DREPT CIVIL – TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR

Incheierea contractului

1. Reclamanta SC X a chemat în judecată pârâtelor SC Y şi APAPS solicitând următoarele :

obligarea pârâtelor de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză de vânzare pentru
activul situat în sectorul 5, Bucureşti ; obigarea pârâtelor la plata sumei de 100 lei pentru
fiecare zi de întârziere de la data introducerii acţiunii până la data executării obligaţiei.
Reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC Y un contract de asociere în participaţiune prin
care aceasta îi punea la dispoziţie activul în cauză, contra unei sume de bani lunare ;că, ulterior a
solicitat pârâtei să încheie un contract de leasing imobiliar cu clauză de vânzare, motiv pentru care
consiliul de administraţie al pârâtei a aprobat în unanimitate această cerere ; că şi în cadrul adunării
generale a pârâtei s-a luat o hotărâre cu privire la vânzarea prin leasing a unui număr de 22 de active,
printre care şi activul în litigiu; că, ulterior, reprezentantul APAPS, deşi a fost de acord, în cadrul
adunării generale, cu vânzarea, ulterior a refuzat să-şi dea acordul pentru încheierea contractului.
Tribunalul admis acţiunea, aşa cum a fost formulată. Cu ocazia judecării apelului declarat de
pârâte, Curtea de Apel a reţinut următoarele : Obligaţia de a transfera sau de a constitui dreptul de
proprietate sau orice alt drept real asupra unui bun este o obligaţie de a da, ce nu poate fi realzată
decât în temeiul acordului de voinţă al părţilor. Simpla apobare în adunarea generală a acţionarilor
privind activele ce vor fi oferite spre vânzare în sistem leasing, şi nu asumarea obligaţiei de vânzare
către un virtual cumpărător, nu-l îndrepăţeşte pe acesta din urmă să solicite instanţei judecătoreşti
suplinirea acordului de voinţă al transmiţătorului dreptului la încheiAerea contractului.
În concordanţă cu prevederile pct.4.10 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.88,
preţul de vânzare al activelor se stabileşte prin metoda negocierii directe pe baza raportului dintre
cerere şi ofertă, negociere care nu s-a realizat »(Curtea de Apel Bucureşti, decizia nr.x…).
Cerinţe :
1) Consideraţi că hotărârea adunării generale a acţionarilor pârâtei poate fi considerată o
promisiune (unilaterala/bilaterală ?) de vânzare prin leasing ?
2) Comentaţi motivarea Curţii de apel în respingerea apelului.
3) Există vreo inadvertenţă între captele de cerere ale acţiunii şi susţinerea Curţii de apel cu
privire la imposibilitatea în speţă de suplinire a acordului de voinţă al transmiţătorului
dreptului la încheierea contractului ?

2.In ianuarie 2012 A si B incep procedura de tratative in vederea incheierii ulterioare a unui
contract comercial de desfasurare in comun a unor activitati economice.
In acest scop, in februarie 2012 ei semneaza un Protocol in care stipuleaza in linii mari care va
fi forma de conlucrare precum si faptul ca viitorul contract comercial va fi incheiat in luna mai a
aceluiasi an.
a) In situatia in care A nu executa in luna aprilie 2012 o obligatie de pregatire a incheierii
contractului comercial, cum il poate actiona B in justitie si pe ce temei ?
 b) In ipoteza in care B ar deceda in martie 2012, inainte de perfectarea contractului
comercial, ce sanse are A de a cere mostenitorilor lui B sa duca la bun sfarsit incheierea contractului
respectiv ?

3. În toamna anului 2012, A şi B, societăţi comerciale, au iniţiat negocieri în vederea

încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, compus din teren şi clădire aflată
în curs de construcţie, proprietatea lui A.
La data de 1 decembrie 2012, A şi B au semnat un înscris denumit „Acord de principiu”
în care au stabilit condiţiile generale în cadrul cărora urma să fie încheiat contractul de
vânzare-cumpărare. Prin art. 4 al Acordului, A şi-a asumat obligaţia de a nu desfăşura
negocieri cu nicio altă persoană în afară de B în vederea înstrăinării imobilului respectiv.
Potrivit art. 8 din Acord, niciuna dintre clauzele sale nu instituia vreo obligaţie juridică în
sarcina lui A sau B, cu excepţia art. 4, a cărui încălcare de către A genera obligaţia acestuia de
a plăti lui B suma de 50.000 lei.
După ce construcţia a fost finalizată, la data de 1 martie 2013, în urma unei întâlniri
dintre A şi B, A a semnat un înscris denumit „Notă de negociere”, prin care şi-a asumat
obligaţia de a vinde imobilul lui B la preţul de 200.000 de lei. B a semnat la rândul său un
înscris prin care a declarat că acceptă să cumpere imobilul la preţul respectiv.
În perioada următoare, A şi B au avut diferite întâlniri în cadrul cărora au continuat să
negocieze modalitatea de plată a preţului (A solicita plata integrală a preţului, B dorea plata sa
eşalonată în două tranşe anuale). A a refuzat să continue negocierile cu privire la vânzarea
imobilului către B, pe motiv că nu poate accepta o plată eşalonată a preţului.
La data de 1 iulie 2013, B a introdus o cerere de chemare în judecată a lui A prin care a
solicitat instanţei de judecată să îl oblige pe A să se prezinte la notarul public în vederea
încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a imobilului, în schimbul preţului de 200.000
lei, plătibil în două tranşe anuale.
Ce va decide instanţa de judecată?

Literatura juridica

Comentati urmatoarele citate:

 ”Spunem pentru inceput ca doctrina autonomiei de vointa si a libertatii absolute a conventiilor

pare definitiv condamanta.Ea este contrazisa nu numai de evolutia faptelor si inregistrarilor
istorice, ci si de toata traditia crestina.
O eroare fundamentala o viciaza: vointa nu este prin ea insasi sursa dreptului: ea nu este decat
instrumentul determinarii si punerii sale in practica.Lumea dreptului este lumea finalitatii.Juridiceste,
vointa nu este decat o forta, un mijloc.Ea nu are dreptul la protectia legii decat prin favoarea telurilor
la care tinde sau este prezumata ca tinde.Vointa juridica nu este vointa propriu-zisa, nici vointa
puterii, ci vointa justitiei si a binelui.Asadar, vointa in sreviciul dreptului, si nu dreptul in serviciul
vointei.Nimic nu beneficiaza de drept daca nu este in drept.<<Juristii doresc sa poata spune, scria
M.Saleilles:Acesta este just pentru ca a fost dorit.>> Ar trebui din pacate sa se spuna:<<Acesta
trebuie dorit pentru ca este just.>>>...”(E.Gounnot)

 ” Persoana care face o oferta, fiind libera sa nu o faca, este libera in acelasi timp sa o
insoteasca, expes sau tacit , de orice restrictie pe care o considera potrivita.
Orice persoana are interesul sa cunoasca, in orice moment, starea activului si pasivului sau,
deci, sa nu fie obligata fara sa o stie.
Combinand aceste doua idei, vom spune:ofertantul a adaugat tacit la oferta sa o clauza
conform careia sa nu fie legat prin contract, contractul sa nu se formeze fara ca el sa aiba cunostinta;
in alti termeni, contractul este format prin cunoasterea acceptarii primita de catre ofertant.
Suntem asadar, condusi catre sistemul receptiei inteles ca o prezumtie de
informare.”(E.Gaudement)