ATMOSFERA

Atmosferă, cuvânt compus de origine greacă (athmos = aer şi spherein = sferă,

înveliş), desemnând învelişul de aer al Pământului (a se vedea planeta Pământ).
Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasă, conţinând însă şi urme de
substanţe solide, prezente în stare fin divizată.Atmosfera de astăzi a Pământului conţine
azot (sau nitrogen) bimolecular (N2)în proporţie de aproape 4/5 (78,2 %), oxigen
bimolecular (O2) (20,5 %), argon, Ar, (0,92 %), bioxid de carbon, CO2, (0,03 %), ozon,
oxigen trimolecular (O3) şi alte gaze, praf, fum, alte particule în suspensie,
etc.Compoziţia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde
de ani de când există, de la o atmosferă primitivă (a se vedea atmosfera primitivă a
Pământului) la cea actuală, trecând prin mai multe faze intermediare, în decursul cărora
atmosfera şi-a schimbat nu numai compoziţia chimică, dar şi alte caracteristici precum ar
fi densitate, grosime, transparenţă, şi altele. Atmosfera este numită în vorbirea curentă
aer.

Formarea atmosferei

Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compoziţia sa chimică, care la

rândul său a influenţat procesele climatice. În urmă cu 4,56 miliarde de ani, când a avut
loc formarea globului pământesc, hidrogenul (H2) şi heliul (He) erau deja prezente.
Ulterior, datorită densităţii scăzute a acestor două gaze, ele nu vor mai putea fi atrase de
planetă, disipându-se progresiv în spaţiul cosmic.Datorită procesului de răcire lentă a
Terrei, respectiv a activităţii vulcanice, au fost aduse la suprafaţă diverse gaze, care
rezultaseră din reacţiile chimice ale straturilor interne ale globului. Prin aceste procese a
luat naştere o atmosferă cu o compoziţie de circa 80 % vapori de apă (H2O), 10 % de
bioxid de carbon (CO2) şi 5 până la 7 % hidrogen sulfurat. Această combinaţie de gaze
poate fi şi astăzi întâlnită în emanaţiile şi erupţiile vulcanice.Lipsa precipitaţiilor din acea
perioadă de formare este explicabilă că în ciuda prezenţei apei, inclusiv în stare de
vaporii de apă, suprafaţa fierbinte a Pământului nu permitea condensarea
acestora.Provenienţa apei pe pământ este, de fapt, o temă controversată. Prin scăderea
temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea supra-saturat
cu vapori de apă, determină condensarea apei sub forma unor ploi de scurtă durată. În
această perioadă, s-au format, foarte probabil, mările şi oceanele.Radiaţia ultravioletă
intensă a determinat o descompunere fotochimică a moleculelor de apă, metan şi
amoniac, prin acest proces acumulându-se bioxid de carbon şi azot. Gazele mai uşoare,
precum hidrogenul şi heliul au urcat în straturile superioare ale atmosferei, ulterior
disipându-se în spaţiul cosmic pe când gazele mai grele, aidoma bioxidului de carbon, s-
au dizolvat în mare parte în apa oceanelor. Azotul inert din punct de vedere chimic, în
condiţiile existente atunci, a rămas neschimbat în atmosferă, fiind încă înainte cu circa
3,4 miliarde de ani partea componentă cea mai importantă a atmosferei.Oxigenul O2 care
joacă un rol esenţial în evoluţia şi existenţa vieţii pe pământ, a apărut sub formă liberă,
gazoasă, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat datorită activităţii de fotosinteză a
bacteriilor care descompuseseră produsele ce conţineau grupe cianhidrice.Oxigenul
format s-a dizolvat în mare parte în apa oceanelor oxidând metalele feroase. În urmă cu
circa 350 milioane de ani, o parte din oxigen a format prin ionizare în straturile
superioare a atmosferei ozonul, combinaţie alotropică a oxigenului, ce protejează
pământul de razele ultraviolete. Se consideră că, începând cu acea perioadă şi pănâ astăzi,
compoziţia aerului atmosferic rămâne relativ stabilă.

Părţi componente

Atmosfera terestră are o masă de ca. 4,9 · 1018 kg şi este alcătuită in funcţie de

temperatură din mai multe straturi:

 Troposfera între 0 km deasupra munţilor înalţi şi 7 km în zona polară şi 17 km la
tropice, partea superioară a fiecărui strat se termină cu o zonă de pauză.
 Stratosfera între 7 - 17 până la 50 km
 Mezosfera între 50 şi 80 km
 Termosfera între 80 şi 640 km
 Exosfera între 500 şi 1000 km până la ca. 100.000 km cu o trecere la spaţiul
intraplanetar

Troposfera stratul inferior al atmosferei aici au loc fenomenele metereologice

După procese fizico-radilogice atmosfera poate fi subîmpărţită:

1. Ionosfera
2. Magnetosfera
3. Ozonosfera (16 - 50 km)
4. Hemosfera

 Stratul cu vieţuitoare

1. Biosfera (0 - 20 km)

 După gradul de amestec a gazelor:

1. Homosfera (0-100 km)

2. Homopauza (100-120 km)
3. Heterosfera (>120 km)

 După starea aerodinamică:

1. Stratul Prandtl (ca. 0-50 m)

2. Stratul Ekman (ca. 50-1000 m
3. Stratul Prandtl + Stratul Ekman
4. Stratul atmosferic liber (>1 km)