii obiective, care interesează în mod special, îl constituie urmările prejudiciabile.
Tocmai acesta este semnul care conferă o fizionomie distinctă contravenției date în raport cu
alte tipuri de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În planul individualizării
pedepsei se va lua în consideraţie atestarea singulară sau concomitentă a trăsăturilor
distinctive a vătămărilor aduse persoanei.
Latura subiectivă a contravenției se săvârşeşte cu vinovăţie exprimată prin intenţie
directă . Dacă intenţia făptuitorului a fost directă sau indirectă, ne putem da seama analizând
circumstanţele faptice ale celor comise. Contravenientul îşi dă seama că încalcă legislaţia
privind vătămaarea intenționată ușoară unei persoane, a prevăzut şi a dorit provocarea
consecintelor create . Dacă acţiunile violente au condus la vătămarea ușoară integrităţii
corporale sau a sănătăţii, iar cele produse au fost efectuate direct de voinţa făptuitorului
atunci va avea calificarea răspungerii contravenționale în conformitate cu intenția directă a
făptuitorului.
Subiecţii răspunderii contravenţionale, în cazul comiterii cu vinovăţie a faptelor ilicite
încadrate în acest capitol, sînt determinate persoanelor fizice care au atins vîrsta majoratului ,
18 ani. Nu este necesar ca subiectul contravenției să aibă vreo calitate specială. „asupra
soţului (soţiei) sau unei rude apropiate”, din considerentul că relaţiile de familie nu ar trebui
să constituie temei de agravare a răspunderii şi a pedepsei contravenționale.

15
 VI. Concluzie
În Republica Moldova realităţile politico-economice şi social-culturale au impus şi
continuă să impună rigorile unui sistem de drept complex, sistem ce se constituie ca o parte
integrantă a evoluţiei ştiinţifice a societăţii.
Conform teoriei generale a dreptului, sistemul de drept desemnează structura internă a
dreptului, adică organizarea lui interioară,aptă să asigure unitatea normelor juridice şi
gruparea lor pe subsisteme (instituţii juridice, subramuri şi ramuri de drept).
Elementul principal al sistemului de drept îl constituie ramura de drept, care este
totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale dintr-un anumit domeniu de
activitate al vieţii sociale în baza unei metode specifice de reglementare şi a unor principii
proprii.
În calitatea sa de ramură de drept, dreptul contravenţional reprezintă un ansamblu de
norme juridice, înscrise în legislaţia cu privire la contravenţii, care cuprinde reglementări
generale, speciale şi procedurale în cadrul raporturilor de drept generate de săvîrşirea unei
contravenţii
Vom menţiona numai că contravenţia ca fenomen socio-uman este o manifestare de
comportament obiectivă a omului, avînd o existenţă unitară în materialitatea sa. Contravenţia
este însă şi o unitate juridică, fiindcă fiecare faptă ce constituie contravenţie reprezintă o
concretizare a conceptului de contravenţie existent în norma legală. Elementele contravenţiei
se prezintă în interdependenţă, ceea ce dă unitate faptei contravenţionale. Unitatea şi
pluralitatea de contravenţii sînt categorii juridice ce se raportează la o bază de evaluare —
contravenţia
Sergiu Furdui deasemenea consideră că dreptul contravenţional este instrumentul statal
prin care valorile sociale sînt apărate împotriva faptelor periculoase calificate drept
contravenţii.
Potrivit altei definiţii, „dreptul contravenţional este un ansamblu de norme juridice care
reglementează relaţiile de apărare socială prin sancţionarea specifică a faptelor considerate
drept contravenţii”.
Un alt autor Victor Guţuleac constată că dreptul contravenţional se poate defini ca un
ansamblu de norme juridice strict determinate de legislaţia contravenţională, care oglindeşte
instituţiile juridice de bază, cum ar fi contravenţia, contravenţionalitatea, sancţiunea
contravenţională, răspunderea contravenţională şi procedura contravenţională, şi care are
drept scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate, soluţionarea raporturilor
juridice apărute în procesul activităţii de combatere a contravenţionalităţii.

16
 VII.Bibliografie.

1.Codul contravenţional al Republi-cii Moldova, adoptat prin Legea nr. 218-XVI din
24.10.2008. În: Monitorul Ofici-al al Republicii Moldova, nr. 3-6/15 din16.01.2009.
2.Codul cu privire la contravenții-le administrative al Republicii Moldova, adoptat la
29. 03. 1985. În: Veştile Sovietu-lui Suprem şi ale Guvernului RSSM, nr. 3din 1985, Furdui
S.
3.Procedura în cazurile cu privire la contravenţiile administrative.Chişinău: Editura
Centru de Drept, 2000.
4. Dreptul contravenţional .Manual. Chişinău: Cartier Juridic, 2005.Guţuleac V.
5.Tratat de drept contravenţional . Chişinău: „Tipografia Centrală”,2009.Ţiclea Al.,
Tărăcilă I. D., Stan I.
6. Guţuleac Victor. Tratat de drept contravenţional,
7. Cilibic Dorin. Structura logico-juridică a contravenţiei.

17