Indicativ: GP 052-2000
Cuprins
* GENERALITĂŢI
* SCHEME DE LEGARE LA PAMANT
* ELEMENTE DE CALCUL SI DIMENSIONARE A INSTALATIILOR ELECTRICE
* PROTECTII SI MASURI DE PROTECTIE
* MATERIALE ELECTRICE
* VERIFICARI
* INSTALATII ELECTRICE IN SPATII SPECIALE
* Anexa 1: PRINCIPALELE PRESCRIPTII TEHNICE
* Anexa 2: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR
* Anexa 3: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE
* Anexa 4: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE
* Anexa 5: METODA SIMPLIFICATA PENTRU DETERMINAREA SECTIUNII
CONDUCTOARELOR SI PENTRU ALEGEREA DISPOZITIVELOR DE PROTECTIE
* Anexa 6: DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSATOARE LA UN
CONSUMATOR
* Anexa 7: ALEGEREA SECTIUNII CONDUCTOARELOR DE PROTECTIE SI NEUTRU
* Anexa 8: ALEGEREA CARACTERISTICILOR MATERIALELOR ELECTRICE IN FUNCTIE
DE CARACTERISTICILE MOTOARELOR (PORNIRE DIRECTA)
* Anexa 9: PUTERI INSTALATE SI UTILE
* Anexa 10: EXEMPLE DE SCHEME ELECTRICE PENTRU ALIMENTAREA
RECEPTOARELOR CU ROL DE SIGURANTA LA FOC SI PENTRU ILUMINATUL DE
SIGURANTA
1. GENERALITĂŢI
1.1.2. Principalele prescripţii tehnice conexe ale ghidului sunt cuprinse în anexa 1.
1.2.1. Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se face astfel încât acestea să realizeze şi
să menţină, pe întreaga durată de utilizare, următoarele cerinţe:
- rezistenţa şi stabilitatea;
- siguranţa în exploatare;
- siguranţa la foc;
1.2.2. Materialele electrice (conductoare, cabluri, aparate, echipamente, receptoare) noi, utilizate
în instalaţiile electrice, trebuie să aibă caracteristici tehnice ale căror performanţe să conducă la
îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, conform Legii 10/95 a calităţii în construcţii şi să aibă
certificarea de conformitate a calităţii potrivit prevederilor regulamentului privind certificarea de
conformitate a calităţii produselor folosite în construcţii aprobat cu HG nr. 766/97.
- grup electrogen;
- baterii de acumulatoare;
1.3.2. Puterea surselor alimentare de rezervă se stabileşte ţinând seama de puterea cerută de
instalaţia electrică sau partea din instalaţia electrică care trebuie alimentată de acestea (puterea
receptoarelor "de importanţă deosebită" în funcţiune simultană) şi de recomandările furnizorului
acestor surse.
1.4.1. Materialele electrice trebuie să poată suporta în funcţionare normală fără să se defecteze,
influenţele externe existente la locul de amplasare, în mod special praful, umiditatea şi şocurile
mecanice.
1.5.1. Instalaţiile electrice se proiectează şi se execută astfel încât la folosirea lor în condiţii care
pot fi în mod normal prevăzute, utilizatorii, bunurile acestora şi materialele instalaţiilor electrice să
fie protejate împotriva pericolelor şi a pierderilor ce ar putea rezulta.
- supracurenţilor;
- curenţilor de defect;
- supratensiunilor;
1.5.3. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor directe nu trebuie să permită atingerea părţilor
aflate sub tensiune în timpul funcţionării normale.
1.5.4. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor indirecte nu trebuie să permită atingerea unor
mase puse sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
1.5.5. Clasele de protecţie în care se încadrează materialele electrice din punct de vedere al
protecţiei la şocuri electrice, trebuie să fie conform STAS 11054.
1.5.6. Protecţia împotriva efectelor termice în funcţionare normală trebuie realizată instalând
materialele electrice astfel încât să fie eliminate atât riscul aprinderii materialelor şi substanţelor
inflamabile şi a materialelor combustibile datorită temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice
cât şi riscul ca utilizatorii să sufere arsuri.
1.5.8. Protecţia împotriva curenţilor de defect trebuie să asigure protecţia conductoarelor, altele
decât cele active, şi a altor părţi destinate a fi parcurse de curenţii de defect, astfel încât să poată
suporta curenţii respectivi fără a atinge temperaturi foarte ridicate şi tensiunile de atingere să nu
depăşească tensiunea maximă admisă (50V).
1.5.9. Protecţia împotriva supratensiunilor trebuie să asigure protecţia utilizatorilor şi a bunurilor
acestora precum şi a materialelor electrice împotriva efectelor unui defect între părţi active ale
circuitelor de tensiuni diferite şi să limiteze tensiunile interne de comutaţie sau externe din
descărcări atmosferice la valori admise de ţinere ale izolaţiei aparatelor electrice.
[top]
2.1. La instalaţiile electrice, conform normativului I.7, sunt avute în vedere trei tipuri de scheme
de legare la pământ: TT, TN şi IT.
2.2. Schemele de legare la pământ sunt simbolizate conform SR CEI 364 prin 2, 3 sau 4 litere
având următoarele semnificaţii:
I - nici un conductor activ nu este legat la pământ sau un punct (punctul neutru) al reţelei este
legat la pământ printr-o impedanţă;
T - masele sunt legate direct la pământ, independent de eventuala legare la pământ a alimentării;
N - masele instalaţiei alimentate sunt legate direct la punctul neutru al sursei de alimentare care
este legat la pământ;
C - conductor PEN, funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie (PE) sunt
îndeplinite de acelaşi conductor (PEN);
SCHEMA TT
2.3. Schema TT are următoarele caracteristici (vezi fig. 2.1 şi fig. 2.2):
- masele instalaţiei electrice sunt legate la prize de pământ distincte, din punct de vedere electric,
de priza de pământ a alimentării.
2.4. În schema TT, curentul de defect Id dintre fază şi masă are o valoare inferioară curentului de
scurtcircuit dar poate fi suficient de mare pentru a provoca apariţia unei tensiuni de atingere
periculoase.
Rezistenţa de dispersie Rm a prizei de pământ a maselor trebuie să aibă o valoare astfel aleasă
încât, în cazul unui defect, tensiunea de atingere să nu depăşească valoarea limită admisă de 50
V.c.a. şi 120 V.c.c. Curentul de defect Id trebuie să îndeplinească condiţia:
în care:
2.5. În cazul schemei TT se pot folosi pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie dispozitive
diferenţiale reziduale al căror curent diferenţial nominal (I n) se alege astfel încât să fie respectată
condiţia:
In ≤ Id
2.6. În cazul în care curentul de defect Id calculat depăşeşte curentul de rupere al întreruptorului
asociat dispozitivului diferenţial rezidual utilizat, acesta trebuie însoţit obligatoriu de dispozitive de
protecţie împotriva curenţilor de scurt circuit (siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate).
If ≤ In
în care:
If, curentul de funcţionare al fuzibilului într-un timp t ≤ 0,4 s pentru tensiunea de 230/400 V.c.a.
(A);
Im ≤ I n
în care:
2.7. Toate masele protejate de acelaşi dispozitiv diferenţial trebuie legat la aceeaşi priză de
pământ.
2.8. Toate masele simultan accesibile trebuie legate la aceeaşi priză de pământ.
SCHEMA TN
- masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul neutru prin conductoare de protecţie.
2.10. Se disting trei tipuri de scheme TN, în funcţie de modul dispunere a conductorului neutru şi
a conductorului de protecţie:
- Schema TN-S, în care conductorul de protecţie (PE) este diferit de conductorul neutru (N) şi
este utilizat în întreaga instalaţie (vezi fig. 2.3.)
- Schema TN-C-S, în care funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de un singur
conductor (PEN) pentru o porţiune a schemei (vezi fig. 2.4.)
- Schema TN-C, care în funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi
conductor (PEN) în întreaga schemă (vezi fig. 2.5 şi fig. 2.6). Schema TN-S şi schema TN-C pot
fi utilizate în aceeaşi instalaţie cu condiţia ca schema TN-S să fie realizată întotdeauna în aval şi
niciodată în amonte faţă de TN-C.
2.11. În schema TN, deoarece valoarea impedanţei Z a buclei de defect este mică (aceasta fiind
constituită numai din elemente galvanice - conductoare active şi de protecţie) şi curentul de
defect Id, între fază şi masă, ia valori mari.
în care:
2.12. În caz de defect, tensiunea de atingere nu trebuie să depăşească valoarea limită admisă şi
deci trebuie să fie îndeplinită relaţia:
Face excepţie schema TN-C în care executarea legăturilor echipotenţiale este obligatorie în orice
situaţie.
2.13. În cazul schemei TN-S se pot folosi dispozitive diferenţiale reziduale pentru protecţia
împotriva defectelor de izolaţie (protecţia instalaţiei şi a utilizatorilor împotriva efectelor curenţilor
de defect), deoarece datorită separării conductorului neutru (N) de conductorul de protecţie (PE),
funcţionarea dispozitivului diferenţial este posibilă.
2.14. În cazul schemei TN-C nu se pot folosi dispozitive diferenţiale împotriva curenţilor de defect
datorită utilizării unui singur conductor cu funcţia de neutru şi de protecţie (PEN). În acest caz
funcţionarea dispozitivelor diferenţiale reziduale nu este posibilă.
2.15. În schema TN, dispozitivele de protecţie la scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee
electromagnetice) pot asigura şi protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă.
2.16. Pe conductorul PEN (schema TN-C) este interzisă montarea oricărui dispozitiv de separare,
protecţie sau comandă.
NOTĂ: Curentul de fugă este curentul care circulă necontrolat la pământ sau între elemente
conductoare externe într-un circuit fără defect.
SCHEMA IT
- punctul neutru al alimentării este fie izolat faţă de pământ, fie legat de pământ printr-o
impedanţă Z;
- masele instalaţiei electrice alimentate sunt legate la pământ separat faţă de neutrul alimentării.
Schema IT (vezi fig. 2.7) este specifică în cazul alimentării consumatorilor din posturi de
transformare proprii, prevăzute cu personal calificat de întreţinere.
2.19. În schema IT, curentul Idl care apare la primul defect între o fază şi masă (vezi fig. 2.8) are o
valoare prea mică pentru a putea provoca apariţia unei tensiuni periculoase, dar permite
continuarea alimentării.
Curentul primului defect se poate închide prin impedanţa Z de legare la pământ a neutrului şi în
acest fel se poate semnaliza apariţia defectului.
Trebuie prevăzut un echipament de control permanent al izolaţiei (CPI) care la trecerea curentului
de defect Idl, semnalizează apariţia primului defect de izolare.
În schema IT, limitarea intensităţii curentului primului defect poate fi obţinută fie prin absenţa
legăturii la pământ a punctului neutru, fie prin folosirea unei valori mari prin impedanţa Z inserate
între neutru şi pământ.
2.20. În cazul apariţiei celui de-al doilea defect, impedanţa Zj a buclei de defect scade până la
valori apropiate de zero, ceea ce conduce la apariţia unui curent de defect Id2, practic un curent
de scurtcircuit care poate fi stabilit cu relaţia:
în care:
2.21. Schema IT impune legături echipotenţiale suplimentare pentru masele instalaţiei sau, în
lipsa acestora, dispozitive diferenţiale reziduale având caracteristici alese conform art. 2.5.
2.22. În schema IT, la apariţia unui al doilea defect, protecţia împotriva şocurilor electrice se
asigură:
- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TN, dacă toate masele sunt conectate între ele;
- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TT, dacă masele nu sunt legate între ele.
Tabelul 2.1.
* Este necesară schimbarea schemei de legare la pământ dacă aceasta este în exploatare.
2.24. După tipul receptoarelor, schemele de legare la pământ se pot alege conform tabelului 2.2.
Tabelul 2.2
* Este necesară schimbarea schemei de legare la pământ dacă aceasta este în exploatare.
- la echipamente electronice de putere, tehnică de calcul, maţini de gătit electrice, având curenţi
de fugă de valori mari - schema TN.
Tabelul 2.3.
Protecţie contra perturbaţiilor Schemele TT, TN-S şi IT pot satisfae toate criteriile de
electromagnetice compatibilitate electromagnetică.
[top]
- alegerea secţiunii conductelor sau cablurilor electrice pentru condiţiile concrete de utilizare
(regim permanent sau intermitent) şi de montare (în tuburi de protecţie, în aer, în sol etc.);
3.2.2. Puterea electrică absorbită, denumită convenţional putere de calcul P c, depinde de puterea
instalată Pi şi randamentul receptorului , precum şi de încărcarea lui (Ci). În cazul în care din
circuitul sau coloana respectivă se alimentează mai multe receptoare, trebuie să se ţină seama şi
de simultaneitatea acestora în funcţionare (C s). Puterea de calcul Pc se poate determina cu relaţia
următoare:
P c = Cc x P i
în care:
C c = Ci x C s
unde:
Ci, coeficientul de încărcare a receptorului (raportul dintre puterea cu care este încărcat
receptorul şi puterea instalată a acestuia);
3.2.3. Puterea instalată pentru un circuit sau o coloană, P i, este egală cu suma puterilor nominale
Pn ale receptoarelor alimentate, cu următoarele precizări:
- pentru instalaţii de iluminat cu lămpi de descărcări, puterea instalată este egală cu suma
puterilor nominale ale lămpilor şi balasturilor;
- pentru motoare electrice cu regim de lucru practic permanent, puterea instalată este egală cu
puterea nominală Pn indicată pe maşină (puterea la axul motorului); în cazul motoarelor electrice
- pentru cuptoarele electrice alimentate prin transformator propriu, puterea instalată P i = Sncosn
în care Sn şi cosn sunt puterea nominală şi factorul de putere al cuptorului.
3.3.1. În cazul circuitelor monofazate pentru receptoare de iluminat şi de prize, curentul de calcul
se poate determina cu relaţia:
în care:
Dacă din circuitul de prize monofazat se alimentează un receptor de forţă, curentul de calcul se
stabileşte cu relaţia:
în care:
3.3.2. Puterile instalate maxime Pi pe un circuit de iluminat şi prize, conform valorilor prevăzute în
normativul I.7, sunt următoarele:
a) pe un circuit de iluminat:
- în general, PiL = 3 kW
c) pe un circuit de priză separat pentru receptoare de forţă monofazate (maşini de gătit electrice,
de spălat vase, de spălat rufe, de condiţionare, boilere etc.) Pi = Pn a receptorului.
- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere ameliorat şi alte lămpi cu descărcări, cos = 0,95;
În tabelul 3.1. se dau valorile pentru cos şi tg pentru câteva receptoare uzuale.
Tabelul 3.1.
0% 0,17 5,80
Motor asincron
25% 0,55 1,52
Lămpi incandenscente - 1 0
1 0
Cuptoare cu rezistenţă, cuptoare -
cu inducţie cu compensare proprie 0,85 0,62
3.3.4. Randamentul al receptoarelor de forţă monofazate, dacă nu este cunoscut din prospectul
receptorului, se poate considera egal cu 0,8. El variază, având valori sub 0,8 la motoare de puteri
mici, sub 3 kW şi scade dacă motorul este sub sau supraîncărcat, aşa cum se vede din tabelul
3.2.
Tabelul 3.2.
93,5 95 95 94,5
92,5 94 94 93,5
91,5 93 93 92,5
91 92 92 91,5
90 91 91 90
89 90 90 89
88 89 89 88
87 88 88 87
86 87 87 86
85 86 86 85
84 85 85 83,5
83 84 84 82,5
82 83 83 81,5
81 82 82 80,5
80 81 81 79,5
79 80 80 78,5
77 79,5 79 77,5
74 77,5 77 75
73 76 76 74
72 75 75 73
71 74 74 72
70 73 73 71
68 72 72 71
67 71 71 69
66 70 70 68
65 69 69 67
64 67,5 68 66
62 66,5 67 65
61 65 66 64
60 64 66 64
59 63 64 62
57 62 63 61
56 60,5 62 60,5
55 59,5 61 59,5
54 58,5 60 58,5
53 58 59 57
52 57 58 56
51 55 57 55
49 54 56 54
47 52 55 53
46 51 54 52
45 50 53 51
3.3.5. În cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determină
cu relaţia următoare (în condiţiile în care repartizarea pe circuite este practic uniformă):
în care:
Puterea instalată pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie să fie de cel
mult 8 kW.
3.3.6. Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizează în cazul sistemelor de iluminat cu
număr mare de corpuri de iluminat (săli de sport, de spectacole, în hale industriale etc.) şi atunci
când este necesară limitarea la maxim a efectului stroboscopic al lămpilor cu descărcări (în săli
de sport, hale industriale etc.).
3.3.7. Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forţă, de obicei se alimentează un singur
receptor, astfel încât curentul de calcul se poate determina cu relaţiile următoare:
in care:
Pi, puterea instalată a receptorului de forţă; Pi este o putere electrică activă absorbită, în relaţie
nu se foloseşte ;
Ci, coeficientul de încărcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau tehnolog. În
tabelele 3.1 şi 3.2 se dau valorile randamentelor şi factorilor de putere pentru motoarele
asincrone la încărcare de 50%, 75%, 100% şi 120%.
În tabelul 3.3 se dau valorile pentru Cc, Ci, cos şi tg pentru o serie de receptoare.
Tabelul 3.3.
Nr.
crt.
Categorii de receptoare Ci Cc cos tg
0 1 2 3 4 5
2 Motoarele ventilatoarelor pentru
condiţionarea aerului şi 0,70 0,25
aerotermelor
6 Instalaţii de preparare a
0,4...0,5 0,30 0,75 0,88
pământurilor şi nisipurilor
12 Cuptoare de inducţie
15 Instalaţii de iluminat
- depozite 0,5
3.3.8. Un circuit trifazat de forţă poate alimenta mai multe receptoare în cazurile prevăzute în
normativul I.7 în următoarele condiţii: dacă ele sunt de aceeaşi natură şi sunt utilizate în acelaşi
scop, puterea lor nedepăşind 15 kw şi dacă au protecţie comună la scurtcircuit.
În anexa 2 se dau, pentru cazul garsonierelor şi apartamentelor din blocuri de locuinţe, valorile
coeficientului de cerere, de simultaneitate şi ale curenţilor de calcul precum şi secţiunile
conductoarelor coloanelor.
3.3.9. În cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat şi prize (folosite pentru tablouri
cu puteri instalate mici în clădiri de locuit şi social-culturale), curentul de calcul se stabileşte cu
relaţia următoare:
în care:
Pc = Pi, puterea instalată a tabloului, egală cu suma puterilor instalate ale circuitelor alimentate
din tablou (W);
cosmed factorul de putere mediu al receptoarelor alimentate din tablou, care pentru receptoare
preponderent de lumină este cosmed = 0,95, iar dacă puterea receptoarelor alimentate din priză
este semnificativă (>30%), se poate lua cosmed = 0,9; atunci când se cunoaşte cu precizie
destinaţia circuitelor de priză, respectiv caracteristicile electrice ale receptoarelor, cos med se
determină astfel:
unde: lca şi lcr sunt componentele activă şi reactivă ale curentului de calcul care se pot calcula
conform relaţiilor de la art. 3.3.10.
3.3.10. Pentru coloanele trifazate pentru tablouri pentru iluminat şi prize având puterea uniform
distribuită pe faze, curentul de calcul pe fază se determină cu relaţia de la art. 3.3.5. Puterea
instalată pe tablou, Pi, rezultă din însumarea puterilor instalate ale circuitelor electrice alimentate
din tablou.
în care:
Ica, componenta activă a curentului de calcul (A), care poate fi stabilită cu relaţia:
unde simbolurile "I" şi "p"se referă la circuitele de iluminat, respectiv de priză ale fazei respective;
3.3.11. La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor
de alimentare din clădirile de locuit şi coloanele magistrale, relaţia generală de la art. 3.3.5.
pentru curentul de calcul devine:
în care:
Cs, Ci, Pi, cos, au semnificaţiile cunoscute din articolele precedente cu următoarele precizări:
3.3.12. Curentul de calcul al coloanei trifazate pentru tablourile de iluminat şi proze, în cazul în
care receptoarele ce vor fi alimentate din prize este comparabilă cu cea a receptoarelor de
iluminat, trebuie stabilit pentru fiecare fază, utilizându-se în vederea alegerii secţiunii coloanei cea
mai mare valoare rezultată. Curentul de calcul se poate stabili cu relaţia:
3.3.13. Coloanele trifazate ale tablourilor secundare de forţă alimentează de obicei tablouri de
forţă pentru un număr de receptoare de acelaşi fel. Curentul de calcul se determină cu relaţia de
la art. 3.3.12., în care componentele activă şi reactivă se stabilesc făcând unele ipoteze de calcul.
Se consideră că tabloul respectiv alimentează "N" receptoare (circuite) oarecare, având
caracteristicile Pik, cosk, k unde k = 1...N, numai un număr "m" de receptoare (circuite)
funcţionând simultan. Simultaneitatea se apreciază pentru cazul de funcţionare cel mai
dezavantajos. Alegerea celor "m" receptoare se face împreună cu tehnologul pe baza unei
analize atente a utilizării celor "m" receptoare. Se pot folosi următoarele relaţii pentru
determinarea componentelor Ica şi Icr ale curentului de calcul;
3.3.14. În cazul coloanelor trifazate ale tablourilor generale de forţă (coloane generale), curentul
de calcul se determină cu relaţia de la art. 3.3.12. în care componentele activă şi reactivă se
stabilesc ca sume ale curenţilor respectivi pentru un număr k = 1...N de coloane ce pleacă din
tablou astfel:
în care:
în care:
în care:
Iadm, curentul maxim admisibil în conductoare sau cabluri, stabilit în funcţie de natura, izolaţia,
modul de pozare, temperatura mediului în condiţiile date de normativul I. 7 şi art. 3.4.3. (A);
Ic, curentul de calcul determinat pentru situaţia dată conform art. 3.2. (A);
3.4.3. Pentru cablurile electrice, în afară de condiţiile din normativul I.7, la stabilirea curentului
maxim admisibil corectat se ţine seama de condiţiile concrete de pozare a cablurilor prin
coeficienţii de corecţie daţi în normativul I.7.
3.4.4. Condiţia de rezistenţă mecanică se consideră îndeplinită dacă secţiunea aleasă este cel
puţin egală cu secţiunea minimă admisă de normativul I.7.
3.4.5. Secţiunea aleasă pe baza condiţiilor de la art. 3.4.2. şi 3.4.3. şi a condiţiilor de protecţie la
suprasarcină şi scurtcircuit se verifică la condiţia de stabilitate termică în regim de scurtă durată,
la pornire determinându-se densitatea de curent.
Varianta I
în care:
Ip = k x I n
unde:
Tabelul 3.4.
unde:
Varianta 2
3.4.8. Verificarea secţiunilor alese la pierderi de tensiune se face numai după ce verificările de la
art. 3.4.2, 3.4.4. şi 3.4.5. au fost făcute pentru toate circuitele şi coloanele. Valorile admise ale
pierderilor de tensiune între originea instalaţiei (cofret sau post de transformare) şi cel mai
îndepărtat receptor, faţă de tensiunea nominală, nu trebuie să depăşească limitele reglementate
în normativul I.7 şi prezentate în tabelul 3.5.
Pe tronsonul pe care nu este îndeplinită condiţia privind căderea de tensiune admisă, secţiunile
trebuie mărite până când se obţine respectarea condiţiei, conform tabelului 3.5.
Tabelul 3.5.
U%
Tipul alimentării
Note:
1. Pierderi de tensiune mai mari decât cele din tabel pot fi admise:
- în cazuri speciale.
- supratensiunile tranzitorii;
în care:
- circuite monofazate:
- coloane monofazate:
în care:
- circuite monofazate:
în care:
unde Ppmax este puterea de pornire, iar este suma celorlalte N-1 motoare în funcţiune;
3.4.12. Secţiunea conductorului neutru (N) este egală cu secţiunea conductorului de fază:
3.4.13. Secţiunea conductorului neutru (N) în circuitele trifazate poate fi inferioară cu o treaptă
faţă de secţiunea unei faze în cazul în care secţiunea fazei este mai mare de 16 mm 2 Cu sau 25
mm2 Al, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- curentul maxim care ar putea trece prin conductorul neutru în serviciu normal nu este mai mare
decât curentul admis care corespunde secţiunii reduse a neutrului (practic dacă sarcinile sunt
uniform distribuite pe faze);
- secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală cu 16 mm 2 Cu sau 25 mm2 Al.
3.4.14. Conductorul neutru nu poate fi folosit în comun pentru mai multe circuite individuale.
3.4.15. Secţiunea conductorului de protecţie (PE) se alege din tabelul 3.6. aplicabil pentru cazul
în care conductorul de protecţie şi de fază sunt din acelaşi material. În cazul în care acestea sunt
din materiale diferite, secţiunea conductorului de protecţie se stabileşte astfel încât secţiunea
aleasă să aibă conductibilitatea echivalentă cu aceea rezultată prin aplicarea tabelului 3.6.
Tabelul 3.6.
SF ≤ 16 SF
16 < SF ≤ 35 16
SF > 35 SF / 2
În situaţia în care conductorul de protecţie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un cablu
sau conductoare în tuburi), sau este din Al, secţiunea lui trebuie să fie cel puţin egală cu 4 mm 2.
3.4.16. Un conductor PE utilizat în comun pentru mai multe circuite trebuie să aibă secţiunea
dimensionată în funcţie de secţiunea de fază cea mai mare.
3.4.17. Secţiunea conductorului PEN trebuie să fie egală cel puţin cu 10 mm 2 la Cu şi 16 mm2
pentru Al.
3.4.18. În anexa 8 se prezintă o metodă rapidă de stabilire a secţiunii conductoarelor circuitelor
de alimentare pentru gama de motoare produse în ţară, precum şi a caracteristicilor dispozitivelor
de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit pentru acestea.
[top]
4.1.1. Consecinţele şocului electric la care a fost supusă o persoană depind de intensitatea
curentului electric şi de timpul în care acesta străbate corpul uman. Intensitatea curentului electric
depinde de: tensiunea de atingere aplicată utilizatorului, de impedanţa traiectoriei străbătute cât
şi de caracteristicile corpului uman (umiditatea pielii, transpiraţie, prezenţa unor răni etc.).
4.1.2. Efectele curentului electric asupra corpului uman depind de natura acestuia: alternativ sau
continuu.
4.1.3. Curentul alternativ cu frecvenţa cuprinsă între 15 100 Hz, conform SR CEI 60497-1,
produce următoarele efecte (vezi fig. 4.1):
4.1.4. În curent continuu, conform SR CEI 60497-1, curentul care prezintă aceeaşi probabilitate
de a provoca fibrilaţie ventriculară se stabileşte pe baza multiplicării cu factorul K de echivalare
între curent continuu şi curent alternativ.
De exemplu, pentru durate de şoc mai mari decât durata unui ciclu cardiac (peste 400 ms)
factorul K de echivalare are valoarea:
- termice;
- electrotermice.
- atingerilor indirecte.
4.1.7. Măsurile de protecţie diferite aplicate într-o instalaţie nu trebuie să se influenţeze şi nici să
se anuleze mutual.
4.1.8. Protecţia împotriva atingerilor directe sau indirecte (protecţia completă) se consideră
realizată dacă se aplică protecţia prin "alimentare la tensiune foarte joasă de securitate" cu
circuitul de protecţie nelegat la pământ (TFJS) sau cu circuitul de protecţie legat la pământ
(TFJP) şi dacă următoarele condiţii sunt simultan îndeplinite:
- tensiunea nominală este mai mică decât limita superioară a domeniului I de tensiuni (50V c.a.
sau 120 V c.c.);
- sursa de alimentare este conform normativului I.7 şi art. 4.1.9. şi art. 4.1.10.;
- circuitele TFJS sau TFJP îndeplinesc condiţiile din normativul I.7 cu precizările de la art.
4.1.11...4.1.17.
- transformatoare de separare;
- surse de curent cu grad de siguranţă echivalent cu gradul unui transformator de separare (de
ex. motor şi generator separate, grup motor - generator cu înfăşurări separate electric);
- surse electrochimice (acumulatoare) sau alte surse ce nu depind de circuite de alte tensiuni
(grup motor termic - generator);
4.1.10. Părţile active ale circuitelor TFJS şi TFJP trebuie să fie separate electric de oricare alt
circuit. Trebuie luate măsuri pentru asigurarea unei separări cel puţin echivalentă cu aceea dintre
circuitele primare şi secundare ale transformatorului de separare.
4.1.11. Toate conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie separate fizic de orice alt
circuit, în condiţiile date în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Condiţie Simbol
Separare fizică de orice alt circuit electric
4.1.12. Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
Fişele circuitelor TFJS şi TFJP trebuie realizate astfel încât să nu poată fi introduse în prizele
circuitelor de alte tensiuni.
4.1.13. Părţile active ale circuitelor TFJS nu trebuie să fie legate electric nici la pământ, nici la
părţile active şi nici la conductoarele de protecţie ale altor circuite electrice.
- la pământ;
4.1.15. Dacă tensiunea nominală a circuitului este mai mare de 25 V c.a. sau 60V c.c., toate
părţile active trebuie să fie protejate suplimentar împotriva atingerilor directe fie prin bariere sau
învelişuri cu grad de protecţie minim IP 2X, fie printr-o izolaţie care să poată suporta tensiunea de
încercare de 500 V timp de 1 minut.
Pentru tensiuni nominale sub aceste valori nu este necesară protecţia împotriva atingerilor
directe.
4.1.16. Atunci când circuitele de protecţie sunt legate la pământ şi nu se impune TFJS, trebuie
asigurată protecţia împotriva atingerilor directe prin:
- o izolaţie care să suporte o tensiune alternativă de 500 V, valoare eficace, timp de 1 minut.
Protecţia împotriva atingerilor directe nu este necesară pentru materialele electrice aflate în
interiorul zonei de influenţă a unei legături echipotenţiale şi dacă tensiunea nominală nu este
superioară tensiunii de 25V c.a. sau 60V c.c.
4.1.17. Protecţia împotriva atingerilor directe se realizează cu măsuri prin care atingerea de către
utilizatori a conductoarelor şi elementelor conductoare destinate a fi în mod normal sub tensiune,
să nu fie posibilă. Nici un conductor şi nici o parte electrică activă, inclusiv conductoarele N, nu
trebuie să fie accesibile omului.
4.1.18. Măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe pot fi complete, parţiale şi suplimentare.
Ele au în general numai aplicare locală (nu se aplică întregii instalaţii electrice), aşa cum se vede
în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2.
Măsuri complete
- conductoare izolate;
1 Izolarea părţilor active
- cabluri;
- aparate de uz casnic;
- aparate mici.
- dulapuri;
2 Bariere sau carcase
- cofrete;
- tablouri
3 Tensiune foarte joasă de securitate (TFJS) sau Încăperi conductoare d.p.d.v.
(TFJP) electric
Măsuri parţiale
- linii aeriene;
5 Amplasare în afara zonei de accesibilitate
- băi;
- duşuri;
- piscine.
Măsuri suplimentare
- amplasamente exterioare;
6 Dispozitive de protecţie diferenţiale (I n ≤ 30mA)
- instalaţii de şantier.
d) În încăperile şi zonele de lucru pentru operaţii de sudare cu arc electric şi în cele pentru
instalaţii de electroliză dacă tensiunile de lucru nu depăşesc 1000V c.a. sau 1500V c.c.;
f) În situaţiile în care instalaţiile electrice sunt realizate astfel încât persoanele nu pot fi simultan în
contact, nici direct, nici prin intermediul unor obiecte care în mod obişnuit le manevrează sau
transportă, cu mase cu defecte accidentale de izolaţie, cu două părţi conductoare (părţi active,
mase sau elemente conductoare) în care diferenţa de potenţial poate fi mai mare de:
h) La racordul părţilor mobile ale materialelor electrice, cum sunt de exemplu cărucioarele
podurilor rulante sau chiar podurile rulante, dacă acesta se realizează cu ajutorul unor distribuţii
electrice flexibile sau prin linii de contact fixe, protejate împotriva atingerilor directe.
Liniile de contact al podurilor rulante pentru care nu este posibil să fie îndeplinite condiţiile
enumerate datorită radiaţiilor calorice de la materialele sau produsele manevrate, se pot realiza
cu conductoare neizolate dacă:
- tensiunea de serviciu a liniilor de contact nu depăşeşte 1000V c.a. sau 1500V c.c.;
4.1.20. Protecţia prin "izolare" se realizează prin acoperirea completă a părţilor active cu o
izolaţie care să nu poată fi scoasă decât prin distrugere. Izolaţia trebuie să fie realizată dintr-un
material izolant adaptat la tensiunea instalaţiei şi care să aibă caracteristici care îi garantează
menţinerea în stare corespunzătoare în condiţii de solicitare mecanică, termică şi electrică la care
poate fi supus. Lacurile, vopselele şi produsele analoge nu constituie un material izolant
corespunzător asigurării protecţiei.
4.1.21. Protecţia prin "bariere sau carcase" trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- părţile active trebuie să fie amplasate în interiorul unei carcase sau în spatele unui obstacol care
să aibă gradul de protecţie cel puţin IP 2X;
Materialele electrice care nu corespund acestor cerinţe trebuie să fie protejate prin bariere sau
carcase suplimentare.
4.1.22. Protecţia prin "amplasare în afara zonei de accesibilitate" se aplică numai pentru a
împiedica atingerea nedorită a părţilor active şi nu poate fi utilizată decât pentru:
- conductoarele neizolate ale distribuţiilor aeriene care fac legătura între instalaţiile electrice dintre
două clădiri aflate în aceeaşi incintă deservite exclusiv de personal special instruit, respectându-
se distanţele prevăzute în normativul I.7;
- încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuţia energiei electrice, încăperile pentru
echipamente electrice precum şi încăperile asimilate acestora (laboratoare şi platforme de
încercare a materialelor electrice) deservite exclusiv de personal special instruit, în condiţiile
normativului I.7.
Pe uşile acestor încăperi trebuie instalate indicatoare de avertizare care să semnalizeze existenţa
părţilor active neizolate sub tensiune şi interdicţia accesului tuturor persoanelor neautorizate.
NOTĂ: În alte cazuri, această protecţie se aplică ca protecţie parţială (băi, duşuri etc.)
4.1.23. În încăperea bateriilor de acumulatoare cu tensiunea de cel puţin 120 V, cu părţi active
sub tensiune neizolate, pardoseala din jurul bateriei trebuie acoperită cu material izolant, iar
bateriile vor fi dispuse astfel încât persoanele să nu poată atinge simultan părţi sub tensiune
aflate la o diferenţă de potenţial mai mare de 120 V.
4.1.24. Protecţia împotriva atingerilor indirecte se realizează cu măsuri prin care se asigură
protecţia utilizatorilor împotriva pericolelor ce pot să apară în urma atingerii unor mase puse
accidental sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
4.1.26. Măsurile de protecţie "fără întreruperea automată a alimentării" se pot aplica materialelor
electrice sau anumitor părţi din instalaţie şi trebuie să împiedice orice atingere simultană dintre o
masă şi un element conductor aflate la potenţiale diferite şi constă în:
- izolarea suplimentară;
- separarea electrică;
4.1.27. Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" se aplică prin utilizarea
unui dispozitiv de protecţie care trebuie să separe automat, într-un anumit timp, funcţie de
mărimea şi durata tensiunii de atingere, alimentarea circuitului sau materialului protejat împotriva
contactelor indirecte, în caz de defect.
- cabluri armate sau cu înveliş metalic, cu condiţia ca armătura sau învelişul metalic să fie izolate
la extremităţi astfel încât să se evite orice risc de contact între acesta şi o masă, un element
conductor sau o parte activă din punct de vedere electric.
Clasa II de protecţie este eficientă numai dacă se respectă condiţiile de alegere a gradului de
protecţie în funcţie de influenţele externe. Atunci când această protecţie nu este asigurată prin
construcţie (de ex. maşini unelte portabile utilizat în mediu umed sau exterior), trebuie luată o
măsură suplimentară de protecţie, care constă de regulă în utilizarea unui dispozitiv diferenţial de
înaltă sensibilitate (de cel mult 30 mA).
Izolarea suplimentară
4.1.29. Protecţia prin "izolare suplimentară" se foloseşte la materialele electrice care au numai o
izolaţie principală şi se realizează în timpul execuţiei instalaţiei electrice care au numai o izolaţie
principală şi se realizează în timpul execuţiei instalaţiei electrice (de exemplu folosind
conductoare electrice izolate protejate în tuburi izolante.
Izolaţia suplimentară trebuie să fie capabilă să suporte solicitările electrice, mecanice sau termic
care pot să apară în funcţionarea normală.
Izolaţia suplimentară nu trebui să fie traversată cu elemente conductoare, iar masele interne ei nu
trebuie legate la un conductor de protecţie.
Separarea electrică
4.1.30. Măsura de protecţie prin "separare electrică" se aplică ţinându-se seama de condiţiile
normativului I.7 şi de următoarele precizări:
U x L ≤ 100000
în care:
- dacă masele circuitului de separare pot veni în contact cu masele altor circuite, pentru acest
circuit se aplică condiţiile impuse pentru protecţia prin "separare electrică", iar celorlalte circuite li
se aplică măsuri de protecţie adaptate pentru aceste mase.
4.1.31. Pentru măsura de protecţie prin "amplasare la distanţă sau intercalare de obstacole",
prevederile normativului I.7 sunt îndeplinite dacă se respectă una din condiţiile următoare:
- pereţii şi planşeele încăperilor izolante trebuie să aibă o rezistenţă cel puţin egală cu:
0,5 M pentru tensiuni nominale ale instalaţiei cel mult egale cu 500 V;
1 M, pentru tensiuni nominale ale instalaţiei mai mari de 500 V măsurate în toate
punctele de măsură, conform normativului I.7.
Dacă valorile nu sunt respectate în toate punctele de măsură, atunci aceeaşi pereţi sau aceste
pardoseli sunt considerate conductoare electric din punct de vedere al protecţiei la şoc electric.
4.1.32. Măsura de protecţie prin "legături echipotenţiale locale nelegate la pământ" se aplică în
condiţiile normativului I.7 cu următoarele precizări:
- legătura echipotenţială nu trebuie să fie în legătură cu pământul nici direct nici prin intermediul
maselor sau elementelor conductoare;
- trebuie luate măsuri pentru asigurarea accesului persoanelor la amplasamentul considerat, fără
ca ele să poată fi supuse unei diferenţe de potenţial periculoase (de exemplu în cazul unei
pardoseli conductoare racordată la legăturile echipotenţiale dar izolată faţă de pământ).
4.1.33. Măsura de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie realizată astfel încât
să împiedice ca, la apariţia unui defect de izolaţie, utilizatorul să fie supus la o tensiune de
atingere periculoasă, peste 50V c.a. sau 120V c.c., un interval de timp suficient pentru a provoca
efecte patofiziologice periculoase.
Orice defect apărut într-un echipament electric şi care provoacă circulaţia unui curent, trebuie
întrerupt într-un interval de timp care să asigure protecţia persoanelor.
4.1.34. La aplicarea măsurii prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie asigurate două
condiţii:
a) Realizarea sau existenţa unui circuit, denumit "buclă de defect" pentru a permite circulaţia
curentului de defect. Construcţia acestei bucle de defect depinde de schema de legare la pământ
(TN, TT, IT).
în care:
L, lungimea conductorului.
4.1.35. În tabelul 4.3. se prezintă timpii maxim admişi ai dispozitivului de protecţie în care o
persoană poate fi supusă fără pericol la o anumită tensiune de atingere.
Tabelul 4.3.
1 2 3
< 50 5 5
50 5 5
75 0,60 5
90 0,45 5
120 0,34 5
150 0,27 1
4.1.36. Condiţia de la art. 4.1.34 punctul a) impune prevederea de conductoare de protecţie care
leagă la pământ masele tuturor echipamentelor electrice alimentate de instalaţie, astfel încât să
se constituie bucla de defect din figura 4.2, figura 4.3, figura 4.4, figura 4.5, figura 4.6, figura 4.7,
în funcţie de schemele de legare la pământ TT, TN, IT aplicate.
Condiţia de la art. 4.1.34, punctul b), impune utilizarea unui dispozitiv de întrerupere automată a
alimentării ale cărui caracteristici sunt corespunzătoare schemei de legare la pământ aplicate:
TT, TN, IT.
Legări la pământ
4.1.37. Masele trebuie să fie legate la conductoarele de protecţie în condiţiile prevăzute pentru
fiecare schemă de legare la pământ şi în condiţiile date în cap. 2.
Masele simultan accesibile trebuie să fie legate la acelaşi sistem de legare la pământ, individual,
pe grupe sau ansambluri, în condiţiile date pentru conductoarele de protecţie.
Legătura echipotenţială principală are rolul de a evita apariţia, ca urmare a unui defect de origine
exterioară a clădirii, unei diferenţe de potenţial între elementele conductoare din punct de vedere
electric din clădire.
Zona protejată de legătura echipotenţială principală cuprinde numai suprafaţa interioară clădirii
atunci când priza de pământ a maselor este legată la centura de pământ din fundaţia clădirii sau
când este legată la fundaţiile armăturii metalice ale clădirii.
4.1.39. Dacă nu pot fi respectate condiţiile de protecţie de la art. 4.1.37. pentru o instalaţie sau o
parte din instalaţie, atunci trebuie realizată o legătură locală echipotenţială, numită "suplimentară"
(vezi fig. 4.3).
Această legătură poate fi realizată pentru toată instalaţia electrică, numai pentru o parte, un
aparat sau un amplasament.
SCHEMA TT
4.1.40. În schema TT toate masele materialelor electrice protejate prin acelaşi dispozitiv de
protecţie şi toate masele simultan accesibile trebuie interconectate prin conductoare de protecţie
şi legate la aceeaşi priză de pământ (vezi fig. 2.1). Dacă sunt montate în serie mai multe
dispozitive de protecţie, această prevedere se aplică separat tuturor maselor protejate de acelaşi
dispozitiv.
Punctul neutru sau, dacă acesta nu există, un conductor de fază al fiecărui transformator sau
generator, trebuie legat la pământ.
4.1.41. În schema TT, defectele între fază şi masă provoacă circulaţia unui curent prin bucla de
defect conform fig. 4.4. Impendanţa constituită prin rezistenţa prizei de defect a maselor şi a
neutrului limitează valoarea curentului de defect sub valoarea curentului de scurtcircuit (vezi art.
2.4.).
în care:
Rezultă:
Id ≤ 12,5 A pentru RA = 4
Id ≤ 50 A pentru RA = 1
4.1.44. Dacă condiţia de la art. 4.1.43. nu poate fi îndeplinită, trebuie realizată o legătură
echipotenţială suplimentară.
Dispozitivele automate de protecţie la tensiuni de atingere (PATA) se pot folosi în situaţii speciale
atunci când alte dispozitive de protecţie nu pot fi realizate.
SCHEMA TN
4.1.46. În schema TN toate masele instalaţiei electrice trebuie să fie legate prin conductoare de
protecţie la punctul neutru a sursei care trebuie legat la pământ în apropierea fiecărui
transformator de alimentare sau generator. Dacă un punct neutru nu este disponibil, un conductor
de fază trebuie legat la pământ dar niciodată conductorul de fază nu se utilizează drept conductor
PEN.
4.1.47. Realizarea legării maselor la punctul neutru depinde de tipul schemei TN. Astfel:
- În schema TN-C (fig. 4.5.a), legarea maselor la conductorul PEN trebuie să fie realizată în locuri
uşor accesibile. Aceste legături trebuie să permită o deconectare uşoară şi efectuarea de măsuri
de izolaţie. Trebuie luate măsuri pentru a evita orice rupere a conductorului PEN. Prizele de
curente trebuie să aibă, în afara contactelor de fază, un contact pentru conductorul neutru şi un
contact pentru conductorul de protecţie (3F+N+P).
- În schema TN-S (fig. 4.5.b), conductorul de protecţie este legat la punctul neutru al sursei care
este legat la pământ. În general, circuitele de receptor sunt realizate în schema TN-S.
În schemele TN-C sau TN-S, cablurile flexibile ale materialelor electrice mobile trebuie să aibă un
conductor de protecţie dinstinct de conductorul neutru, acest conductor de protecţie fiind legat la
contactul de protecţie al prizei.
4.1.48. Cele două scheme, TN-C şi TN-S, pot fi utilizate în aceeaşi instalaţie, cu condiţia ca
schema TN-C să fie utilizată în amonte de schema TN-S (TN-C-S).
4.1.50. Atunci când un dispozitiv de protecţie diferenţial este utilizat pentru întreruperea automată
a unui circuit din exteriorul zonei de acţiune a legăturii echipotenţiale, masele nu trebuie să fie
legate la conductoarele de protecţie ale schemei TN dar trebuie să fie legate la o priză de pământ
având o valoare care să asigure funcţionarea dispozitivului de protecţie diferenţial în această
situaţie, circuitul astfel protejat poate fi considerat în schema TT şi se aplică condiţiile de la art.
4.1.40...4.1.45.
SCEMA IT
4.1.51. În schema IT cu neutrul alimentării faţă de pământ (fig. 4.6.a), curentul Id al primului defect
care poate afecta o fază se închide prin impedanţele de izolare (capacitate şi rezistive de izolaţie)
ale celorlalte două faze în raport cu pământul.
4.1.52. În schema IT cu neutrul alimentării legat la pământ prin intermediul unei impedanţe Z (fig.
4.6.b), intensitatea curentului primului defect este practic limitată de valoarea acestei impedanţe,
capacităţile celorlalte două faze în raport cu pământuri prezentând o impedanţă în general mai
scăzută, dacă instalaţia nu cuprinde lungimi mari de cabluri sau nu comportă învelişuri metalice.
4.1.53. În schema IT, la apariţia primului defect de izolaţie, curentul de defect este limitat astfel
încât să nu apară în instalaţie o tensiune de atingere periculoasă mai mare decât tensiunea limită
convenţională. În acest scop trebuie respectată relaţia:
R m x I d ≤ UL
în care:
Pentru menţinerea acestui avantaj, este necesar ca primul defect să fie rapid detectat şi eliminat
cu ajutorul controlului permanent al instalaţiei (CPI). În caz contrar, instalaţia se va comporta ca
în schemele TN sau TTşi se va pierde avantajul schemei IT.
4.1.54. Dacă primul defect nu este eliminat şi dacă se produce al doilea defect de izolaţie
afectând o altă fază, apare un curent de dublu defect. Acest curent este un curent de scurtcircuit
(între faze), conform fig. 4.7.
Priza de pământ
4.1.58. Armăturile elementelor din beton armat (radiere, stâlpi, grinzi planşee) se leagă între ele,
la o priză de pământ şi la conductoarele de protecţie în puncte cât mai apropiate de acestea. Se
va evita legarea la acest sistem echipotenţial astfel realizat a armăturilor precomprimate.
La clădirile care au schelet metalic şi la care stâlpii pereţilor exteriori constituie practic prize de
pământ, nu este necesară prevederea unei centuri pentru priza de fundaţie. În acest caz se
verifică continuitatea electrică a acestor prize de pământ. Ansamblul prizelor de pământ în astfel
de situaţii, este bine să cuprindă şi legătura echipotenţială principală.
4.1.59. Conexiunile între elementele din oţel şi conductoarele din cupru nu trebuie niciodată
înglobate în beton şi trebuie să fie realizate legături în montaj aparent.
4.1.60. La clădirile noi unde se folosesc în mod obligatoriu prizele naturale de pământ (fundaţiile
şi structurile metalice ale construcţiilor, conductele de apă îngropate în pământ etc.) este necesar
să se verifice, pe faze de execuţie, continuitatea electrică a acestora.
4.1.61. În cazul clădirilor existente, priza de legare la pământ poate fi construită din:
- electrozi verticali.
Plăcile din cupru trebuie să aibă grosimea de cel puţin 2 mm, cele din oţel galvanizat de 4 mm
sau 6 mm în funcţie de ph-ul terenului, iar cele din oţel negalvanizat, 6 mm.
Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ de acest tip este aproximativ egală cu:
în care:
4.1.64. Electrozii verticali trebuie să pătrundă în pământ până la adâncimea de cel puţin 2 m şi se
confecţionează din:
4.1.66. Un conductor de protecţie PE poate fi comun pentru mai multe circuite având acelaşi
traseu, dacă secţiunea sa a fost dimensionată - conform art. 3.3.16.
4.1.67. Conductorul de legare la pământ leagă priza de pământ la borna de legare la pământ la
care sunt racordate conductorul principal de protecţie şi conductorul legăturii de
echipotenţializare (vezi fig. 4.2. şi fig. 4.3.).
În cazul în care racordul la priza de pământ se face între două metale diferite se utilizează
racorduri speciale care nu trebuie să fie în contact direct cu pământul.
- conductoare neizolate care trebuie să urmeze strict traseul conductoarelor active ale circuitelor
respective.
4.1.72. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie învelişurile distribuţiilor prefabricate dacă
îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
b) continuitatea lor electrică este astfel realizată încât asigură protecţia împotriva deteriorărilor
mecanice, chimice sau electrochimice;
4.1.73. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie şarpanele metalice ale căror elemente
conductoare permit asigurarea unor legături de echipotenţialitate locale şi care sunt special
recomandate în instalaţiile în care în protecţia împotriva atingerilor indirecte se utilizează
dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor.
4.1.74. Protecţia împotriva atingerilor indirecte cu ajutorul dispozitivului diferenţial rezidual este
asigurată atunci când este îndeplinită relaţia:
I n x Rm ≤ U L
în care:
4.1.75. Curentul diferenţial nominal (de funcţionare) I n trebuie să aibă o valoare apropiată de
valoarea curentului diferenţial rezidual I. Curentul diferenţial rezidual I depinde de valoarea
rezistenţei de dispersie la pământ a maselor legate la pământ R m, conform tabelului 4.4.
Tabelul 4.4.
1000 50 25
650 76 38
4.1.76. În cazul în care nu este posibil să se realizeze o rezistenţă R m mai mică de 500 pentru
UL = 50V c.a. şi 250 pentru UL = 25V c.a., se recomandă să se utilizeze un dispozitiv diferenţial
de înaltă sensibilitate (I = 6, 10, 30mA valori uzuale). Se pot utiliza şi dispozitive pentru care I
este 12 sau 16 mA.
4.1.79. Aparatul general de comandă şi protecţie al unei instalaţii electrice alimentare din reţeaua
publică de joasă tensiune, adică disjunctorul de branşament, poate să nu aibă şi funcţie
diferenţială.
4.1.82 Selectivitatea orizontală poate asigura protecţia unui singur circuit sau a unui grup de
circuite şi în acest caz trebuie să fie de medie sau înaltă sensibilitate.
4.1.83. Selectivitatea verticală (în cascadă) poate fi realizată fie în două trepte (fig. 4.11.a) fie în
trei trepte (fig. 4.11.b).
4.1.85. În instalaţiile electrice mari, cu număr mare de nivele de distribuţie, se pot combina cele
două sisteme de selectivitate (orizontală şi verticală). În acest caz, în tabloul general de distribuţie
se montează un disjunctor general fără funcţie diferenţială (fig. 4.10).
a) circuitelor de priză:
- din instalaţiile electrice provizorii (de exemplu, în instalaţii de şantier) indiferent de curentul
nominal;
4.2.1. Conductoarele electrice trebuie protejate împotriva supracurenţilor prin unul sau mai multe
dispozitive de protecţie automată.
Protecţia la suprasarcină
4.2.3. Dispozitivele de protecţie la suprasarcină, pentru a asigura protecţia unei distribuţii, trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii generale (vezi fig. 4.12):
IC ≤ IN ≤ Iadm
I2 ≤ 1,45Iadm
în care:
I2, curentul convenţional (curent care asigură efectiv declanşarea dispozitivului de protecţie
stabilit în norme sau în documentaţia de referinţă a produsului).
4.2.4. În cazul în care protecţia la suprasarcină este asigurată cu siguranţe fuzibile, atunci
acestea trebuie să respecte următoarele două condiţii:
IF ≥ I C
I2 ≤ 1,45Iadm sau
unde:
în care:
K2, este raportul dintre curentul I2, asigurând efectiv funcţionarea dispozitivului de protecţie şi
curentul său nominal IN (în acest caz, IF).
Valoarea raportului K2 variază în funcţie de natura dispozitivului de protecţie, conform tabelului
4.5.
Tabelul 4.5.
NOTA:
1. Pentru siguranţe fuzibile la care K2 este cuprins între 1,6 şi 1,9 rezultă:
IC ≤ IN ≤ Iadm
Protecţia la scurtcircuit
4.2.6. Pentru scurtcircuite a căror durată este de maxim 5 secunde, timpul în care conductorul
atinge temperatura limită admisă la scurtcircuit se determină cu relaţia:
în care:
t, timpul (s);
Tabelul 4.6.
200
Conductoare din Cu cu izolaţie din
135
cauciuc şi respectiv butil-cauciuc 220
4.2.7. Pentru conductoare neizolate, temperaturile limită admise la scurtcircuit trebuie alese
ţinându-se seama de caracteristicile mecanice ale conductoarelor şi de natura materialelor
izolante învecinate.
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de
caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor (de exemplu şi de natura materialelor
izolante învecinate).
4.2.9. În tabelul 4.7. se dau, pentru exemplificare, caracteristicile dispozitivelor de protecţie pentru
circuitele electrice din domeniul casnic.
Tabelul 4.7.
Circuite specializate:
- boiler 2,5 20 25
- maşini de spălat
2,5 20 25
vase
- maşini de gătit 6 32 40
4.2.10. Supratensiunile la care pot fi supuse instalaţiile electrice pot fi generate de:
- fenomene de rezonanţă;
- tip C, pentru clădiri cu branşament subteran sau aerian prevăzute sau nu cu IPT;
Aceste dispozitive se montează în tabloul electric general, după siguranţe şi înaintea aparatelor
de măsură şi înregistrare şi au în componenţă eclatoare, separatoare termice şi varistoare cu
oxid metalic.
Echiparea instalaţiei electrice cu astfel de aparate este necesară numai în cazul în care
construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetelor sau este alimentată prin
racord aerian la reţeaua de joasă tensiune.
Echiparea cu aparate de acest tip este necesară atât în cazul construcţiilor echipate cu instalaţie
de protecţie împotriva trăsnetelor, cât şi în cazul celor neechipate, indiferent de modul de
racordare (aerian sau subteran) la reţeaua de joasă tensiune.
Aceste aparate pot conţine protecţie dinamică, protecţie termică, varistor cu oxid metalic şi
eclator cu descărcare în gaz şi se montează în tabloul principal sau secundar.
4.2.16. Toate aparatele de protecţie la supratensiuni asigură o protecţie eficientă numai dacă
rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a instalaţiei electrice este corespunzătoare (R ≤ 1
pentru priza comună cu priza IPT, R ≤ 5 pentru priza de pământ separată naturală sau R = 1
pentru priza de pământ artificială).
4.2.17. Protecţia împotriva tensiunilor minime se aplică în special instalaţiilor electrice care sunt
dotate cu motoare concepute să pornească automat după oprirea provocată de o tensiune
scăzută sub o anumită valoare.
4.2.18. Dispozitivele de protecţie la tensiuni scăzute sunt necesare în instalaţiile electrice ale
clădirilor prevăzute cu echipamente de siguranţă sau cu alimentare de rezervă. Aceste
dispozitive trebuie să asigure punerea în funcţiune a surselor de siguranţă sau de înlocuire şi
alimentarea echipamentelor corespunzătoare atunci când tensiunea este inferioară limitei de
funcţionare normală a aparatelor.
[top]
5. MATERIALE ELECTRICE
5.2. Materialele electrice noi trebuie să fie agrementate tehnic conform legii şi să aibă certificarea
de conformitate a calităţii. Aceste materiale, aparate şi receptoare trebuie să fie însoţite de
certificate de calitate.
5.3. Pentru a asigura securitatea persoanelor şi a bunurilor materialelor electrice trebuie să-şi
păstreze în timp calităţile şi caracteristicile tehnice sub acţiunea influenţelor externe din încăperile
sau amplasamentele în care ele au fost instalate.
5.4. Gradele de protecţie impuse pentru materialele electrice pot fi asigurate prin:
- carcasa proprie;
În anexele 2, 3 şi 4 sunt definite gradele de protecţie Ip la corpuri străine, apă şi protecţia la şoc
mecanic.
5.5. În funcţie de clasele de protecţie la şocuri electrice, materialele electrice se clasifică conform
tabelului 5.1.
Tabelul 5.1.
Distribuţii
5.6. Modurile în care pot fi pozate conductoarele şi cablurile electrice sunt prezentate în tabelul
5.2.
Tabelul 5.2.
*) Cu condiţia ca profilele să aibă pereţi plini şi să fie prevăzute cu un capac ce poate fi demontat
numai cu ajutorul unei scule.
**) Numai pe porţiuni scurte pentru un racord la utilaje, treceri prin pereţi, planşee etc.
5.7. Conductele electrice trebuie protejate mecanic pe toată lungimea lor, fără discontinuităţi.
5.8. Atunci când tuburile de protecţie sunt montate înglobat în elementele de construcţie,
accesoriile de îmbinare ale acestora trebuie să asigure etanşeitate în timpul prizei cimentului.
5.9. Stabilirea traseului tuburilor de protecţie trebuie să se facă astfel încât să nu fie posibilă
acumularea apei de condensaţie în nici un punct al acestuia.
5.10. Tuburile de protecţie trebuie pozate astfel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei.
5.11. Tragerea conductelor electrice în tuburile de protecţie, în plinte sau în profile se face numai
după montarea lor şi a accesoriilor acestora.
5.12. Pentru a îndeplini condiţiile de instalare a conductelor electrice şi pentru a îndeplini condiţia
de limitare a temperaturii de funcţionare normală, secţiunea totală a acestora (conducte izolate)
trebuie să fie cel mult egală cu 1/3 din secţiunea interioară a tubului de protecţie sau a profilelor.
În cazul tragerii unui singur cablu în tub, raportul dintre diametrul interior al tubului şi diametrul
exterior al cablului trebuie să fie de cel puţin 1,5.
5.13. Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice, acestea trebuie legate la pământ.
Tuburile metalice nu trebuie utilizate drept conductoare de legare la pământ sau drept
conductoare de protecţie.
Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice din materiale feromagnetice, toate
conductoarele aceluiaşi circuit electric, inclusiv conductorul de protecţie trebuie instalate în
acelaşi tub. Face excepţie conductorul PE fără izolaţie care trebuie instalat separat.
5.14. Tuburile de protecţie pozate în canale tehnice şi îmbinările lor trebuie să fie etanşe. Tuburile
de protecţie metalice trebuie montate astfel încât să se asigure evacuarea apei de condensaţie.
5.15. Pozarea tuburilor de protecţie ale instalaţiei electrice în şliţuri practicate în planşee este
interzisă. Tuburile de protecţie pot fi înglobate în planşee la turnarea acestora sau pot fi montate
peste placă şi înglobate în şapa de egalizare.
5.16. Capacele dozelor derivate trebuie să rămână accesibile şi demontabile după încastrarea în
elementul de construcţie.
5.17. Golurile pentru traseele electrice din construcţie trebuie să permită trecerea liberă a
tuburilor de protecţie.
5.18. Tuburile de protecţie care se montează în golurile construcţiei trebuie să fie etanşe în
situaţiile în care este cazul.
5.19. Atunci când plafoanele false sunt formate din panouri demontabile, distribuţiile electrice
trebuie să fie fixate independent de aceste panouri (vezi fig. 5.1).
5.20. Plintele sau profilele trebuie alese şi pozate astfel încât să nu dăuneze conductoarelor
electrice. Ele trebuie suporte, fără a crea pericole, influenţele externe la care sunt supuse.
5.21. În plinte sau profile cu capac demontabil cu ajutorul unei scule, sunt admise conexiuni
realizate conform paragrafului "Conexiuni" din prezentul ghid.
5.22. Plintele sau profilele ale căror capace sunt demontabile fără ajutorul unei scule sau au
pereţi perforaţi, pot fi utilizate numai în încăperi pentru echipamente electrice.
5.23. De preferinţă, în plinte sau profile, conductoarele electrice se pozează într-un singur strat.
5.24. Un tub sau un compartiment al unei plinte, poate să conţină conductoare izolate aparţinând
unor circuite diferite alimentate la aceeaşi tensiune nominală.
Dacă conductoarele izolate care trec prin acelaşi tub sau compartiment al unei plinte aparţinând
unor circuite diferite, alimentează acelaşi aparat sau echipament, atunci fiecare circuit trebuie
protejat separat împotriva supracurenţilor.
5.25. Nu se admite utilizarea aceluiaşi conductor neutru (N) pentru mai multe circuite individuale.
- Rr - rezistenţa fiecărui conductor activ atunci când echilibrul termic este atins;
5.27. Distribuţiile prefabricate trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător încăperii sau
amplasamentului în care se instalează, conform normativului I.7.
5.28. Nu este permisă utilizarea distribuţiilor prefabricate în băi sau în încăperi cu duşuri.
5.31. Instalaţiile electrice în distribuţii prefabricate trebuie să aibă curentul nominal şi căderea de
tensiune corespunzătoare cel puţin puterii transportate în funcţionare normală.
Distribuţii în cabluri
- fixate pe elemente de construcţie cu ajutorul colierelor de prindere sau alte mijloace de fixare;
5.33. Pot fi utilizate cabluri flexibile, dar numai pe distanţe scurte, pentru alimentarea
receptoarelor fixe care nu necesită racordare prin priză şi pentru cazurile în care trebuie evitată o
conexiune suplimentară.
5.34. Cablurile pot fi pozate în golurile construcţiei dacă se respectă următoarele două condiţii
simultan:
- secţiunea mănunchiului de cabluri este de cel mult egală cu 1/8 din secţiunea golului.
La trecerea cablurilor prin pereţi şi planşee antifoc sau rezistente la foc se vor lua măsuri
corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit
prevederilor normativului P118 şi ale normativului PE 107.
5.35. De regulă, un cablu sau o distribuţie prefabricată conţine numai conductoarele aceluiaşi
circuit. Excepţie fac circuitele destinate pentru un ansamblu de instalaţii de comandă - control şi
telemecanică.
Conexiuni
5.36. Conexiunile trebuie efectuate astfel încât să fie sigure şi durabile şi să permită verificarea
contactelor.
- accesibile pentru a se putea verifica eventuala creştere anormală a temperaturii (cu excepţia
conexiunilor cablurilor subterane);
5.38. Conexiunile sunt admise în doze al căror capac se fixează prin clipsare sau cu şuruburi, în
tablouri, în plinte sau profile prefabricate.
5.40. Conexiunile trebuie realizate astfel încât să nu fie posibilă desfacerea legăturilor în timpul
funcţionării datorită încălzirii, variaţiilor de sarcină sau vibraţiilor.
5.41. Conexiunile nu trebuie să fie supuse la nici un efort de tracţiune, cu excepţia acelora care
sunt executate ţinându-se seama de acest efort.
5.45. Nu se admit conexiuni în plafoane false nedemontabile, decât dacă ele sunt fixate pe un
aparat sau receptor electric. Ele trebuie să rămână accesibile pentru o eventuală demontare (de
exemplu a unui corp de iluminat pentru a-l curăţa).
5.47. Bornele de conexiuni ale circuitelor de siguranţă nu trebuie să fie amplasate în aceeaşi
doză cu acelea ale altor circuite.
Aparate de separare
5.51. Toate circuitele trebuie să poată fi separate de orice sursă de energie prin scoaterea de sub
tensiune a conductoarelor active (inclusiv conductorul neutru) în scopul executării lucrărilor de
întreţinere sau reparaţie.
5.52. Pentru tensiuni mai mari de 500 V separarea se realizează cu un aparat prevăzut cu un
dispozitiv de blocare pe poziţia deschis.
5.53. Separatoarele nu au putere de rupere fiind caracterizate prin tensiune nominală, curent
nominal (curentul care le străbate permanent) şi număr de poli. Ele realizează separarea vizibilă
a circuitelor în gol.
5.54. Pentru circuitele monofazate, realizarea separării se poate face cu dispozitive de separare
dacă acestea sunt bipolare.
5.55. În circuitele trifazate fără neutru, separarea se realizează cu un disjunctor tripolar sau un
întreruptor tripolar care asigură întreruperea simultană a conductoarelor active.
În schema TN-C conductorul PEN nu trebuie să fie întrerupt. În acest caz aparatele de separare
sunt tripolare.
5.56. În cazul în care în circuitele trifazate se utilizează dispozitive de separare unipolare pentru
fiecare conductor de fază, atunci acestea trebuie grupate şi etichetate distinct pentru identificarea
corectă faţă de alte dispozitive similare.
5.57. Întreruptoarele şi comutatoarele sunt aparate de comandă şi sunt caracterizate prin curentul
nominal, prin curenţii pe care îi post stabili (putere de închidere) şi întrerupe, tensiunea nominală
şi numărul de poli. Acestea pot fi:
5.58. Întreruptoarele circuitelor de lumină trebuie să aibă cel puţin curentul nominal al acestora,
dar nu mai mic de 10 A pentru circuitele cu lămpi fluorescente, conform normativului I.7.
- aparente;
- montate în plintă sau profil.
5.60. Toate prizele de 10/16 A trebuie să fie cu contact de protecţie şi, dacă este posibil, să fie
prevăzute cu obturatoare.
5.61. Alegerea întreruptorului manual se face respectându-se relaţia de mai jos care ţine seama
de faptul că la aceste aparate curentul de rupere I r este mai mic decât curentul lui nominal (vezi
tabelul 5.2.).
Ir ≥ I c
în care:
Tabelul 5.2.
Tensiunea nominală
Curentul
nominal IN
(A)
380V c.a. 500V c.a.
25 19 6 16 12,5 - -
63 45 15 48 30 24 18
100 80 25 80 50 40 30
200 150 50 160 100 80 60
INC ≥ IC [A]
în care: INC, curentul nominal al contactorului care este mult mai mic decât curentul de rupere I r (Ir
= (8...10)INC) [A].
Pentru motoarele mici, dacă condiţiile de pornire o permit, se pot prevedea contactoare asociate
cu relee termice.
5.64. Caracteristicile dispozitivelor de protecţie sunt alese astfel încât, în caz de defect, să nu fie
eliminat decât circuitul afectat de acest defect.
5.66. Selectivitatea între două dispozitive de protecţie diferenţiale se asigură atunci când curentul
diferenţial nominal al dispozitivului din amonte este mai mare de cel puţin 2 ori decât curentul
diferenţial nominal al dispozitivului din aval şi/sau atunci când dispozitivul din amonte are o
întârziere constantă superioară timpului de funcţionare al dispozitivului din aval.
5.67. Siguranţele fuzibile, în funcţie de caracteristicile lor de funcţionare, pot fi utilizate pentru:
5.68. Alegerea întreruptorului automat se face respectând condiţia prezentată pentru contactoare.
Faţă de contactoare, întreruptoarele permit un număr mult mai mic de acţionări, pot rupe curenţi
foarte mari, de ordinul kiloamperilor şi au poziţiile "închis" şi "deschis" uşor vizibile şi de
identificat.
Pot fi echipate şi cu echipamente diferenţiale (cu I = 100 – 300 – 500mA sau 1 A).
5.69. Întreruptorul general de pe tablourile generale, în caz de urgenţă trebuie să poată scoate de
sub tensiune, printr-o singură manevră, toate conductoarele active. Acest aparat trebuie să aibă
dispozitivul de acţionare amplasat în exteriorul tabloului electric.
IND ≥ Ic
Ireglare ≈ Ic [A]
Pentru protecţia la scurtcircuit a releelor termice în cazul asocierii cu siguranţe trebuie asigurată o
coordonare a caracteristicilor lor cu acelea ale siguranţelor fuzibile (vezi tabelul 5.3.)
Tabelul 5.3.
Coordonarea între curentul maxim al fuzibilului şi curentul de serviciu al RT
Curentul
de
serviciu al 0,19 0,29 0,4 0,55 0,75 1 1,3 1,8 2,4 3,3 4,5 6 8 11 15
RT
[A]
Curentii
maximi ai
fuzibilului 0,5 0,8 2 2 2 4 4 6 6 10 10 16 20 25 35
sigurantei
[A]
Curentul
de
serviciu al 20 25 32 40 63 80 100 125 160 200 250 315 400 500 630
RT
[A]
Curentii
maximi ai
fuzibilului 50 63 80 100 125 160 200 250 250 315 315 500 630 *** ***
sigurantei
[A]
5.73. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv specializat în detectarea lipsei unei faze pentru
protecţia motoarelor trifazate. Acest dispozitiv asigură scoaterea de sub tensiune a motorului în
cazul întreruperii unei faze.
Aparate de măsură
5.74. Voltmetrele se prevăd în scopul măsurării tensiunilor de fază şi de linie. Ele se conectează
la intrarea în tabloul electric prin intermediul unui comutator voltmetric (cheie voltmetrică) care
permite utilizarea unui singur voltmetru pentru măsurări.
UV = 1,1UN [V]
în care:
IA ≈ 1,3IC [A]
în care:
IA, valoarea maximă a curentului pe care o poate măsura ampermetrul; dacă se foloseşte un
reductor de curent, se pot utiliza ampermetre de 5A (sau mai rar de 1A) instalate pe secundarul
transformatorului de curent, curentul de măsurat trecând prin primarul acestuia;
5.76. Wattmetrele se instalează conform instrucţiunilor producătorilor, ele putând avea rezistenţe
adiţionale pentru extinderea domeniului de măsură a tensiunii şi şunturi sau transformatoare de
curent, pentru extinderea domeniului de măsură a curentului.
în care:
5.77. Contoarele de energie activă sau reactivă se aleg în funcţie de condiţiile de măsurare,
putând fi conectate direct sau prin transformatoare de curent şi de tensiune.
Dacă există tarife diferenţiale la energia electrică, se instalează contoare cu dublu tarif, echipate
cu ceas de comutare.
[top]
6. VERIFICĂRI
6.1. Toate instalaţiile electrice trebuie verificate pentru a se asigura o bună funcţionare şi pentru a
preveni apariţia unor accidente sau incendii.
Verificările se fac:
6.2. Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor se face numai în baza unui "certificat de
conformitate" cu normele în vigoare a instalaţiei electrice executate, privind siguranţa în
exploatare şi protecţia utilizatorilor.
6.3. Verificările instalaţiilor electrice se fac prin examinare vizuală şi măsurători (încercări).
6.4. Verificările prin examinare vizuală se fac înaintea verificărilor prin măsurători.
6.5. La verificarea prin examinare a materialelor electrice, care în funcţionare normală se află
permanent sub tensiune, se urmăreşte să se stabilească dacă acestea îndeplinesc următoarele
condiţii:
- sunt alese şi montate corect, conform prevederilor din normativul I.7, din prezentul ghid,
instrucţiunilor producătorului şi cu alte norme specifice;
- nu prezintă nici un defect vizibil care ar putea afecta buna funcţionare şi securitatea bunurilor şi
a persoanelor.
- măsurile de protecţie împotriva incendiului (prezenţa barierelor antifoc sau rezistente la foc şi a
altor elemente pentru împiedicarea propagării flăcării, fumului şi gazelor şi protecţia împotriva
efectelor termice);
Încercări-măsurători
6.7. Încercările la care sunt supuse instalaţiile electrice se efectuează în următoarea ordine:
- separarea circuitelor;
Curentul utilizat pentru încercarea continuităţii trebuie să fie corespunzător clasei de influenţă
externă a încăperii respective.
Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă dispozitivul utilizat pentru aceasta dă o indicaţie
corectă şi stabilă.
6.9. Verificarea rezistenţei de izolaţie a instalaţiei
Rezistenţa de izolaţie măsurată între fiecare conductor activ şi pământ (conductoarele de fază şi
conductorul neutru pot fi legate împreună), consumatorii fiind deconectaţi, trebuie să fie cel puţin
egală cu valoarea corespunzătoare din tabelul 6.1.
Măsurătorile se efectuează în curent continuu. Aparatul utilizat trebuie să fie capabil să furnizeze
tensiunea de încercare menţionată în tabelul 6.1. cu un curent de 1 m A.
Tabelul 6.1.
- Rezistenţa de izolaţie măsurată după înglobarea acestora în beton trebuie să fie egală cu
1000 /volt tensiune nominală şi element de încălzire, dar nu mai puţin de 250000 ;
În cazul cablurilor de încălzire cu izolaţie minerală, dacă valoarea prescrisă nu este atinsă la
verificarea iniţială, trebuie supravegheată evoluţia rezistenţei de izolaţie. Aceasta trebuie să
ajungă la valoarea necesară într-un interval de timp acceptabil.
6.12.1. Verificarea eficacităţii măsurii de protecţie împotriva atingerilor indirecte se face ţinând
seama de schema de legare la pământ.
În schema TN încercarea constă în verificarea valorii curentului minim de defect între fază şi
conductorul de protecţie. Această valoare trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea curentului
care asigură funcţionarea dispozitivului de protecţie în intervalul de timp corespunzător.
Verificarea conformităţii instalaţiei cu nota de calcul a proiectantului se face numai prin examinare
în ceea ce priveşte:
6.12.2. Pentru verificarea funcţionării dispozitivelor diferenţiale se pot folosi următoarele trei
metode de încercare:
a) O rezistenţă variabilă Rp este montată între un conductor activ şi în aval de masele legate la
conductorul de protecţie (fig. 6.1). Curentul este măsurat reducând valoarea rezistenţei variabile
Rp. Curentul I pentru care funcţionează dispozitivul nu trebuie să fie superior curentului
diferenţial rezidual nominal In.
b) În cea de-a doua metodă de verificare (fig. 6.2) rezistenţa variabilă este montată între un
conductor activ (în amonte) şi un alt conductor activ (în aval).
Curentul I pentru care dispozitivul funcţionează nu trebuie să fie mai mare decât I n.
c) Cea de a treia metodă utilizează un electrod auxiliar (fig. 6.3). Valoarea curentului este mărită
prin reducerea valorii rezistenţei variabile Rp. Se măsoară tensiunea între mase şi un electrod
auxiliar.
Se măsoară curentul I care nu trebuie să fie mai mare decât In, după care se verifică
următoarea relaţie:
Această metodă se utilizează în schemele TN-S, TT şi IT. În schema IT poate fi necesară legarea
la pământ a unui punct din instalaţie în timpul încercărilor pentru a se obţine funcţionarea
dispozitivului.
[top]
7.1.1. Compensarea puterii reactive se aplică în instalaţiile electrice avându-se în vedere faptul
că această compensare aduce importante avantaje, cum sunt:
- creşterea puterii disponibile la consumator (se poate realiza de exemplu extinderea instalaţiei
electrice).
Tabelul 7.1.
Indicele de majorare a
1 1,25 1,76 2,5
secţiunii conductoarelor
7.1.2. O indicaţie asupra energiei reactive, respectiv a puterii reactive pe care o consumă
instalaţia electrică se obţine determinând tg cu relaţia:
în care:
- monofazat P = UfIcos
- trifazat:
- monofazat: Q = UfIsin
- trifazat:
- monofazat: S = UfI
- trifazat:
unde:
, factorul de putere.
Cu cât valoarea tg este mai mică, cu atât ponderea energiei, respectiv puterii reactive este mai
mică şi deci instalaţia electrică funcţionează optim.
În tabelul 3.1. se dau valorile cos şi tg pentru cele mai uzuale receptoare electrice.
7.1.3. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale naturală sau pe cale artificială.
7.1.4. Compensarea puterii reactive se face pe cale naturală, prin măsuri privind montarea şi
funcţionarea receptoarelor.
7.1.5. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale artificială, prin montarea de instalaţii
sau echipamente care să compenseze energia reactivă necesară funcţionării consumatorilor
industriali, cum ar fi:
- Compensatorul sincron care este un motor sincron, care se utilizează exclusiv pentru
îmbunătăţirea factorului de putere, fără sarcină la arbore. El poate fi uşor reglat (prin variaţia
excitaţiei) la necesităţile de moment ale instalaţiilor privind compensarea puterii reactive a
acestora.
7.1.7. Dacă puterea reactivă de compensat este mai mică de 15% din puterea aparentă a
transformatorului, atunci se utilizează baterii de condensatoare statice cu o singură treaptă.
Dacă puterea reactivă de compensat este mai mare de 15% din puterea aparentă a
transformatorului, atunci se utilizează condensatoare statice în trepte, cu reglaj automat.
7.1.8. Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii au putere unitară constantă şi
punerea lor în funcţiune se face:
- pe un grup de motoare mici la care compensarea ar fi prea scumpă dacă s-ar face individual;
- în cazul în care fluctuaţia de sarcină a consumatorului este mică şi factorul de putere are variaţii
mici.
7.1.9. Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat, permit adaptarea automată
a puterii reactive compensată de bateriile de condensatoare în funcţie de un cos şi impus în
permanenţă.
7.1.10. După deconectarea unui condensator acesta rămâne încărcat cu o sarcină electrică,
tensiunea la bornele lui fiind egală cu tensiunea instalaţiei în momentul întreruperii, fiind necesară
descărcarea lui rapidă pentru:
7.1.11. Măsura de protecţie la şoc electric prin limitarea energiei de descărcare, care se aplică în
special condensatoarelor, trebuie să satisfacă două condiţii:
1 mA în curent alternativ sau 3 mA în curent continuu, pentru părţile care pot fi atinse în
funcţionare normală;
3,5 mA în curent alternativ sau 10 mA în curent continuu, pentru alte părţi.
În tabelul 7.2. se dau orientativ, valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea
nominală a motoarelor pentru un factor de putere compensat de cca. 0,92.
Tabelul 7.2.
22 30 6 8 9 10
30 40 7,5 10 11 12,5
37 50 9 11 12,5 16
45 60 11 13 14 17
55 75 13 17 18 21
75 100 17 22 25 28
90 125 20 25 27 30
110 150 24 29 33 37
132 180 31 36 38 43
160 218 35 41 44 52
200 274 43 47 53 61
250 240 52 57 63 71
280 380 57 63 70 79
355 482 67 76 86 98
7.1.12. Echipamentele care conţin electronică de putere (punţi redresoare, surse de alimentare
fără întrerupere - UPS-uri, motoare cu viteză variabilă, cuptoare cu arc electric, aparate de
sudare, balasturile tuburilor fluorescente etc.), introduc în reţea armonici. Aceste armonici
perturbă funcţionarea multor echipamente electrice. În particular, condensatoarele sunt foarte
sensibile la armonice diferite datorită faptului că impedanţa lor scade proporţional cu rangul
armonicilor prezente în reţea.
în care:
- condensatoare supradimensionate la tensiune (de ex. de 440 V pentru o reţea de 400 V c.a.);
7.2.1. În încăperile pentru băi, duşuri sau piscine, instalaţiile electrice trebuie să respecte anumite
condiţii datorită conductibilităţii crescute a corpului uman aflat în stare umedă sau imersată.
7.2.3. În încăperi pentru băi sau duşuri se definesc următoarele volume de protecţie (vezi fig.
7.2.1.a., fig. 7.2.1.b., fig. 7.2.2., fig. 7.2.3.):
- volumul 1, este situat deasupra căzii de baie sau de duş limitat de:
suprafaţa verticală circumscrisă căzii de baie sau de duş în general, iar în cazul unui duş
cu tija fixă sau flexibilă şi fără cadă, o suprafaţă cilindrică verticală cu raza de 0,6 m, a
cărei axă trece prin tija duşului;
pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime faţă de aceasta, iar dacă fundul
căzii de baie sau de duş este la mai mult de 0,15 m deasupra pardoselii, planul orizontal
este situat la 2,25 m deasupra fundului căzii sau duşului; în cazul în care cada de baie
este încastrată în pardoseală, volumul 1 este limitat de suprafaţa verticală circumscrisă
marginilor exterioare ale acesteia, vezi fig. 7.2.3.;
7.2.4. Spaţiul situat sub cada de baie sau de duş (dacă există) nu face parte din volumele 0, 1, 2,
3 dacă acesta este închis şi accesibil numai printr-un capac ce poate fi deschis numai cu ajutorul
unei scule speciale.
Prin analogie, dacă la o înălţime mai mică de 2,25 m deasupra solului se află un plafon fals,
spaţiul situat deasupra plafonului nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3.
Volumele din aceeaşi încăpere situate deasupra volumelor 1, 2 şi 3 se supun condiţiilor din
volumul 3 de protecţie.
7.2.5. Volumele de protecţie din încăperile de baie sau de duş se încadrează în clasele de
influenţe externe conform tabelului 7.3.
Tabelul 7.3.
Volumul de protecţie 0 1 2 3
Temperatura ambiantă AA 4 4 4 4
Umiditate AB 4 4 4 4
Prezenţa apei AD 7 4 3 2
Rezistenţa electrică BB 3 3 2 2
Contacte BC 3 3 3 3
7.2.6. Materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie din încăperi pentru băi şi duşuri
în condiţiile date în tabelul 7.4.
Tabelul 7.4.
Volum de
protectie 0 1 2 3
Materialul
electric
NOTĂ:
X: interzis
(a) limitate la cele necesare pentru alimentarea aparatelor situate în acest volum;
7.2.7. Receptoarele de clasa I de protecţie instalate la post fix (de ex. maşini de spălat şi uscat
rufe) nu trebuie să fie amplasate în interiorul volumului I.
7.2.8. Dacă dimensiunile încăperilor de băi sau duşuri nu permit amplasarea receptoarelor
menţionate la art. 7.2.7. în afara volumului 2 de protecţie şi de asemenea nu este posibilă
amplasarea lor în altă încăpere, ele pot fi instalate la post fix în interiorul volumului 2 cu condiţia
ca orice contact între acestea şi o persoană aflată în interiorul volumului 0 sau 1 să nu fie posibil.
Aceasta se poate realiza cu un înveliş sau un perete din material electroizolant.
7.2.9. Încălzitoarele instantanee de apă sunt admise în volumul I dacă se respectă următoarele
condiţii:
- racordul electric se realizează fără priza de curent, direct din instalaţia electrică;
- circuitul care alimentează încălzitorul instantaneu de apă trebuie protejat printr-un dispozitiv de
protecţie diferenţial rezidual de cel mult 30 mA;
- dacă încălzitorul de apă este de clasa I de protecţie, trebuie racordat la legătura echipotenţială a
încăperii.
7.2.10. O încăpere de duş conţine mai multe locuri de duş, separate sau nu prin pereţi
despărţitori şi pot avea
7.2.11. O cabină de duş cu vestiar individual (denumită duş individual), este un spaţiu închis
format din cabina de duş propriu-zisă şi un vestiar al cabinei, adiacent acesteia (vezi fig. 7.2.4.).
Volumele de protecţie sunt distribuite, în acest caz, astfel:
7.2.12. În cazul în care încăperile de duş conţin cabine fără vestiar individual (duş colectiv - vezi
fig. 7.2.5.), volumele de protecţie sunt:
7.2.13. În încăperile de duş cu locuri de duş neseparate prin pereţi despărţitori (încăperile de duş
colectiv - vezi fig. 7.2.6.), volumele de protecţie sunt delimitate astfel:
- volumul 1, definit în plan orizontal de suprafaţa destinată să asigure scurgerea apei, eventual
limitată de un perete despărţitor;
7.2.14. În încăperile de baie sau de duş se execută o legătură echipotenţială suplimentară care
are ca scop egalizarea potenţialelor tuturor elementelor conductoare din punct de vedere electric
din încăperea respectivă şi limitarea tensiunii de atingere la o valoare nepericuloasă, ţinând
seama de condiţiile particulare în care se găsesc persoanele din această incintă (condiţii de
influenţe externe BB3, conform tabelului 7.3.).
7.2.15. Legătura echipotenţială suplimentară poate fi realizată în interiorul încăperii de baie sau
de duş ceea ce însă nu implică existenţa ei pe tot parcursul în interiorul volumului limitat de
pereţi, esenţial fiind ca fiecare încăpere de acest gen să aibă o legătură echipotenţială
individuală. De exemplu, dacă nu este posibilă legarea unor elemente conductoare în interiorul
încăperii, această legătură poate fi realizată la exterior, în încăperi alăturate camerelor de baie
sau de duş.
7.2.16. Legătura echipotenţială poate fi realizată în montaj îngropat şi trebuie să fie efectuată în
pereţii camerei de baie sau de duş.
7.2.17. Legătura echipotenţială se poate realiza cu un conductor de 2,5 mm 2 din Cu pozat într-un
tub izolant şi nu trebuie să fie vizibilă pe tot parcursul ei, dar conexiunile ei trebuie să fie
accesibile (pentru ca în caz de defect să poată fi verificată continuitatea electrică a legăturilor).
7.2.19. În cazul în care legătura echipotenţială principală este realizată în subsol sau la parter
într-o încăpere alăturată celei de baie sau de duş, nu este necesară realizarea unei legături
echipotenţiale suplimentare în interiorul acesteia din urmă în cazul în care cada de baie sau de
duş, instalaţia de apă şi celelalte elemente conductoare sunt legate între ele şi la conductorul de
protecţie al circuitului electric de alimentare al camerei de baie sau de duş.
radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt
metalice; această legătură poate fi efectuată pe tubulatura principală de ventilare chiar
dacă conexiunea este inaccesibilă, putând fi verificată însă continuitatea electrică între
legătura propriu-zisă şi o parte accesibilă a tubulaturii iar dacă gura de ventilare este din
material izolant, se leagă la legătura echipotenţială tubulatura de ventilare dacă aceasta
este metalică.
7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenţială în
următoarele situaţii:
- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecţie şi se află la o
înălţime cel puţin egală cu 2 m deasupra pardoselii finite;
- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix
(caracteristicile izolante ale acestui element fiind verificate printr-o încercare a rigidităţii dielectrice
la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel puţin 3 cm;
- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat),
indiferent de natura racordului gurii de ventilare.
Tabelul 7.5.
NOTĂ:
* Dacă gura de ventilare este din material izolant, conducta de ventilare trebuie racordată la
legătura echipotenţială.
** Izolarea poate fi realizată printr-un element izolant fix având o lungime de cel puţin 3 cm.
7.2.23. Legătura echipotenţială trebuie realizată într-o încăpere de baie sau de duş chiar dacă
echipamentul electric din aceasta se limitează la un corp de iluminat în plafon, datorită posibilităţii
de instalare ulterioară a altor echipamente electrice şi a riscului de propagare a unui potenţial din
exterior.
Corpuri de iluminat
7.2.24. În încăperile de băi sau de duş este interzisă folosirea corpurilor de iluminat suspendate
sau cu dulii metalice.
- Corpuri de iluminat care conţin părţi metalice accesibile numai dacă sunt alimentate de un
transformator de separare amplasate în afara volumului 2, cu condiţia ca acesta să alimenteze un
singur corp de iluminat. Aceste corpuri de iluminat pot fi alimentate de asemenea în TFJS. În
cazul în care transformatorul de separare alimentează două corpuri de iluminat, masele acestora
se leagă între ele dar nu se racordează la legătura echipotenţială;
- Corpuri de iluminat cu dispersorul din material electroizolant care prin scoatere produce
întreruperea tuturor conductoarelor active ale alimentării duliilor fără ca vreo parte metalică a
corpului de iluminat să devină accesibilă.
7.2.27. În exteriorul volumului 2 de protecţie, părţile metalice accesibile ale corpurilor de iluminat
care nu sunt de clasa II de protecţie, trebuie racordate la conductorul de protecţie (PE).
7.2.28. Corpurile de iluminat trebuie să fie situate la o înălţime superioară înălţimii tijelor de duş şi
la cel puţin 2,25 m deasupra pardoselii sau deasupra fundului căzii de duş (se ia în consideraţie
cea mai mare dintre ele).
Dulapurile care nu conţin corpuri de iluminat de clasă II de protecţie pot fi instalate numai în
exteriorul volumului 2 de protecţie şi condiţia de a se asigura continuitatea electrică a elementelor
lor metalice şi legarea acestor elemente la conductorul de protecţie (PE).
Piscine
7.2.31. La piscine, volumele de protecţie sunt distribuite astfel (vezi fig. 7.2.7.):
- volumul 0, este volumul interior al bazinului incluzând deschiderile în pereţii sau fundul acestuia,
accesibile persoanelor care se află în bazin;
În cazul în care piscina are trambuline, bloc-start-uri sau tobogan, volumul 1 este limitat de
suprafaţa verticală situată la 1,5 m în jurul acestora şi de planul orizontal situat la 2,5 m deasupra
suprafeţei celei mai înalte pe care se pot găsi persoane.
7.2.32. Clasele de influenţe externe pentru piscine, funcţie de volumele de protecţie se dau în
tabelul 7.6.
Tabelul 7.6.
Volum de
protectie 0 1 2
Clase de
influente externe
1 2 3 4
Temperatura ambiantă AA 4 4 4
Umiditatea AB 4 4 4
Prezenţa apei AE 8 5 2*
Rezistenţa electrică BB 3 3 2
Contacte BC 3 3 3
NOTĂ:
7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia
şi accesibilă printr-o trapă sau uşă situată pe plaja care înconjoară piscina, poate fi utilizată
protecţia împotriva şocurilor electrice prin "întreruperea automată a alimentării", dacă următoarele
două condiţii sunt îndeplinite simultan:
b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.
Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecţie.
- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt
din material izolante);
- trambulinele.
7.2.36. Condiţiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie ale piscinelor
sunt prezentate în tabelul 7.7.
Tabelul 7.7.
Materialele electrice care pot fi utilizate în funcţie de volumele de protecţie ale piscinelor
Volumul de
protecţie
0 1 2
Materialul
electric
Distributii III II II
(A)
- separatie
Echipamente X X*(A)
- TFJS DR 30 mA
II**
- separatie
Aparate X X
- TFJS DR 30 mA
NOTĂ:
X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);
III - în TFJS;
A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la
legătura echipotenţială a încăperii;
** - pentru iluminat.
Distribuţii electrice
7.2.37. Distribuţiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate,
protejate în tuburi izolante sau din cabluri cu manta izolantă.
7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi
de protecţie decât cele electroizolante.
7.2.39. Interdicţia de a utiliza alte tuburi de protecţie decât cele electroizolante se aplică chiar
dacă:
- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităţi de rezistenţă la agenţi chimic, de
nepropagare a flăcării şi de etanşeitate;
7.2.40. Tuburile de protecţie pot fi introduse în pereţii încălzitori numai dacă temperatura în
instalaţia de încălzire nu poate depăşi în nici un caz +60 C.
7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecţie mecanică suplimentară se pot
folosi tronsoane de conducte metalice şi blindate şi nu este necesară racordarea lor la legătura
echipotenţială suplimentară datorită lungimilor mici ale acestora.
7.3.1. Instalaţiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcţionare
normală, accesul unei anumite categorii de persoane şi efectuarea următoarelor manevre de
exploatare:
- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană
oarecare (clasa BA I);
- toate manevrele fără acces la părţile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal
instruit sau calificat (clasa BA4);
- toate operaţiile şi manevrele care necesită accesul la părţile active, executate numai de către
personal calificat (clasa BA 5).
7.3.4. Iluminatul de siguranţă trebuie să permită luarea de măsuri de intervenţie în cazul apariţiei
unui defect în instalaţia de iluminat normal, ţinându-se seama de particularităţile şantierului.
- instalaţie electrică alimentată de baterii a căror durată de funcţionare să fie de cel puţin 1 oră;
- lămpi cu acumulatoare sau baterii (în cazul în care personalul este restrâns) a căror durată de
funcţionare să fie de cel puţin 1 oră;
- grupuri de motoare termice - generatoare care să fie capabile să asigure alimentarea corectă a
iluminatului de siguranţă în cel mult 15 secunde.
7.3.7. Corpurile de iluminat trebuie să asigure jalonarea căilor de evacuare pentru personal,
traseul de evacuare. Dacă este necesar, va fi indicat prin panouri opace sau transparente
luminoase cu inscripţia "ieşire" sau "ieşire de siguranţă" sau cu o săgeată care să indice direcţia
de ieşire.
7.3.8. Trebuie să se prevadă alimentare de rezervă pentru echipamente cum sunt pompele,
ventilatoarele de aerisire etc., a căror oprire pune în pericol personalul (de ex. prin asfixiere).
Circuitele pentru alimentarea de rezervă trebuie concepute astfel încât să se asigure protecţia
împotriva atingerilor indirecte. În caz de defect, alimentarea echipamentelor de siguranţă trebuie
să se facă prin:
7.3.10. Pe şantier nu poate fi folosită măsura de protecţie prin "obstacole" care asigură numai
protecţia împotriva atingerilor directe cu părţile active, decât dacă nu pot fi utilizate alte măsuri de
protecţie şi numai pentru durate limitate de timp.
7.3.11. Pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte, în instalaţiile electrice de şantier sunt
utilizate, de preferinţă, schemele de legare la pământ TT şi TN-S.
7.3.12. Schema TN-C poate fi utilizată în partea fixă a instalaţiilor electrice, adică în partea
cuprinsă între originea ei şi ansamblul cuprinzând aparatul general de comandă şi dispozitivele
de protecţie principale.
7.3.13. Schema IT poate fi utilizată acolo unde este necesară evitarea întreruperii alimentării la
apariţia primului defect de izolaţie.
- limitarea lungimii distribuţiei pentru micşorarea probabilităţii apariţiei celui de-al doilea defect;
7.3.14. TFJS poate fi utilizată în toate cazurile şi mai ales în cazurile în care condiţiile de muncă
sunt severe, de exemplu în incinte mici, conductoare, pentru alimentarea uneltelor electrice
portabile, pentru malaxare în medii umede sau pentru încălzirea betoanelor.
7.3.15. Protecţia împotriva atingerilor indirecte prin folosirea "materialelor electrice de clasă II de
protecţie sau cu izolaţie echivalentă” se utilizează în cazul materialelor electrice pentru care
această măsură de protecţie este realizată prin construcţie fiind recomandată pentru uneltele
electrice portabile.
7.3.19. Protecţia la scurtcircuit trebuie realizată astfel încât fiecare dispozitiv de protecţie să aibă
o putere de rupere cel puţin egală cu curentul de scurtcircuit prezumat în punctul în care această
protecţie este instalată.
Protecţia mecanică
- amplasarea instalaţiilor electrice astfel încât să fie protejate împotriva şocurilor mecanice;
- protecţie mecanică suplimentară (de ex. în pasaje pietonale sau pentru vehicule).
7.4.1. Clasele de influenţe externe cel mai frecvent întâlnite pentru instalaţiile electrice din
construcţiile agrozootehnice sunt următoarele:
AB - umiditate AB4
7.5.1. Prevederile acestui subcapitol se aplică echipamentelor care prezintă un curent de fugă
mare, a cărui circulaţie în conductoarele de protecţie şi în prizele de legare la pământ poate
provoca încălzirii excesive, degradări locale sau perturbaţii.
7.5.2. Filtrele radioelectrice antiparazitaj cu care sunt prevăzute echipamentele informative pot
produce curenţi de fugă cu valori importante astfel încât, o defecţiune a continuităţii circuitului de
legare la pământ poate provoca o tensiune de atingere periculoasă.
7.5.3. Din punct de vedere al valorii curentului de fugă al echipamentelor de clasă I de protecţie
se disting două tipuri de echipamente:
- echipamente cu curenţi de fugă slabi, al căror curent de fugă nu trebuie să fie mai mare de 3,5
mA, care pot fi alimentate la prize de curent de 10/16 A şi nu necesită nici o măsură suplimentară
din punct de vedere al alimentării şi legării la pământ;
- echipamente care au curent de fugă superiori valorii de 3,5 mA care pot atinge 5% din valoarea
curentului nominal şi la care trebuie aplicate măsuri de protecţie.
7.5.5. În schemele TN-C în care funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie
(PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN) până la bornele echipamentului, curentul de
fugă poate fi considerat ca un curent de sarcină.
Curentul care circulă în acest caz prin conductorul PEN poate ridica potenţialul acestui conductor
conducând la afectarea bunei funcţionări a echipamentelor.
7.5.6. Echipamentele care au curenţi de fugă a căror valoare este mare, pot fi incompatibile cu
instalaţiile protejate prin dispozitive de protecţie diferenţiale (vezi art. 2.14.).
7.5.7. Alegerea schemei de legare la pământ pentru instalaţiile electrice ale echipamentelor
informatice se face conform tabelului 7.8.
Tabelul 7.8.
Necesită întreţinere
4 Instalaţii cu sursă TN-S
autonomă de rezervă
Din tabelul 7.8. se observă faptul că în majoritatea cazurilor se optează pentru schema TN-S.
7.6.3. Între elementele conductoare din încăpere (conducte de apă, încălzire, gaze şi oricare
elemente conductoare care pot fi atinse cu mâna) trebuie realizată o legătură echipotenţială
suplimentară.
7.6.4. În încăperile din grupa 2 (în care se efectuează proceduri intracardiace), tensiunea de
atingere care poate să apară în funcţionarea normală sau în cazul primului defect de izolaţie când
este utilizată schema IT, între două elemente simultan accesibile, trebuie limitată la 50mV.
Aceasta se realizează prin legături echipotenţiale sau/şi prin izolarea elementelor conductoare.
7.6.5. Nu este necesară folosirea protecţiei diferenţiale în cazul circuitelor secundare ale
transformatoarelor de separare care alimentează receptoare individuale.
7.6.7. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin separare electrică individuală se realizează prin
utilizarea unui singur transformator de separare pentru fiecare receptor electric. Tensiunea
nominală a circuitului secundar nu trebuie să depăşească 250 V.
7.6.8. În cazul încăperilor sau spaţiilor înguste (culoare, holuri etc.) cu pardoseli conductoare din
punct de vedere electric, protecţia împotriva şocurilor electrice se asigură prin alimentarea la
TFJS cu valoarea maximă de 25V c.a. sau 60V c.c. filtrat.
7.6.9. Încăperile medicale în care trebuie asigurată alimentarea de rezervă de înlocuire sunt:
- săli de anestezie;
- săli de endoscopie;
- săli de operaţie;
- săli de reanimare;
- săli de angiografie.
- săli de angiografie;
- săli de operaţie.
Principalele echipamente electrice care pot perturba funcţionarea aparatelor electrice medicale
sunt:
- distribuţiile electrice în care curentul nu este repartizat simetric între conductoarele aceluiaşi
circuit;
- Categoria de importanţă deosebită (vitală) la care întreruperea peste o durată critică, poate
duce la explozii, distrugeri de utilaje sau pierderi de vieţi omeneşti.
Utilajele şi agregatele încadrate în această categorie nu vor fi acţionate electric decât în cazul că
nu se dispune de alte forme de energie sau acestea sunt prohibitive economic.
În aceste situaţii se vor preciza măsurile de ordin tehnologic, prevăzute pentru asigurarea
securităţii oamenilor şi utilajelor în caz de întreruperi în alimentarea cu energie electrică.
- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producţie, practic, numai
pe durata întreruperii, iar producţia nerealizată poate fi, de regulă, recuperată.
b) cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenţei din sistemul electric de
alimentare;
Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută ţinând seama de
condiţiile tehnice de alimentare cu energie electrică în sistem de precizie prin Regulamentul de
furnizare şi utilizare a energiei electrice.
Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcţie de
condiţiile locale (structura reţelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea
surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcţie de puterea cerută de
receptoarele respective, de durata critică de realimentare a acestora şi de alte caracteristici ale
procesului tehnologic, putându-se lua în considerare surse ca:
- baterii de acumulatoare:
- generatoare sincrone mici, acţionate prin intermediul unor sisteme inerţiale de motoare cu
ardere internă;
Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de
distribuţie.
Astfel:
- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte
distincte din sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau staţia centralei proprii);
Pentru consumatorii izolaţi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va
analiza oportunitatea utilizării unor surse de energie neconvenţională.
În cazul existenţei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de
categoriile zero şi I, în funcţie de condiţiile de siguranţă cerute, centrala va fi dotată cu automatică
de separare rapidă, în caz de avarii în sistem, în conformitate cu prevederile normativului PE
025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe platformele industriale.
7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaţii electrice sau numai
a unei părţi din aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menţinută în permanenţă la o valoare care să permită
funcţionarea autonomă a instalaţiilor de rezervă atât timp cât este necesar.
7.8. Instalaţii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa
AE5)
7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel
încât acestea să nu permită propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să
transmită căldura (de ex. pereţi metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie
concepute astfel încât în funcţionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora
să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor
normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar
procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării)
se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin
pereţi rezistenţi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc
alte încăperi dacă se respectă simultan următoarele condiţii:
- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu;
dacă totuşi acestea există ele trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecţie
IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de
protecţie diferenţiale având un curent diferenţial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care
deservesc aceste încăperi dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste
circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie
să diminueze rezistenţa la foc a acestor elemente de construcţii luându-se măsuri
corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit
prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X,
în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat)
trebuie protejate împotriva şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).
7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri
trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera
explozivă este prezentă permanent sau pe perioade îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se
formează intermitent în funcţionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie
alese şi instalate astfel încât încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca
incendiu.
7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva
şocurilor mecanice şi acţiunii produselor utilizate sau fabricate în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau
amplasamente trebuie să fie realizate astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan
următoarele condiţii:
- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie
prin construcţie, fie prin instalare, o protecţie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la
care sunt expuse.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice
trebuie să aibă gradul de protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie de riscul pe care îl prezintă zona şi
având temperatura de suprafaţă conform normativului I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de
praf sau fibre pe acele părţi ale instalaţiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone
trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare normală, temperatura pe suprafaţa lor
să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea
plasată în zona cu pericol de explozie.
7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj,
pentru guri de aerisire şi pentru aparate de distribuţie sunt definite în normativul NP 004.
7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la
solicitări mecanice şi la hidrocarburi.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată
în zona cu pericol de explozie.
7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe
tablouri care vor fi instalate:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea
conductoarelor cu izolaţie de cauciuc pe lemn;
[top]
ANEXA 1
STANDARDE
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaţie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
praf
[top]
ANEXA 3
proiectări de apă protejat împotriva
proiectării de apă din toate x4
direcţiile
mase de apă protejat împotriva maselor
de apă similare valurilor x6
mării
scufundare protejat împotriva efectelor
prelungite ale scufundării x8
sub presiune
[top]
ANEXA 4
slabe 1
medii 5
mari 7
foarte mari 9
[top]
ANEXA 5
125 160 50 25 25 100 0,060 200 0,030
160 210 70 35 35 100 0,060 210 0,028
200 250 95 50 50 120 0,050 240 0,025
250 300 120 70 70 120 0,050 250 0,025
315 340 150 70 70 120 0,050 240 0,025
315 390 185 95 95 120 0,050 250 0,024
400 460 240 120 120 130 0,046 260 0,023
400 520 2x120 120 120 290 0,021
500 600 2x150 150 150 270 0,022
630 690 2x185 150 150 280 0,021
630 730 3x120 185 185 310 0,019
630 840 3x150 185 185 290 0,021
800 960 3x185 240 240 300 0,020
Conductoare de aluminiu
20 25 25 6 6 6 45 0,13 80 0,066
32 38 40 10 10 10 50 0,12 95 0,063
100 125 50 25 25 75 0,080 150 0,040
125 160 70 35 35 85 0,070 170 0,035
160 190 85 50 50 95 0,063 190 0,031
200 220 120 70 70 100 0,060 210 0,028
200 260 150 70 70 95 0,063 190 0,031
250 290 185 95 95 100 0,060 200 0,030
315 350 240 120 120 100 0,060 210 0,028
315 400 300 150 150 110 0,054 220 0,027
315 400 2x120 120 120 230 0,026
400 460 2x150 150 150 220 0,027
400 520 2x185 150 150 230 0,026
500 560 3x120 185 185 250 0,024
500 640 3x150 185 185 230 0,026
630 730 3x185 240 240 240 0,025
800 860 3x240 240 240 260 0,023
[top]
ANEXA 6
- valoarea factorului de putere mediu al instalaţiei cos 1 pe intervalul considerat (de ex. 1 an)
care se calculează cu relaţia:
energia activă consumată (Wa) în intervalul de timp considerat (de ex. 1 an)
energie reactivă consumată (Wr) în intervalul de timp considerat.
- valoarea factorului de putere mediu cos2 cu care dorim să funcţioneze instalaţia (de regulă
cos2 = 0,92);
- energie reactivă, care va trebui produsă de bateria de condensatoare (W rc) în acelaşi interval de
timp (1 an) care se calculează cu relaţia:
Acest calcul se poate aplica atunci când nu se prevede reglarea puterii bateriei.
În cazul în care factorul de putere mediu este corespunzător puterii (sarcinii) maxime active P,
puterea bateriei de condensatoare se calculează cu relaţia:
- tg = Q / P pentru fiecare parte de instalaţie electrică (atelier, hală, laborator etc.);
în care:
Tabelul 6
tg cos tg 0,40 0,36 0,33 0,29 0,25 0,20 0,14 0,0
0,43
cos 0,93 0,94 0,95 0,96 0,97 0,98 0,99 1
0,92
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1,73 0,50 1,303 1,337 1,369 1,403 1,441 1,481 1,529 1,590 1,732
1,69 0,51 1,257 1,291 1,323 1,357 1,393 1,435 1,483 1,544 1,686
1,64 0,52 1,215 1,249 1,281 1,315 1,353 1,393 1,441 1,502 1,644
1,60 0,53 1,171 1,205 1,237 1,271 1,309 1,349 1,397 1,458 1,600
1,56 0,54 1,130 1,164 1,196 1,230 1,268 1,308 1,356 1,417 1,559
1,52 0,55 1,090 1,124 1,156 1,190 1,228 1,268 1,316 1,377 1,519
1,48 0,56 1,051 1,085 1,117 1,151 1,189 1,229 1,277 1,338 1,480
1,44 0,57 1,013 1,047 1,079 1,113 1,151 1,191 1,239 1,300 1,442
1,40 0,58 0,976 1,010 1,042 1,076 1,114 1,154 1,202 1,263 1,405
1,37 0,59 0,939 0,973 1,005 1,039 1,077 1,117 1,165 1,226 1,368
1,33 0,60 0,905 0,939 0,971 1,005 1,043 1,083 1,131 1,192 1,334
1,30 0,61 0,870 0,904 0,936 0,970 1,008 1,048 1,096 1,157 1,299
1,27 0,62 0,836 0,870 0,902 0,936 0,974 1,014 1,062 1,123 1,265
1,23 0,63 0,804 0,838 0,870 0,904 0,942 0,982 1,030 1,091 1,233
1,20 0,64 0,771 0,805 0,837 0,871 0,909 0,949 0,997 0,058 1,200
1,17 0,65 0,740 0,774 0,806 0,840 0,878 0,918 0,966 0,007 1,169
1,14 0,66 0,709 0,743 0,775 0,809 0,847 0,887 0,935 0,996 1,138
1,11 0,67 0,679 0,713 0,745 0,770 0,817 0,857 0,905 0,966 1,108
1,08 0,68 0,650 0,684 0,716 0,750 0,788 0,828 0,876 0,937 1,079
1,05 0,69 0,620 0,654 0,686 0,720 0,758 0,798 0,840 0,907 1,049
1,02 0,70 0,591 0,652 0,657 0,691 0,729 0,769 0,811 0,878 1,020
0,99 0,71 0,563 0,597 0,629 0,663 0,701 0,741 0,783 0,850 0,992
0,96 0,72 0,534 0,568 0,600 0,634 0,672 0,712 0,754 0,821 0,963
0,94 0,73 0,507 0,541 0,573 0,607 0,645 0,685 0,727 0,794 0,936
0,91 0,74 0,480 0,514 0,546 0,580 0,618 0,658 0,700 0,767 0,909
0,88 0,75 0,453 0,487 0,519 0,553 0,591 0,631 0,673 0,740 0,882
0,86 0,76 0,426 0,460 0,492 0,526 0,564 0,604 0,652 0,713 0,855
0,83 0,77 0,400 0,434 0,466 0,500 0,538 0,578 0,620 0,687 0,829
0,80 0,78 0,374 0,408 0,440 0,474 0,512 0,552 0,594 0,661 0,803
0,78 0,79 0,347 0,381 0,413 0,447 0,485 0,525 0,567 0,634 0,776
0,75 0,80 0,321 0,355 0,387 0,421 0,459 0,499 0,541 0,608 0,750
0,72 0,81 0,295 0,329 0,361 0,395 0,433 0,473 0,515 0,582 0,724
0,70 0,82 0,269 0,303 0,335 0,369 0,407 0,447 0,489 0,556 0,698
0,67 0,83 0,243 0,277 0,309 0,343 0,381 0,421 0,463 0,530 0,672
0,65 0,84 0,217 0,251 0,283 0,317 0,355 0,395 0,437 0,504 0,645
0,62 0,85 0,191 0,225 0,257 0,291 0,329 0,369 0,417 0,478 0,620
0,59 0,86 0,167 0,198 0,230 0,264 0,301 0,343 0,390 0,450 0,593
0,57 0,87 0,141 0,172 0,204 0,238 0,275 0,317 0,364 0,424 0,567
0,54 0,88 0,112 0,143 0,175
- Centralizat, când sarcina este stabilă şi continuă. În acest caz, compensarea poate fi
nereglabilă şi Qc / S ≤ 15%; (S, puterea aparentă, kVA);
- Centralizat, când sarcina este variabilă. În acest caz compensarea se face cu condensatoare
statice în trepte de reglaj automat şi Qc / S > 15%;
- Descentralizat, pe părţi de instalaţie, atunci când acestea au sarcini variabile. În acest caz,
compensarea va fi numită automată;
- Direct la receptoarele inductive, atunci când puterea anumitor receptoare este importantă în
raport cu puterea totală a instalaţiei. Se realizează numai compensare cu condensatoare statice
fixe sau cu reglaj automat funcţie de variaţiile sarcinii.
[top]
ANEXA 7
Conductor sPEN ≥
comun de Cu 10Cu
3 PEN sF ≤ 16
protectie Al sPEN ≥
si neutru 16Al
*Pentru circuitele monofazate secţiunea conductorului neutru (de nul) este egală cu cea a
conductorului de fază.
***Cu excepţia cazului când conductorul face parte dintr-un cablu sau din conductoarele în ţeavă
(tuburi).
****Se pot folosi şi mai multe conductoare în paralel dacă suma secţiunilor este cel puţin 10 mm 2.
[top]
ANEXA 8
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 1
3 5
½
0,79 1,1 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/
3 5
½
0,81 1,4 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/
3 5
½
0,82 1,9 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/
3 5
½
0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/
3 5
½
0,85 3,5 6,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 25
(1/
3 5
¾
0,855 5,0 6,5 4x4,0 3x4+FY4,0 3x2,5+4,0 25 25
(1/
3 5
¾
0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25
(1/
3 5
1
0,865 8,6 7,0 4x6,0 3x10+FY6 4x6,0 32 25
(3/
3 5
1¼
0,865 11,7 7,0 4x10,0 3x16+FY10 4x10 40 32
(1
3 5
1½
0,87 15,4 7,0 4x16,0 3x25+FY10 4x16 40 40
(1¼
3 5
2
0,87 22,4 7,0 3x25+16 3x35+FY10 3x2,5+16 40 40
(1½
4 5
2½
0,87 30,2 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 50 50
(2
4 5
2½
0,88 36,5 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 63 50
(2
4 5
9
2½
0,885 43,0 7,0 3x70+35 3x95+FY35 3x70+35 63
75 (2½
4 6
9 9
3
0,89 57,6 7,0 3x95+50 3x120+FY50 3x95+50
90 75 (2½
4 6
9 9
3
0,89 70,9 7,0 3x120+50 3x150+FY50 3x120+50
90 90 (3
4 6
9
-
0,89 85,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 -
90 (3
4 6
9
-
0,90 103,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 -
90 (3
4 6
9
-
0,92 132,0 7,0 2(3x95+50) - 3x150+70 -
90 (3
4 6
-
0,92 158,0 7,0 2(3x120+70) - - - -
(-
4 6
-
0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - -
(-
NOTĂ:
1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaţia sincronă de
3000 rot/min.;
2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în
reţele de JT este conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;
7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie,
demaroarele alese după Ir nu sunt compatibile cu siguranţa impusă;
8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98.
Suplimentar se vor verifica la căderea de tensiune în regim de pornire;
9. Tuburi PVC-U;
* Siguranţele nu au fost dimensionate după formula I p/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-
curent dată de furnizor.
[top]
ANEXA 9
Coloane
Total Total
Nr. P.i. IC Isig
P.i. C.s. C.u. P.u.
ap. kW/ap (A) (A)
(kW) (kW) Conductori
Conductori FY Tub Tub
AFY
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39
[top]
ANEXA 10
10.1. Pe două căi de alimentare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.
Legendă:
NOTĂ:
La receptoarele pentru iluminatul de siguranţă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o
baterie de acumulatoare, fie o sursă neîntreruptibilă (UPS).
10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.
Legendă:
[top]