Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei și conţine majoritatea

influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extrașcolare sau activităţi
opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ, acţiunile educative
plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese,
în mod particular pentru fiecare persoană.

Timpul extraşcolar a fost caracterizat drept „libertate sub control instituţional”. Timpul liber, se
caracterizează prin: alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale; caracterul
dezinteresat al activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile dezinteresate care
generează satisfacţie.

Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de destindere, care constă în
posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază; funcţia de distracţie, care se
realizează prin delectare şi amuzament generând un tonus optimist; funcţia educativă, de
dezvoltare, care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spiritulale şi dezvoltarea personalităţii,
formarea capacităţii de autoorganizare a unui stil de viaţă elevat, stimularea capacităţilor
creatoare şi a stilului participativ (Vasile Marcu, Florica Orţan, Emilia Adina Deac, 2003).

În România, educaţia nonformală cuprinde diferite activităţi, desfăşurate fie în cadrul şcolii, cum
ar fi: sesiuni de comunicări ştiintifice, cercuri la diferite discipline, proiecte educative, olimpiade,
competiţii sportive; fie în afara şcolii, cum ar fi vizite, drumeţii, excursii, tabere, activitatea pe
cercuri din cadrul palatelor şi cluburilor de copii. Aceste activităţi, la fel ca şi în cazul educaţiei
formale, sunt coordonate de profesori de specialitate, dar, care în aceste situaţii, au un rol
secundar, de moderatori sau coordonatori.

Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul conţinutului şi formele
de realizare, fiind caracterizată prin: caracterul facultativ; elevii sunt implicaţi în proiectarea,
organizarea şi desfăşurarea activităţilor; nu se face o evaluare prin note; oferă răspunsuri
concrete la cerinţele fixate; permite momente de abstractizare, prin utilizarea cunoştinţelor din
viaţa practică; pune în valoare aptitudinile şi interesele copiilor şi ale tinerilor; facilitează
promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluri şi inter-disciplinar; scoate din educaţie
funcţia de predare, lăsând loc funcţiei de învăţare.De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au
luat forme variate, toate având ca scop învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a
timpului liber.