RELIEFUL BAZINELOR OCEANICE

Oceanul Pacific este situat între Asia, Americi, Australia şi Antarctica. El este
legat cu Oceanul Arctic prin strâmtoarea Bering, iar cu Oceanul Atlantic prin strâmtoarea
Drake. Hotarul cu Oceanul Indian trece pe linia care uneşte peninsula Malacca, insulele
Sumatera, Djawa şi ţărmurile de răsărit ale Australiei şi insulei Tasmania. Suprafaţa lui
este de 160 milioane km², iar împreună cu mările mărginaşe – 178,7 milioane km², ceea
ce constituie ½ din suprafaţa oceanului planetar. Volumul de apă este de 707,1 milioane
km².Adâncimi mari sunt situate în apropierea ţărmurilor muntoase: groapa Chile (8063
m), groapa Kurilelor (10542 m), groapa Japoniei (10347 m), groapa Marianelor (11022
m), groapa Tonga (10882 m). Peste ⅜ din suprafaţă este ocupată de adâncimi mai mari de
4000 m, iar ⅛ – cu adâncimi de peste 5000 m. Relieful fundului Oceanului Pacific este
foarte variat. Regiunile adânci alternează cu înălţimi ce trec în lanţuri şi grupuri de insule.
Între aceste formaţiuni ale reliefului oceanic se află depresiuni submarine cu adâncimea
de 4500 – 6700 m (depresiunile Pacifică Centrală, Pacifică de Nord-Est şi Pacifică de
Nord-Vest, Marianelor, Filipinelor, Malaeziei, Pacifică de Sud, Peruană, Chiliană etc.).
Din suprafaţa totală a Oceanului Pacific 18,7 milioane km² revin mărilor şi golfurilor.

Oceanul Atlantic este situat între Europa, Africa, America şi Antarctica. La sud-
vest se uneşte cu Oceanul Pacific prin strâmtoarea Drake, iar la sud-est se contopeşte cu
apele Oceanului Indian de la Capul Acelor până în Antarctica (pe meridianul 21 °C). În
partea de nord, Oceanul Atlantic se uneşte cu Oceanul Arctic. Hotarul dintre aceste două
oceane trece pe linia insulelor Norvegiei (Stadt), Islanda, Shetland, Groenlanda. Aici sunt
situate praguri submarine cu adâncimea de 200 – 600 m, care separă apele Oceanului
Atlantic de apele Oceanului Arctic.Suprafaţa Oceanului Atlantic este de 83,132 milioane
km², iar împreună cu mările – de 91,7 milioane km². Are un volum de apă de 330
milioane km³. Adâncimea medie este de 3602 m, iar cea maximă – de 8742 m (groapa
Puerto-Rico). Oceanul Atlantic are forma literei latine „S” sau a unei văi lungi cu
ţărmurile aproape paralele.De-a lungul oceanului, în direcţia meridională, se întinde
dorsala Atlantică, care are forma unei catene montane submarine. Dorsala Atlantică
desparte relieful submarin în două cuvete longitudinale. În cuveta de vest sunt situate
depresiunile Nord-Americană, Braziliană şi Argentiniană, ale căror adâncimi variază
între 5500 şi 6995 m, iar în cea de est – depresiunile Europeană-Africană, Guineei,
Angolei, Capului şi Africano-Antarctică. La suprafaţă, dorsala Atlantică este învecinată
cu o serie de insule: Azore, Madeira, Canare, Sf. Elena, Capul Verde, Trinidad şi altele.
Spre deosebire de Oceanul Pacific, ţărmurile Atlanticului sunt joase şi prezintă
continuarea unor platforme continentale. O altă particularitate este prezenţa unor văi şi
canioane submarine cu lungimi foarte mari. Aceste forme de relief au fost atestate în
depresiunea Nord-Atlantică şi depresiunea Braziliană. Ele se întind pe o lungime de 4500
– 6000 km şi au o lăţime de 2 – 9 km.
 Oceanul Indian este mai mic, având suprafaţa de 76,2 milioane km², iar volumul
de apă – de 284,6 milioane km³. Adâncimea lui medie este 3736 m. La nord, Oceanul
Indian este mărginit de ţărmurile sudice ale Asiei, la vest – de continentul Africa. De la
Capul Acelor (pe linia meridianului 21°E) până în Antarctica se uneşte cu apele
Oceanului Atlantic. La est, Oceanul Indian este delimitat de peninsula Malacca, insulele
Sumatera, Djawa, Flores, Australia, iar de la Insula Tasmania (pe meridianul 147°E) până
în Antarctica se uneşte cu apele Oceanului Pacific.Relieful fundului Oceanului Indian
este împărţit de dorsala submarină în două bazine: Indian de Vest şi Indian de Est.
Bazinul Indian de Vest are un relief complex şi o serie de insule ce ies la suprafaţă:
Madagascar, Seychell, Amirante ş. a. În acest bazin se disting mai multe depresiuni:
Arabiei, Somaliei, Madagascar, Mozambicului, Crozet, Australo-Antarctică, care au
adâncimi cuprinse între 5000 şi 6400 m. Bazinul Indian de Est are un relief mai nivelat şi
este delimitat de dorsala Est-Indiană, situată pe linia meridianului 90 °E. În acest bazin se
disting următoarele depresiuni: Central-Indiană, Vest-Australiană şi Australiei de Sud.
Adâncimea acestor depresiuni variază de la 3000 la 7450 m. Platforma continentală
(regiunea de şelf) este dezvoltată în golful Bengal.

Oceanul Arctic este situat în emisfera boreală şi este delimitat de coastele

nordice ale Americii, Asiei şi Europei. Oceanul Arctic face legătură cu Oceanul Pacific
prin strâmtoarea Bering, iar cu Oceanul Atlantic – prin Marea Norvegiei şi Marea
Groenlandei. În comparaţie cu celelalte oceane, are o suprafaţă mult mai mică: 14,7
milioane km², volumul de apă fiind 16,4 milioane km³. Adâncimea maximă este 5449 m.
Relieful fundului Oceanului Arctic este foarte complicat. Platforme vaste continentale
trec în depresiuni, despărţite fiind de dorsale submarine.Între Groenlanda şi insulele
Spitzberg se află pragul Nansen, care separă oceanul în bazinul Nord-European şi bazinul
Nord-Polar (arctic). În bazinul Nord-Polar se află două dorsale mari (Lomonosov şi
Mendeleev), care îl împart în două cuvete marine: Canadiană-Siberiană (cu adâncimea de
4683 m) şi Groenlando-Europeană (cu adâncimea de 5449 m). Între dorsalele Oceanului
Arctic sunt situate trei depresiuni: Beaufort, Nansen şi Makarov, ale căror adâncimi
variază de la 4683 până la 5449 m Mările şi golfurile sunt situate pe platforma
continentală şi fac parte din grupul mărilor mărginaşe, cu excepţia Mării Albe, care poate
fi considerată de tip mediteranean. Bazinul Nord-European include Marea Barents, Marea
Albă, Marea Norvegiei, Marea Groenlandei.Pe lângă oceanele binecunoscute, mai există
şi Oceanul Antarctic, numit astfel în 2000. El înconjoară continentul Antarctica, limita
sa de nord fiind paralela de 60°E.