GHID PENTRU INSTALAŢII ELECTRICE CU TENSIUNI PÂNĂ LA

1000 V c.a. ŞI 1500 V c.c.

Indicativ: GP 052-2000

Cuprins

* GENERALITĂŢI
* SCHEME DE LEGARE LA PAMANT
* ELEMENTE DE CALCUL SI DIMENSIONARE A INSTALATIILOR ELECTRICE
* PROTECTII SI MASURI DE PROTECTIE
* MATERIALE ELECTRICE
* VERIFICARI
* INSTALATII ELECTRICE IN SPATII SPECIALE
* Anexa 1: PRINCIPALELE PRESCRIPTII TEHNICE
* Anexa 2: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR
* Anexa 3: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE
* Anexa 4: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE
* Anexa 5: METODA SIMPLIFICATA PENTRU DETERMINAREA SECTIUNII
CONDUCTOARELOR SI PENTRU ALEGEREA DISPOZITIVELOR DE PROTECTIE
* Anexa 6: DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSATOARE LA UN
CONSUMATOR
* Anexa 7: ALEGEREA SECTIUNII CONDUCTOARELOR DE PROTECTIE SI NEUTRU
* Anexa 8: ALEGEREA CARACTERISTICILOR MATERIALELOR ELECTRICE IN FUNCTIE
DE CARACTERISTICILE MOTOARELOR (PORNIRE DIRECTA)
* Anexa 9: PUTERI INSTALATE SI UTILE
* Anexa 10: EXEMPLE DE SCHEME ELECTRICE PENTRU ALIMENTAREA
RECEPTOARELOR CU ROL DE SIGURANTA LA FOC SI PENTRU ILUMINATUL DE
SIGURANTA

1. GENERALITĂŢI

1.1. Domeniu de aplicare

1.1.1. Prezentul ghid se aplică ca instrument de lucru complementar la normativul I.7, în

proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii electrice, reabilitările (reparaţiile capitale) şi
modernizările acestora.

1.1.2. Principalele prescripţii tehnice conexe ale ghidului sunt cuprinse în anexa 1.

1.2. Calitatea instalaţiilor electrice

1.2.1. Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se face astfel încât acestea să realizeze şi
să menţină, pe întreaga durată de utilizare, următoarele cerinţe:

- rezistenţa şi stabilitatea;

- siguranţa în exploatare;

- siguranţa la foc;

- igiena, sănătatea, refacerea şi protecţia mediului;

- economia de energie;

- protecţia împotriva zgomotului.

1.2.2. Materialele electrice (conductoare, cabluri, aparate, echipamente, receptoare) noi, utilizate
în instalaţiile electrice, trebuie să aibă caracteristici tehnice ale căror performanţe să conducă la
îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, conform Legii 10/95 a calităţii în construcţii şi să aibă
certificarea de conformitate a calităţii potrivit prevederilor regulamentului privind certificarea de
conformitate a calităţii produselor folosite în construcţii aprobat cu HG nr. 766/97.

1.2.3. Facilităţile de exploatare a instalaţiilor electrice se asigură prin prevederea în proiecte şi

realizarea în execuţie a unor dispozitive de:

- comandă (pornire, realizarea anumitor regimuri de funcţionare şi oprire);

- siguranţă (oprire de urgenţă);

- separare (separarea unei părţi de instalaţie în caz de reparare sau modificare;

- protecţie pentru asigurarea securităţii.

1.2.4. Facilităţile de întreţinere se asigură prin alegerea corespunzătoare a materialelor electrice

şi prin amplasarea acestora astfel încât să fie accesibile personalului calificat.

1.3. Condiţii particulare de funcţionare

1.3.1 Continuitatea în alimentarea cu energie electrică se asigură, în condiţiile prevăzute în

normativul I.7, prin prevederea unor surse de alimentare de rezervă, destinate alimentării
consumatorului în cazul întreruperii alimentării normale şi care pot fi:

- grup electrogen;

- baterii de acumulatoare;

- branşamente separate de reţeaua de alimentare de distribuţie, independente de alimentare

normală.

1.3.2. Puterea surselor alimentare de rezervă se stabileşte ţinând seama de puterea cerută de
instalaţia electrică sau partea din instalaţia electrică care trebuie alimentată de acestea (puterea
receptoarelor "de importanţă deosebită" în funcţiune simultană) şi de recomandările furnizorului
acestor surse.

1.4. Condiţii privind influenţele externe

1.4.1. Materialele electrice trebuie să poată suporta în funcţionare normală fără să se defecteze,
influenţele externe existente la locul de amplasare, în mod special praful, umiditatea şi şocurile
mecanice.

1.4.2. Protecţia materialelor electrice împotriva influenţelor externe se realizează prin:

- amplasarea în afara spaţiilor cu pericol;

- carcase şi învelişuri cu grad de protecţie IP corespunzător;

- amplasarea în spaţii protejate.

1.4.3. Aparatele electrice de comandă şi protecţie, precum şi clemele de legătură se amplasează

în tablouri electrice cu grad de protecţie IP corespunzător.

1.5. Protecţii pentru asigurare securităţii

1.5.1. Instalaţiile electrice se proiectează şi se execută astfel încât la folosirea lor în condiţii care
pot fi în mod normal prevăzute, utilizatorii, bunurile acestora şi materialele instalaţiilor electrice să
fie protejate împotriva pericolelor şi a pierderilor ce ar putea rezulta.

1.5.2. În instalaţiile electrice trebuie asigurată protecţia împotriva:

- şocurilor electrice prin atingeri directe şi/sau indirecte;

- efectelor termice în funcţionare normală;

- supracurenţilor;

- curenţilor de defect;

- supratensiunilor;

- tensiunilor minime sau lipsa tensiunii.

1.5.3. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor directe nu trebuie să permită atingerea părţilor
aflate sub tensiune în timpul funcţionării normale.

1.5.4. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor indirecte nu trebuie să permită atingerea unor
mase puse sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.

1.5.5. Clasele de protecţie în care se încadrează materialele electrice din punct de vedere al
protecţiei la şocuri electrice, trebuie să fie conform STAS 11054.

1.5.6. Protecţia împotriva efectelor termice în funcţionare normală trebuie realizată instalând
materialele electrice astfel încât să fie eliminate atât riscul aprinderii materialelor şi substanţelor
inflamabile şi a materialelor combustibile datorită temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice
cât şi riscul ca utilizatorii să sufere arsuri.

1.5.7. Protecţia împotriva supracurenţilor, de suprasarcină sau de scurtcircuit, trebuie să asigure

utilizatorilor, materialelor instalaţiilor electrice şi bunurilor utilizatorilor protecţia împotriva
temperaturilor foarte ridicate sau a solicitărilor mecanice datorate supracurenţilor din conductoare
active,

1.5.8. Protecţia împotriva curenţilor de defect trebuie să asigure protecţia conductoarelor, altele
decât cele active, şi a altor părţi destinate a fi parcurse de curenţii de defect, astfel încât să poată
suporta curenţii respectivi fără a atinge temperaturi foarte ridicate şi tensiunile de atingere să nu
depăşească tensiunea maximă admisă (50V).
1.5.9. Protecţia împotriva supratensiunilor trebuie să asigure protecţia utilizatorilor şi a bunurilor
acestora precum şi a materialelor electrice împotriva efectelor unui defect între părţi active ale
circuitelor de tensiuni diferite şi să limiteze tensiunile interne de comutaţie sau externe din
descărcări atmosferice la valori admise de ţinere ale izolaţiei aparatelor electrice.

1.5.10. Protecţia împotriva căderilor de tensiune trebuie să deconecteze echipamentele elecrice

la căderi de tensiune sub valoarea minimă admisă sau la dispariţia tensiunii, evitând repornirea
motoarelor la revenirea tensiunii. Ea este foarte importantă pentru motoare în general şi pentru
motoarele sincrone în special.

[top]

2. SCHEME DE LEGARE LA PĂMÂNT

2.1. La instalaţiile electrice, conform normativului I.7, sunt avute în vedere trei tipuri de scheme
de legare la pământ: TT, TN şi IT.

2.2. Schemele de legare la pământ sunt simbolizate conform SR CEI 364 prin 2, 3 sau 4 litere
având următoarele semnificaţii:

 prima literă - situaţia alimentării în raport cu pământul:

T - legare directă la pământ (neutru distribuit);

I - nici un conductor activ nu este legat la pământ sau un punct (punctul neutru) al reţelei este
legat la pământ printr-o impedanţă;

 a doua literă - situaţia maselor instalaţiei alimentare în raport cu pământul:

T - masele sunt legate direct la pământ, independent de eventuala legare la pământ a alimentării;

N - masele instalaţiei alimentate sunt legate direct la punctul neutru al sursei de alimentare care
este legat la pământ;

 alte litere - dispunerea conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecţie (PE):

C - conductor PEN, funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie (PE) sunt
îndeplinite de acelaşi conductor (PEN);

S - funcţiile conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de

conductoare separate.

SCHEMA TT

2.3. Schema TT are următoarele caracteristici (vezi fig. 2.1 şi fig. 2.2):

- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;

- masele instalaţiei electrice sunt legate la prize de pământ distincte, din punct de vedere electric,
de priza de pământ a alimentării.
2.4. În schema TT, curentul de defect Id dintre fază şi masă are o valoare inferioară curentului de
scurtcircuit dar poate fi suficient de mare pentru a provoca apariţia unei tensiuni de atingere
periculoase.

Rezistenţa de dispersie Rm a prizei de pământ a maselor trebuie să aibă o valoare astfel aleasă
încât, în cazul unui defect, tensiunea de atingere să nu depăşească valoarea limită admisă de 50
V.c.a. şi 120 V.c.c. Curentul de defect Id trebuie să îndeplinească condiţia:

în care:

Id, curentul de defect (A);

Rm, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a maselor instalaţiei electrice ( );

UL, tensiunea limită admisă (V).

2.5. În cazul schemei TT se pot folosi pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie dispozitive
diferenţiale reziduale al căror curent diferenţial nominal (I n) se alege astfel încât să fie respectată
condiţia:

In ≤ Id

2.6. În cazul în care curentul de defect Id calculat depăşeşte curentul de rupere al întreruptorului
asociat dispozitivului diferenţial rezidual utilizat, acesta trebuie însoţit obligatoriu de dispozitive de
protecţie împotriva curenţilor de scurt circuit (siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate).

Siguranţele fuzibile se aleg conform relaţiei:

If ≤ In

în care:

If, curentul de funcţionare al fuzibilului într-un timp t ≤ 0,4 s pentru tensiunea de 230/400 V.c.a.
(A);

In, curentul pe care dispozitivul diferenţial îl suportă în funcţionare normală (A).

Releele electromagnetice ale întreruptoarelor automate se aleg ţinând seama de relaţia:

Im ≤ I n

în care:

Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A).

2.7. Toate masele protejate de acelaşi dispozitiv diferenţial trebuie legat la aceeaşi priză de
pământ.
2.8. Toate masele simultan accesibile trebuie legate la aceeaşi priză de pământ.

SCHEMA TN

2.9. Schema TN are următoarele caracteristici:

- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;

- masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul neutru prin conductoare de protecţie.

2.10. Se disting trei tipuri de scheme TN, în funcţie de modul dispunere a conductorului neutru şi
a conductorului de protecţie:

- Schema TN-S, în care conductorul de protecţie (PE) este diferit de conductorul neutru (N) şi
este utilizat în întreaga instalaţie (vezi fig. 2.3.)

- Schema TN-C-S, în care funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de un singur
conductor (PEN) pentru o porţiune a schemei (vezi fig. 2.4.)

- Schema TN-C, care în funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi
conductor (PEN) în întreaga schemă (vezi fig. 2.5 şi fig. 2.6). Schema TN-S şi schema TN-C pot
fi utilizate în aceeaşi instalaţie cu condiţia ca schema TN-S să fie realizată întotdeauna în aval şi
niciodată în amonte faţă de TN-C.

2.11. În schema TN, deoarece valoarea impedanţei Z a buclei de defect este mică (aceasta fiind
constituită numai din elemente galvanice - conductoare active şi de protecţie) şi curentul de
defect Id, între fază şi masă, ia valori mari.

Relaţia pentru determinarea lui Id este următoarea:

în care:

Uf, tensiunea de fază (V);

Z, impedanţa buclei de defect ().

În exploatare, pentru Z cu valori de cca. 0,1  rezultă un curent de defect:

Curentul de defect Id în schema TN este practic un curent de scurtcircuit. În schema TN trebuie

deci să se prevadă o protecţie la scurtcircuit ca şi în schema TT (vezi art. 2.6.).

2.12. În caz de defect, tensiunea de atingere nu trebuie să depăşească valoarea limită admisă şi
deci trebuie să fie îndeplinită relaţia:

ZB x Im = UL ≤ 50 V.c.a. sau 120 V.c.c.

în care:

ZB, impedanţa buclei de defect ();

Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A);

UL, tensiunea limită admisă (V).

Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, se impune realizarea de legături echipotenţiale

suplimentare sau prevederea de dispozitive diferenţiale reziduale de protecţie.

Face excepţie schema TN-C în care executarea legăturilor echipotenţiale este obligatorie în orice
situaţie.

2.13. În cazul schemei TN-S se pot folosi dispozitive diferenţiale reziduale pentru protecţia
împotriva defectelor de izolaţie (protecţia instalaţiei şi a utilizatorilor împotriva efectelor curenţilor
de defect), deoarece datorită separării conductorului neutru (N) de conductorul de protecţie (PE),
funcţionarea dispozitivului diferenţial este posibilă.

2.14. În cazul schemei TN-C nu se pot folosi dispozitive diferenţiale împotriva curenţilor de defect
datorită utilizării unui singur conductor cu funcţia de neutru şi de protecţie (PEN). În acest caz
funcţionarea dispozitivelor diferenţiale reziduale nu este posibilă.

2.15. În schema TN, dispozitivele de protecţie la scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee
electromagnetice) pot asigura şi protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă.

2.16. Pe conductorul PEN (schema TN-C) este interzisă montarea oricărui dispozitiv de separare,
protecţie sau comandă.

2.17. Schema TN este recomandată în cazul alimentării consumatorilor echipaţi cu receptoare

care au curent de fugă mare (reţele de calculatoare, receptoare electrotermice etc.).

NOTĂ: Curentul de fugă este curentul care circulă necontrolat la pământ sau între elemente
conductoare externe într-un circuit fără defect.

SCHEMA IT

2.18. Schema IT are următoarele caracteristici:

- punctul neutru al alimentării este fie izolat faţă de pământ, fie legat de pământ printr-o
impedanţă Z;

- masele instalaţiei electrice alimentate sunt legate la pământ separat faţă de neutrul alimentării.

Schema IT (vezi fig. 2.7) este specifică în cazul alimentării consumatorilor din posturi de
transformare proprii, prevăzute cu personal calificat de întreţinere.

2.19. În schema IT, curentul Idl care apare la primul defect între o fază şi masă (vezi fig. 2.8) are o
valoare prea mică pentru a putea provoca apariţia unei tensiuni periculoase, dar permite
continuarea alimentării.

Relaţia pentru determinarea lui Idl în schema IT este următoarea:

în care:

Uf, tensiunea de fază (V);

Rs, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a surse ();

Rc, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a consumatorului ( );

Z, impedanţa de legare la pământ a neutrului ( );

Zl, impedanţa de defect ().

Curentul primului defect se poate închide prin impedanţa Z de legare la pământ a neutrului şi în
acest fel se poate semnaliza apariţia defectului.

Trebuie prevăzut un echipament de control permanent al izolaţiei (CPI) care la trecerea curentului
de defect Idl, semnalizează apariţia primului defect de izolare.

În schema IT, limitarea intensităţii curentului primului defect poate fi obţinută fie prin absenţa
legăturii la pământ a punctului neutru, fie prin folosirea unei valori mari prin impedanţa Z inserate
între neutru şi pământ.

În practică se alege o impedanţă Z cu valori cuprinse între 1000...2000 . Rezultă următorul

domeniu de valori pentru curentul primului defect Idl.

Zl, Rs, Rc pot fi neglijate în relaţie.

2.20. În cazul apariţiei celui de-al doilea defect, impedanţa Zj a buclei de defect scade până la
valori apropiate de zero, ceea ce conduce la apariţia unui curent de defect Id2, practic un curent
de scurtcircuit care poate fi stabilit cu relaţia:

în care:

U, tensiunea de linie (V);

Z2, impedanţa circuitului ().

Pentru o valoare a impedanţei Z2 de 0,1V se obţine:

În schema IT este deci necesară prevederea unor dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de
scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee electromagnetice) care se aleg conform relaţiilor de la art.
2.6.

2.21. Schema IT impune legături echipotenţiale suplimentare pentru masele instalaţiei sau, în
lipsa acestora, dispozitive diferenţiale reziduale având caracteristici alese conform art. 2.5.

2.22. În schema IT, la apariţia unui al doilea defect, protecţia împotriva şocurilor electrice se
asigură:

- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TN, dacă toate masele sunt conectate între ele;

- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TT, dacă masele nu sunt legate între ele.

Situaţii practice de utilizare a schemelor de legare la pământ

2.23. În funcţie de particularităţile reţelei de alimentare schemele de legare la pământ se pot

alege conform tabelului 2.1.

Tabelul 2.1.

Alegerea tipului schemei de legare la pământ în funcţie de particularitatea reţelei de

alimentare

Reţeaua de alimentare Admis Recomandat Neadmis

- de lungimi foarte mari cu prize bune de TN TT IT

împământare ale maselor

- de lungimi foarte mari, cu prize proaste TT - IT, TN

de împământare (peste 30 )

- expuse frecvent la câmpuri TN TT IT

electromagnetice perturbatoare (de ex.
relee RTV)

- care necesită continuitate în alimentare IT - TT, TN

* Este necesară schimbarea schemei de legare la pământ dacă aceasta este în exploatare.

2.24. După tipul receptoarelor, schemele de legare la pământ se pot alege conform tabelului 2.2.

Tabelul 2.2

Alegerea tipului schemei de legare la pământ în funcţie de tipul receptoarelor

 Tipul receptoarelor Admis Recomandat Neadmis

Receptoarele slab izolate (cuptoare TN TT IT

electrice, aparate de sudură, unelte
încălzitoare, termoplonjoare, aparate de
bucătărie)

Receptoare cu riscuri în exploatare TT - IT, TN

(palane, convertizoare) a căror deplasare
generează defecte frecvente

Echipamente electronice, calculatoare, TN TT IT

automate programabile

Receptoare cu rol de asigurare a securităţii IT - TT, TN

sau care necesită continuitate în
alimentare

Alte tipuri de receptoare TT - IT, TN

* Este necesară schimbarea schemei de legare la pământ dacă aceasta este în exploatare.

2.25. Este impusă o anumită schemă de legare la pământ în următoarele cazuri:

- la clădiri alimentate din reţeaua publică - schema TT;

- la săli de operaţie - schema IT;

- la echipamente electronice de putere, tehnică de calcul, maţini de gătit electrice, având curenţi
de fugă de valori mari - schema TN.

2.26. La alegerea schemei de legare la pământ se recomandă să se aibă în vedere comportarea

acestora în funcţie de cerinţele prezentate în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3.

Alegerea tipului de schemă în exploatare a schemelor de legare la pământ

Cerinţă Comportarea în exploatare a schemelor de legare la pământ

Protecţie împotriva şocurilor Comportare identică dacă sunt executate şi utilizate conform
electrice normelor

În schemele TT şi IT (la un prim defect de izolaţie) intensitatea

Protecţie împotriva riscurilor
de incendiu de origine
electrică
curentului de defect este mică, pericolul de incendiu este deci
mic.
În schemele TN fără dispozitive diferenţiale - la un defect
impedant protecţia nu este suficientă.

Schema TN-C în exploatare normală - risc de incendiu mai mare

decât la celelalte.

Continuitate în alimentare Schema IT - siguranţa totală în cazul unui defect de izolaţie.

Exploatarea corectă nu permite un al doilea defect.

Protecţie contra Toate schemele de legare la pământ pot necesita protecţie la

supratensiunilor supratensiuni.

Protecţie contra perturbaţiilor Schemele TT, TN-S şi IT pot satisfae toate criteriile de
electromagnetice compatibilitate electromagnetică.

Schema TT şi schema TN-S realizate cu protecţie diferenţială

Limite de proiectare şi sunt cele mai sigure.
exploatare
Schema TN-S fără protecţie diferenţială cere respectarea
lungimilor distribuţiilor impuse de protecţia împotriva atingerilor
indirecte.

Schema IT cere un serviciu competent de întreţinere.

Schema TN-C nu se poate folosi în circuitele mobile sau pentru

secţiuni sub 10 mm2 Cu şi 16 mm2 Al.

[top]

3. ELEMENTE DE CALCUL ŞI DIMENSIONARE A INSTALAŢIILOR

ELECTRICE

3.1. Dimensionarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune presupune:

- determinarea puterii absorbite şi de calcul pentru circuite şi coloane;

- determinarea curentului de calcul al circuitelor şi coloanelor electrice, curent ce stă la baza
întregului calcul;

- determinarea curentului de scurtcircuit în diferite puncte ale instalaţiei;

- alegerea secţiunii conductelor sau cablurilor electrice pentru condiţiile concrete de utilizare
(regim permanent sau intermitent) şi de montare (în tuburi de protecţie, în aer, în sol etc.);

- verificarea secţiunilor alese la pierderea de tensiune în funcţionare şi în regim de scurtă durată

(pornirea motoarelor);

- alegerea tuburilor de protecţie pentru conductele electrice ale circuitelor şi coloanelor;

- alegerea caracteristicilor aparatelor de acţionare, de protecţie şi de măsură;

- stabilirea traseelor circuitelor electrice;

- organizarea şi dimensionarea tablourilor electrice.

3.2. Determinarea puterii instalate şi a puterii de calcul pentru circuite şi coloane

3.2.1. Pentru dimensionarea circuitului de alimentare a unor receptoare trebuie determinată

puterea electrică absorbită de la reţea de acestea, iar pentru dimensionarea coloanei de
alimentare a unui tablou trebuie determinată puterea electrică absorbită de diferitele grupuri de
receptoare, respectiv de circuitele acestora alimentate din tablou.

3.2.2. Puterea electrică absorbită, denumită convenţional putere de calcul P c, depinde de puterea
instalată Pi şi randamentul receptorului , precum şi de încărcarea lui (Ci). În cazul în care din
circuitul sau coloana respectivă se alimentează mai multe receptoare, trebuie să se ţină seama şi
de simultaneitatea acestora în funcţionare (C s). Puterea de calcul Pc se poate determina cu relaţia
următoare:

P c = Cc x P i

în care:

Pi, puterea instalată a circuitului (coloană) (kW);

Cc, coeficientul de cerere, conform relaţiei:

C c = Ci x C s

unde:

Ci, coeficientul de încărcare a receptorului (raportul dintre puterea cu care este încărcat
receptorul şi puterea instalată a acestuia);

Cs, coeficientul de simultaneitate al circuitului.

Coeficientul de cerere depinde de tipul receptoarelor şi de regimul lor de funcţionare.

În tabelul 3.3. se dau valori determinate statistic pentru coeficienţii de cerere. Pentru alte situaţii,
Cc se stabileşte de către proiectant împreună cu tehnologul.

3.2.3. Puterea instalată pentru un circuit sau o coloană, P i, este egală cu suma puterilor nominale
Pn ale receptoarelor alimentate, cu următoarele precizări:

- pentru instalaţii de iluminat cu lămpi cu incandescenţă (cuptoare cu rezistenţă şi băi de

electroliză), puterea instalată este egală cu suma puterilor nominale ale lămpilor, cuptoarelor,
respectiv băilor;

- pentru instalaţii de iluminat cu lămpi de descărcări, puterea instalată este egală cu suma
puterilor nominale ale lămpilor şi balasturilor;

- pentru motoare electrice cu regim de lucru practic permanent, puterea instalată este egală cu
puterea nominală Pn indicată pe maşină (puterea la axul motorului); în cazul motoarelor electrice

cu regim intermitent de lucru, puterea nominală a motorului se înmulţeşte cu (DC durata

relativă de conectare);

- pentru cuptoarele electrice alimentate prin transformator propriu, puterea instalată P i = Sncosn
în care Sn şi cosn sunt puterea nominală şi factorul de putere al cuptorului.

3.3. Determinarea curentului de calcul al circuitului şi coloanelor

3.3.1. În cazul circuitelor monofazate pentru receptoare de iluminat şi de prize, curentul de calcul
se poate determina cu relaţia:

în care:

Ic, curentul de calcul al circuitului (A);

Pi, puterea instalată a circuitului stabilită conform art. 3.3.2 (W);

Uf, tensiunea de fază (V);

cos, factorul de putere al receptoarelor, stabilit conform 3.3.3.

Dacă din circuitul de prize monofazat se alimentează un receptor de forţă, curentul de calcul se
stabileşte cu relaţia:

în care:

Ic, Pi, Uf, cos au semnificaţiile de mai sus;

, randamentul receptorului, stabilit conform art. 3.3.4.

3.3.2. Puterile instalate maxime Pi pe un circuit de iluminat şi prize, conform valorilor prevăzute în
normativul I.7, sunt următoarele:

a) pe un circuit de iluminat:

- în general, PiL = 3 kW

- în apartamente cu putere instalată de 6 kW, PiL = 1 kW;

- în apartamente cu putere instalată de 10 kW, PiL = 1,5 kW;

- circuite din spaţiile comune ale clădirilor de locuit, PiL = 1 kW;

b) pe un circuit de prize generale din clădiri de locuit şi social-culturale, P iP = 2 kW;

c) pe un circuit de priză separat pentru receptoare de forţă monofazate (maşini de gătit electrice,
de spălat vase, de spălat rufe, de condiţionare, boilere etc.) Pi = Pn a receptorului.

3.3.3. Factorul de putere cos poate avea următoarele valori:

- pentru lămpi cu incandescenţă şi încălzitoare electrice, cos = 1;

- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere ameliorat şi alte lămpi cu descărcări, cos = 0,95;

- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere neameliorat, cos = 0,3...0,5;

- pentru circuite de prize, cos= 0,8.

În tabelul 3.1. se dau valorile pentru cos şi tg pentru câteva receptoare uzuale.

Tabelul 3.1.

Valorile cos şi tg pentru cele mai uzuale receptoare

Tipul receptorului Procent de încărcare a cos tg

receptorului

0% 0,17 5,80
Motor asincron
25% 0,55 1,52

50% 0,73 0,94

 75% 0,80 0,75

100% 0,85 0,62

Lămpi incandenscente - 1 0

Lămpi fluorescente necompensate - 0,30,5 3,181,73

Lămpi fluorescente compensate - 0,95 0,33

Lămpi cu descărcări - 0,40,6 2,291,33

1 0
Cuptoare cu rezistenţă, cuptoare -
cu inducţie cu compensare proprie  0,85  0,62

Transformator monofazat de -  0,5  1,73

sudare cu arc

Grup convertizor motor electric - 0,70,99 1,020,48

pentru sudare

Transformator-redresor de sudare - 0,70,8 1,020,75

cu arc

Cuptoare electrice cu arc - 0,8 0,75

3.3.4. Randamentul  al receptoarelor de forţă monofazate, dacă nu este cunoscut din prospectul
receptorului, se poate considera egal cu 0,8. El variază, având valori sub 0,8 la motoare de puteri
mici, sub 3 kW şi scade dacă motorul este sub sau supraîncărcat, aşa cum se vede din tabelul
3.2.

Tabelul 3.2.

Variaţia randamentului motoarelor asincrone în funcţie de sarcină

Randamentul in % la diverse sarcini din sarcina nominala, 

 1 2 3 4

50% 75% 100% 120%

93,5 95 95 94,5

92,5 94 94 93,5

91,5 93 93 92,5

91 92 92 91,5

90 91 91 90

89 90 90 89

88 89 89 88

87 88 88 87

86 87 87 86

85 86 86 85

84 85 85 83,5

83 84 84 82,5

82 83 83 81,5

81 82 82 80,5
80 81 81 79,5

79 80 80 78,5

77 79,5 79 77,5

75,5 78,5 78 76,5

74 77,5 77 75

73 76 76 74

72 75 75 73

71 74 74 72

70 73 73 71

68 72 72 71

67 71 71 69

66 70 70 68

65 69 69 67

64 67,5 68 66

62 66,5 67 65

61 65 66 64
 60 64 66 64

59 63 64 62

57 62 63 61

56 60,5 62 60,5

55 59,5 61 59,5

54 58,5 60 58,5

53 58 59 57

52 57 58 56

51 55 57 55

49 54 56 54

47 52 55 53

46 51 54 52

45 50 53 51

3.3.5. În cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determină
cu relaţia următoare (în condiţiile în care repartizarea pe circuite este practic uniformă):

în care:

Pi, puterea instalată a circuitului trifazat (W);

U, tensiunea de linie (V);

cos, factorul de putere al circuitului care se stabileşte în condiţiile art. 3.3.3

Puterea instalată pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie să fie de cel
mult 8 kW.

3.3.6. Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizează în cazul sistemelor de iluminat cu
număr mare de corpuri de iluminat (săli de sport, de spectacole, în hale industriale etc.) şi atunci
când este necesară limitarea la maxim a efectului stroboscopic al lămpilor cu descărcări (în săli
de sport, hale industriale etc.).

3.3.7. Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forţă, de obicei se alimentează un singur
receptor, astfel încât curentul de calcul se poate determina cu relaţiile următoare:

(pentru funcţionarea receptorului în regim nominal)

(pentru funcţionare la sarcină diferită de cea nominală)

in care:

Pi, puterea instalată a receptorului de forţă; Pi este o putere electrică activă absorbită, în relaţie
nu se foloseşte ;

cos, , factorul de putere şi randamentul corespunzătoare regimului normal de funcţionare;

Ci, coeficientul de încărcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau tehnolog. În
tabelele 3.1 şi 3.2 se dau valorile randamentelor şi factorilor de putere pentru motoarele
asincrone la încărcare de 50%, 75%, 100% şi 120%.

În tabelul 3.3 se dau valorile pentru Cc, Ci, cos şi tg pentru o serie de receptoare.

Tabelul 3.3.

Coeficienţi de cerere Cc şi de încărcare Ci factori de putere cos şi tg pentru diferite

categorii de receptoare

Nr.
crt.
Categorii de receptoare Ci Cc cos tg

0 1 2 3 4 5

1 Motoare bine încărcate cu 0,75 0,5 0,8 0,74

 funcţionare continuă ale
ventilatoarelor, pompelor,
compresoarelor, benzilor rulante,
transportoarelor, convertizoarelor,
maşinilor de sudare cu mai multe
puncte de lucru, transmisiilor etc.

   
2 Motoarele ventilatoarelor pentru
condiţionarea aerului şi 0,70 0,25
aerotermelor

3 Motoarele maşinilor unelte cu

acţionare individuală şi regim greu
0,20 0,10 0,60 1,73...1,32
de lucru normal (strunguri, maşini
de găurit, freze etc.)

4 Motoarele maşinilor unelte cu

acţionarea individuală şi regim
greu de lucru (prese de ştanţat cu
0,25 0,12 0,60 1,17
excentric, strunguri automate,
strunguri de cojit, freze pentru roţi
dinţate etc.)

5 Motoarele maşinilor unelte cu

acţionare individuală şi regim
foarte greu de lucru (tamburi de
curăţat, mori cu bile, maşini de 0,365 0,14 0,75 1,19
sfărâmat, maşini de forjat şi de
trefilat cu arbore cotit, ciocane cu
transmisie etc.)

6 Instalaţii de preparare a
0,4...0,5 0,30 0,75 0,88
pământurilor şi nisipurilor

7 Motoare electrice cu funcţionare        

intermitentă (macarale, funiculare,
căi cu role, mese de ridicat,
foarfece)

- cu regim usor; 0,10 0,05 0,5 1,32

- cu regim greu; 0,15 0,08 0,5 1,73

8 Aparate de încălzire, cuptoare cu
rezistenţe, cuptoare de uscat, 0,6...0,85 0,6...0,35 1,0 0,0
fierbătoare de clei, băi etc.

9 Transformatoare pentru sudare cu

0,37 0,09 0,35 2,28
arc

10 Aparate de sudare cap la cap şi

prin puncte, încălzitoare pentru
0,43 0,15 0,6 1,32
nituri, încălzitoare pentru bandaje
etc.

11 Grupuri motor generator pentru

0,30...0,51 0,12 0,5 1,73
sudare cu un singur punct de lucru

12 Cuptoare de inducţie        

- de joasa frecventa 0,8 0,45 0,35 2,67

- de inalta frecventa 0,8      

13 Cuptoare cu arc pentru topirea 0,65...0,75 0,4...0,48 0,8...0,9 0,74...0,48

oţelului

14 Cuptoare cu arc pentru topire 0,78 0,45 0,75 0,88

neferoase

15 Instalaţii de iluminat        

- depozite 0,5      

- cazărmi, creşe 0,6      

- complexe spitaliceşti 0,65      

 - complexe de învăţământ 0,8      

- complexe administrative 0,8      

- complexe industriale 0,8      

- complexe comerciale 1,0      

- reclame şi firme luminoase 1,0      

- iluminat de siguranţă 1,0      

- iluminat exterior 1,0      

3.3.8. Un circuit trifazat de forţă poate alimenta mai multe receptoare în cazurile prevăzute în
normativul I.7 în următoarele condiţii: dacă ele sunt de aceeaşi natură şi sunt utilizate în acelaşi
scop, puterea lor nedepăşind 15 kw şi dacă au protecţie comună la scurtcircuit.

În anexa 2 se dau, pentru cazul garsonierelor şi apartamentelor din blocuri de locuinţe, valorile
coeficientului de cerere, de simultaneitate şi ale curenţilor de calcul precum şi secţiunile
conductoarelor coloanelor.

3.3.9. În cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat şi prize (folosite pentru tablouri
cu puteri instalate mici în clădiri de locuit şi social-culturale), curentul de calcul se stabileşte cu
relaţia următoare:

în care:

Pc = Pi, puterea instalată a tabloului, egală cu suma puterilor instalate ale circuitelor alimentate
din tablou (W);

Uf tensiunea de fază (V);

cosmed factorul de putere mediu al receptoarelor alimentate din tablou, care pentru receptoare
preponderent de lumină este cosmed = 0,95, iar dacă puterea receptoarelor alimentate din priză
este semnificativă (>30%), se poate lua cosmed = 0,9; atunci când se cunoaşte cu precizie
destinaţia circuitelor de priză, respectiv caracteristicile electrice ale receptoarelor, cos med se
determină astfel:
unde: lca şi lcr sunt componentele activă şi reactivă ale curentului de calcul care se pot calcula
conform relaţiilor de la art. 3.3.10.

3.3.10. Pentru coloanele trifazate pentru tablouri pentru iluminat şi prize având puterea uniform
distribuită pe faze, curentul de calcul pe fază se determină cu relaţia de la art. 3.3.5. Puterea
instalată pe tablou, Pi, rezultă din însumarea puterilor instalate ale circuitelor electrice alimentate
din tablou.

Dacă circuitele de priză au o putere comparabilă cu cea a receptoarelor de lumină, trebuie să se

determine curentul de calcul pentru fiecare fază a tabloului sau numai pe faza pe care puterea
instalată a prizelor este cea mai mare. La alegerea secţiunii coloanei este necesar să fie luată în
considerare valoarea cea mai mare a curentului de fază.

Relaţia pentru determinarea curentului de calcul este următoarea:

în care:

Ica, componenta activă a curentului de calcul (A), care poate fi stabilită cu relaţia:

Icr, componenta reactivă a curentului de calcul care poate fi stabilită cu relaţia:

unde simbolurile "I" şi "p"se referă la circuitele de iluminat, respectiv de priză ale fazei respective;

tgl si tgp se determină considerând cosl = 0,95...1 şi cosp = 0,8;

p randamentul care se poate considera 0.8.

3.3.11. La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor
de alimentare din clădirile de locuit şi coloanele magistrale, relaţia generală de la art. 3.3.5.
pentru curentul de calcul devine:

în care:
Cs, Ci, Pi, cos,  au semnificaţiile cunoscute din articolele precedente cu următoarele precizări:

Coeficientul de simultaneitate Cs al receptoarelor alimentate din coloană poate avea următoarele

valori:

- pentru coloanele tablourilor iluminatului de siguranţă, Cs = 1;

- pentri coloanele de tipul celor prezentate la al. 1 din:

 clădiri civile şi industriale, Cs = 0,8...0,9;

 clădiri de locuit (coloane, firide), conform anexei 9 în funcţie de numărul de apartamente

3.3.12. Curentul de calcul al coloanei trifazate pentru tablourile de iluminat şi proze, în cazul în
care receptoarele ce vor fi alimentate din prize este comparabilă cu cea a receptoarelor de
iluminat, trebuie stabilit pentru fiecare fază, utilizându-se în vederea alegerii secţiunii coloanei cea
mai mare valoare rezultată. Curentul de calcul se poate stabili cu relaţia:

în care: Ica şi Icr au semnificaţiile şi se determină conform art. 3.3.10.

3.3.13. Coloanele trifazate ale tablourilor secundare de forţă alimentează de obicei tablouri de
forţă pentru un număr de receptoare de acelaşi fel. Curentul de calcul se determină cu relaţia de
la art. 3.3.12., în care componentele activă şi reactivă se stabilesc făcând unele ipoteze de calcul.
Se consideră că tabloul respectiv alimentează "N" receptoare (circuite) oarecare, având
caracteristicile Pik, cosk, k unde k = 1...N, numai un număr "m" de receptoare (circuite)
funcţionând simultan. Simultaneitatea se apreciază pentru cazul de funcţionare cel mai
dezavantajos. Alegerea celor "m" receptoare se face împreună cu tehnologul pe baza unei
analize atente a utilizării celor "m" receptoare. Se pot folosi următoarele relaţii pentru
determinarea componentelor Ica şi Icr ale curentului de calcul;

în care: Icak şi Icrk se determină conform art. 3.3.10.

3.3.14. În cazul coloanelor trifazate ale tablourilor generale de forţă (coloane generale), curentul
de calcul se determină cu relaţia de la art. 3.3.12. în care componentele activă şi reactivă se
stabilesc ca sume ale curenţilor respectivi pentru un număr k = 1...N de coloane ce pleacă din
tablou astfel:
în care:

Ick, curentul de calcul pentru coloana k (A);

Cs, coeficientul de simultaneitate în funcţionare a întregii instalaţii de forţă a clădirii stabilit

împreună cu tehnologul pentru a evita supra sau subdimensionarea coloanelor.

3.3.15. În cazul coloanelor trifazate generale ce alimentează un tablou de iluminat şi forţă,

utilizate în clădiri în care receptoarele de forţă însumează o putere redusă faţă de aceea a
receptoarelor de lumină sau atunci când tarifarea este unică, curentul de calcul se stabileşte cu
relaţiile de la art. 3.3.10.

3.3.16. La circuitele electrice de curent continuu, curentul de calcul se stabileşte cu relaţia:

în care:

P, puterea receptoarelor alimentate din circuit (W);

U, tensiunea de utilizare (V);

3.4. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor electrice

3.4.1. Secţiunea de fază a conductoarelor şi cablurilor electrice pentru circuite şi coloane se

stabileşte ca fiind secţiunea minimă care îndeplineşte următoarele condiţii:

- stabilitate termică în regim normal de funcţionare;

- rezistenţa mecanică în condiţii de funcţionare normale;

- protecţie la suprasarcină şi scurtcicuit conform condiţiilor de la art. 3.5 şi cap. 4;

- stabilitate termică în regim de pornire a receptoarelor;

- pierderi de tensiune în limitele admise;

- stabilitatea termică în condiţii de scurtcircuit.

3.4.2. Stabilitea termică a conductoarelor în regim normal de funcţionare se consideră asigurată

dacă secţiunea conductoarelor şi cablurilor se alege încât sunt respectate următoarele relaţii:

- în regim permanent: Iadm ≥ Ic;

- în regim intermitent: Iadm ≥ a x Ic;

în care:

Iadm, curentul maxim admisibil în conductoare sau cabluri, stabilit în funcţie de natura, izolaţia,
modul de pozare, temperatura mediului în condiţiile date de normativul I. 7 şi art. 3.4.3. (A);

Ic, curentul de calcul determinat pentru situaţia dată conform art. 3.2. (A);

a, coeficientul de supraîncărcare admis în regim intermitent, determinat în condiţiile de la

normativul I.7.

3.4.3. Pentru cablurile electrice, în afară de condiţiile din normativul I.7, la stabilirea curentului
maxim admisibil corectat se ţine seama de condiţiile concrete de pozare a cablurilor prin
coeficienţii de corecţie daţi în normativul I.7.

3.4.4. Condiţia de rezistenţă mecanică se consideră îndeplinită dacă secţiunea aleasă este cel
puţin egală cu secţiunea minimă admisă de normativul I.7.

3.4.5. Secţiunea aleasă pe baza condiţiilor de la art. 3.4.2. şi 3.4.3. şi a condiţiilor de protecţie la
suprasarcină şi scurtcircuit se verifică la condiţia de stabilitate termică în regim de scurtă durată,
la pornire determinându-se densitatea de curent.

3.4.6. Valorile densităţii de curent la pornire trebuie să fie de cel mult:

- 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;

- 20 A/mm2, pentru conductoare din aluminiu.

3.4.7. Densitatea de curent la pornire se poate calcula astfel:

- pentru circuitele motoarelor:

Varianta I

- pentru coloanele secundare de forţă:

în care:

jp, densitatea de curent la pornire (A/mm2);

Sf, secţiunea aleasă pentru conductorul de fază (A);

Ip, curentul de pornire al motorului conform catalogului, plăcuţei motorului sau calculat, în funcţie
de modul de pornire şi curentul nominal In al motorului astfel:

Ip = k x I n

unde:

k se poate stabili din tabelul 3.4.

Tabelul 3.4.

Coeficientul k pentru calculul curenţilor de pornire

Tipul motorului şi pornirii k

Motoare asincrone cu rotorul în scurtcircuit:  

- pornire directa 4...8

- pornire stea - triunghi 2,7

Motoare asincroane cu rotorul bobinat (pornire cu 1,6

reostat)

IVcol, curentul maxim pentru o coloană N cu receptoare:

unde:

Ipmax, cel mai mare curent de pornire (A);

Ick, curentul de calcul pentru un receptor k (A).

Varianta 2

- pentru coloane secundare de forţă:

în care: Icmax, curentul maxim absorbit de coloană care se determină cu relaţia:

unde: Icamax şi Icrmax sunt componentele activă şi reactivă ale curentului absorbit de coloană şi se
pot determina cu relaţia de la art. 3.3.13. în care suma se aplică pentru N-1 receptoare la care se
adaugă valoarea cea mai mare a componentelor activă, respectiv reactivă a curentului de pornire
al receptorului pentru care acesta este maxim.

3.4.8. Verificarea secţiunilor alese la pierderi de tensiune se face numai după ce verificările de la
art. 3.4.2, 3.4.4. şi 3.4.5. au fost făcute pentru toate circuitele şi coloanele. Valorile admise ale
pierderilor de tensiune între originea instalaţiei (cofret sau post de transformare) şi cel mai
îndepărtat receptor, faţă de tensiunea nominală, nu trebuie să depăşească limitele reglementate
în normativul I.7 şi prezentate în tabelul 3.5.

Pe tronsonul pe care nu este îndeplinită condiţia privind căderea de tensiune admisă, secţiunile
trebuie mărite până când se obţine respectarea condiţiei, conform tabelului 3.5.

Tabelul 3.5.

Pierderi de tensiune admise

U%
Tipul alimentării

Iluminat Alte utilizări

A. Instalaţii electrice alimentate direct, printr-un 3 5

branşament de joasă tensiune, din reţeaua
publică

B. Instalaţii electrice alimentate dintr-un post de 8 10

transformare

Note:

1. Pierderi de tensiune mai mari decât cele din tabel pot fi admise:

- pentru motoare, în timpul pornirii, conform datelor din catalog;

- în cazuri speciale.

2. Nu trebuie luate în considerare condiţiile temporare următoare:

- supratensiunile tranzitorii;

- variaţiile de tensiune în timpul unei funcţionări normale.

3.4.9. Pierderile de tensiune relative U% se pot determina cu ajutorul relaţiei generale:

în care:

U, pierderea de tensiune (V);

UN, tensiunea nominală (V);

3.4.10. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de iluminat şi de prize se pot calcula cu

următoarele relaţii:

- circuite monofazate:

- circuite trifazate echilibrate:

- coloane monofazate:

- coloane trifazate în regim normal de funcţionare:

în care:

Pik, puterea instalată pentru un tronson oarecare k (W);

lk, lungimea unui tronson oarecare k (m);

SFk, secţiunea conductorului de fază pentru tronsonul k (mm2);

UF, tensiunea de fază (V);

UL, tensiunea de linie (V);

, conductivitatea materialului conductorului, 57 m/mm2 la Cu şi 34 m/mm2 la Al;

Cc, coeficientul de cerere.

3.4.11. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de forţă se pot calcula cu relaţiile:

- circuite monofazate:

- circuite trifazate echilibrate:

- coloane monofazate în regim normal:

- coloane monofazate în regim de pornire:

- coloane trifazate în regim de pornire:

în care:

Pi, puterea instalată în (W);

Pp, puterea la pornire (W) determinată cu relaţia:

unde Ppmax este puterea de pornire, iar este suma celorlalte N-1 motoare în funcţiune;

N, numărul motoarelor alimentate din tablou;

, UF, UL, l, SF, Cc au semnificaţiile de la art. 3.4.10.

3.4.12. Secţiunea conductorului neutru (N) este egală cu secţiunea conductorului de fază:

- în circuitele monofazate cu două conductoare;

- în circuitele monofazate cu trei conductoare şi în circuitele trifazate la care secţiunea

conductorului de fază este cel mult egală cu 16 mm2 Cu sau 25 mm2 Al.

3.4.13. Secţiunea conductorului neutru (N) în circuitele trifazate poate fi inferioară cu o treaptă
faţă de secţiunea unei faze în cazul în care secţiunea fazei este mai mare de 16 mm 2 Cu sau 25
mm2 Al, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

- curentul maxim care ar putea trece prin conductorul neutru în serviciu normal nu este mai mare
decât curentul admis care corespunde secţiunii reduse a neutrului (practic dacă sarcinile sunt
uniform distribuite pe faze);

- conductorul neutru este protejat împotriva supracurenţilor în condiţiile de la cap. 4;

- secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală cu 16 mm 2 Cu sau 25 mm2 Al.

3.4.14. Conductorul neutru nu poate fi folosit în comun pentru mai multe circuite individuale.

3.4.15. Secţiunea conductorului de protecţie (PE) se alege din tabelul 3.6. aplicabil pentru cazul
în care conductorul de protecţie şi de fază sunt din acelaşi material. În cazul în care acestea sunt
din materiale diferite, secţiunea conductorului de protecţie se stabileşte astfel încât secţiunea
aleasă să aibă conductibilitatea echivalentă cu aceea rezultată prin aplicarea tabelului 3.6.

Tabelul 3.6.

Secţiunea conductorului de protecţie

Secţiunea conductorului de fază SF Secţiunea conductorului de protecţie SPF

(mm2) (mm2)

SF ≤ 16 SF

16 < SF ≤ 35 16

SF > 35 SF / 2

În situaţia în care conductorul de protecţie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un cablu
sau conductoare în tuburi), sau este din Al, secţiunea lui trebuie să fie cel puţin egală cu 4 mm 2.

3.4.16. Un conductor PE utilizat în comun pentru mai multe circuite trebuie să aibă secţiunea
dimensionată în funcţie de secţiunea de fază cea mai mare.

3.4.17. Secţiunea conductorului PEN trebuie să fie egală cel puţin cu 10 mm 2 la Cu şi 16 mm2
pentru Al.
3.4.18. În anexa 8 se prezintă o metodă rapidă de stabilire a secţiunii conductoarelor circuitelor
de alimentare pentru gama de motoare produse în ţară, precum şi a caracteristicilor dispozitivelor
de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit pentru acestea.

[top]

4. PROTECŢII ŞI MĂSURI DE PROTECŢIE

4.1. Protecţia împotriva şocurilor electrice. Generalităţi

4.1.1. Consecinţele şocului electric la care a fost supusă o persoană depind de intensitatea
curentului electric şi de timpul în care acesta străbate corpul uman. Intensitatea curentului electric
depinde de: tensiunea de atingere aplicată utilizatorului, de impedanţa traiectoriei străbătute cât
şi de caracteristicile corpului uman (umiditatea pielii, transpiraţie, prezenţa unor răni etc.).

4.1.2. Efectele curentului electric asupra corpului uman depind de natura acestuia: alternativ sau
continuu.

4.1.3. Curentul alternativ cu frecvenţa cuprinsă între 15  100 Hz, conform SR CEI 60497-1,
produce următoarele efecte (vezi fig. 4.1):

- 0,5 mA, senzaţie uşoară;

- 10 mA, contracţie musculară (tetanie);

- 30 mA, paralizie respiratorie;

- 75 mA, fibrilaţie cardiacă ireversibilă;

- 1A, oprirea inimii.

La creşterea frecvenţei curentului, scade riscul fibrilaţiei ventriculare.

4.1.4. În curent continuu, conform SR CEI 60497-1, curentul care prezintă aceeaşi probabilitate
de a provoca fibrilaţie ventriculară se stabileşte pe baza multiplicării cu factorul K de echivalare
între curent continuu şi curent alternativ.

De exemplu, pentru durate de şoc mai mari decât durata unui ciclu cardiac (peste 400 ms)
factorul K de echivalare are valoarea:

4.1.5. Curentul electric poate provoca arsuri:

- termice;

- electrotermice.

4.1.6. Şocurile electrice se pot datora:

- atingerilor directe;

- atingerilor indirecte.

4.1.7. Măsurile de protecţie diferite aplicate într-o instalaţie nu trebuie să se influenţeze şi nici să
se anuleze mutual.

A. Protecţia împotriva atingerilor directe şi indirecte

Protecţia prin TFJS sau TFJP

4.1.8. Protecţia împotriva atingerilor directe sau indirecte (protecţia completă) se consideră
realizată dacă se aplică protecţia prin "alimentare la tensiune foarte joasă de securitate" cu
circuitul de protecţie nelegat la pământ (TFJS) sau cu circuitul de protecţie legat la pământ
(TFJP) şi dacă următoarele condiţii sunt simultan îndeplinite:

- tensiunea nominală este mai mică decât limita superioară a domeniului I de tensiuni (50V c.a.
sau 120 V c.c.);

- sursa de alimentare este conform normativului I.7 şi art. 4.1.9. şi art. 4.1.10.;

- circuitele TFJS sau TFJP îndeplinesc condiţiile din normativul I.7 cu precizările de la art.
4.1.11...4.1.17.

4.1.9. Sursele de alimentare pentru TFJS şi TFJP pot fi:

- transformatoare de separare;

- surse de curent cu grad de siguranţă echivalent cu gradul unui transformator de separare (de
ex. motor şi generator separate, grup motor - generator cu înfăşurări separate electric);

- surse electrochimice (acumulatoare) sau alte surse ce nu depind de circuite de alte tensiuni
(grup motor termic - generator);

- dispozitive electronice (conform normativului I.7).

4.1.10. Părţile active ale circuitelor TFJS şi TFJP trebuie să fie separate electric de oricare alt
circuit. Trebuie luate măsuri pentru asigurarea unei separări cel puţin echivalentă cu aceea dintre
circuitele primare şi secundare ale transformatorului de separare.

4.1.11. Toate conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie separate fizic de orice alt
circuit, în condiţiile date în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1.

Condiţii pentru conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP

Condiţie Simbol
Separare fizică de orice alt circuit electric

Dacă condiţia de mai sus nu poate fi respectată, se

aplică una din următoarele condiţii:

a) Conductoarele să aibă un înveliş de protecţie

nemetalic.

b) Conductoarele circuitelor de tensiuni diferite să fie

separate printr-un ecran metalic sau înveliş metalic
legate la pământ.

c) Conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP pot face

parte dintr-un cablu muiltifilat fără înveliş metalic sau
pot fi pozate în tuburi izolante împreună cu alte
conductoare izolate cu condiţia ca izolaţia
conductoarelor TFJS sau TFJP să corespundă celei
mai mari tensiuni din cablu sau tub, iar celelalte
circuite să respecte condiţiile din normativul I.7 (art.
7.1.7., lit. d).

4.1.12. Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:

- să fie marcate distinct şi durabil;

- să nu permită intrare fişelor circuitelor de alte tensiuni;

- să nu aibă contact de protecţie.

Fişele circuitelor TFJS şi TFJP trebuie realizate astfel încât să nu poată fi introduse în prizele
circuitelor de alte tensiuni.

Condiţii suplimentare pentru circuitele de protecţie nelegate la pământ (TFJS)

4.1.13. Părţile active ale circuitelor TFJS nu trebuie să fie legate electric nici la pământ, nici la
părţile active şi nici la conductoarele de protecţie ale altor circuite electrice.

4.1.14. Masele materialelor electrice nu trebuie legate:

- la pământ;

- la conductoarele de protecţie sau masele altor instalaţii;

- la elemente conductoare electric.

4.1.15. Dacă tensiunea nominală a circuitului este mai mare de 25 V c.a. sau 60V c.c., toate
părţile active trebuie să fie protejate suplimentar împotriva atingerilor directe fie prin bariere sau
învelişuri cu grad de protecţie minim IP 2X, fie printr-o izolaţie care să poată suporta tensiunea de
încercare de 500 V timp de 1 minut.
Pentru tensiuni nominale sub aceste valori nu este necesară protecţia împotriva atingerilor
directe.

Condiţii suplimentare pentru circuitele de protecţie legate la pământ (TFJP)

4.1.16. Atunci când circuitele de protecţie sunt legate la pământ şi nu se impune TFJS, trebuie
asigurată protecţia împotriva atingerilor directe prin:

- bariere sau învelişuri care au grad de protecţie cel puţin IP 2X;

- o izolaţie care să suporte o tensiune alternativă de 500 V, valoare eficace, timp de 1 minut.

Protecţia împotriva atingerilor directe nu este necesară pentru materialele electrice aflate în
interiorul zonei de influenţă a unei legături echipotenţiale şi dacă tensiunea nominală nu este
superioară tensiunii de 25V c.a. sau 60V c.c.

B. Protecţia împotriva atingerilor directe

4.1.17. Protecţia împotriva atingerilor directe se realizează cu măsuri prin care atingerea de către
utilizatori a conductoarelor şi elementelor conductoare destinate a fi în mod normal sub tensiune,
să nu fie posibilă. Nici un conductor şi nici o parte electrică activă, inclusiv conductoarele N, nu
trebuie să fie accesibile omului.

4.1.18. Măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe pot fi complete, parţiale şi suplimentare.
Ele au în general numai aplicare locală (nu se aplică întregii instalaţii electrice), aşa cum se vede
în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.

Măsuri de protecţie împotriva atingerilor directe şi aplicarea acestora

Nr. crt. Masuri de protectie Aplicare

Măsuri complete

- conductoare izolate;
1 Izolarea părţilor active
- cabluri;

- aparate de uz casnic;

- aparate mici.

- dulapuri;
2 Bariere sau carcase
- cofrete;

- tablouri
 3 Tensiune foarte joasă de securitate (TFJS) sau Încăperi conductoare d.p.d.v.
(TFJP) electric

Măsuri parţiale

4 Obstacole Încăperi destinate

echipamentelor electrice

- linii aeriene;
5 Amplasare în afara zonei de accesibilitate
- băi;

- duşuri;

- piscine.

Măsuri suplimentare

- amplasamente exterioare;
6 Dispozitive de protecţie diferenţiale (I n ≤ 30mA)
- instalaţii de şantier.

4.1.19. Excepţii de la regula generală de protecţie împotriva atingerilor directe se admit în

condiţiile date, în următoarele cazuri:

a) În încăperile destinate echipamentelor electrice în care au acces numai persoane special

instruite;

b) În încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuţia energiei electrice;

c) Pe platformele şi laboratoarele de încercări;

d) În încăperile şi zonele de lucru pentru operaţii de sudare cu arc electric şi în cele pentru
instalaţii de electroliză dacă tensiunile de lucru nu depăşesc 1000V c.a. sau 1500V c.c.;

e) În încăperile şi zonele de lucru pentru celule de electroliză şi în cele pentru galvanoplastic

dacă tensiunile de lucru nu depăşesc 500V c.a. sau 750V c.c.;

f) În situaţiile în care instalaţiile electrice sunt realizate astfel încât persoanele nu pot fi simultan în
contact, nici direct, nici prin intermediul unor obiecte care în mod obişnuit le manevrează sau
transportă, cu mase cu defecte accidentale de izolaţie, cu două părţi conductoare (părţi active,
mase sau elemente conductoare) în care diferenţa de potenţial poate fi mai mare de:

- 50V c.a., respectiv 25V c.a. pe şantiere şi în încăperi agrozootehnice;

- 120V c.c., respectiv 60V c.c. pe şantiere şi încăperi agrozootehnice;

g) În situaţiile de la punctul f) dacă nu pot fi respectate condiţiile enumerate din motive justificate -
necesităţi tehnice impuse de funcţionarea materialelor sau instalaţiilor electrice existente sau
dispunerea încăperilor sau zonelor de lucru, trebuie luate următoarele măsuri:

- încăperile sau zonele de lucru respective trebuie delimitate în mod vizibil;

- pentru picioarele şi mâinile personalului de lucru se vor folosi materiale izolante

corespunzătoare naturii şi condiţiilor de lucru;

h) La racordul părţilor mobile ale materialelor electrice, cum sunt de exemplu cărucioarele
podurilor rulante sau chiar podurile rulante, dacă acesta se realizează cu ajutorul unor distribuţii
electrice flexibile sau prin linii de contact fixe, protejate împotriva atingerilor directe.

Liniile de contact al podurilor rulante pentru care nu este posibil să fie îndeplinite condiţiile
enumerate datorită radiaţiilor calorice de la materialele sau produsele manevrate, se pot realiza
cu conductoare neizolate dacă:

- tensiunea de serviciu a liniilor de contact nu depăşeşte 1000V c.a. sau 1500V c.c.;

- condiţiile referitoare la inaccesibilitate sunt respectate pentru personalul însărcinat cu

manevrarea podului, atât la locul de lucru cât şi pe căile de acces spre locul de lucru.

Protecţia prin izolare

4.1.20. Protecţia prin "izolare" se realizează prin acoperirea completă a părţilor active cu o
izolaţie care să nu poată fi scoasă decât prin distrugere. Izolaţia trebuie să fie realizată dintr-un
material izolant adaptat la tensiunea instalaţiei şi care să aibă caracteristici care îi garantează
menţinerea în stare corespunzătoare în condiţii de solicitare mecanică, termică şi electrică la care
poate fi supus. Lacurile, vopselele şi produsele analoge nu constituie un material izolant
corespunzător asigurării protecţiei.

Protecţia prin bariere sau carcase

4.1.21. Protecţia prin "bariere sau carcase" trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- părţile active trebuie să fie amplasate în interiorul unei carcase sau în spatele unui obstacol care
să aibă gradul de protecţie cel puţin IP 2X;

- prizele de curent trebuie să fie prevăzute cu obturatoare.

Materialele electrice care nu corespund acestor cerinţe trebuie să fie protejate prin bariere sau
carcase suplimentare.

Protecţia prin amplasare în afara zonei de accesibilitate

4.1.22. Protecţia prin "amplasare în afara zonei de accesibilitate" se aplică numai pentru a
împiedica atingerea nedorită a părţilor active şi nu poate fi utilizată decât pentru:

- conductoarele neizolate ale distribuţiilor aeriene care fac legătura între instalaţiile electrice dintre
două clădiri aflate în aceeaşi incintă deservite exclusiv de personal special instruit, respectându-
se distanţele prevăzute în normativul I.7;
- încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuţia energiei electrice, încăperile pentru
echipamente electrice precum şi încăperile asimilate acestora (laboratoare şi platforme de
încercare a materialelor electrice) deservite exclusiv de personal special instruit, în condiţiile
normativului I.7.

Pe uşile acestor încăperi trebuie instalate indicatoare de avertizare care să semnalizeze existenţa
părţilor active neizolate sub tensiune şi interdicţia accesului tuturor persoanelor neautorizate.

NOTĂ: În alte cazuri, această protecţie se aplică ca protecţie parţială (băi, duşuri etc.)

4.1.23. În încăperea bateriilor de acumulatoare cu tensiunea de cel puţin 120 V, cu părţi active
sub tensiune neizolate, pardoseala din jurul bateriei trebuie acoperită cu material izolant, iar
bateriile vor fi dispuse astfel încât persoanele să nu poată atinge simultan părţi sub tensiune
aflate la o diferenţă de potenţial mai mare de 120 V.

C. Protecţia împotriva atingerilor indirecte

4.1.24. Protecţia împotriva atingerilor indirecte se realizează cu măsuri prin care se asigură
protecţia utilizatorilor împotriva pericolelor ce pot să apară în urma atingerii unor mase puse
accidental sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.

4.1.25. Protecţia împotriva atingerilor indirecte poate fi realizată prin:

- măsuri de protecţie "fără întreruperea automată a alimentării"

- măsuri de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării".

4.1.26. Măsurile de protecţie "fără întreruperea automată a alimentării" se pot aplica materialelor
electrice sau anumitor părţi din instalaţie şi trebuie să împiedice orice atingere simultană dintre o
masă şi un element conductor aflate la potenţiale diferite şi constă în:

- folosirea de materiale electrice de clasă II sau echivalente;

- izolarea suplimentară;

- separarea electrică;

- amplasarea la distanţă sau intercalarea de obstacole;

- executarea de legături echipotenţiale locale, nelegate la pământ.

4.1.27. Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" se aplică prin utilizarea
unui dispozitiv de protecţie care trebuie să separe automat, într-un anumit timp, funcţie de
mărimea şi durata tensiunii de atingere, alimentarea circuitului sau materialului protejat împotriva
contactelor indirecte, în caz de defect.

Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" necesită coordonarea între

schemele de legare la pământ şi caracteristicile conductoarelor de protecţie şi dispozitivele de
protecţie.

Măsuri de protecţie "fără întreruperea alimentării"

Materiale electrice de clasă II
4.1.28. Se pot considera de clasă II de protecţie distribuţiile realizate cu:

- cabluri nearmate şi fără înveliş metalic;

- conductoare izolate protejate în tuburi izolante;

- cabluri armate sau cu înveliş metalic, cu condiţia ca armătura sau învelişul metalic să fie izolate
la extremităţi astfel încât să se evite orice risc de contact între acesta şi o masă, un element
conductor sau o parte activă din punct de vedere electric.

Clasa II de protecţie este eficientă numai dacă se respectă condiţiile de alegere a gradului de
protecţie în funcţie de influenţele externe. Atunci când această protecţie nu este asigurată prin
construcţie (de ex. maşini unelte portabile utilizat în mediu umed sau exterior), trebuie luată o
măsură suplimentară de protecţie, care constă de regulă în utilizarea unui dispozitiv diferenţial de
înaltă sensibilitate (de cel mult 30 mA).

Izolarea suplimentară

4.1.29. Protecţia prin "izolare suplimentară" se foloseşte la materialele electrice care au numai o
izolaţie principală şi se realizează în timpul execuţiei instalaţiei electrice care au numai o izolaţie
principală şi se realizează în timpul execuţiei instalaţiei electrice (de exemplu folosind
conductoare electrice izolate protejate în tuburi izolante.

Materialele electrice izolate suplimentar pot fi asimilate cu materialele de clasă II de protecţie.

Izolaţia suplimentară trebuie să fie capabilă să suporte solicitările electrice, mecanice sau termic
care pot să apară în funcţionarea normală.

Izolaţia suplimentară nu trebui să fie traversată cu elemente conductoare, iar masele interne ei nu
trebuie legate la un conductor de protecţie.

În cazul în care izolaţia suplimentară se realizează dintr-o carcasă metalică, vopseaua şi

materialele similare nu sunt considerate materiale electroizolante.

Separarea electrică

4.1.30. Măsura de protecţie prin "separare electrică" se aplică ţinându-se seama de condiţiile
normativului I.7 şi de următoarele precizări:

- măsura "separare de protecţie" nu este destinată aparatelor cu nivel scăzut de izolaţie;

- la utilizarea măsurii "separare de protecţie" se recomandă să se respecte relaţia:

U x L ≤ 100000

în care:

U, tensiunea nominală a circuitului (V)

L ≤ 500 m, lungimea circuitului secundar.

- în cazul alimentării mai multor aparate dintr-o singură sursă de separare, dacă nu pot fi
respectate condiţiile generale din normativul I.7 şi circuitul secundar este prea lung, trebuie
aplicate condiţiile de protecţie schemei IT;

- dacă masele circuitului de separare pot veni în contact cu masele altor circuite, pentru acest
circuit se aplică condiţiile impuse pentru protecţia prin "separare electrică", iar celorlalte circuite li
se aplică măsuri de protecţie adaptate pentru aceste mase.

Amplasarea la distanţă sau intercalarea de obstacole

4.1.31. Pentru măsura de protecţie prin "amplasare la distanţă sau intercalare de obstacole",
prevederile normativului I.7 sunt îndeplinite dacă se respectă una din condiţiile următoare:

- izolaţia trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă şi să poată suporta o tensiune de

încercare de cel puţin 2000 V, iar curentul de fugă trebuie să fie de cel mult 1 mA, în condiţii
normale de funcţionare;

- pereţii şi planşeele încăperilor izolante trebuie să aibă o rezistenţă cel puţin egală cu:

 0,5 M pentru tensiuni nominale ale instalaţiei cel mult egale cu 500 V;
 1 M, pentru tensiuni nominale ale instalaţiei mai mari de 500 V măsurate în toate
punctele de măsură, conform normativului I.7.

Dacă valorile nu sunt respectate în toate punctele de măsură, atunci aceeaşi pereţi sau aceste
pardoseli sunt considerate conductoare electric din punct de vedere al protecţiei la şoc electric.

Legături echipotenţiale locale nelegate la pământ

4.1.32. Măsura de protecţie prin "legături echipotenţiale locale nelegate la pământ" se aplică în
condiţiile normativului I.7 cu următoarele precizări:

- conductoarele de echipotenţializare trebuie să lege toate masele şi toate elementele

conductoare simultan accesibile;

- legătura echipotenţială nu trebuie să fie în legătură cu pământul nici direct nici prin intermediul
maselor sau elementelor conductoare;

- trebuie luate măsuri pentru asigurarea accesului persoanelor la amplasamentul considerat, fără
ca ele să poată fi supuse unei diferenţe de potenţial periculoase (de exemplu în cazul unei
pardoseli conductoare racordată la legăturile echipotenţiale dar izolată faţă de pământ).

Măsuri de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării"

4.1.33. Măsura de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie realizată astfel încât
să împiedice ca, la apariţia unui defect de izolaţie, utilizatorul să fie supus la o tensiune de
atingere periculoasă, peste 50V c.a. sau 120V c.c., un interval de timp suficient pentru a provoca
efecte patofiziologice periculoase.

Orice defect apărut într-un echipament electric şi care provoacă circulaţia unui curent, trebuie
întrerupt într-un interval de timp care să asigure protecţia persoanelor.
4.1.34. La aplicarea măsurii prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie asigurate două
condiţii:

a) Realizarea sau existenţa unui circuit, denumit "buclă de defect" pentru a permite circulaţia
curentului de defect. Construcţia acestei bucle de defect depinde de schema de legare la pământ
(TN, TT, IT).

Alegerea dispozitivului de întrerupere automată a alimentării va respecta condiţia:

în care:

IREM, curentul de reglaj al declanşatoarelor electromagnetice (A);

Uf, tensiunea de fază (când neutrul este distribuit);

Sf, secţiunea conductoarelor de fază (mm2);

, rezistivitatea la temperatura normală de funcţionare;

unde SPE, secţiunea conductorului de protecţie;

L, lungimea conductorului.

b) Întreruperea curentului de defect printr-un dispozitiv de protecţie corespunzător, într-un timp

depinzând de anumiţi parametri, cum ar fi tensiunea de atingere la care poate fi supusă fără risc
o persoană, probabilitatea de defect şi atingere cu părţile defecte.

4.1.35. În tabelul 4.3. se prezintă timpii maxim admişi ai dispozitivului de protecţie în care o
persoană poate fi supusă fără pericol la o anumită tensiune de atingere.

Tabelul 4.3.

Timpii maxim admişi ai dispozitivului de protecţie în funcţie de tensiunea de stingere

Tensiunea de stingere Timpi maximi de întrerupere ai dispozitivului de protecţie

prezumată [s]
[V]

Curent alternativ Curent continuu

1 2 3
 < 50 5 5

50 5 5

75 0,60 5

90 0,45 5

120 0,34 5

150 0,27 1

220 0,17 0,40

280 0,12 0,30

350 0,08 0,20

500 0,04 0,10

4.1.36. Condiţia de la art. 4.1.34 punctul a) impune prevederea de conductoare de protecţie care
leagă la pământ masele tuturor echipamentelor electrice alimentate de instalaţie, astfel încât să
se constituie bucla de defect din figura 4.2, figura 4.3, figura 4.4, figura 4.5, figura 4.6, figura 4.7,
în funcţie de schemele de legare la pământ TT, TN, IT aplicate.

Condiţia de la art. 4.1.34, punctul b), impune utilizarea unui dispozitiv de întrerupere automată a
alimentării ale cărui caracteristici sunt corespunzătoare schemei de legare la pământ aplicate:
TT, TN, IT.

Legări la pământ

4.1.37. Masele trebuie să fie legate la conductoarele de protecţie în condiţiile prevăzute pentru
fiecare schemă de legare la pământ şi în condiţiile date în cap. 2.

Masele simultan accesibile trebuie să fie legate la acelaşi sistem de legare la pământ, individual,
pe grupe sau ansambluri, în condiţiile date pentru conductoarele de protecţie.

Legătura echipotenţială principală

4.1.38. În fiecare clădire trebuie realizată, în condiţiile normativului I.7, o legătură echipotenţială
denumită principală, prin care se leagă între ele masele şi elemente conductoare.

La legătura echipotenţială principală trebuie racordate în clădiri: conductoarele principale de

protecţie, de legare la pământ, conductele instalaţiilor (de apă, gaz) în apropierea locului de
intrare în clădiri, conducte de încălzire centrală, tubulatură de ventilare - climatizare (dacă există),
elemente metalice ale construcţiei (vezi fig. 4.2).

Legătura echipotenţială principală are rolul de a evita apariţia, ca urmare a unui defect de origine
exterioară a clădirii, unei diferenţe de potenţial între elementele conductoare din punct de vedere
electric din clădire.

Zona protejată de legătura echipotenţială principală cuprinde numai suprafaţa interioară clădirii
atunci când priza de pământ a maselor este legată la centura de pământ din fundaţia clădirii sau
când este legată la fundaţiile armăturii metalice ale clădirii.

Legătura echipotenţială suplimentară

4.1.39. Dacă nu pot fi respectate condiţiile de protecţie de la art. 4.1.37. pentru o instalaţie sau o
parte din instalaţie, atunci trebuie realizată o legătură locală echipotenţială, numită "suplimentară"
(vezi fig. 4.3).

Această legătură poate fi realizată pentru toată instalaţia electrică, numai pentru o parte, un
aparat sau un amplasament.

Utilizarea legăturii echipotenţiale suplimentare se asociază cu protecţia prin "întrerupere

automată a alimentării" pentru alte motive decât cele pentru protecţia la şoc electric (de exemplu
pentru protecţia împotriva incendiului, pentru protecţia termică a echipamentelor etc.) şi nu o
exclude pe aceasta.

SCHEMA TT

4.1.40. În schema TT toate masele materialelor electrice protejate prin acelaşi dispozitiv de
protecţie şi toate masele simultan accesibile trebuie interconectate prin conductoare de protecţie
şi legate la aceeaşi priză de pământ (vezi fig. 2.1). Dacă sunt montate în serie mai multe
dispozitive de protecţie, această prevedere se aplică separat tuturor maselor protejate de acelaşi
dispozitiv.

Punctul neutru sau, dacă acesta nu există, un conductor de fază al fiecărui transformator sau
generator, trebuie legat la pământ.

4.1.41. În schema TT, defectele între fază şi masă provoacă circulaţia unui curent prin bucla de
defect conform fig. 4.4. Impendanţa constituită prin rezistenţa prizei de defect a maselor şi a
neutrului limitează valoarea curentului de defect sub valoarea curentului de scurtcircuit (vezi art.
2.4.).

4.1.42. În schema TT, la alegerea caracteristicilor dispozitivelor de protecţie împotriva atingerilor

indirecte, trebuie respectate condiţiile de la art. 2.5 şi 2.6. La folosirea dispozitivelor diferenţiale
reziduale, trebuie respectate şi condiţiile de la art. 4.1.74...4.1.87.

4.1.43. Dispozitivele de protecţie la supracurenţi nu pot fi folosite în protecţia împotriva atingerilor

indirecte în schema TT, decât dacă rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ Rm sunt mici
şi îndeplinesc condiţiile din relaţia:
R A x Id ≤ U

în care:

RA, rezistenţa de dispersie a prizei de legare la pământ a maselor ( );

Id, curentul de defect ce asigură funcţionarea dispozitivului de protecţie în timpul prevăzut în

tabelul 4.3., corespunzător valorii de atingere prevăzute (A);

U, tensiunea maximă admisă (50V c.a.)

Rezultă:

Id ≤ 12,5 A pentru RA = 4 

Id ≤ 50 A pentru RA = 1 

4.1.44. Dacă condiţia de la art. 4.1.43. nu poate fi îndeplinită, trebuie realizată o legătură
echipotenţială suplimentară.

4.1.45. În schema TT se pot folosi următoarele dispozitive de protecţie:

- dispozitive de protecţie la supracurenţi;

- dispozitive de protecţie diferenţiale.

Dispozitivele automate de protecţie la tensiuni de atingere (PATA) se pot folosi în situaţii speciale
atunci când alte dispozitive de protecţie nu pot fi realizate.

SCHEMA TN

4.1.46. În schema TN toate masele instalaţiei electrice trebuie să fie legate prin conductoare de
protecţie la punctul neutru a sursei care trebuie legat la pământ în apropierea fiecărui
transformator de alimentare sau generator. Dacă un punct neutru nu este disponibil, un conductor
de fază trebuie legat la pământ dar niciodată conductorul de fază nu se utilizează drept conductor
PEN.

Dacă există posibilităţi eficiente de legare la pământ, se recomandă legarea conductorului de

protecţie în cât mai multe puncte la pământ. Legăturile multiple la pământ au drept scop
asigurarea unui potenţial cât mai apropiat de cel al pământului, în caz de defect.

La clădirile înalte, această legare multiplă a conductorului de protecţie nu poate fi practic

realizată. De aceea ea poate fi înlocuită cu legături echipotenţiale care au o funcţie similară.

4.1.47. Realizarea legării maselor la punctul neutru depinde de tipul schemei TN. Astfel:

- În schema TN-C (fig. 4.5.a), legarea maselor la conductorul PEN trebuie să fie realizată în locuri
uşor accesibile. Aceste legături trebuie să permită o deconectare uşoară şi efectuarea de măsuri
de izolaţie. Trebuie luate măsuri pentru a evita orice rupere a conductorului PEN. Prizele de
curente trebuie să aibă, în afara contactelor de fază, un contact pentru conductorul neutru şi un
contact pentru conductorul de protecţie (3F+N+P).
- În schema TN-S (fig. 4.5.b), conductorul de protecţie este legat la punctul neutru al sursei care
este legat la pământ. În general, circuitele de receptor sunt realizate în schema TN-S.

În schemele TN-C sau TN-S, cablurile flexibile ale materialelor electrice mobile trebuie să aibă un
conductor de protecţie dinstinct de conductorul neutru, acest conductor de protecţie fiind legat la
contactul de protecţie al prizei.

4.1.48. Cele două scheme, TN-C şi TN-S, pot fi utilizate în aceeaşi instalaţie, cu condiţia ca
schema TN-C să fie utilizată în amonte de schema TN-S (TN-C-S).

4.1.49. În schema TN pot fi utilizate, în condiţiile de la art. 2.10...2.15 dispozitive de protecţie

împotriva supracurenţilor şi dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual, cu următoarele
precizări;

- în schema TN-C nu se pot utiliza dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual cu

excepţia prevederilor de la art. 4.1.50;

- atunci când se utilizează un dispozitiv diferenţial rezidual în schema TN-C-S, legarea

conductorului de protecţie la conductorul comun (PEN) trebuie să se facă în amonte de
dispozitivul de protecţie diferenţial (conductorul PEN nu trebuie utilizat în aval de dispozitivul de
protecţie diferenţial).

4.1.50. Atunci când un dispozitiv de protecţie diferenţial este utilizat pentru întreruperea automată
a unui circuit din exteriorul zonei de acţiune a legăturii echipotenţiale, masele nu trebuie să fie
legate la conductoarele de protecţie ale schemei TN dar trebuie să fie legate la o priză de pământ
având o valoare care să asigure funcţionarea dispozitivului de protecţie diferenţial în această
situaţie, circuitul astfel protejat poate fi considerat în schema TT şi se aplică condiţiile de la art.
4.1.40...4.1.45.

SCEMA IT

4.1.51. În schema IT cu neutrul alimentării faţă de pământ (fig. 4.6.a), curentul Id al primului defect
care poate afecta o fază se închide prin impedanţele de izolare (capacitate şi rezistive de izolaţie)
ale celorlalte două faze în raport cu pământul.

4.1.52. În schema IT cu neutrul alimentării legat la pământ prin intermediul unei impedanţe Z (fig.
4.6.b), intensitatea curentului primului defect este practic limitată de valoarea acestei impedanţe,
capacităţile celorlalte două faze în raport cu pământuri prezentând o impedanţă în general mai
scăzută, dacă instalaţia nu cuprinde lungimi mari de cabluri sau nu comportă învelişuri metalice.

4.1.53. În schema IT, la apariţia primului defect de izolaţie, curentul de defect este limitat astfel
încât să nu apară în instalaţie o tensiune de atingere periculoasă mai mare decât tensiunea limită
convenţională. În acest scop trebuie respectată relaţia:

R m x I d ≤ UL

în care:

Rm, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a maselor ( );

Id, curentul primului defect (A);

UL, tensiunea de atingere limită admisă (V).

Această condiţie permite evitarea oricărei întreruperi a alimentării la apariţia primului defect şi
continuarea exploatării instalaţiei dar trebuie luate măsuri de protecţie pentru a se evita
periclitarea utilizatorului în cazul unui al doilea efect.

Pentru menţinerea acestui avantaj, este necesar ca primul defect să fie rapid detectat şi eliminat
cu ajutorul controlului permanent al instalaţiei (CPI). În caz contrar, instalaţia se va comporta ca
în schemele TN sau TTşi se va pierde avantajul schemei IT.

4.1.54. Dacă primul defect nu este eliminat şi dacă se produce al doilea defect de izolaţie
afectând o altă fază, apare un curent de dublu defect. Acest curent este un curent de scurtcircuit
(între faze), conform fig. 4.7.

4.1.55. În schema IT, se pot utiliza următoarele dispozitive de protecţie şi semnalizare:

- CPI - dispozitive de control permanent al izolaţiei (la primul defect);

- dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (la primul defect);

- dispozitive de protecţie la supracurenţi (numai la al doilea defect).

Priza de pământ

4.1.56. Rezistenţa prizei de pământ depinde de forma sa, de dimensiunile şi de rezistivitatea

terenului în care este amplasată. Rezistenţa prizei de pământ trebuie să fie cât mai scăzută.

4.1.57. La clădirile noi, priza de fundaţie se realizează odată cu fundaţia, de exemplu cu o

platbandă de oţel cu secţiunea minimă 100 mm2 şi 3 mm grosime, dispusă de preferinţă pe
conturul fundaţiei sau printr-un cablu de oţel cu secţiunea minimă de 95 mm 2, înglobate direct în
betonul fundaţiei clădirii, astfel încât să fie învelite cu un strat de beton de cel puţin 3 cm (fig. 4.2).
Legătura dintre acestea şi conductorul de protecţie se face cu conductoare de legare la pământ
din oţel cu secţiunea minimă de 50 mm2, înglobate în construcţie la executarea ei şi sudate la
conductoarele din fundaţie.

4.1.58. Armăturile elementelor din beton armat (radiere, stâlpi, grinzi planşee) se leagă între ele,
la o priză de pământ şi la conductoarele de protecţie în puncte cât mai apropiate de acestea. Se
va evita legarea la acest sistem echipotenţial astfel realizat a armăturilor precomprimate.

La clădirile care au schelet metalic şi la care stâlpii pereţilor exteriori constituie practic prize de
pământ, nu este necesară prevederea unei centuri pentru priza de fundaţie. În acest caz se
verifică continuitatea electrică a acestor prize de pământ. Ansamblul prizelor de pământ în astfel
de situaţii, este bine să cuprindă şi legătura echipotenţială principală.

4.1.59. Conexiunile între elementele din oţel şi conductoarele din cupru nu trebuie niciodată
înglobate în beton şi trebuie să fie realizate legături în montaj aparent.

4.1.60. La clădirile noi unde se folosesc în mod obligatoriu prizele naturale de pământ (fundaţiile
şi structurile metalice ale construcţiilor, conductele de apă îngropate în pământ etc.) este necesar
să se verifice, pe faze de execuţie, continuitatea electrică a acestora.

4.1.61. În cazul clădirilor existente, priza de legare la pământ poate fi construită din:

- platbandă îngropată orizontal;

- plăci metalice subţiri, îngropate;

- electrozi verticali.

4.1.62. Conductoarele îngropate orizontal se pot amplasa în şanţuri destinate instalaţiilor, la o

adâncime de cca. 1 m. Şanţurile nu trebuie umplute cu pietriş, reziduuri sau materiale analoage,
ci de preferinţă cu pământ, capabil să reţină umiditatea. Valoarea rezistenţei prizei de pământ se
poate diminua prin creşterea lungimii traseului. Conductorul înglobat orizontal trebuie să aibă
secţiunea minimă de 100 mm2 când este realizat din oţel, 25 mm2 când este realizat din cupru
masiv şi 35 mm2 pentru cupru funie.

4.1.63. Plăcile metalice subţiri pot fi rectangulare de 0,5 mm x 1 m sau de 1m x 1 m, îngropate

vertical pentru un contact mai bun cu solul al ambelor feţe şi astfel încât centrul plăcii să se
găsească la adâncimea de 1 m.

Plăcile din cupru trebuie să aibă grosimea de cel puţin 2 mm, cele din oţel galvanizat de 4 mm
sau 6 mm în funcţie de ph-ul terenului, iar cele din oţel negalvanizat, 6 mm.

Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ de acest tip este aproximativ egală cu:

în care:

, rezistivitatea terenului ()

l, perimetrul plăcii (m).

4.1.64. Electrozii verticali trebuie să pătrundă în pământ până la adâncimea de cel puţin 2 m şi se
confecţionează din:

- ţeava de oţel galvanizat cu diametrul de cel puţin 25 mm;

- profil din oţel galvanizat cu latura de minim 60 mm;

- bare de cupru sau oţel cuprat cu diametrul de cel puţin 15 mm.

4.1.65. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ în funcţie de natura terenului se poate

determina conform STAS 12604/5.

Conductoare de protecţie şi legături de echipotenţializare

4.1.66. Un conductor de protecţie PE poate fi comun pentru mai multe circuite având acelaşi
traseu, dacă secţiunea sa a fost dimensionată - conform art. 3.3.16.

Secţiunile conductoarelor de protecţie se stabilesc conform art. 3.4.14...3.4.16.

4.1.67. Conductorul de legare la pământ leagă priza de pământ la borna de legare la pământ la
care sunt racordate conductorul principal de protecţie şi conductorul legăturii de
echipotenţializare (vezi fig. 4.2. şi fig. 4.3.).
În cazul în care racordul la priza de pământ se face între două metale diferite se utilizează
racorduri speciale care nu trebuie să fie în contact direct cu pământul.

4.1.68. Conductoarele de protecţie şi legăturile echipotenţiale (interconexiunile) trebuie să fie

protejate împotriva deteriorărilor mecanice şi chimice şi a solicitărilor electrodinamice.

Ele trebuie să fie protejate şi la trecere prin elementele de construcţie.

4.1.69. Conductoarele de protecţie şi legăturile echipotenţiale (interconexiunile) trebuie să fie

vizibile, iar dacă sunt închise, trebuie să fie accesibile.

4.1.70. Legăturile conductorului de protecţie la conductorul principal de protecţie trebuie să fie

realizate individual, astfel încât, dacă un conductor de protecţie urmează să fie separat de
conductorul principal, legătura tuturor celorlalte conductoare de protecţie la conductorul principal
să nu fie afectată.

4.1.71. Pentru realizarea conductoarelor de protecţie pot fi utilizate:

- conductoare izolate încorporate în cabluri;

- conductoare izolate pozate în tuburi, plinte etc.;

- conductoare neizolate care trebuie să urmeze strict traseul conductoarelor active ale circuitelor
respective.

4.1.72. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie învelişurile distribuţiilor prefabricate dacă
îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

a) prezintă pe toată lungimea, ţinând seama şi de îmbinări, o conductibilitate echivalentă cu

aceea impusă conductorului de protecţie;

b) continuitatea lor electrică este astfel realizată încât asigură protecţia împotriva deteriorărilor
mecanice, chimice sau electrochimice;

c) permit pe traseul lor şi racordarea altor conductoare de protecţie.

Fiecare element al învelişului trebuie ca la 15 cm de la capăt să fie marcat cu o bandă

verde/galben sau prin literele PE pentru a semnala că învelişul este folosit în acest scop. Aceste
marcaje trebuie să rămână vizibile şi după montarea elementului de înveliş.

4.1.73. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie şarpanele metalice ale căror elemente
conductoare permit asigurarea unor legături de echipotenţialitate locale şi care sunt special
recomandate în instalaţiile în care în protecţia împotriva atingerilor indirecte se utilizează
dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor.

Legarea maselor la şarpantele metalice trebuie să se facă prin legături de echipotenţializare

realizate cu conductoare neizolate sau cabluri.

Întreruperea automată a alimentării prin dispozitive diferenţiale reziduale

4.1.74. Protecţia împotriva atingerilor indirecte cu ajutorul dispozitivului diferenţial rezidual este
asigurată atunci când este îndeplinită relaţia:
I  n x Rm ≤ U L

în care:

In, curentul diferenţial nominal (de funcţionare) (A);

Rm, rezistenţa de dispersie la pământ a maselor legate la pământ ( );

UL, tensiunea de atingere maximă admisă (V) care poate fi:

 50 V c.a. în cazul general;

 25 V c.a. pentru şantiere şi ferme agrozootehnice

4.1.75. Curentul diferenţial nominal (de funcţionare) I n trebuie să aibă o valoare apropiată de
valoarea curentului diferenţial rezidual I. Curentul diferenţial rezidual I depinde de valoarea
rezistenţei de dispersie la pământ a maselor legate la pământ R m, conform tabelului 4.4.

Tabelul 4.4.

Alegerea dispozitivelor diferenţiale în funcţie de valoarea rezistenţei de dispersie la

pământ a maselor

Curentul diferenţial rezidual I Valoarea maximă a rezistenţei de dispersie la

[mA] pământ a maselor legate la pământ Rm
[]

UL = 50V c.a. UL = 25V c.a.

1000 50 25

650 76 38

Dispozitive diferenţiale 500 100 50

de medie sensibilitate
300 166 83

100 500 250

4.1.76. În cazul în care nu este posibil să se realizeze o rezistenţă R m mai mică de 500  pentru
UL = 50V c.a. şi 250  pentru UL = 25V c.a., se recomandă să se utilizeze un dispozitiv diferenţial
de înaltă sensibilitate (I = 6, 10, 30mA valori uzuale). Se pot utiliza şi dispozitive pentru care I 
este 12 sau 16 mA.

4.1.77. La montaj, circuitul magnetic al dispozitivului diferenţial trebuie să cuprindă toate

conductoarele active ale circuitului protejat, inclusiv neutrul. Conductorul de protecţie PE al
circuitului trebuie să rămână în exteriorul circuitului magnetic (fig. 4.8).
4.1.78. Dacă instalaţiile electrice alimentează echipamente care au curenţi de fugă permanenţi,
incompatibili cu utilizarea dispozitivelor diferenţiale, atunci se foloseşte o altă măsură de protecţie
(de ex. separarea de protecţie).

4.1.79. Aparatul general de comandă şi protecţie al unei instalaţii electrice alimentare din reţeaua
publică de joasă tensiune, adică disjunctorul de branşament, poate să nu aibă şi funcţie
diferenţială.

4.1.80. Disjunctorul de branşament cu funcţie diferenţială poate fi utilizat în cazul protecţiei la

atingeri indirecte pentru valori ale rezistenţei Rm conform tabelului 4.4. În cazul unui defect de
izolaţie, întreaga instalaţie electrică este scoasă de sub tensiune de către disjunctorul de
branşament. Pentru a se evita această situaţie trebuie instalate dispozitive diferenţiale la plecarea
fiecărui circuit sau grupuri de circuite; conform schemelor de selectivitate din fig. 4.9. şi fig. 4.10.

4.1.81. În cazul utilizării dispozitivelor diferenţiale de protecţie, selectivitatea poate fi realizată pe

orizontală (fig. 4.10) sau pe verticală (în cascadă - fig. 4.11).

4.1.82 Selectivitatea orizontală poate asigura protecţia unui singur circuit sau a unui grup de
circuite şi în acest caz trebuie să fie de medie sau înaltă sensibilitate.

4.1.83. Selectivitatea verticală (în cascadă) poate fi realizată fie în două trepte (fig. 4.11.a) fie în
trei trepte (fig. 4.11.b).

4.1.84. Disjunctorul de branşament de tip S (selectiv) permite asigurarea selectivităţii verticale în

două sau trei trepte prin utilizarea dispozitivelor diferenţiale de 100 mA sau 30 mA amplasate în
aval de acesta.

4.1.85. În instalaţiile electrice mari, cu număr mare de nivele de distribuţie, se pot combina cele
două sisteme de selectivitate (orizontală şi verticală). În acest caz, în tabloul general de distribuţie
se montează un disjunctor general fără funcţie diferenţială (fig. 4.10).

4.1.86. În instalaţia electrică protejată cu dispozitive diferenţiale de înaltă sensibilitate, masele

trebuie legate la pământ.

4.1.87. Dispozitivele diferenţiale de înaltă sensibilitate se utilizează pentru protecţia:

a) circuitelor de priză:

- cu curenţi nominali mai mici sau egali cu 32 A, indiferent de locul de amplasare;

- din încăperile de clasă AD4 (U3);

- din instalaţiile electrice provizorii (de exemplu, în instalaţii de şantier) indiferent de curentul
nominal;

- din săli de baie, duşuri şi piscine (numai în volumul 3);

- pentru încălzirea electrică prin pardoseală sau plafon;

b) instalaţiilor electrice utilizate în condiţii grele.

4.2. Protecţia circuitelor electrice

Protecţia împotriva supracurenţilor

4.2.1. Conductoarele electrice trebuie protejate împotriva supracurenţilor prin unul sau mai multe
dispozitive de protecţie automată.

Această protecţie poate fi:

- împotriva curenţilor de suprasarcină şi/sau

- împotriva curenţilor de scurtcircuit.

Protecţia la suprasarcină

4.2.3. Dispozitivele de protecţie la suprasarcină, pentru a asigura protecţia unei distribuţii, trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii generale (vezi fig. 4.12):

IC ≤ IN ≤ Iadm

I2 ≤ 1,45Iadm

în care:

IC, curentul de calcul al distribuţiei;

IN, curentul nominal al dispozitivului de protecţie;

Iadm, curentul admisibil în conductorul distribuţiei;

I2, curentul convenţional (curent care asigură efectiv declanşarea dispozitivului de protecţie
stabilit în norme sau în documentaţia de referinţă a produsului).

Caracteristicile de referinţă ale distribuţiei electrice (circuit, coloană)

4.2.4. În cazul în care protecţia la suprasarcină este asigurată cu siguranţe fuzibile, atunci
acestea trebuie să respecte următoarele două condiţii:

IF ≥ I C

I2 ≤ 1,45Iadm sau

unde:

în care:

K2, este raportul dintre curentul I2, asigurând efectiv funcţionarea dispozitivului de protecţie şi
curentul său nominal IN (în acest caz, IF).
Valoarea raportului K2 variază în funcţie de natura dispozitivului de protecţie, conform tabelului
4.5.

Tabelul 4.5.

Valorile coeficienţilor K2 şi K3 în funcţie de tipul dispozitivului de protecţie

Dispozitivul de protecţie IN K2 IN/Iadm K3

(A)

Siguranţe cu fuzibil tip gl        

IF = 6A 6 1,9 0,76 1,31

IF = 10A 10 1,75 0,83 1,21

IF = 25A 25 1,6 0,91 1,10

IF = 100A 100 1,6 0,91 1,10

Întreruptoare automate mici 6÷25 1,45 1,00 1,00

Întreruptoare automate 63 1,25 1,16 0,86

NOTA:

1. Pentru siguranţe fuzibile la care K2 este cuprins între 1,6 şi 1,9 rezultă:

- condiţia I2 ≤ 1,45Iadm este mai severă decât IF ≤ Iadm

Pentru întreruptoare automate, rezultă:

- condiţia IN ≤ Iadm este mai severă decât I2 ≤ 1,45Iadm

2. În practică, pentru întreruptoarele automate, rezultă următoarele condiţii:

IC ≤ IN ≤ Iadm

Protecţia la scurtcircuit

4.2.5. Dispozitivele de protecţie la scurtcircuit trebuie să îndeplinească condiţiile normativului I.7

privind capacitatea de rupere şi timpul de rupere.

4.2.6. Pentru scurtcircuite a căror durată este de maxim 5 secunde, timpul în care conductorul
atinge temperatura limită admisă la scurtcircuit se determină cu relaţia:
în care:

t, timpul (s);

S, secţiunea conductorului (mm2)

I, curentul de scurtcircuit exprimat ca valoare eficace (A);

K, o constantă având valorile conform tabelului 4.6.

Tabelul 4.6.

Valorile constantei K în funcţie de materialul conductorului şi izolaţiei acestuia

Temperatura limită admisă

Conductoare electrice la scurtcircuit K
( C)

Conductoare din Cu cu izolaţie din

160 115
PVC

200
Conductoare din Cu cu izolaţie din
135
cauciuc şi respectiv butil-cauciuc 220

Conductoare din Cu cu izolaţie din

polietilenă reticulată sau etilen 250 143
proprilenă

Conductoare din Al cu izolaţie din

- 74
PVC

Conductoare din Al cu izolaţie din

cauciuc, butil polietilenă reticulară - 87
şi etilen propilenă

* Valori ale coeficientului K neprecizate în normativul I.7

4.2.7. Pentru conductoare neizolate, temperaturile limită admise la scurtcircuit trebuie alese
ţinându-se seama de caracteristicile mecanice ale conductoarelor şi de natura materialelor
izolante învecinate.
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de
caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor (de exemplu şi de natura materialelor
izolante învecinate).

4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de

caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor (de exemplu pentru cabluri
autoportante).

4.2.9. În tabelul 4.7. se dau, pentru exemplificare, caracteristicile dispozitivelor de protecţie pentru
circuitele electrice din domeniul casnic.

Tabelul 4.7.

Caracteristicile dispozitivelor de protecţie pentru circuitele electrice din locuinţe

Tipul circuitului casnic Secţiunea conductoarelor Siguranţe fuzibile Întreruptoare mici

monofazat 230 V de cupru
1 fază + N sau (mm2)
1 faza + N + PE Curentul nominal (A)

Iluminat fix 1,5 10 16

Prize de curent 2,5 20 25

     
Circuite specializate:

- boiler 2,5 20 25

- maşini de spălat
2,5 20 25
vase

- maşini de spălat rufe 2,5 20 25

- maşini de gătit 6 32 40

Protecţia împotriva supratensiunilor

4.2.10. Supratensiunile la care pot fi supuse instalaţiile electrice pot fi generate de:

- un defect de izolaţie al instalaţiilor de J.T. faţă de instalaţiile de înaltă tensiune;

- descărcări atmosferice;

- manevrarea echipamentelor electrice;

- fenomene de rezonanţă;

- întreruperea neutrului (N) în reţeaua de J.T.

4.2.11. Aparatele de protecţie la supratensiuni sunt de următoarele tipuri:

- tip A, pentru linii electrice aeriene (LEA);

- tip B, pentru clădiri cu branşament aerian sau subteran prevăzute cu IPT;

- tip C, pentru clădiri cu branşament subteran sau aerian prevăzute sau nu cu IPT;

- tip D, pentru protecţia receptorului final.

4.2.12. Protecţia instalaţiilor electrice la supratensiuni de origine atmosferică se face cu

dispozitive de protecţie la supratensiuni de tip B pentru tensiuni cuprinse între 0,4...4kV
(0,5...2,5kV) pentru un curent maxim de descărcare de 30...140 (5) kA pentru timp de descărcare
8/20s.

Aceste dispozitive se montează în tabloul electric general, după siguranţe şi înaintea aparatelor
de măsură şi înregistrare şi au în componenţă eclatoare, separatoare termice şi varistoare cu
oxid metalic.

Echiparea instalaţiei electrice cu astfel de aparate este necesară numai în cazul în care
construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetelor sau este alimentată prin
racord aerian la reţeaua de joasă tensiune.

4.2.13. Protecţia instalaţiei electrice la supratensiuni accidentale generate de comutaţie pe sarcini

inductive sau capacitive (acţionări ale echipamentelor electrice) se face cu aparate de protecţie la
supratensiuni de comutaţie de tip C pentru reţele de 75 – 500V în reţeaua de alimentare de joasa
tensiune.

Echiparea cu aparate de acest tip este necesară atât în cazul construcţiilor echipate cu instalaţie
de protecţie împotriva trăsnetelor, cât şi în cazul celor neechipate, indiferent de modul de
racordare (aerian sau subteran) la reţeaua de joasă tensiune.

Aceste aparate pot conţine protecţie dinamică, protecţie termică, varistor cu oxid metalic şi
eclator cu descărcare în gaz şi se montează în tabloul principal sau secundar.

4.2.14. Aparatele de protecţie la supratensiuni de tip B şi C care nu sunt prevăzute cu cartuşe

interşanjabile, trebuie separate în tabloul electric printr-un separator legat în paralel, care să
permită înlocuirea aparatului defect şi realimentarea instalaţiei generale.

4.2.15. Protecţia individuală a receptoarelor (protecţie finală) la supratensiuni induse şi

remanente se face cu aparate de protecţie la supratensiuni de tip D pentru reţele de 230 V.
Pentru aparate de laborator, echipamente electrice şi tehnică de calcul, aparatele de protecţie
sunt echipate cu control termic de funcţionare pentru echilibrarea de potenţial între cablurile de
antenă şi alimentare electrică şi cu filtre antiparazite de bandă largă.
Aceste aparate se montează în prize cu contact de protecţie.

4.2.16. Toate aparatele de protecţie la supratensiuni asigură o protecţie eficientă numai dacă
rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a instalaţiei electrice este corespunzătoare (R ≤ 1 
pentru priza comună cu priza IPT, R ≤ 5  pentru priza de pământ separată naturală sau R = 1
 pentru priza de pământ artificială).

Protecţie împotriva tensiunilor minime

4.2.17. Protecţia împotriva tensiunilor minime se aplică în special instalaţiilor electrice care sunt
dotate cu motoare concepute să pornească automat după oprirea provocată de o tensiune
scăzută sub o anumită valoare.

4.2.18. Dispozitivele de protecţie la tensiuni scăzute sunt necesare în instalaţiile electrice ale
clădirilor prevăzute cu echipamente de siguranţă sau cu alimentare de rezervă. Aceste
dispozitive trebuie să asigure punerea în funcţiune a surselor de siguranţă sau de înlocuire şi
alimentarea echipamentelor corespunzătoare atunci când tensiunea este inferioară limitei de
funcţionare normală a aparatelor.

[top]

5. MATERIALE ELECTRICE

5.1. Prevederile acestui capitol se aplică:

- materialelor pentru distribuţii: cabluri, conductoare, tuburi de protecţie etc.;

- aparatajelor şi aparatelor electrice: prize, întreruptoare, dispozitive de protecţie, aparate de

măsură etc.;

- receptoarele electrice: corpuri de iluminat, motoare etc.

5.2. Materialele electrice noi trebuie să fie agrementate tehnic conform legii şi să aibă certificarea
de conformitate a calităţii. Aceste materiale, aparate şi receptoare trebuie să fie însoţite de
certificate de calitate.

5.3. Pentru a asigura securitatea persoanelor şi a bunurilor materialelor electrice trebuie să-şi
păstreze în timp calităţile şi caracteristicile tehnice sub acţiunea influenţelor externe din încăperile
sau amplasamentele în care ele au fost instalate.

5.4. Gradele de protecţie impuse pentru materialele electrice pot fi asigurate prin:

- carcasa proprie;

- carcasa comună a mai multor aparate (dulapuri, tablouri, cofrete);

- instalare (amplasare la distanţă, izolare suplimentară).

În anexele 2, 3 şi 4 sunt definite gradele de protecţie Ip la corpuri străine, apă şi protecţia la şoc
mecanic.
5.5. În funcţie de clasele de protecţie la şocuri electrice, materialele electrice se clasifică conform
tabelului 5.1.

Tabelul 5.1.

Clase de protecţie şi simboluri pentru materialele electrice

Clasa Simbol Mod de realizare

materialului internaţional

Protecţia se bazează pe "izolaţia principală".

0
Nu este prevăzută nici o măsură pentru legarea părţilor

- conductoare accesibile, dacă există, la un conductor de

protecţie care face parte din instalaţia electrică fixă, protecţia
în caz de defect al izolaţiei principale bazându-se pe
"împrejmuire".

I Carcasele cu părţi bune conductoare electric sunt prevăzute

cu bornă de legare la pământ, astfel încât părţile accesibile
neizolate să nu poată deveni periculoase în cazul defectării
izolaţiei principale.

II Protecţia se realizează prin "izolaţie dublă" sau "izolaţie

întărită". Nu se prevede bornă de legare la pământ.

III Protecţia se realizează prin alimentarea la TFJS sau TFJP

* Simbolul pentru corpuri de iluminat cu surse incandescente.

U, tensiunea de alimentare (V)

Distribuţii

5.6. Modurile în care pot fi pozate conductoarele şi cablurile electrice sunt prezentate în tabelul
5.2.

Tabelul 5.2.

Moduri principale de pozare a cablurilor şi conductoarelor izolate

Mod de pozare Cabluri Conductoare izolate

Fixare directă pe pereţi Da Nu

Tuburi de protecţie în montaj Da Da

aparent

Tuburi de protecţie în montaj Da** Da

îngropat

Pozare pe poduri de cabluri Da Nu

Pozare în profile prefabricate Da Da*

(plinte, jgheaburi etc.)

*) Cu condiţia ca profilele să aibă pereţi plini şi să fie prevăzute cu un capac ce poate fi demontat
numai cu ajutorul unei scule.

**) Numai pe porţiuni scurte pentru un racord la utilaje, treceri prin pereţi, planşee etc.

5.7. Conductele electrice trebuie protejate mecanic pe toată lungimea lor, fără discontinuităţi.

5.8. Atunci când tuburile de protecţie sunt montate înglobat în elementele de construcţie,
accesoriile de îmbinare ale acestora trebuie să asigure etanşeitate în timpul prizei cimentului.

5.9. Stabilirea traseului tuburilor de protecţie trebuie să se facă astfel încât să nu fie posibilă
acumularea apei de condensaţie în nici un punct al acestuia.

5.10. Tuburile de protecţie trebuie pozate astfel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei.

5.11. Tragerea conductelor electrice în tuburile de protecţie, în plinte sau în profile se face numai
după montarea lor şi a accesoriilor acestora.

5.12. Pentru a îndeplini condiţiile de instalare a conductelor electrice şi pentru a îndeplini condiţia
de limitare a temperaturii de funcţionare normală, secţiunea totală a acestora (conducte izolate)
trebuie să fie cel mult egală cu 1/3 din secţiunea interioară a tubului de protecţie sau a profilelor.
În cazul tragerii unui singur cablu în tub, raportul dintre diametrul interior al tubului şi diametrul
exterior al cablului trebuie să fie de cel puţin 1,5.

5.13. Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice, acestea trebuie legate la pământ.
Tuburile metalice nu trebuie utilizate drept conductoare de legare la pământ sau drept
conductoare de protecţie.

Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice din materiale feromagnetice, toate
conductoarele aceluiaşi circuit electric, inclusiv conductorul de protecţie trebuie instalate în
acelaşi tub. Face excepţie conductorul PE fără izolaţie care trebuie instalat separat.
5.14. Tuburile de protecţie pozate în canale tehnice şi îmbinările lor trebuie să fie etanşe. Tuburile
de protecţie metalice trebuie montate astfel încât să se asigure evacuarea apei de condensaţie.

5.15. Pozarea tuburilor de protecţie ale instalaţiei electrice în şliţuri practicate în planşee este
interzisă. Tuburile de protecţie pot fi înglobate în planşee la turnarea acestora sau pot fi montate
peste placă şi înglobate în şapa de egalizare.

5.16. Capacele dozelor derivate trebuie să rămână accesibile şi demontabile după încastrarea în
elementul de construcţie.

5.17. Golurile pentru traseele electrice din construcţie trebuie să permită trecerea liberă a
tuburilor de protecţie.

5.18. Tuburile de protecţie care se montează în golurile construcţiei trebuie să fie etanşe în
situaţiile în care este cazul.

5.19. Atunci când plafoanele false sunt formate din panouri demontabile, distribuţiile electrice
trebuie să fie fixate independent de aceste panouri (vezi fig. 5.1).

5.20. Plintele sau profilele trebuie alese şi pozate astfel încât să nu dăuneze conductoarelor
electrice. Ele trebuie suporte, fără a crea pericole, influenţele externe la care sunt supuse.

5.21. În plinte sau profile cu capac demontabil cu ajutorul unei scule, sunt admise conexiuni
realizate conform paragrafului "Conexiuni" din prezentul ghid.

5.22. Plintele sau profilele ale căror capace sunt demontabile fără ajutorul unei scule sau au
pereţi perforaţi, pot fi utilizate numai în încăperi pentru echipamente electrice.

5.23. De preferinţă, în plinte sau profile, conductoarele electrice se pozează într-un singur strat.

5.24. Un tub sau un compartiment al unei plinte, poate să conţină conductoare izolate aparţinând
unor circuite diferite alimentate la aceeaşi tensiune nominală.

Dacă conductoarele izolate care trec prin acelaşi tub sau compartiment al unei plinte aparţinând
unor circuite diferite, alimentează acelaşi aparat sau echipament, atunci fiecare circuit trebuie
protejat separat împotriva supracurenţilor.

5.25. Nu se admite utilizarea aceluiaşi conductor neutru (N) pentru mai multe circuite individuale.

5.26. În cazul distribuţiilor prefabricate de tip industrial, producătorul trebuie să precizeze

următoarele valori pentru calculul impedanţelor buclelor de defect necesare verificării condiţiilor
de protecţie împotriva atingerilor indirecte:

- Rc - rezistenţa fiecăruia dintre conductoarele active la temperatura de 20C;

- Rr - rezistenţa fiecărui conductor activ atunci când echilibrul termic este atins;

- X - impedanţa medie pe metru de lungime a conductoarelor active, în regim trifazat echilibrat,

pentru curentul şi frecvenţa nominală;

- RPE - rezistenţa ohmică pe metru de lungime a conductorului de protecţie;

- Zb - impedanţa pe metru de lungime a buclei de defect având configuraţia cea mai defavorabilă;

- pentru conductoarele active, buclele fază - fază şi fază - neutru;

- bucla fază - conductorul de protecţie.

5.27. Distribuţiile prefabricate trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător încăperii sau
amplasamentului în care se instalează, conform normativului I.7.

5.28. Nu este permisă utilizarea distribuţiilor prefabricate în băi sau în încăperi cu duşuri.

5.29. Amplasarea elementelor şi accesoriilor (elemente de îmbinare, de schimbare a direcţiei, de

ramificaţie etc.) precum şi fixarea lor, trebuie să se facă conform indicaţiilor date de producător.

5.30. Aparatele şi accesoriile integrate în distribuţiile prefabricate destinate să alimenteze

conductoare externe (de exemplu prize, blocuri de joncţiuni) trebuie să fie corespunzătoare
normelor produs).

5.31. Instalaţiile electrice în distribuţii prefabricate trebuie să aibă curentul nominal şi căderea de
tensiune corespunzătoare cel puţin puterii transportate în funcţionare normală.

Distribuţii în cabluri

5.32. Cablurile rigide pot fi montate aparent:

- fixate pe elemente de construcţie cu ajutorul colierelor de prindere sau alte mijloace de fixare;

- pozate pe poduri de cabluri sau suporturi similare.

5.33. Pot fi utilizate cabluri flexibile, dar numai pe distanţe scurte, pentru alimentarea
receptoarelor fixe care nu necesită racordare prin priză şi pentru cazurile în care trebuie evitată o
conexiune suplimentară.

5.34. Cablurile pot fi pozate în golurile construcţiei dacă se respectă următoarele două condiţii
simultan:

- dimensiunea transversală a golului este de cel puţin 20 mm pe toată lungimea acestuia;

- secţiunea mănunchiului de cabluri este de cel mult egală cu 1/8 din secţiunea golului.

La trecerea cablurilor prin pereţi şi planşee antifoc sau rezistente la foc se vor lua măsuri
corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit
prevederilor normativului P118 şi ale normativului PE 107.

Nu se admite montarea cablurilor care alimentează receptoare vitale direct pe elementele

combustibile (clasele C3-CA2c şi C4-CA2d).

5.35. De regulă, un cablu sau o distribuţie prefabricată conţine numai conductoarele aceluiaşi
circuit. Excepţie fac circuitele destinate pentru un ansamblu de instalaţii de comandă - control şi
telemecanică.

Conexiuni
5.36. Conexiunile trebuie efectuate astfel încât să fie sigure şi durabile şi să permită verificarea
contactelor.

5.37. Conexiunile trebuie să fie:

- realizate cu dispozitive corespunzătoare naturii şi secţiunii conductoarelor;

- accesibile pentru a se putea verifica eventuala creştere anormală a temperaturii (cu excepţia
conexiunilor cablurilor subterane);

- protejate împotriva atingerilor indirecte şi să prezinte un grad de protecţie de min. IP 2X.

5.38. Conexiunile sunt admise în doze al căror capac se fixează prin clipsare sau cu şuruburi, în
tablouri, în plinte sau profile prefabricate.

5.39. Conexiunile trebuie să permită eventuala înlocuire a conductorului sau modificarea

conexiunilor în cazul schimbărilor schemei.

5.40. Conexiunile trebuie realizate astfel încât să nu fie posibilă desfacerea legăturilor în timpul
funcţionării datorită încălzirii, variaţiilor de sarcină sau vibraţiilor.

5.41. Conexiunile nu trebuie să fie supuse la nici un efort de tracţiune, cu excepţia acelora care
sunt executate ţinându-se seama de acest efort.

5.42. Nu sunt admise conexiuni în traversările elementelor de construcţie.

5.43. Nu se admit conexiuni în tuburile de protecţie şi în accesoriile acestora (coturi, ramificaţii,

curbe).

5.44. Se admite ca legătura armăturii construcţiei la pământ să nu fie accesibilă cu condiţia ca

aceasta să fie realizată printr-un procedeu sigur şi durabil.

5.45. Nu se admit conexiuni în plafoane false nedemontabile, decât dacă ele sunt fixate pe un
aparat sau receptor electric. Ele trebuie să rămână accesibile pentru o eventuală demontare (de
exemplu a unui corp de iluminat pentru a-l curăţa).

5.46. Dozele şi cutiile de derivaţie trebuie să asigure un spaţiu suficient conductoarelor şi

bornelor de conexiuni şi accesul fără riscuri la acestea.

5.47. Bornele de conexiuni ale circuitelor de siguranţă nu trebuie să fie amplasate în aceeaşi
doză cu acelea ale altor circuite.

Aparate şi receptoare electrice

5.48. Aparatele şi receptoarele electrice trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător

influenţelor externe ale mediului în care urmează să funcţioneze, conform normativului I.7.

5.49. Majoritatea aparatelor şi echipamentelor electrice sunt concepute să funcţioneze normal la

o temperatură ambiantă cuprinsă în intervalul +5 C...+140 C.

5.50. În situaţii speciale, receptoarele pot fi:

- de clasă III, alimentate la TFJS sau TFJP printr-un transformator de separare;

- de clasă II, alimentate printr-un transformator de separare de clasa II.

Aparate de separare

5.51. Toate circuitele trebuie să poată fi separate de orice sursă de energie prin scoaterea de sub
tensiune a conductoarelor active (inclusiv conductorul neutru) în scopul executării lucrărilor de
întreţinere sau reparaţie.

5.52. Pentru tensiuni mai mari de 500 V separarea se realizează cu un aparat prevăzut cu un
dispozitiv de blocare pe poziţia deschis.

5.53. Separatoarele nu au putere de rupere fiind caracterizate prin tensiune nominală, curent
nominal (curentul care le străbate permanent) şi număr de poli. Ele realizează separarea vizibilă
a circuitelor în gol.

5.54. Pentru circuitele monofazate, realizarea separării se poate face cu dispozitive de separare
dacă acestea sunt bipolare.

5.55. În circuitele trifazate fără neutru, separarea se realizează cu un disjunctor tripolar sau un
întreruptor tripolar care asigură întreruperea simultană a conductoarelor active.

În circuitele trifazate cu conductor neutru, separarea se face cu disjunctor tetrapolar sau cu

disjunctor tetrapolar care asigură întreruperea simultană a conductoarelor active şi conductorului
neutru.

În schema TN-C conductorul PEN nu trebuie să fie întrerupt. În acest caz aparatele de separare
sunt tripolare.

5.56. În cazul în care în circuitele trifazate se utilizează dispozitive de separare unipolare pentru
fiecare conductor de fază, atunci acestea trebuie grupate şi etichetate distinct pentru identificarea
corectă faţă de alte dispozitive similare.

Aparataje (întreruptoare, comutatoare, prize)

5.57. Întreruptoarele şi comutatoarele sunt aparate de comandă şi sunt caracterizate prin curentul
nominal, prin curenţii pe care îi post stabili (putere de închidere) şi întrerupe, tensiunea nominală
şi numărul de poli. Acestea pot fi:

- întreruptoare, comutatoare, butoane pentru utilizare curentă;

- întreruptoare, comutatoare, butoane utilizare industrială.

5.58. Întreruptoarele circuitelor de lumină trebuie să aibă cel puţin curentul nominal al acestora,
dar nu mai mic de 10 A pentru circuitele cu lămpi fluorescente, conform normativului I.7.

5.59. Întreruptoarele şi comutatoarele pentru circuitele de iluminat şi prizele pot fi instalate:

- îngropate sub tencuială;

- aparente;
- montate în plintă sau profil.

Se recomandă să se lase la conductoare o lungime de rezervă pentru conexiuni la aparataje

astfel încât montarea şi demontarea acestora să se poată efectua uşor.

5.60. Toate prizele de 10/16 A trebuie să fie cu contact de protecţie şi, dacă este posibil, să fie
prevăzute cu obturatoare.

Se recomandă ca circuitele care alimentează aceste prize să fie protejate cu dispozitive de

protecţie diferenţiale de înaltă sensibilitate (In ≤ 30 mA).

Aparate de acţionare, de protecţie şi de măsură

5.61. Alegerea întreruptorului manual se face respectându-se relaţia de mai jos care ţine seama
de faptul că la aceste aparate curentul de rupere I r este mai mic decât curentul lui nominal (vezi
tabelul 5.2.).

Ir ≥ I c

în care:

Ir, curentul de rupere al întreruptorului (A);

Ic, curentul de calcul al circuitului (coloanei) (A);

Tabelul 5.2.

Curenţii de rupere la întreruptoarele manuale

Curentul de rupere Ir (A)

Tensiunea nominală
Curentul
nominal IN
(A)
380V c.a. 500V c.a.

250V c.c. 440V c.c.

cos = 1 cos = 0,7 cos = 1 cos = 0,7

25 19 6 16 12,5 - -

63 45 15 48 30 24 18

100 80 25 80 50 40 30
 200 150 50 160 100 80 60

350 - - 280 175 140 105

630 - - 480 300 240 180

1000 - - 800 800 400 300

5.62. Alegerea contactoarelor se face respectându-se condiţia:

INC ≥ IC [A]

în care: INC, curentul nominal al contactorului care este mult mai mic decât curentul de rupere I r (Ir
= (8...10)INC) [A].

Pentru motoarele mici, dacă condiţiile de pornire o permit, se pot prevedea contactoare asociate
cu relee termice.

Contactoarele se utilizează numai în asociaţie cu siguranţe astfel încât condiţia de stabilitatea

termică şi dinamică să corespundă locului de instalare.

5.63. Se recomandă ca aparatele de protecţie împotriva supracurenţilor cât şi cele pentru

protecţia împotriva atingerilor indirecte să fie grupate în tablourile electrice.

5.64. Caracteristicile dispozitivelor de protecţie sunt alese astfel încât, în caz de defect, să nu fie
eliminat decât circuitul afectat de acest defect.

5.65. Selectivitatea dispozitivelor de protecţie presupune compararea caracteristicilor de

funcţionare ale acestora. Pentru fuzibile, selectivitatea este asigurată atunci când curentul
nominal al fuzibilului din amonte este cel puţin egal cu 2 ori curentul nominal al fuzibilului din aval.

5.66. Selectivitatea între două dispozitive de protecţie diferenţiale se asigură atunci când curentul
diferenţial nominal al dispozitivului din amonte este mai mare de cel puţin 2 ori decât curentul
diferenţial nominal al dispozitivului din aval şi/sau atunci când dispozitivul din amonte are o
întârziere constantă superioară timpului de funcţionare al dispozitivului din aval.

5.67. Siguranţele fuzibile, în funcţie de caracteristicile lor de funcţionare, pot fi utilizate pentru:

- protecţia la suprasarcină a conductoarelor circuitelor de iluminat;

- protecţia la scurtcircuit a conductoarelor de forţă (protecţia la suprasarcină putând fi asigurată

prin relee termice) şi a coloanelor tablourilor electrice;

- deconectarea circuitelor şi coloanelor electrice atunci când acestea nu sunt prevăzute cu

aparate de comutare.
Alegerea siguranţelor se va face pe baza condiţiilor din cap. 3 şi 4.

5.68. Alegerea întreruptorului automat se face respectând condiţia prezentată pentru contactoare.
Faţă de contactoare, întreruptoarele permit un număr mult mai mic de acţionări, pot rupe curenţi
foarte mari, de ordinul kiloamperilor şi au poziţiile "închis" şi "deschis" uşor vizibile şi de
identificat.

Pot fi echipate şi cu echipamente diferenţiale (cu I = 100 – 300 – 500mA sau 1 A).

5.69. Întreruptorul general de pe tablourile generale, în caz de urgenţă trebuie să poată scoate de
sub tensiune, printr-o singură manevră, toate conductoarele active. Acest aparat trebuie să aibă
dispozitivul de acţionare amplasat în exteriorul tabloului electric.

5.70. Disjunctoarele se aleg respectând următoarea condiţie:

IND ≥ Ic

în care: IND, curentul nominal al disjunctorului (A).

Disjunctoarele sunt prevăzute cu echipamente pentru protecţia la suprasarcină, pentru protecţia

la scurtcircuit, cu reglaj fin sau în trepte şi opţional şi cu echipament diferenţial.

La alegerea disjunctorului se are în vedere că alegerea şi reglajul echipamentelor de protecţie se

face:

- pentru relee termice şi electromagnetice, conform art. 5.71 şi 5.72.;

- pentru protecţia diferenţială, valoarea curentului nominal al echipamentului diferenţial se

stabileşte pe considerente de selectivitate dorită astfel:

 pentru selectivitate pe orizontală (vezi cap. 4) nu sunt impuse condiţii, echipamentele

diferenţiale funcţionând în paralel;
 pentru selectivitatea pe verticală se impune ca valoarea curentului nominal al
echipamentului diferenţial din amonte să fie cel puţin dublu faţă de valoarea cea mai
mare a echipamentului din aval.

5.71. Alegerea şi reglarea releelor termice se face ţinându-se seama de relaţia:

Ireglare ≈ Ic [A]

Releul termic se foloseşte pentru protecţia la suprasarcină a conductoarelor circuitelor

(coloanelor):

- în serie cu un contactor şi siguranţe;

- în serie cu un întreruptor automat.

Pentru protecţia la scurtcircuit a releelor termice în cazul asocierii cu siguranţe trebuie asigurată o
coordonare a caracteristicilor lor cu acelea ale siguranţelor fuzibile (vezi tabelul 5.3.)

Tabelul 5.3.
 Coordonarea între curentul maxim al fuzibilului şi curentul de serviciu al RT

Curentul
de
serviciu al 0,19 0,29 0,4 0,55 0,75 1 1,3 1,8 2,4 3,3 4,5 6 8 11 15
RT
[A]

Curentii
maximi ai
fuzibilului 0,5 0,8 2 2 2 4 4 6 6 10 10 16 20 25 35
sigurantei
[A]

Curentul
de
serviciu al 20 25 32 40 63 80 100 125 160 200 250 315 400 500 630
RT
[A]

Curentii
maximi ai
fuzibilului 50 63 80 100 125 160 200 250 250 315 315 500 630 *** ***
sigurantei
[A]

*** Numai întreruptor automat

5.72. Alegerea şi reglarea releelor electromagnetice din construcţia disjunctoarelor se face

respectându-se următoarele relaţii:

IREM ≥ 1,2Ip, pentru circuite;

IREM ≥ 1,2Icmax, pentru coloane;

IREM ≥ 1,2Iadm, pentru relee EM cu activare temporizată;

în care: IREM, curentul de reglare al REM (A).

5.73. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv specializat în detectarea lipsei unei faze pentru
protecţia motoarelor trifazate. Acest dispozitiv asigură scoaterea de sub tensiune a motorului în
cazul întreruperii unei faze.

Aparate de măsură
5.74. Voltmetrele se prevăd în scopul măsurării tensiunilor de fază şi de linie. Ele se conectează
la intrarea în tabloul electric prin intermediul unui comutator voltmetric (cheie voltmetrică) care
permite utilizarea unui singur voltmetru pentru măsurări.

Domeniul de măsură al voltmetrului se alege astfel încât:

UV = 1,1UN [V]

în care:

UV, valoarea maximă a tensiunii pe care o poate măsura voltmetrul (V);

UN, tensiunea nominală a circuitului sau coloanei (V).

5.75. Ampermetrele se prevăd pentru măsurarea curentului pe circuitele de alimentare. La

tablourile de lumină se instalează de obicei pe fiecare fază câte un ampermetru pentru a se putea
face echilibrarea în timp a încărcării fazelor.

Ampermetrul în general nu se instalează direct ci prin intermediul unui reductor de curent.

Domeniul de măsură al ampermetrului se stabileşte astfel:

IA ≈ 1,3IC [A]

în care:

IA, valoarea maximă a curentului pe care o poate măsura ampermetrul; dacă se foloseşte un
reductor de curent, se pot utiliza ampermetre de 5A (sau mai rar de 1A) instalate pe secundarul
transformatorului de curent, curentul de măsurat trecând prin primarul acestuia;

Ic, curentul de calcul al circuitului electric (A).

5.76. Wattmetrele se instalează conform instrucţiunilor producătorilor, ele putând avea rezistenţe
adiţionale pentru extinderea domeniului de măsură a tensiunii şi şunturi sau transformatoare de
curent, pentru extinderea domeniului de măsură a curentului.

În general ele se aleg astfel încât să fie respectată relaţia:

PNW ≈ 1,3PC [kW]

în care:

PNW, puterea maximă care se poate măsura cu wattmetrul (kW);

PC, puterea de calcul a circuitului respectiv (kW).

5.77. Contoarele de energie activă sau reactivă se aleg în funcţie de condiţiile de măsurare,
putând fi conectate direct sau prin transformatoare de curent şi de tensiune.

Dacă există tarife diferenţiale la energia electrică, se instalează contoare cu dublu tarif, echipate
cu ceas de comutare.
[top]

6. VERIFICĂRI

6.1. Toate instalaţiile electrice trebuie verificate pentru a se asigura o bună funcţionare şi pentru a
preveni apariţia unor accidente sau incendii.

Verificările se fac:

- înaintea punerii în funcţiune a instalaţiilor electrice, pentru lucrările noi;

- după modificări, reparaţii capitale, modernizări, extinderi ale instalaţiilor, în conformitate cu

reglementările de exploatare şi instrucţiunile întocmite de proiectant şi de producătorii de
echipamente, aparate, receptoare şi materiale electrice;

- în exploatare, la intervale regulate de timp (periodic).

Verificarea periodică se efectuează de către personal calificat care posedă cunoştinţe

aprofundate de protecţia muncii şi în domeniul prevenirii riscurilor de şoc electric.

6.2. Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor se face numai în baza unui "certificat de
conformitate" cu normele în vigoare a instalaţiei electrice executate, privind siguranţa în
exploatare şi protecţia utilizatorilor.

Acest "certificat de conformitate" se eliberează executantului după realizarea de către acesta a

instalaţiei electrice, de către o societate al cărei obiect de activitate este verificarea instalaţiilor
electrice.

Este obligatoriu ca beneficiarul (consumatorul) să ceară executantului lucrărilor de instalaţii

electrice o copie a "certificatului de conformitate" cu reglementările tehnice în vigoare, pentru
instalaţia electrică executată, certificat în baza căruia i s-a făcut punerea sub tensiune a acesteia.

6.3. Verificările instalaţiilor electrice se fac prin examinare vizuală şi măsurători (încercări).

Verificări prin examinare vizuală

6.4. Verificările prin examinare vizuală se fac înaintea verificărilor prin măsurători.

6.5. La verificarea prin examinare a materialelor electrice, care în funcţionare normală se află
permanent sub tensiune, se urmăreşte să se stabilească dacă acestea îndeplinesc următoarele
condiţii:

- sunt în conformitate cu normele de securitate şi de produs (marcaj, certificare);

- sunt alese şi montate corect, conform prevederilor din normativul I.7, din prezentul ghid,
instrucţiunilor producătorului şi cu alte norme specifice;

- nu prezintă nici un defect vizibil care ar putea afecta buna funcţionare şi securitatea bunurilor şi
a persoanelor.

6.6. Verificarea prin examinare trebuie să aibă în vedere pe cât posibil:

- măsurile de protecţie împotriva şocurilor electrice;

- măsurile de protecţie împotriva incendiului (prezenţa barierelor antifoc sau rezistente la foc şi a
altor elemente pentru împiedicarea propagării flăcării, fumului şi gazelor şi protecţia împotriva
efectelor termice);

- alegerea corectă a conductoarelor;

- alegerea corectă şi reglajul dispozitivelor de protecţie şi control al izolaţiei;

- prezenţa şi corecta amplasare a dispozitivelor de întrerupere şi comandă;

- alegerea echipamentelor, materialelor şi măsurilor de protecţie corespunzător influenţelor

externe;

- identificarea conductoarelor neutre şi de protecţie;

- identificarea circuitelor, siguranţelor, întreruptoarelor, butoanelor etc.;

- realizarea corectă a conexiunilor conductoarelor;

- asigurarea accesibilităţii pentru întreţinere.

Încercări-măsurători

6.7. Încercările la care sunt supuse instalaţiile electrice se efectuează în următoarea ordine:

- continuitatea conductoarelor de protecţie şi a legăturilor echipotenţiale principale şi

suplimentare;

- rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice;

- separarea circuitelor;

- rezistenţa de izolaţie a pardoselilor;

- întreruperea automată a alimentării;

- încercări funcţionale pentru echipamente neasamblate de producător.

6.8. Verificarea continuităţii conductoarelor

Pentru circuitele cu intensitatea nominală mai mică sau egală cu 30 A, se recomandă ca

încercarea să fie efectuată cu o sursă de tensiune de 4...24 V la mers în gol, de curent continuu
sau alternativ şi cu un curent de cel puţin 0,1 A.

Curentul utilizat pentru încercarea continuităţii trebuie să fie corespunzător clasei de influenţă
externă a încăperii respective.

Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă dispozitivul utilizat pentru aceasta dă o indicaţie
corectă şi stabilă.
6.9. Verificarea rezistenţei de izolaţie a instalaţiei

Măsurătorile se efectuează cu instalaţia scoasă de sub tensiune şi cu aparatele aferente

acesteia, deconectate.

Rezistenţa de izolaţie măsurată între fiecare conductor activ şi pământ (conductoarele de fază şi
conductorul neutru pot fi legate împreună), consumatorii fiind deconectaţi, trebuie să fie cel puţin
egală cu valoarea corespunzătoare din tabelul 6.1.

Măsurătorile se efectuează în curent continuu. Aparatul utilizat trebuie să fie capabil să furnizeze
tensiunea de încercare menţionată în tabelul 6.1. cu un curent de 1 m A.

Tabelul 6.1.

Valorile tensiunilor de încercare

Tensiunea nominală a Tensiunea de încercare în Rezistenţa de izolaţie

circuitului curent continuu (M)
(V) (V)

TFSJ si TFJP 250 ≥ 0,25

≤ 500 500 ≥ 0,5

> 500 1000 ≥ 1,0

În cazul rezistenţei de izolaţie a cablurilor electrice de încălzire înglobate în elemente de

construcţie trebuie să se ţină seama de următoarele:

- Rezistenţa de izolaţie măsurată după înglobarea acestora în beton trebuie să fie egală cu
1000 /volt tensiune nominală şi element de încălzire, dar nu mai puţin de 250000  ;

- În funcţie de valoarea tensiunii nominale a elementelor încălzitoare, rezistenţa de izolaţie trebuie

să fie cel puţin egală cu:

 250.000 pentru elementele încălzitoare cu tensiune nominală de 220 sau 230 V;

 400.000 pentru elemente încălzitoare cu tensiunea nominală de 380 sau 400 V.

În cazul cablurilor de încălzire cu izolaţie minerală, dacă valoarea prescrisă nu este atinsă la
verificarea iniţială, trebuie supravegheată evoluţia rezistenţei de izolaţie. Aceasta trebuie să
ajungă la valoarea necesară într-un interval de timp acceptabil.

6.10. Verificarea separării circuitelor

Separarea părţilor active de cele ale altor circuite şi de pământ (cu excepţia TFJP) trebuie
verificată prin măsurarea rezistenţei de izolaţie. Valorile măsurate trebuie să fie cele din tabelul
6.1.

6.11. Verificarea rezistenţei de izolaţie a pardoselilor

Pentru această verificarea se utilizează un ohmmetru cu magnetou sau un aparat pentru

măsurarea izolaţiei cu baterii încorporate care dă o tensiune la mers în gol de 500 V c.c. (sau de
1000 V c.c. dacă tensiunea nominală a instalaţiei este mai mare de 500 V).

Rezistenţa se măsoară între electrodul de măsură aplicat la suprafaţa pardoselii şi un conductor

de protecţie al instalaţiei.

6.12. Verificarea întreruperii automate a alimentării

6.12.1. Verificarea eficacităţii măsurii de protecţie împotriva atingerilor indirecte se face ţinând
seama de schema de legare la pământ.

În schema TN încercarea constă în verificarea valorii curentului minim de defect între fază şi
conductorul de protecţie. Această valoare trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea curentului
care asigură funcţionarea dispozitivului de protecţie în intervalul de timp corespunzător.

Verificarea conformităţii instalaţiei cu nota de calcul a proiectantului se face numai prin examinare
în ceea ce priveşte:

- secţiunile şi lungimile circuitelor;

- tensiunea nominală (pentru fuzibile) şi reglajul dispozitivelor de întrerupere automată (pentru

disjunctoare).

6.12.2. Pentru verificarea funcţionării dispozitivelor diferenţiale se pot folosi următoarele trei
metode de încercare:

a) O rezistenţă variabilă Rp este montată între un conductor activ şi în aval de masele legate la
conductorul de protecţie (fig. 6.1). Curentul este măsurat reducând valoarea rezistenţei variabile
Rp. Curentul I pentru care funcţionează dispozitivul nu trebuie să fie superior curentului
diferenţial rezidual nominal In.

Metoda se poate aplica pentru schemele TN-S, TT, IT.

b) În cea de-a doua metodă de verificare (fig. 6.2) rezistenţa variabilă este montată între un
conductor activ (în amonte) şi un alt conductor activ (în aval).

Curentul I pentru care dispozitivul funcţionează nu trebuie să fie mai mare decât I n.

Metoda se poate aplica pentru schemele TN, TT, IT.

c) Cea de a treia metodă utilizează un electrod auxiliar (fig. 6.3). Valoarea curentului este mărită
prin reducerea valorii rezistenţei variabile Rp. Se măsoară tensiunea între mase şi un electrod
auxiliar.
Se măsoară curentul I care nu trebuie să fie mai mare decât In, după care se verifică
următoarea relaţie:

unde UL este tensiunea limită admisă (V).

Această metodă se utilizează în schemele TN-S, TT şi IT. În schema IT poate fi necesară legarea
la pământ a unui punct din instalaţie în timpul încercărilor pentru a se obţine funcţionarea
dispozitivului.

6.13. Încercările funcţionale pentru echipamente neasamblate de producător se fac împreună cu

tehnologul sau specialistul proiectant, pe baza instrucţiunilor producătorilor.

[top]

7. INSTALAŢII ELECTRICE ÎN SPAŢII SPECIALE

7.1. Compensarea puterii reactive

7.1.1. Compensarea puterii reactive se aplică în instalaţiile electrice avându-se în vedere faptul
că această compensare aduce importante avantaje, cum sunt:

- reducerea secţiunii conductorului (vezi tabelul 7.1.);

- reducerea pierderilor în reţea;

- reducerea şocurilor de tensiune;

- creşterea puterii disponibile la consumator (se poate realiza de exemplu extinderea instalaţiei
electrice).

Tabelul 7.1.

Indicele de majorare a secţiunii conductoarelor în funcţie de valoarea factorului de putere

Factorul de putere cos 1 0,8 0,6 0,4

Indicele de majorare a
1 1,25 1,76 2,5
secţiunii conductoarelor

7.1.2. O indicaţie asupra energiei reactive, respectiv a puterii reactive pe care o consumă
instalaţia electrică se obţine determinând tg cu relaţia:
în care:

puterea activă P[W] este, în:

- monofazat P = UfIcos

- trifazat:

puterea reactivă Q[VAR] este, în:

- monofazat: Q = UfIsin

- trifazat:

puterea aparentă S[VA] este, în:

- monofazat: S = UfI

- trifazat:

unde:

I, curentul de fază (A):

Uf, tensiunea de fază (V);

U, tensiunea de linie (V);

(conform diagramei puterilor), puterea aparentă (VA);

, factorul de putere.

Cu cât valoarea tg este mai mică, cu atât ponderea energiei, respectiv puterii reactive este mai
mică şi deci instalaţia electrică funcţionează optim.

În tabelul 3.1. se dau valorile cos şi tg pentru cele mai uzuale receptoare electrice.

7.1.3. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale naturală sau pe cale artificială.

7.1.4. Compensarea puterii reactive se face pe cale naturală, prin măsuri privind montarea şi
funcţionarea receptoarelor.

Măsurile de compensare pe cale naturală sunt:

- înlocuirea motoarelor asincrone, puţin încărcate, cu motoare asincrone cu putere mai mică;

- evitarea mersului în gol al motoarelor;

- desfiinţarea, pe cât posibil, a transmisiilor;

- îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor motoarelor;

- înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone;

- înlocuirea transformatoarelor puţin încărcate şi deconectarea transformatoarelor în timpul

mersului în gol utilizând limitatoare de mers în gol.

7.1.5. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale artificială, prin montarea de instalaţii
sau echipamente care să compenseze energia reactivă necesară funcţionării consumatorilor
industriali, cum ar fi:

- Compensatorul sincron care este un motor sincron, care se utilizează exclusiv pentru
îmbunătăţirea factorului de putere, fără sarcină la arbore. El poate fi uşor reglat (prin variaţia
excitaţiei) la necesităţile de moment ale instalaţiilor privind compensarea puterii reactive a
acestora.

- Condensatoare statice individuale sau grupate în baterii.

- Instalaţii de compensare automată cu condensatoare statice.

7.1.6. Condensatoarele statice se fabrică pentru diferite tensiuni şi ele se montează:

- centralizat, pentru o întreagă instalaţie pe care o deserveşte;

- descentralizat, în diferite puncte ale instalaţiei;

- direct la receptoare inductive.

7.1.7. Dacă puterea reactivă de compensat este mai mică de 15% din puterea aparentă a
transformatorului, atunci se utilizează baterii de condensatoare statice cu o singură treaptă.

Dacă puterea reactivă de compensat este mai mare de 15% din puterea aparentă a
transformatorului, atunci se utilizează condensatoare statice în trepte, cu reglaj automat.

7.1.8. Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii au putere unitară constantă şi
punerea lor în funcţiune se face:

- cu ajutorul unui disjunctor sau întreruptor;

- cu ajutorul unui contactor;

- direct la bornele receptorului.

Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii se utilizează:

- la bornele receptoarelor de tip inductiv (motoare şi transformatoare);

- pe un grup de motoare mici la care compensarea ar fi prea scumpă dacă s-ar face individual;

- în cazul în care fluctuaţia de sarcină a consumatorului este mică şi factorul de putere are variaţii
mici.

7.1.9. Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat, permit adaptarea automată
a puterii reactive compensată de bateriile de condensatoare în funcţie de un cos  şi impus în
permanenţă.

Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat se utilizează în cazul în care

puterea reactivă consumată sau puterea activă variază între limite largi (de ex. la bornele
tablourilor generale de joasă tensiune).

7.1.10. După deconectarea unui condensator acesta rămâne încărcat cu o sarcină electrică,
tensiunea la bornele lui fiind egală cu tensiunea instalaţiei în momentul întreruperii, fiind necesară
descărcarea lui rapidă pentru:

- a proteja personalul împotriva unor descărcări accidentale;

- a nu se reconecta încărcat la instalaţie.

Descărcarea se face cu reactanţe inductive sau rezistenţe de descărcare, montate în paralel cu

condensatoarele.

În cazul în care condensatoarele sunt montate direct la receptor şi în paralel cu înfăşurările

motorului sau transformatorului, aceste înfăşurări servesc şi ca rezistenţe de descărcare.

7.1.11. Măsura de protecţie la şoc electric prin limitarea energiei de descărcare, care se aplică în
special condensatoarelor, trebuie să satisfacă două condiţii:

- să limiteze energia de descărcare la maximum 50C;

- să limiteze curentul permanent care poate să se scurgă după descărcare la:

 1 mA în curent alternativ sau 3 mA în curent continuu, pentru părţile care pot fi atinse în
funcţionare normală;
 3,5 mA în curent alternativ sau 10 mA în curent continuu, pentru alte părţi.

În tabelul 7.2. se dau orientativ, valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea
nominală a motoarelor pentru un factor de putere compensat de cca. 0,92.

Tabelul 7.2.

Valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea nominală a motorului

Puterea nominală a Puterea reactivă necesară în (kvar) în funcţie de

motorului viteza de rotaţie (t/min) a motorului
kW CP 3000 1500 1000 750

22 30 6 8 9 10

30 40 7,5 10 11 12,5

37 50 9 11 12,5 16

45 60 11 13 14 17

55 75 13 17 18 21

75 100 17 22 25 28

90 125 20 25 27 30

110 150 24 29 33 37

132 180 31 36 38 43

160 218 35 41 44 52

200 274 43 47 53 61

250 240 52 57 63 71

280 380 57 63 70 79

355 482 67 76 86 98

400 544 78 82 97 106

 450 610 87 93 107 117

De exemplu, pentru un motor cu putere nominală 22 kW şi n = 3000 rot/min, la sarcină nominală

cos = 0,83, iar după compensare cu 6 kvar, factorul de putere devine cos  = 0,93.

7.1.12. Echipamentele care conţin electronică de putere (punţi redresoare, surse de alimentare
fără întrerupere - UPS-uri, motoare cu viteză variabilă, cuptoare cu arc electric, aparate de
sudare, balasturile tuburilor fluorescente etc.), introduc în reţea armonici. Aceste armonici
perturbă funcţionarea multor echipamente electrice. În particular, condensatoarele sunt foarte
sensibile la armonice diferite datorită faptului că impedanţa lor scade proporţional cu rangul
armonicilor prezente în reţea.

Condensatoarele în sine nu sunt generatoare de armonici. Atunci când frecvenţa proprie a

ansamblului condensatoare - reţea se aproprie de rangul unei armonici, apare fenomenul de
rezonanţă prin amplificarea armonicii respective.

Frecvenţa de rezonanţă fr depinde de impedanţa reţelei şi este dată de relaţia:

în care:

S∞, puterea de scurcircuit a reţelei în (kVA);

Q, puterea bateriei de condensatoare, în (kVAR);

Această rezonanţă conduce la apariţia unui curent de suprasarcină în condensatoare care

provoacă încălzirea acestora, apoi îmbătrânirea prematură şi în final, la defectarea lor.

Pentru a împiedica apariţia acestor fenomene se utilizează:

- condensatoare supradimensionate la tensiune (de ex. de 440 V pentru o reţea de 400 V c.a.);

- reactanţe inductive pentru filtrarea armonicilor asociate condensatoarelor.

7.1.13. Un exemplu de calcul a puterii bateriei de condensatoare la un consumator, se dă în

Anexa 6.

7.2. Instalaţii electrice pentru băi, duşuri sau piscine

7.2.1. În încăperile pentru băi, duşuri sau piscine, instalaţiile electrice trebuie să respecte anumite
condiţii datorită conductibilităţii crescute a corpului uman aflat în stare umedă sau imersată.

7.2.2. În băi, duşuri sau piscine este obligatorie:

- limitarea amplasării materialelor şi echipamentelor electrice în imediata apropiere a căzilor de

baie, duşurilor sau piscinelor;
- realizarea egalizării potenţialelor tuturor elementelor conductoare electric accesibile utilizatorilor.

Încăperi pentru băi sau duşuri

7.2.3. În încăperi pentru băi sau duşuri se definesc următoarele volume de protecţie (vezi fig.
7.2.1.a., fig. 7.2.1.b., fig. 7.2.2., fig. 7.2.3.):

- volumul 0 este volumul interior al căzii de baie sau de duş;

- volumul 1, este situat deasupra căzii de baie sau de duş limitat de:

 suprafaţa verticală circumscrisă căzii de baie sau de duş în general, iar în cazul unui duş
cu tija fixă sau flexibilă şi fără cadă, o suprafaţă cilindrică verticală cu raza de 0,6 m, a
cărei axă trece prin tija duşului;
 pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime faţă de aceasta, iar dacă fundul
căzii de baie sau de duş este la mai mult de 0,15 m deasupra pardoselii, planul orizontal
este situat la 2,25 m deasupra fundului căzii sau duşului; în cazul în care cada de baie
este încastrată în pardoseală, volumul 1 este limitat de suprafaţa verticală circumscrisă
marginilor exterioare ale acesteia, vezi fig. 7.2.3.;

- volumul 2 este volumul limitat de:

 suprafaţa exterioară a volumului 1 şi o suprafaţă paralelă situată la 0,6 m de aceasta;

 pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime deasupra acesteia;

- volumul 3 este volumul limitat de:

 suprafaţa verticală exterioară a volumului 2 şi o suprafaţă paralelă situată la 2,40 m de

aceasta;
 pardoseală şi planul orizontal situat la 2,25 m deasupra ei.

7.2.4. Spaţiul situat sub cada de baie sau de duş (dacă există) nu face parte din volumele 0, 1, 2,
3 dacă acesta este închis şi accesibil numai printr-un capac ce poate fi deschis numai cu ajutorul
unei scule speciale.

Prin analogie, dacă la o înălţime mai mică de 2,25 m deasupra solului se află un plafon fals,
spaţiul situat deasupra plafonului nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3.

Volumele din aceeaşi încăpere situate deasupra volumelor 1, 2 şi 3 se supun condiţiilor din
volumul 3 de protecţie.

7.2.5. Volumele de protecţie din încăperile de baie sau de duş se încadrează în clasele de
influenţe externe conform tabelului 7.3.

Tabelul 7.3.

Clasele de influenţe externe funcţie de volumele de protecţie pentru băi şi duşuri

Volumul de protecţie 0 1 2 3
 Temperatura ambiantă AA 4 4 4 4

Umiditate AB 4 4 4 4

Prezenţa apei AD 7 4 3 2

Rezistenţa electrică BB 3 3 2 2

Contacte BC 3 3 3 3

7.2.6. Materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie din încăperi pentru băi şi duşuri
în condiţiile date în tabelul 7.4.

Tabelul 7.4.

Condiţii de utilizare a materialelor electrice în volumele de protecţie din încăperi de baie

sau de duş

Volum de
protectie 0 1 2 3

Materialul
electric

Distributii X(b) II(a) II(a) II

Aparataje X X(b) X(b)(e) separare

TFJS(d),
DR 30 mA

Receptoare X(b) X(b)(c) II+DR 30 mA(b) separare

(c)(e)
TFJS(d),
DR 30 mA(c)

NOTĂ:

X: interzis

II: admis în clasa II;

DR 30 mA: protecţie realizată cu dispozitive de protecţie diferenţiale de 30 mA;

(a) limitate la cele necesare pentru alimentarea aparatelor situate în acest volum;

(b) TFJS limitată la 12V c.a. sau 30V c.c.;

(c) admise încălzitoare de apă instantanee;

(d) fără limitarea tensiunii (≤ 50V);

(e) este admisă o priză de curent alimentată printr-un transformator de separare.

7.2.7. Receptoarele de clasa I de protecţie instalate la post fix (de ex. maşini de spălat şi uscat
rufe) nu trebuie să fie amplasate în interiorul volumului I.

7.2.8. Dacă dimensiunile încăperilor de băi sau duşuri nu permit amplasarea receptoarelor
menţionate la art. 7.2.7. în afara volumului 2 de protecţie şi de asemenea nu este posibilă
amplasarea lor în altă încăpere, ele pot fi instalate la post fix în interiorul volumului 2 cu condiţia
ca orice contact între acestea şi o persoană aflată în interiorul volumului 0 sau 1 să nu fie posibil.
Aceasta se poate realiza cu un înveliş sau un perete din material electroizolant.

7.2.9. Încălzitoarele instantanee de apă sunt admise în volumul I dacă se respectă următoarele
condiţii:

- alimentarea cu apă rece se face prin conducte metalice fixe;

- racordul electric se realizează fără priza de curent, direct din instalaţia electrică;

- circuitul care alimentează încălzitorul instantaneu de apă trebuie protejat printr-un dispozitiv de
protecţie diferenţial rezidual de cel mult 30 mA;

- dacă încălzitorul de apă este de clasa I de protecţie, trebuie racordat la legătura echipotenţială a
încăperii.

7.2.10. O încăpere de duş conţine mai multe locuri de duş, separate sau nu prin pereţi
despărţitori şi pot avea

- cabine de duş cu vestiar individual;

- cabine de duş fără vestiar individual (duş colectiv);

- locurile de duş sunt neseparate prin pereţi despărţitori (duş colectiv).

O cabină de duş conţine un singur loc de duş.

7.2.11. O cabină de duş cu vestiar individual (denumită duş individual), este un spaţiu închis
format din cabina de duş propriu-zisă şi un vestiar al cabinei, adiacent acesteia (vezi fig. 7.2.4.).
Volumele de protecţie sunt distribuite, în acest caz, astfel:

- volumul 1, constituit din duşurile propriu-zise;

- volumul 2, constituit din vestiare;

- volumul 3, constituit din spălătoare şi WC-uri.

7.2.12. În cazul în care încăperile de duş conţin cabine fără vestiar individual (duş colectiv - vezi
fig. 7.2.5.), volumele de protecţie sunt:

- volumul 1, constituit din cabinele de duş;

- volumul 2, constituit din acea parte a încăperii exterioară cabinelor de duş.

7.2.13. În încăperile de duş cu locuri de duş neseparate prin pereţi despărţitori (încăperile de duş
colectiv - vezi fig. 7.2.6.), volumele de protecţie sunt delimitate astfel:

- volumul 1, definit în plan orizontal de suprafaţa destinată să asigure scurgerea apei, eventual
limitată de un perete despărţitor;

- volumul 2, constituit din acea parte a încăperii exterioară volumului 1;

- volumul 3, constituit din vestiare.

Legătura echipotenţială suplimentară

7.2.14. În încăperile de baie sau de duş se execută o legătură echipotenţială suplimentară care
are ca scop egalizarea potenţialelor tuturor elementelor conductoare din punct de vedere electric
din încăperea respectivă şi limitarea tensiunii de atingere la o valoare nepericuloasă, ţinând
seama de condiţiile particulare în care se găsesc persoanele din această incintă (condiţii de
influenţe externe BB3, conform tabelului 7.3.).

7.2.15. Legătura echipotenţială suplimentară poate fi realizată în interiorul încăperii de baie sau
de duş ceea ce însă nu implică existenţa ei pe tot parcursul în interiorul volumului limitat de
pereţi, esenţial fiind ca fiecare încăpere de acest gen să aibă o legătură echipotenţială
individuală. De exemplu, dacă nu este posibilă legarea unor elemente conductoare în interiorul
încăperii, această legătură poate fi realizată la exterior, în încăperi alăturate camerelor de baie
sau de duş.

7.2.16. Legătura echipotenţială poate fi realizată în montaj îngropat şi trebuie să fie efectuată în
pereţii camerei de baie sau de duş.

7.2.17. Legătura echipotenţială se poate realiza cu un conductor de 2,5 mm 2 din Cu pozat într-un
tub izolant şi nu trebuie să fie vizibilă pe tot parcursul ei, dar conexiunile ei trebuie să fie
accesibile (pentru ca în caz de defect să poată fi verificată continuitatea electrică a legăturilor).

7.2.18. O armătură metalică poate constitui un element al legăturii echipotenţiale. Elementele

conductoare (mai ales conductele instalaţiilor de canalizare) la care există riscul întreruperii
acestei legături în cazul demontării lor pentru diverse scopuri (de exemplu pentru înlocuiri,
reparaţii) nu trebuie să servească ca element de legătură echipotenţială.

7.2.19. În cazul în care legătura echipotenţială principală este realizată în subsol sau la parter
într-o încăpere alăturată celei de baie sau de duş, nu este necesară realizarea unei legături
echipotenţiale suplimentare în interiorul acesteia din urmă în cazul în care cada de baie sau de
duş, instalaţia de apă şi celelalte elemente conductoare sunt legate între ele şi la conductorul de
protecţie al circuitului electric de alimentare al camerei de baie sau de duş.

Elemente conductoare care trebuie legate la legătura echipotenţială

7.2.20. În general trebuie legate la legătura echipotenţială suplimentară toate elementele
conductoare, cu excepţia celor de mici dimensiuni care nu prezintă riscul de a avea un potenţial
diferit de cel al legăturii echipotenţiale.

7.2.21. La legătura echipotenţială se leagă:

- masele instalaţiilor electrice de apă caldă, apă rece, canalizare şi gaz;

- toate celelalte elemente conductoare electric cum sunt:

 grilajele metalice ale usilor si ferestrelor

 radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
 gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt
metalice; această legătură poate fi efectuată pe tubulatura principală de ventilare chiar
dacă conexiunea este inaccesibilă, putând fi verificată însă continuitatea electrică între
legătura propriu-zisă şi o parte accesibilă a tubulaturii iar dacă gura de ventilare este din
material izolant, se leagă la legătura echipotenţială tubulatura de ventilare dacă aceasta
este metalică.

7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenţială în
următoarele situaţii:

- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecţie şi se află la o
înălţime cel puţin egală cu 2 m deasupra pardoselii finite;

- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix
(caracteristicile izolante ale acestui element fiind verificate printr-o încercare a rigidităţii dielectrice
la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel puţin 3 cm;

- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat),
indiferent de natura racordului gurii de ventilare.

Condiţiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii

de baie sau de duş sunt date în tabelul 7.5.

Tabelul 7.5.

Condiţii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a

încăperii de baie sau de duş

Natura conductelor şi gurilor de ventilare Legarea gurii de ventilare la

legătura echipotenţială a încăperii
de baie sau de duş
Conducta Derivaţie Gura de ventilare
principală

Metalică Metalică Metalică sau Da*

 nemetalică

Metalică Izolată** Metalică sau Nu

nemetalică

Din beton armat Metalică sau Metalică sau Nu

nemetalică nemetalică

NOTĂ:

* Dacă gura de ventilare este din material izolant, conducta de ventilare trebuie racordată la
legătura echipotenţială.

** Izolarea poate fi realizată printr-un element izolant fix având o lungime de cel puţin 3 cm.

7.2.23. Legătura echipotenţială trebuie realizată într-o încăpere de baie sau de duş chiar dacă
echipamentul electric din aceasta se limitează la un corp de iluminat în plafon, datorită posibilităţii
de instalare ulterioară a altor echipamente electrice şi a riscului de propagare a unui potenţial din
exterior.

Corpuri de iluminat

7.2.24. În încăperile de băi sau de duş este interzisă folosirea corpurilor de iluminat suspendate
sau cu dulii metalice.

7.2.25. Amplasarea corpurilor de iluminat în volumele 0 sau 1 de protecţie este interzisă.

7.2.26. Pot fi instalate în volumul 2 de protecţie:

- Corpuri de iluminat care conţin părţi metalice accesibile numai dacă sunt alimentate de un
transformator de separare amplasate în afara volumului 2, cu condiţia ca acesta să alimenteze un
singur corp de iluminat. Aceste corpuri de iluminat pot fi alimentate de asemenea în TFJS. În
cazul în care transformatorul de separare alimentează două corpuri de iluminat, masele acestora
se leagă între ele dar nu se racordează la legătura echipotenţială;

- Corpuri de iluminat cu dispersorul din material electroizolant care prin scoatere produce
întreruperea tuturor conductoarelor active ale alimentării duliilor fără ca vreo parte metalică a
corpului de iluminat să devină accesibilă.

7.2.27. În exteriorul volumului 2 de protecţie, părţile metalice accesibile ale corpurilor de iluminat
care nu sunt de clasa II de protecţie, trebuie racordate la conductorul de protecţie (PE).

7.2.28. Corpurile de iluminat trebuie să fie situate la o înălţime superioară înălţimii tijelor de duş şi
la cel puţin 2,25 m deasupra pardoselii sau deasupra fundului căzii de duş (se ia în consideraţie
cea mai mare dintre ele).

7.2.29. Circuitele de alimentare a corpurilor de iluminat trebuie realizate urmând măsura de

protecţie prin izolaţie suplimentară.
7.2.30. Dulapurile de toaletă care conţin corpuri de iluminat, întreruptoare şi prize de curent pot fi
instalate în volumul 2 de protecţie dacă acestea sunt de clasă II de protecţie şi dacă priza este
alimentată printr-un transformator de separare.

Dulapurile care nu conţin corpuri de iluminat de clasă II de protecţie pot fi instalate numai în
exteriorul volumului 2 de protecţie şi condiţia de a se asigura continuitatea electrică a elementelor
lor metalice şi legarea acestor elemente la conductorul de protecţie (PE).

Piscine

7.2.31. La piscine, volumele de protecţie sunt distribuite astfel (vezi fig. 7.2.7.):

- volumul 0, este volumul interior al bazinului incluzând deschiderile în pereţii sau fundul acestuia,
accesibile persoanelor care se află în bazin;

- volumul 1, este volumul limitat, pe de o parte, de suprafaţa verticală situată la 2 m de marginile

bazinului şi pe de altă parte, de pardoseală sau de suprafaţa pe care se află persoanele şi planul
situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau acestei suprafeţe.

În cazul în care piscina are trambuline, bloc-start-uri sau tobogan, volumul 1 este limitat de
suprafaţa verticală situată la 1,5 m în jurul acestora şi de planul orizontal situat la 2,5 m deasupra
suprafeţei celei mai înalte pe care se pot găsi persoane.

- volumul 2, este volumul limitat pe de o parte, de suprafaţa verticală exterioară a volumului I şi

suprafaţa paralelă situată la 1,5 m de aceasta şi de pardoseală şi suprafaţa situată la 2,5 m
deasupra solului, pe de altă parte.

7.2.32. Clasele de influenţe externe pentru piscine, funcţie de volumele de protecţie se dau în
tabelul 7.6.

Tabelul 7.6.

Clasele de influenţe externe în care se încadrează volumele de protecţie pentru piscine

Volum de
protectie 0 1 2

Clase de
influente externe

1 2 3 4

Temperatura ambiantă AA 4 4 4

Umiditatea AB 4 4 4
 Prezenţa apei AE 8 5 2*

Rezistenţa electrică BB 3 3 2

Contacte BC 3 3 3

NOTĂ:

* 4. dacă piscina este exterioră

Protecţia împotriva şocurilor

7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia
şi accesibilă printr-o trapă sau uşă situată pe plaja care înconjoară piscina, poate fi utilizată
protecţia împotriva şocurilor electrice prin "întreruperea automată a alimentării", dacă următoarele
două condiţii sunt îndeplinite simultan:

a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:

- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;

- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenţială a bazinului piscinei;

b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.

Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecţie.

7.2.34. O legătură echipotenţială suplimentară locală trebuie să lege, în condiţiile de la art.

7.2.14., 7.2.23, toate elementele conductoare din volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de
protecţie ale maselor situate în aceste volume.

Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenţială suplimentară sunt de exemplu:

- armăturile pardoselii (dacă există);

- conductele metalice ale instalaţiilor;

- şarpantele metalice accesibile;

- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt
din material izolante);

- scările şi barele bazinului.

7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenţială suplimentară, de exemplu, următoarele

elemente de construcţie:
- scările trambulinelor;

- trambulinele.

7.2.36. Condiţiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie ale piscinelor
sunt prezentate în tabelul 7.7.

Tabelul 7.7.

Materialele electrice care pot fi utilizate în funcţie de volumele de protecţie ale piscinelor

Volumul de
protecţie
0 1 2
Materialul
electric

Distributii III II II

(A)

- separatie
Echipamente X X*(A)
- TFJS DR 30 mA

II**

- separatie
Aparate X X
- TFJS DR 30 mA

NOTĂ:

X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);

II - de clasă II de protecţie sau echivalent;

III - în TFJS;

A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la
legătura echipotenţială a încăperii;

* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenţial de 30 mA este admis la peste 1,25 m

distanţă de marginea bazinului în piscine mici;

** - pentru iluminat.

Distribuţii electrice
7.2.37. Distribuţiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate,
protejate în tuburi izolante sau din cabluri cu manta izolantă.

7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi
de protecţie decât cele electroizolante.

7.2.39. Interdicţia de a utiliza alte tuburi de protecţie decât cele electroizolante se aplică chiar
dacă:

- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităţi de rezistenţă la agenţi chimic, de
nepropagare a flăcării şi de etanşeitate;

- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.

7.2.40. Tuburile de protecţie pot fi introduse în pereţii încălzitori numai dacă temperatura în
instalaţia de încălzire nu poate depăşi în nici un caz +60 C.

7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecţie mecanică suplimentară se pot
folosi tronsoane de conducte metalice şi blindate şi nu este necesară racordarea lor la legătura
echipotenţială suplimentară datorită lungimilor mici ale acestora.

7.3. Instalaţii electrice de şantier

7.3.1. Instalaţiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcţionare
normală, accesul unei anumite categorii de persoane şi efectuarea următoarelor manevre de
exploatare:

- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană
oarecare (clasa BA I);

- toate manevrele fără acces la părţile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal
instruit sau calificat (clasa BA4);

- toate operaţiile şi manevrele care necesită accesul la părţile active, executate numai de către
personal calificat (clasa BA 5).

7.3.2. Clasele de influenţe externe minime întîlnite în instalaţiile de şantier sunt:

AA - temperatură ambiantă AA4

AD - prezenţa apei AD4

AE - prezenţa corpurilor solide AE3

AG - şocuri mecanice mari AG2

AH - vibraţii medii AH2

BA - componenţa personalului: în general instruit sau calificat BA1, BA4, BA5

pentru manevre de exploatare

BC - contactul persoanelor cu potenţialul pământului sau în BC4

incinte conductoare mici

7.3.4. Se prevăd instalaţii de alimentare cu energie electrică de rezervă în cazurile în care

utilizatorii pot fi în pericol ca urmare a unui defect în instalaţia electrică sau la un circuit.

7.3.4. Iluminatul de siguranţă trebuie să permită luarea de măsuri de intervenţie în cazul apariţiei
unui defect în instalaţia de iluminat normal, ţinându-se seama de particularităţile şantierului.

Iluminatul de siguranţă trebuie să facă posibile, în special, evacuarea personalului şi punerea în

aplicare a măsurilor de siguranţă stabilite.

7.3.5. Iluminatul de siguranţă poate fi asigurat de:

- blocuri de iluminat autonome (soluţie recomandată în primul rând);

- instalaţie electrică alimentată de baterii a căror durată de funcţionare să fie de cel puţin 1 oră;

- lămpi cu acumulatoare sau baterii (în cazul în care personalul este restrâns) a căror durată de
funcţionare să fie de cel puţin 1 oră;

- grupuri de motoare termice - generatoare care să fie capabile să asigure alimentarea corectă a
iluminatului de siguranţă în cel mult 15 secunde.

7.3.6. Se recomandă ca iluminatul de siguranţă să fie dublat de elemente suplimentare cum ar fi

catadioptri sau plăci reflectorizante sau cu produse de tip luminiscent (folii, benzi adezive,
panouri, vopsele etc.).

7.3.7. Corpurile de iluminat trebuie să asigure jalonarea căilor de evacuare pentru personal,
traseul de evacuare. Dacă este necesar, va fi indicat prin panouri opace sau transparente
luminoase cu inscripţia "ieşire" sau "ieşire de siguranţă" sau cu o săgeată care să indice direcţia
de ieşire.

7.3.8. Trebuie să se prevadă alimentare de rezervă pentru echipamente cum sunt pompele,
ventilatoarele de aerisire etc., a căror oprire pune în pericol personalul (de ex. prin asfixiere).

Circuitele pentru alimentarea de rezervă trebuie concepute astfel încât să se asigure protecţia
împotriva atingerilor indirecte. În caz de defect, alimentarea echipamentelor de siguranţă trebuie
să se facă prin:

- grupuri de motor - generator care să asigure realimentarea în cel mult 15 secunde;

- baterii de acumulatoare asociate cu invertor (sau UPS) pentru receptoare alimentate la curent
alternativ, monofazat.

Protecţia împotriva şocurilor electrice

7.3.9. Pe şantier trebuie aplicat ca măsuri de protecţie împotriva atingerilor directe:

- protecţia prin izolarea părţilor active;

- protecţia prin bariere sau carcase.

7.3.10. Pe şantier nu poate fi folosită măsura de protecţie prin "obstacole" care asigură numai
protecţia împotriva atingerilor directe cu părţile active, decât dacă nu pot fi utilizate alte măsuri de
protecţie şi numai pentru durate limitate de timp.

7.3.11. Pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte, în instalaţiile electrice de şantier sunt
utilizate, de preferinţă, schemele de legare la pământ TT şi TN-S.

7.3.12. Schema TN-C poate fi utilizată în partea fixă a instalaţiilor electrice, adică în partea
cuprinsă între originea ei şi ansamblul cuprinzând aparatul general de comandă şi dispozitivele
de protecţie principale.

7.3.13. Schema IT poate fi utilizată acolo unde este necesară evitarea întreruperii alimentării la
apariţia primului defect de izolaţie.

Această soluţie impune condiţii dificile, cum sunt:

- protecţia conductorului neutru;

- limitarea lungimii distribuţiei pentru micşorarea probabilităţii apariţiei celui de-al doilea defect;

- controlul permanent al izolaţiei şi semnalizarea apariţiei primului defect în scopul eliminării

rapide a acestuia.

7.3.14. TFJS poate fi utilizată în toate cazurile şi mai ales în cazurile în care condiţiile de muncă
sunt severe, de exemplu în incinte mici, conductoare, pentru alimentarea uneltelor electrice
portabile, pentru malaxare în medii umede sau pentru încălzirea betoanelor.

7.3.15. Protecţia împotriva atingerilor indirecte prin folosirea "materialelor electrice de clasă II de
protecţie sau cu izolaţie echivalentă” se utilizează în cazul materialelor electrice pentru care
această măsură de protecţie este realizată prin construcţie fiind recomandată pentru uneltele
electrice portabile.

7.3.16. Se recomandă utilizarea pe şantier a dispozitivului de protecţie diferenţial de înaltă

sensibilitate (In ≤ 30mA). El trebuie să fie montat în amonte de toate circuitele destinate să
alimenteze prin prize de curent utilaje mobile sau portabile deoarece pe şantiere, indepedente de
măsura de protecţie aplicată, există riscul mărit de accidentare prin şoc electric datorită:

- atingerilor directe, în urma degradării izolaţiei;

- atingerilor directe, în urma unui defect de izolaţie sau imprudenţei persoanelor;

- atingerilor indirecte cu mase nelegate la pământ, datorită unei rupturi sau a unei proaste
continuităţi a conductorului de protecţie.

7.3.17. Protecţia împotriva supracurenţilor trebuie asigurată cu dispozitive de întrerupere

automată amplasate în interiorul tablourilor electrice. Aceste dispozitive sunt de regulă
disjunctoare (deoarece acestea evită erorile de reglaj şi de înlocuire şi facilitează exploatarea).

7.3.18. Protecţia împotriva supracurenţilor trebuie asiturată cu dispozitive de întrerupere

automată amplasate în interiorul tablourilor electrice. Aceste dispozitive sunt de regulă
disjunctoare (deoarece acestea evită erorile de reglaj şi de înlocuire şi facilitează exploatarea).

7.3.19. Protecţia la scurtcircuit trebuie realizată astfel încât fiecare dispozitiv de protecţie să aibă
o putere de rupere cel puţin egală cu curentul de scurtcircuit prezumat în punctul în care această
protecţie este instalată.

Protecţia mecanică

7.3.20. Protecţia mecanică a instalaţiilor electrice trebuie asigurată prin:

- alegerea unor distribuţii care să aibă caracteristicile mecanice corespunzătoare;

- amplasarea instalaţiilor electrice astfel încât să fie protejate împotriva şocurilor mecanice;

- protecţie mecanică suplimentară (de ex. în pasaje pietonale sau pentru vehicule).

7.4. Instalaţii electrice în constricţii agrozootehnice

7.4.1. Clasele de influenţe externe cel mai frecvent întâlnite pentru instalaţiile electrice din
construcţiile agrozootehnice sunt următoarele:

AA - temperatură ambiantă AA4

AB - umiditate AB4

AD - prezenţa apei AD5

AE - prezenţa corpurilor solide AE3

BB - rezistenţa electrică BB2

BE - natura materialelor prelucrate BE2

BC - contactul persoanelor cu potenţialul pământului BC3

7.4.2. Tensiunea limită admisă pentru instalaţiile electrice din această categorie de construcţii
este UL = 25V datorită prezenţei animalelor a căror rezistenţă electrică este mai mică decât cea a
corpului uman.

7.5. Legarea la pământ a instalaţiilor electrice ale echipamentelor informatice

7.5.1. Prevederile acestui subcapitol se aplică echipamentelor care prezintă un curent de fugă
mare, a cărui circulaţie în conductoarele de protecţie şi în prizele de legare la pământ poate
provoca încălzirii excesive, degradări locale sau perturbaţii.

7.5.2. Filtrele radioelectrice antiparazitaj cu care sunt prevăzute echipamentele informative pot
produce curenţi de fugă cu valori importante astfel încât, o defecţiune a continuităţii circuitului de
legare la pământ poate provoca o tensiune de atingere periculoasă.

7.5.3. Din punct de vedere al valorii curentului de fugă al echipamentelor de clasă I de protecţie
se disting două tipuri de echipamente:

- echipamente cu curenţi de fugă slabi, al căror curent de fugă nu trebuie să fie mai mare de 3,5
mA, care pot fi alimentate la prize de curent de 10/16 A şi nu necesită nici o măsură suplimentară
din punct de vedere al alimentării şi legării la pământ;

- echipamente care au curent de fugă superiori valorii de 3,5 mA care pot atinge 5% din valoarea
curentului nominal şi la care trebuie aplicate măsuri de protecţie.

7.5.4. Se recomandă ca alimentarea centrului de prelucrare a informaţiilor să fie realizată printr-

un transformator de separare pentru ca echipamentele să nu fie afectate de paraziţii sau
defectele altor instalaţii electrice.

7.5.5. În schemele TN-C în care funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie
(PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN) până la bornele echipamentului, curentul de
fugă poate fi considerat ca un curent de sarcină.

Curentul care circulă în acest caz prin conductorul PEN poate ridica potenţialul acestui conductor
conducând la afectarea bunei funcţionări a echipamentelor.

7.5.6. Echipamentele care au curenţi de fugă a căror valoare este mare, pot fi incompatibile cu
instalaţiile protejate prin dispozitive de protecţie diferenţiale (vezi art. 2.14.).

7.5.7. Alegerea schemei de legare la pământ pentru instalaţiile electrice ale echipamentelor
informatice se face conform tabelului 7.8.

Tabelul 7.8.

Alegerea schemei de legare la pământ pentru instalaţiile electrice ale echipamentelor

informatice

Nr. Natura alimentării Schema Observaţii


1 Reţea de distribuţie publică
de joasă tensiune fără
interpunerea de
transformatoare sau altă
interfaţă
2 Instalaţie de joasă tensiune
a unei clădiri
3 Circuit provenit dintr-un
transformator cu înfăşurări
primare şi secundare
separate
4 Instalaţii cu sursă
autonomă de rezervă
Din tabelul 7.8. se observă faptul că în majoritatea cazurilor se optează pentru schema TN-S.
7.5.8. Masele echipamentelor de prelucrare a informaţiilor trebuie legate la pământ, conform
figurii 7.5.1.
7.6. Instalaţii electrice pentru încăperi medicale şi spaţii anexe
Incompatibilităţi în cazul curenţilor de fugă cu
TT valori mari.
Nerecomandarea în cazul în care exploatarea
continuă a reţelei este importantă.
a) TT Observaţiile de la pct. 1
Recomandată.
b) TN
Schema TN-S în exclusivitate.
Dacă continuitatea este esenţială, a se vedea
pct. 4.
Necesită întreţinere
Echipamentul trebuie să fie special adaptat.
c) IT
Se recomandă conductor neutru nedistribuit,
în caz contrar fiind necesară protejarea
acestuia.
Riscuri de perturbaţii la producerea unui
defect într-o parte a instalaţiei.
TT Schemă nerecomandată numai în unele
cazuri particulare; vezi pct. 1 şi pct. 2c).
IT Recomandată
Schema TN-S în exclusivitate.
TN
Dacă continuitatea exploatării este esenţială,
vezi pct. 4
TN-S
7.6.1. În încăperile medicale se pot lua următoarele măsuri de protecţie împotriva şocurilor
electrice:

a) întreruperea automată a alimentării;

b) realizarea de legături echipotenţiale;

c) limitarea tensiunii de atingere;

d) utilizarea dispozitivelor diferenţiale de înaltă sensibilitate;

e) alimentarea cu schema IT de tip medical;

f) separarea electrică individuală;

g) folosirea TFJS de tip medical.

7.6.2. Întreruperea automată a alimentării se realizează cu aparate de protecţie împotriva

supracurenţilor sau dispozitive diferenţiale. Dispozitive de protecţie diferenţiale nu se pot utiliza în
cazul schemei TN-C.

7.6.3. Între elementele conductoare din încăpere (conducte de apă, încălzire, gaze şi oricare
elemente conductoare care pot fi atinse cu mâna) trebuie realizată o legătură echipotenţială
suplimentară.

7.6.4. În încăperile din grupa 2 (în care se efectuează proceduri intracardiace), tensiunea de
atingere care poate să apară în funcţionarea normală sau în cazul primului defect de izolaţie când
este utilizată schema IT, între două elemente simultan accesibile, trebuie limitată la 50mV.
Aceasta se realizează prin legături echipotenţiale sau/şi prin izolarea elementelor conductoare.

7.6.5. Nu este necesară folosirea protecţiei diferenţiale în cazul circuitelor secundare ale
transformatoarelor de separare care alimentează receptoare individuale.

7.6.6. Alimentarea cu energie electrică a sălilor de operaţie, a sălilor de anestezie şi a sălilor

destinate cateterismului cardiac se realizează prin intermediul unei scheme IT de tip medical.
Această schemă de alimentare se deosebeşte de schema IT clasică prin limitarea foarte drastică
a curentului de defect şi a tensiunii de atingere, dispozitivul de control al izolaţiei având
caraceristicile date în normativul I.7. Transformatoarele de separare se instalează în încăperi
distincte.

7.6.7. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin separare electrică individuală se realizează prin
utilizarea unui singur transformator de separare pentru fiecare receptor electric. Tensiunea
nominală a circuitului secundar nu trebuie să depăşească 250 V.

7.6.8. În cazul încăperilor sau spaţiilor înguste (culoare, holuri etc.) cu pardoseli conductoare din
punct de vedere electric, protecţia împotriva şocurilor electrice se asigură prin alimentarea la
TFJS cu valoarea maximă de 25V c.a. sau 60V c.c. filtrat.

7.6.9. Încăperile medicale în care trebuie asigurată alimentarea de rezervă de înlocuire sunt:

- săli de anestezie;
- săli de endoscopie;

- săli de operaţie;

- săli de pregătire preoperatorie;

- săli de reanimare;

- săli de cateterism cardiac;

- săli de terapie intensivă;

- săli de angiografie.

7.6.10. În cazul sălilor de operaţie, trecerea sistemului de iluminat de la alimentarea normală la

alimentarea de siguranţă trebuie realizată în cel mult 0,5 secunde. Autonomia de funcţionare a
sursei de alimentare de siguranţă trebuie să fie de cel puţin 1 oră.

7.6.11. Încăperile în care trebuie luate măsuri de protecţie împotriva perturbaţiilor

electromagnetice sunt:

- săli de examene specializate (EEG, EKG etc.);

- săli de reanimare şi tratament intensiv;

- săli de cateterism cardiac;

- săli de angiografie;

- săli de operaţie.

Principalele echipamente electrice care pot perturba funcţionarea aparatelor electrice medicale
sunt:

- distribuţiile electrice în care curentul nu este repartizat simetric între conductoarele aceluiaşi
circuit;

- transformatoarele, motoarele, tablourile de distribuţie;

- balasturile lămpilor fluorescente.

7.7. Instalaţii electrice pentru alimentarea de rezervă.

Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor

7.7.1. Receptoarele consumatorilor, în funcţie de natura efectelor produse la întreruperea în

alimentare cu energie electrică se clasifică în următoarele categorii:

- Categoria de importanţă deosebită (vitală) la care întreruperea peste o durată critică, poate
duce la explozii, distrugeri de utilaje sau pierderi de vieţi omeneşti.
Utilajele şi agregatele încadrate în această categorie nu vor fi acţionate electric decât în cazul că
nu se dispune de alte forme de energie sau acestea sunt prohibitive economic.

În aceste situaţii se vor preciza măsurile de ordin tehnologic, prevăzute pentru asigurarea
securităţii oamenilor şi utilajelor în caz de întreruperi în alimentarea cu energie electrică.

- Categoria I la care întreruperea alimentării duce la:

 dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru

reluarea activităţii la parametrii cantitativi şi calitativi existenţi în momentul întreruperii;
 rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice,
semifabricate etc.;
 pierderi materiale importante prin nerealizarea producţiei planificate şi imposibilitatea
recuperării acesteia;
 repercusiuni asupra altor unităţi importante;
 perturbarea vieţii sociale în centrele urbane.

- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producţie, practic, numai
pe durata întreruperii, iar producţia nerealizată poate fi, de regulă, recuperată.

- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.

Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în

alimentarea cu energie electrică se efectuează de proiectantul general împreună cu factorii
interesaţi şi se cuprinde în documentaţia tehnică - economică pentru cerere de putere, urmând a
fi aprobată odată cu aceasta. Încadrarea receptoarelor în categoriile 0 şi 1 se va face numai cu
avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.

La stabilirea categoriei se va ţine seama de:

a) cerinţele de continuitate în funcţionarea receptoarelor;

b) cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenţei din sistemul electric de
alimentare;

c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie

electrică.

Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută ţinând seama de
condiţiile tehnice de alimentare cu energie electrică în sistem de precizie prin Regulamentul de
furnizare şi utilizare a energiei electrice.

Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul

sistemului intern de alimentare cu energie electrică a unor surse de intervenţie care vor asigura
continuitatea în funcţionare a receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de
bază - sistemul electroenergetic.

Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcţie de
condiţiile locale (structura reţelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea
surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcţie de puterea cerută de
receptoarele respective, de durata critică de realimentare a acestora şi de alte caracteristici ale
procesului tehnologic, putându-se lua în considerare surse ca:

- baterii de acumulatoare:

- generatoare sincrone mici, acţionate prin intermediul unor sisteme inerţiale de motoare cu
ardere internă;

- grupuri Diesel electrice;

- centralele electrice de platformă;

- acţionarea cu turbine de abur sau gaze.

În funcţie de durata reluării procesului de producţie şi de efectele economice ale întreruperilor în

alimentarea cu energie electrică se va urmări realizarea unor căi de alimentare cu grade de
siguranţă diferenţiate pentru categorii de receptoare I, II şi III.

Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de
distribuţie.

Astfel:

- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte
distincte din sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau staţia centralei proprii);

- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua

cale şi modul de racordare a acesteia urmând a fi justificate tehnico-economic în situaţii speciale.

- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În

cazul în care, în acelaşi punct de consum, există receptoare din categorii diferite, care nu pot fi
separate, se admite realizarea condiţiilor de alimentare potrivit cerinţelor receptoarelor din
categoria superioară; dacă rezultă necesară alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate
astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale, cealaltă cale să poată prelua numai consumul
pentru care s-a justificat dubla alimentare.

Pentru consumatorii izolaţi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va
analiza oportunitatea utilizării unor surse de energie neconvenţională.

În staţii şi posturi de transformare, numărul de unităţi şi puterea total instalată în transformatoare

trebuie să corespundă sarcinii maxime de durată, cu considerarea capacităţii de suprasarcină
prevăzută de instrucţiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea funcţionării economice a transformatoarelor
se va face în conformitate cu prevederile normativului PE145.

În cazul existenţei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu

transformatoarele în funcţiune, în dotarea unităţii, întreprinderii, platformei industriale,
transformatoarele în funcţiune vor trebui să asigure, la întrerupere simplă, numai sarcina de
categoria I.

Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:

- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau
valorificarea complexă a produselor;

- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin

calcule tehnico-economice;

- existenţa unui procent important de receptoare de categoria zero;

- eficienţa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de

revenire a tensiunii în caz de întrerupere în sistem nu sunt satisfăcătoare.

În cazul existenţei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de
categoriile zero şi I, în funcţie de condiţiile de siguranţă cerute, centrala va fi dotată cu automatică
de separare rapidă, în caz de avarii în sistem, în conformitate cu prevederile normativului PE
025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe platformele industriale.

7.7.2. Încadrarea şi soluţionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de

siguranţă la foc se face în conformitate cu prevederile normativului I.7.

7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaţii electrice sau numai
a unei părţi din aceasta.

7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menţinută în permanenţă la o valoare care să permită
funcţionarea autonomă a instalaţiilor de rezervă atât timp cât este necesar.

7.8. Instalaţii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa
AE5)

7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel
încât acestea să nu permită propagarea flăcării.

Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să
transmită căldura (de ex. pereţi metalici).

7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie
concepute astfel încât în funcţionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora
să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor
normativului I.7.

7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar
procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării)
se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin
pereţi rezistenţi la foc.

7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc
alte încăperi dacă se respectă simultan următoarele condiţii:

- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în

amonte de traversare;

- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu;
dacă totuşi acestea există ele trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecţie
IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de
protecţie diferenţiale având un curent diferenţial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.

Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care
deservesc aceste încăperi dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste
circuite. (de ex. la originea instalaţiei).

7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie
să diminueze rezistenţa la foc a acestor elemente de construcţii luându-se măsuri
corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit
prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.

7.8.7. Părţile active ale circuitelor TFJS şi TFJP trebuie să fie:

- închise în manşoane care au grad de protecţie IP 2X;

- prevăzute cu o izolaţie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un

minut.

7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X,
în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.

7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat)
trebuie protejate împotriva şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).

7.9. Instalaţiile electrice în zone cu pericol de explozie

7.9.1. Materialele electrice trebuie alese în funcţie de zonele cu pericol de explozie.

7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri
trebuie să fie:

- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera
explozivă este prezentă permanent sau pe perioade îndelungate;

- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se
formează intermitent în funcţionare normală.

7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie
alese şi instalate astfel încât încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca
incendiu.

7.9.4. Instalaţiile electrice trebuie proiectate şi executate astfel încât:

- să respecte prevederile normativului I.7;

- să fie reduse la ceea ce este strict necesar nevoilor de exploatare;

- să nu fie una din cauzele posibile de inflamare a atmosferei explozive.

7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva
şocurilor mecanice şi acţiunii produselor utilizate sau fabricate în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau
amplasamente trebuie să fie realizate astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.

7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan
următoarele condiţii:

a) Cablurile nu trebuie să fie supuse nici unui risc de deteriorări mecanice:

- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie
prin construcţie, fie prin instalare, o protecţie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la
care sunt expuse.

b) Valorile curenţilor admisibili în conductoare trebuie să fie reduse cu min. 25%.

c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se

face conform normativului I.7 şi nu se admite deplasarea punctului de instalare.

d) Cablurile trebuie să fie protejate împotriva influenţelor externe prezente.

e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie

corespunzător condiţiilor impuse astfel încât să se elimine riscurile de explozie.

7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice
trebuie să aibă gradul de protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie de riscul pe care îl prezintă zona şi
având temperatura de suprafaţă conform normativului I.7.

La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de
praf sau fibre pe acele părţi ale instalaţiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone
trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare normală, temperatura pe suprafaţa lor
să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.

Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea
plasată în zona cu pericol de explozie.

Arii de distribuţie a carburanţilor lichizi

7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj,
pentru guri de aerisire şi pentru aparate de distribuţie sunt definite în normativul NP 004.

7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la
solicitări mecanice şi la hidrocarburi.

Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată
în zona cu pericol de explozie.

7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât

distribuţiile electrice care servesc exploatării acestor zone.

7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe
tablouri care vor fi instalate:

- în încăperi sau amplasamente care au condiţii normale cu privire la influenţele externe;

- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a
zonelor de gresaj.

7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a

părţilor metalice ale elementelor de construcţie şi a rezervoarelor din zona respectivă se
realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.

7.10. Instalaţii electrice montate pe elemente de construcţii din materiale combustibile

7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea
conductoarelor cu izolaţie de cauciuc pe lemn;

- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie

montate conform normativului I.7.

[top]

ANEXA 1

PRINCIPALELE PRESCRIPŢII TEHNICE

STANDARDE

STAS 297/1 - Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale.

SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice

STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).

SR CEI 60034 - Maşini electrice rotative. Partea 5: Clasificarea gradelor de protecţie

asigurate de învelişurile maşinilor electrice rotative.

STAS 2612 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise

STAS 2614/1 - Aparate electrice pentru uz casnic şi scopuri similare. Condiţii

tehnice generale de securitate

STAS 2849/1...7 - Iluminat. Terminologie

SR EN 60529 - Grade normale de protecţie asigurate prin carcase. Clasificare şi
metode de verificare.

STAS 6646/1 - Iluminatul artificial. Condiţii generale pentru iluminatul în construcţii

STAS 6646/2 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în industrie

STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile

SR CEI 6050(826)+A1 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 826: Instalaţii

electrice în construcţii

STAS 9954/1 - Instalaţii şi echipamente electrice în zone cu pericol de explozie.

Prescripţii de proiectare şi montare

STAS 10413/1 - Unelte electrice portabile. Condiţii tehnice generale de securitate

STAS 11054 - Aparate electrice şi electronice. Clase de protecţie contra

electrocutării

STAS 11237/2 - Echipament electromedical utilizat în vecinătatea pacientului. Condiţii

generale de securitate. Protecţia împotriva electrocutării

SR CEI 598-2-22 - Corpuri de iluminat. Corpuri de iluminat de siguranţă. Condiţii tehnice

speciale

STAS 12216 - Protecţia împotriva electrocutării la echipamente electrice portabile.

Prescripţii

STAS 12217 - Protecţia împotriva electrocutării la utilajele şi echipamentele

electrice mobile. Prescripţii.

SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294

STAS 12604 - Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii generale

STAS 12604/4 - Protecţia împotriva elecrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii

STAS 12604/5 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii
de proiectare, execuţie şi verificare

STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaţie, arhitectură şi topografie.

SR EN 50014 - Aparatura electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Prescripţii

generale

SR EN 50028 - Echipamente electrice pentru atmosfere potenţial explozive.

Încapsulare "m".

SR EN 60 529 - Grade normale de protecţie asigurate prin carcase. Clasificări şi

metode de verificare

Normative, instrucţiuni, decrete

Normativ I 7 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu

tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.

Normativ I 20 - Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului

P 17 - Normativ pentru proiectarea staţiilor de încărcare a bateriilor de

acumulatoare

P 100 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor

PE 102 - Normativ pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de conexiuni şi

distribuţie cu tensiuni până la 1000V c.a. în unităţi energetice.

PE 103 - Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor

electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţii de
scurtcircuit

PE 106 - Normativ pentru construcţia liniilor aeriene de joasă tensiune

PE 107 - Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri

electrice
PE 112 - Normativ pentru proiectarea instalaţiilor de curent continuu din
centrale şi staţii

PE 116 - Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii

electrice

P 118 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

PE 120 - Instrucţiuni privind compensarea puterii reactive în reţelele electrice

de distribuţie şi la consumatori industriali şi similari.

PE 124 - Normativ privind stabilirea soluţiilor de alimentare cu energie

electrică a consumatorilor industriali şi casnici.

PE 132 - Normativ pentru proiectarea reţelelor electrice de distribuţie publică

PE 134 - Normativ privind metodologia de calcul a curenţilor de scurtcircuit în

reţele electrice

PE 142 - Normativ privind combaterea efectului flicker în reţelele de distribuţie

PE 143 - Normativ privind limitarea regimului deformant

- Regulament pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Definiţii.

HG 170
- Instrucţiuni de detaliere a prevederilor din RFUEE

PE 936 - Instrucţiuni privind modul de autorizare a introducerii în proiecte a

montării şi utilizării receptoarelor electrotermice.

PE 155 - Normativ pentru proiectarea şi executarea branşamentelor electrice

pentru clădiri civile

ID 17 - Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi recepţionarea

instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie.

C 56 - Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi a

instalaţiilor aferente
CEI 664 - Prescripţii de coordonare a izolaţiei în instalaţiile de distribuţie de
joasă tensiune

SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale

SR CEI 60364-2 - Definiţii

SR CEI 60364-3 - Determinarea caracteristicilor generale

SR CEI 60364-4 - Protecţia pentru asigurarea securităţii

SR CEI 60364-5 - Alegerea şi punerea în operă a materialelor şi echipamentelor

electrice

SR CEI 60364-6 - Verificări

SR CEI 60364-7 - Reguli pentru instalaţii şi amplasamente speciale

SR CEI 60536 - Clasificarea echipamentelor electrice şi electronice din punct de

vedere al protecţiei împotriva şocurilor electrice

[top]

ANEXA 2

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR

Protecţia împotriva corpurilor solide

Clasificare Caracteristici electrice Grad IP

neglijabil fără protecţie 0 x (1)

 protejat împotriva corpurilor
1x
  solide mai mari de 50 mm

obiecte mari şi mijlocii

protejat împotriva corpurilor

  2x
solide mai mari de 12 mm

protejat împotriva corpurilor

obiecte mici 3x
  solide mai mari de 2,5 mm

protejat împotriva corpurilor

obiecte foarte mici   solide mai mari de 1 mm
4x

  protejat împotriva prafului 5 x (2)

praf

protejat total împotriva prafului 6x

 

[top]

ANEXA 3

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protecţia în prezenţa apei

Clasificare Caracteristici Grad IP Simbol

neglijabil fără protecţie x0 -

 
 protejat împotriva căderii
  verticale a picăturilor de x1  
apă (condens)
căderi de picături
de apă  
protejat împotriva căderii
picăturilor de apă a căror
x2
înclinare este de maxim
15

aspersii de apă protejat împotriva apei care

cade în ploaie pentru o  
x3
înclinare de până la 60
faţă de verticală

 
proiectări de apă protejat împotriva
proiectării de apă din toate x4
direcţiile

jeturi de apă protejat împotriva jeturilor

  de apă venite din toate x5
direcţiile

 
mase de apă protejat împotriva maselor
  de apă similare valurilor x6
mării

imersiune protejat împotriva efectelor

imersiunii x7
   

 
scufundare protejat împotriva efectelor
  prelungite ale scufundării x8
sub presiune

[top]

ANEXA 4

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protecţia împotriva şocurilor mecanice

 Clasificare Caracteristici Grad "şoc"

slabe 1

medii 5

mari 7

foarte mari 9

[top]

ANEXA 5

METODA SIMPLIFICATĂ PENTRU DETERMINAREA SECŢIUNII

CONDUCTOARELOR ŞI PENTRU ALEGEREA DISPOZITIVELOR DE
PROTECŢIE

Protecţia împotriva suprasarcinilor, secţiuni, pierderi de tensiune

 Conductoare de cupru

Curentul nominal al dispozitivului de Secţiuni minime ale Pierderea de tensiune

protecţie conductoarelor %
(A) (mm2)

Fuzibile Disjunctoare Disjunctoare Faza Neutru Protecţie Monofazate Trifazate

gl-gG mici uzuale (N) (PEN) 230V 400V

Lmax 6/Lmax Lmax 6/Lmax

10 16 16 1,5 1,5 1,5 32 0,18 65 0,092

16 20 20 2,5 2,5 2,5 40 0,15 80 0,075

20 25 25 4 4 4 50 0,12 100 0,060

32 32 35 6 6 6 55 0,11 110 0,054

40 47 50 10 10 10 65 0,092 130 0,046

50 60 65 16 16 16 80 0,075 160 0,037

80 75 90 25 16 16 90 0,067 180 0,033

100 95 110 35 16 16 100 0,060 200 0,030

 
125 160 50 25 25 100 0,060 200 0,030

 
160 210 70 35 35 100 0,060 210 0,028

 
200 250 95 50 50 120 0,050 240 0,025

 
250 300 120 70 70 120 0,050 250 0,025
  
315 340 150 70 70 120 0,050 240 0,025

 
315 390 185 95 95 120 0,050 250 0,024

 
400 460 240 120 120 130 0,046 260 0,023

     
400 520 2x120 120 120 290 0,021

     
500 600 2x150 150 150 270 0,022

     
630 690 2x185 150 150 280 0,021

     
630 730 3x120 185 185 310 0,019

     
630 840 3x150 185 185 290 0,021

     
800 960 3x185 240 240 300 0,020

Protecţia împotriva suprasarciniolor, secţiuni, pierderi de tensiune

Conductoare de aluminiu

Curentul nominal al dispozitivului de Secţiuni minime ale Pierderea de tensiune

protecţie conductoarelor %
(A) (mm2)

Fuzibile Disjunctoare Disjunctoare Faza Neutru Protecţie Monofazate Trifazate

gl-gG mici uzuale (N) (PEN) 230V 400V

Lmax 6/Lmax Lmax 6/Lmax

10 16 15 2,5 2,5 2,5 32 0,18 65 0,092

16 20 20 4 4 4 40 0,15 80 0,075

20 25 25 6 6 6 45 0,13 80 0,066

32 38 40 10 10 10 50 0,12 95 0,063

40 47 50 16 16 16 60 0,10 120 0,050

63 60 70 25 25 25 70 0,085 140 0,043

80 75 85 35 25 25 80 0,075 160 0,037

 
100 125 50 25 25 75 0,080 150 0,040

 
125 160 70 35 35 85 0,070 170 0,035

 
160 190 85 50 50 95 0,063 190 0,031

 
200 220 120 70 70 100 0,060 210 0,028

 
200 260 150 70 70 95 0,063 190 0,031

 
250 290 185 95 95 100 0,060 200 0,030

 
315 350 240 120 120 100 0,060 210 0,028

 
315 400 300 150 150 110 0,054 220 0,027

     
315 400 2x120 120 120 230 0,026

     
400 460 2x150 150 150 220 0,027
      
400 520 2x185 150 150 230 0,026

     
500 560 3x120 185 185 250 0,024

     
500 640 3x150 185 185 230 0,026

     
630 730 3x185 240 240 240 0,025

     
800 860 3x240 240 240 260 0,023

[top]

ANEXA 6

DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSATOARE LA UN

CONSUMATOR

Etapa I - Calculul puterii reactive

A. Calculul puterii reactive Qc pentru instalaţii electric existente:

Trebuie să fie stabilite:

- valoarea factorului de putere mediu al instalaţiei cos 1 pe intervalul considerat (de ex. 1 an)
care se calculează cu relaţia:

 energia activă consumată (Wa) în intervalul de timp considerat (de ex. 1 an)
 energie reactivă consumată (Wr) în intervalul de timp considerat.

- valoarea factorului de putere mediu cos2 cu care dorim să funcţioneze instalaţia (de regulă
cos2 = 0,92);

- energie reactivă, care va trebui produsă de bateria de condensatoare (W rc) în acelaşi interval de
timp (1 an) care se calculează cu relaţia:

Wrc = Wa(tg1 - tg2) [kvar h/anual]

- puterea bateriei de condensatoare determinată cu relaţia

în care: T, durata de utilizare în ore a instalaţiei pe an.

Acest calcul se poate aplica atunci când nu se prevede reglarea puterii bateriei.

În cazul în care factorul de putere mediu este corespunzător puterii (sarcinii) maxime active P,
puterea bateriei de condensatoare se calculează cu relaţia:

Qc = P(tg1 - tg2) = kP [kvar]

în care k are valorile din tabelul 6.

B. Calculul puterii reactive Qc pentru instalaţii electrice noi.

Pe baza datelor de proiectare se determină:

- puterea activă P şi puterea reactivă Q ale tuturor receptoarelor instalaţiei;

- tg = Q / P pentru fiecare parte de instalaţie electrică (atelier, hală, laborator etc.);

- cos2 (de obicei cos2 ≥ 0,92);

- puterea bateriei de condensatoare

Qc = P(tg1 - tg2) = kP [kvar]

în care:

- tg1 corespunde unui cos1 al instalaţiei necompensate (estimat sau calculat);

- tg2 = 0,43 pentru cos2 = 0,92 compensat;

- k are valorile din tabelul 6.

Tabelul 6

Valorile coeficientului k pentru calculul puterii bateriei condensatoare

Înainte de Puterea condensatorului în kvar-kW de sarcină pentru creşterea factorului de

compensare putere la o valoare dată

tg cos tg 0,40 0,36 0,33 0,29 0,25 0,20 0,14 0,0
0,43
 cos 0,93 0,94 0,95 0,96 0,97 0,98 0,99 1
0,92

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1,73 0,50 1,303 1,337 1,369 1,403 1,441 1,481 1,529 1,590 1,732

1,69 0,51 1,257 1,291 1,323 1,357 1,393 1,435 1,483 1,544 1,686

1,64 0,52 1,215 1,249 1,281 1,315 1,353 1,393 1,441 1,502 1,644

1,60 0,53 1,171 1,205 1,237 1,271 1,309 1,349 1,397 1,458 1,600

1,56 0,54 1,130 1,164 1,196 1,230 1,268 1,308 1,356 1,417 1,559

1,52 0,55 1,090 1,124 1,156 1,190 1,228 1,268 1,316 1,377 1,519

1,48 0,56 1,051 1,085 1,117 1,151 1,189 1,229 1,277 1,338 1,480

1,44 0,57 1,013 1,047 1,079 1,113 1,151 1,191 1,239 1,300 1,442

1,40 0,58 0,976 1,010 1,042 1,076 1,114 1,154 1,202 1,263 1,405

1,37 0,59 0,939 0,973 1,005 1,039 1,077 1,117 1,165 1,226 1,368

1,33 0,60 0,905 0,939 0,971 1,005 1,043 1,083 1,131 1,192 1,334

1,30 0,61 0,870 0,904 0,936 0,970 1,008 1,048 1,096 1,157 1,299

1,27 0,62 0,836 0,870 0,902 0,936 0,974 1,014 1,062 1,123 1,265

1,23 0,63 0,804 0,838 0,870 0,904 0,942 0,982 1,030 1,091 1,233
1,20 0,64 0,771 0,805 0,837 0,871 0,909 0,949 0,997 0,058 1,200

1,17 0,65 0,740 0,774 0,806 0,840 0,878 0,918 0,966 0,007 1,169

1,14 0,66 0,709 0,743 0,775 0,809 0,847 0,887 0,935 0,996 1,138

1,11 0,67 0,679 0,713 0,745 0,770 0,817 0,857 0,905 0,966 1,108

1,08 0,68 0,650 0,684 0,716 0,750 0,788 0,828 0,876 0,937 1,079

1,05 0,69 0,620 0,654 0,686 0,720 0,758 0,798 0,840 0,907 1,049

1,02 0,70 0,591 0,652 0,657 0,691 0,729 0,769 0,811 0,878 1,020

0,99 0,71 0,563 0,597 0,629 0,663 0,701 0,741 0,783 0,850 0,992

0,96 0,72 0,534 0,568 0,600 0,634 0,672 0,712 0,754 0,821 0,963

0,94 0,73 0,507 0,541 0,573 0,607 0,645 0,685 0,727 0,794 0,936

0,91 0,74 0,480 0,514 0,546 0,580 0,618 0,658 0,700 0,767 0,909

0,88 0,75 0,453 0,487 0,519 0,553 0,591 0,631 0,673 0,740 0,882

0,86 0,76 0,426 0,460 0,492 0,526 0,564 0,604 0,652 0,713 0,855

0,83 0,77 0,400 0,434 0,466 0,500 0,538 0,578 0,620 0,687 0,829

0,80 0,78 0,374 0,408 0,440 0,474 0,512 0,552 0,594 0,661 0,803

0,78 0,79 0,347 0,381 0,413 0,447 0,485 0,525 0,567 0,634 0,776
 0,75 0,80 0,321 0,355 0,387 0,421 0,459 0,499 0,541 0,608 0,750

0,72 0,81 0,295 0,329 0,361 0,395 0,433 0,473 0,515 0,582 0,724

0,70 0,82 0,269 0,303 0,335 0,369 0,407 0,447 0,489 0,556 0,698

0,67 0,83 0,243 0,277 0,309 0,343 0,381 0,421 0,463 0,530 0,672

0,65 0,84 0,217 0,251 0,283 0,317 0,355 0,395 0,437 0,504 0,645

0,62 0,85 0,191 0,225 0,257 0,291 0,329 0,369 0,417 0,478 0,620

0,59 0,86 0,167 0,198 0,230 0,264 0,301 0,343 0,390 0,450 0,593

0,57 0,87 0,141 0,172 0,204 0,238 0,275 0,317 0,364 0,424 0,567

           
0,54 0,88 0,112 0,143 0,175

Etapa II - Alegerea modului şi a tipului de compensare

Modul de compensare poate fi:

- Centralizat, când sarcina este stabilă şi continuă. În acest caz, compensarea poate fi
nereglabilă şi Qc / S ≤ 15%; (S, puterea aparentă, kVA);

- Centralizat, când sarcina este variabilă. În acest caz compensarea se face cu condensatoare
statice în trepte de reglaj automat şi Qc / S > 15%;

- Descentralizat, pe părţi de instalaţie, atunci când acestea au sarcini variabile. În acest caz,
compensarea va fi numită automată;

- Direct la receptoarele inductive, atunci când puterea anumitor receptoare este importantă în
raport cu puterea totală a instalaţiei. Se realizează numai compensare cu condensatoare statice
fixe sau cu reglaj automat funcţie de variaţiile sarcinii.

[top]

ANEXA 7

Alegerea secţiunii conductoare de protecţie şi neutru

 Simbol   Caracteristici Observatii
Nr. Sectiunea Sectiunde
crt. Literar Grafic** Denumire Material conductorului minima  
activ (mm2) (mm2)
0 1 2 3 4 5 6 7
Cu ≥
4 Locuinte
mm2 Cu ≥ 2,5
s ≤ 16 sP ≥ sF
  Al ≥ mm2
Cu 4 Al ---
Conductor
Al mm2
1 PE de
(OL
protectie
echivalent) 16 < s ≤ 35 sP = 16  
sF ≥ 35 sP ≥ sF/2  
sP ≥ Echipamente
s ≤ 16Cu
10Cu*** informatice
Conductor sF ≤ 16 sN = sF  
neutru Cu 16 < s ≤ 35 sN ≥ 16Cu  
2 N
(nul de Al
  lucru) sF > 35 sN ≥ 25Al  

Conductor sPEN ≥
comun de Cu 10Cu
3 PEN sF ≤ 16  
protectie Al sPEN ≥
si neutru 16Al
 

sF - secţiunea conductorului de fază; sP - secţiunea conductorului de protecţie; sN - secţiunea

conductorului neutru.

*Pentru circuitele monofazate secţiunea conductorului neutru (de nul) este egală cu cea a
conductorului de fază.

**Conform SR CEI 60364-3+A1/97.

***Cu excepţia cazului când conductorul face parte dintr-un cablu sau din conductoarele în ţeavă
(tuburi).

****Se pot folosi şi mai multe conductoare în paralel dacă suma secţiunilor este cel puţin 10 mm 2.

[top]

ANEXA 8

Alegerea caracteristicilor materialelor electrice în funcţie de caracteristicile motoarelor

(pornire directă)
 Releu Conductoare Tuburi T
Demaroare 3
Contactor termic Cablu
ln2 Siguranta (Cont +
cos [A]
Ip/In
[A]
RG Ie [A] (RT)
RT) Ie/Ir [A]
ACYY (ACY
COD Ie/Ir [A] AbY) [mm2] AFY FY
COD IPEY IPEY Condu
COD [mm2] [mm2]

3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 1

3 5

½
0,79 1,1 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/

3 5

½
0,81 1,4 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/

3 5

½
0,82 1,9 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/

3 5

½
0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/

3 5

½
0,85 3,5 6,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 25
(1/

3 5

¾
0,855 5,0 6,5 4x4,0 3x4+FY4,0 3x2,5+4,0 25 25
(1/

3 5

¾
0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25
(1/

3 5

1
0,865 8,6 7,0 4x6,0 3x10+FY6 4x6,0 32 25
(3/
 3 5

1¼
0,865 11,7 7,0 4x10,0 3x16+FY10 4x10 40 32
(1

3 5

1½
0,87 15,4 7,0 4x16,0 3x25+FY10 4x16 40 40
(1¼

3 5

2
0,87 22,4 7,0 3x25+16 3x35+FY10 3x2,5+16 40 40
(1½

4 5

2½
0,87 30,2 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 50 50
(2

4 5

2½
0,88 36,5 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 63 50
(2

4 5
9

2½
0,885 43,0 7,0 3x70+35 3x95+FY35 3x70+35 63
75 (2½

4 6
9 9

3
0,89 57,6 7,0 3x95+50 3x120+FY50 3x95+50
90 75 (2½

4 6
9 9

3
0,89 70,9 7,0 3x120+50 3x150+FY50 3x120+50
90 90 (3

4 6
9

-
0,89 85,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 -
90 (3

4 6
9

-
0,90 103,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 -
90 (3
 4 6
9

-
0,92 132,0 7,0 2(3x95+50) - 3x150+70 -
90 (3

4 6

-
0,92 158,0 7,0 2(3x120+70) - - - -
(-

4 6

-
0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - -
(-

NOTĂ:

1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaţia sincronă de
3000 rot/min.;

2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în
reţele de JT este conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;

3. Siguranţe LF, Lfi;

4. Siguranţele MPR-IAEI Titu;

5. Relee termice - Contactoare Buzău;

6. Relee termice - Electroaparataj Bucureşti;

7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie,
demaroarele alese după Ir nu sunt compatibile cu siguranţa impusă;

8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98.
Suplimentar se vor verifica la căderea de tensiune în regim de pornire;

9. Tuburi PVC-U;

10. Dimensiuni ţeavă în ţoli;

11. Ţevile pentru AFY (FY);

12. EMT - Electromotor Timişoara, EPC - Electroputere Craiova.

* Siguranţele nu au fost dimensionate după formula I p/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-
curent dată de furnizor.

[top]
 ANEXA 9

PUTERI INSTALATE ŞI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE ŞI CURENŢI DE CALCUL PENTRU

COLOANELE BLOCURILOR CU APARTAMENTE AVÂND GAZE LA
BUCĂTĂRIE ŞI SIMILARE

Coloane
Total Total
Nr. P.i. IC Isig
P.i. C.s. C.u. P.u.
ap. kW/ap (A) (A)
(kW) (kW) Conductori
Conductori FY Tub Tub
AFY

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1 10 10 0,95 0,80 7,6 34,5 63/35 2FY6+FY4 IPY25 2AFY10+FY4 IPY25

2 10 20 0,93 0,80 14,88 34,5 63/35 4FY6+OL IPY25 4AFY10+FY4 IPY25

3 10 30 0,90 0,80 21,6 34,5 63/35 4FY6+OL IPY25 4AFY10+OL IPY25

4 10 40 0,89 0,80 28,4 48,5 63/50 3FY16+FY16+OL IPY39 4AFY25+OL IPY39

5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39

PVC- 3AFY50 PVC-

6 10 60 0,83 0,80 39,8 65,0 100/80 3FY25 FY16 OL
U50 AFY25OL U50

PVC- 3AFY50 PVC-

7 10 70 0,80 0,80 44,8 73,2 100/80 3FY25 FY16 OL
U50 AFY25OL U50

PVC- 3AFY50 PVC-

8 10 80 0,75 0,80 48,0 79,7 100/80 3FY25 FY16 OL
U50 AFY25OL U50

PVC- 3AFY70 PVC-

9 10 90 0,70 0,80 50,4 82,3 100/100 3FY25 FY16 OL
U50 AFY35OL U63
 PVC- 3AFY70 PVC-
10 10 100 0,64 0,80 51,2 83,6 100/100 3FY25 FY16 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

11 10 110 0,60 0,80 52,8 86,2 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

12 10 120 0,57 0,80 54,7 89,3 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

13 10 130 0,53 0,80 55,1 90,0 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

14 10 140 0,50 0,80 56,0 91,5 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

15 10 150 0,47 0,80 56,4 92,1 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

16 10 160 0,45 0,80 57,60 57,6 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

17 10 170 0,43 0,80 58,4 95,4 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

18 10 180 0,41 0,80 59,0 96,4 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

19 10 190 0,39 0,80 59,2 96,7 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-

20 10 200 0,38 0,80 60,8 99,3 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PUTERI INSTALATE ŞI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE ŞI CURENŢI DE CALCUL PENTRU

GARSONIERELE CU GAZE LA BUCĂTĂRIE
Nr. P1 Total P1 Pu IC Isig
Cs Cu Dimensiuni coloane
ap. [kW] [kW] [kW] [A] [A]

1 6 6 0,95 0,80 4,5 20,7 25/25 2AFY6+FY4 IPY25

2 6 12 0,93 0,80 8,9 20,7 25/25 4AFY6+FY4 IPY25

3 6 18 0,90 0,80 12,9 20,7 25/25 4AFY6+FY4 IPY25

4 6 24 0,89 0,80 17,0 30,6 63/35 4AFY10+OL IPY39

5 6 30 0,87 0,80 20,8 37,3 63/45 4AFY16+OL IPY39

6 6 36 0,83 0,80 23,9 43,7 63/50 4AFY25+OL PVCU50

7 6 42 0,80 0,80 26,8 48,0 63/50 4AFY25+OL PVCU50

8 6 48 0,75 0,80 28,8 51,5 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

9 6 54 0,70 0,80 30,2 54,0 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

10 6 60 0,64 0,80 30,7 54,9 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

11 6 66 0,60 0,80 31,7 56,6 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

12 6 72 0,57 0,80 32,8 58,7 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

13 6 78 0,53 0,80 33,1 59,1 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

14 6 84 0,50 0,80 33,6 60,0 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

15 6 90 0,47 0,80 33,8 60,6 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

16 6 96 0,45 0,80 34,6 61,9 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

17 6 102 0,43 0,80 35,1 62,8 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

18 6 108 0,41 0,80 35,4 63,5 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

19 6 114 0,39 0,80 35,6 63,8 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

20 6 120 0,38 0,80 36,5 56,3 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

[top]

ANEXA 10

Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de

siguranţă la foc şi pentru iluminat de siguranţă

10.1. Pe două căi de alimentare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.

Legendă:

GEI - grup electrogen cu pornire automată (sursă de rezervă);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;

TGD - tablou general de distribuţie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranţă la foc;

AAR - anclanşare automată a rezervei.

NOTĂ:

La receptoarele pentru iluminatul de siguranţă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o
baterie de acumulatoare, fie o sursă neîntreruptibilă (UPS).

10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.

Legendă:

GEI - grup electrogen cu pornire automată (sursă de rezervă);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;

TGD - tablou general de distribuţie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranţă la foc;

TP - tabloul principal al clădirii;

AAR - anclanşare automată a rezervei.

[top]