REZISTENTA BACTERIANA SI NOI

ANTIBACTERIENE AUTORIZATE IN
SECOLUL XXI

Farm. Pr. ELENA MOS

 Termenul de “antibiotic”a fost utilizat pentru
prima data la inceputul secolului XX.

El provine din grecescul “anti”=impotriva si

“bios”=viata.

Initial ,acest termen s-a utilizat pentru a

face referire la substantele produse de
microorganisme (fungi sau bacterii) capabile sa
distruga sau sa inhibe dezvoltarea altor
microorganism.
 In prezent ,termenul de antibiotic, defineste
orice compus de origine naturala,de semisinteza
sau obtinut prin sinteza chimica totala, care
actioneaza impotriva bacteriilor, cu exceptia
antisepticelor si dezinfectantelor.
Trebuie sa spunem ca antibioticele reprezinta
unele din cele mai de succes substante
medicamentoase descoperite, avand rol atat in
preventia cat si in tratarea infectiilor bacteriene,
contribuind astfel in mod incontestabil la
imbunatatirea sanatatii publice si salvarea a
numeroase vieti.
 Chiar daca de la descoperirea penicilinei pana
in prezent, au fost descoperite si autorizate
peste 200 de entitati moleculare distincte de
antibiotic, mortalitatea cauzata de infectiile
bacteriene ramane ridicata.
Date statistice recente arata ca anual, in
intreaga lume, isi pierd viata prin boli infectioase
bacteriene peste 20 milioane de oameni.
In SUA , peste 2 milioane de persoane sunt
expuse anual la o infectie bacteriena rezistenta
la liniile standard de tratament cu antibiotic , din
care aproximativ 23000 isi pierd viata .
 In Europa numarul deceselor din aceasta
cauza este mai mare, si este de aproximativ
27000 de mii de personae in fiecare an.

Deoarece microorganismele rezistente la

antimicrobiene nu răspund la terapie, infecţiile
cauzate de aceste microorganisme au ca rezultat
un risc mai mare de mortalitate, de boală
prelungită şi perioadă mai mare de spitalizare.
 În prezent, nu este cunoscută ponderea totală a
rezistenţei la antimicrobiene pentru toate
afecţiunile transmisibile listate în Decizia Comisiei
2000/96/CE (incluzând infecţiile nosocomiale).
Estimările preliminare privind numărul de
decese care pot fi atribuite direct infecţiilor
dobândite în spitale datorate celor mai obişnuite
bacterii multirezistente majore sunt 1/3 până la
1/2 dintre cele atribuibile infecţiilor dobândite în
spitale in general.
Rezistenţa la antimicrobiene este in acest
moment o problema de sanatate mondială.
 Dacă în ţările în curs de dezvoltare încă mor
oamenii din cauza lipsei de acces la tratamente cu
antibiotice corespunzătoare, rezistenţa la
antibiotice rezultată din utilizarea incorectă a
acestora devine o sursă de îngrijorare pe toate
continentele.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a
elaborat o strategie globală şi indicaţii pentru a
ajuta ţările să introducă sisteme de monitorizare a
rezistenţei la antibiotice şi să implementeze
acţiuni de intervenţie, de exemplu, obligaţia ca
antibioticele să poată fi cumpărate numai pe bază
de reţetă.
 Rezistenţa antimicrobiană, adică rezistenţa la
unul sau mai multe antimicrobiene utilizate în
tratamente sau profilaxie, nu este o afecţiune, ci
o caracteristică aplicabilă, în principiu, fiecăruia
dintre microorganismele responsabile de
afecţiunile transmisibile.

Pentru bacterii, rezistenţa la antibiotice este

capacitatea bacteriilor de a rezista la acţiunea
unui antibiotic.
 Rezultatele numeroaselor studii care
monitorizeaza sensibilitatea bacteriilor la
antibioticele autorizate clinic, au condus la
gruparea bacteriilor , in functie de nivelul de
alerta internationala relationat cu cresterea
rezistentei astfel:
1. Nivel maxim :-Clostridium difficile resistant la
carbapeneme
-Neisseria gonorhoeae rezistent
la cefalosporine, tetracicline si azitromicina.
2. Nivel mare: -Staphylococcus aureus rezistent
la meticilina (MRSA)
-Pseudomonas aeruginosa rezistent
la vancomicina
-Specii de Salmonella , Shigela,etc
multirezistente

3.Nivel mediu:- Staphylococcus aureus rezistent

la vancomicina, eritromicina ,clindamicina
 Majoritatea infectiilor cu bacterii rezistente la
antibiotice sunt infectii intraspitalicesti sau
nosocomiale.
Infecţiile nosocomiale reprezintă infecţiile
dobândite în spitale.
Termenul „infecţii asociate asistenţei medicale”
este preferat acum, deoarece cuprinde nu numai
infecţiile dobândite în spitale, dar şi în alte
instituţii ale sistemului de sănătate, de exemplu
instituţii de îngrijire pe durată lungă, azile,
îngrijire la domiciliu, etc
 Trebuie evidentiate cateva caracteristici ale
bacteriilor:
Bacteriile au rezistenţă la antibiotice când
anumite antibiotice şi-au pierdut capacitatea
de a omorî sau de a împiedica creşterea
acestora.
Unele bacterii sunt rezistente în mod natural la
anumite antibiotice (rezistenţă intrinsecă sau
înnăscută).
Toate bacteriile rezistente supravieţuiesc în
prezenţa antibioticelor şi continuă să crească
şi să se multiplice cauzând prelungirea bolii
sau chiar decesul.
Infecţiile cauzate de bacteriile rezistente la
antibiotice pot necesita mai multă îngrijire, şi de
asemenea, antibiotice alternative mai scumpe
care pot genera efecte secundare mai grave.
De asemenea, tratamentul pentru bacteriile
rezistente la antibiotice poate necesita
antibiotice intravenoase administrate în spitale
în loc de antibiotice administrate oral care pot fi
luate de pacienţi acasă.
Odată instalate la o persoană, bacteriile
rezistente la antibiotice se pot răspândi la o
altă persoană şi pot cauza un consum ridicat
de antibiotice într-o populaţie (spital sau
comunitate) favorizănd puternic o astfel de
răspândire.
Ingrijorator este faptul ca un numar tot mai
mare de tulpini rezistente au putut fi identificate
si in cazul infectiilor intracomunitare.
Infectiile nosocomiale sunt infectii bacteriene
in proportie de 90%
 La nivel European ,acestea prezinta o rata de
incidenta de 7,1% ,iar in tarile in curs de
dezvoltare au o incidenta de 15%
Cei mai susceptibili la infectiile
intraspitalicesti sunt pacientii care urmeaza o
terapie anticanceroasa, pacienti supusi unor
interventii chirurgicale complexe, pacientii cu
poliartrita reumatoida sau alte afectiuni
autoimune.
Antibioticele se numara printre cele mai
prescrise medicamente la nivel mondial.
 Dintre principalii factori implicati in aparitia
rezistentei la antibiotice trebuie mentionati:
Cand se prescriu sau se elibereaza antibiotice
pentru tratarea simptomelor care nu sunt
consecinta infectiilor bacteriene.
 Exista o legatura directa intre utilizarea
irationala de antibiotice si aparitia tulpinilor
bacteriene rezistente,manifestata prin
mecanisme specifice.
 Antibioticele distrug doar bacteriile sensibile,
cele care dezvolta rezistenta se reproduc in
continuare
Cand se administreaza antibiotic fara o
antibiograma prealabila.
Cand antibioticul se prescrie pe o perioada prea
scurta sau prea lunga de timp.
Lipsa de educatie sanitara a populatiei.
Pacientii ,chiar daca provin din tari cu nivel mai
ridicat de dezvoltare ,nu percep rezistenta
bacteriana ca fiind o problema reala de
sanatate,ei considera ca trebuie sa existe solutii
suplimentare .
O alta perceptie gresita este aceea ca se
considera ca pacientul este rezistent si nu
bacteria.
Utilizarae excesiva a antibioticelor de uz uman
pentru a impiedica aparitia infectiilor la
animalele destinate alimentatiei publice.
Utilizarea abuziva a antibioticelor in industria
alimentara fie in scop profilactic fie pentru
promovarea cresterii animalelor a atins cote care
pot pune in pericol, atat viata oamenilor cat si a
animalelor.
Din date statistice rezulta ca 75% din consumul
anual de antibiotice din UE si SUA au fost
directionate in acest domeniu in anii 2000.
 Astfel ca urmare a mai multor studii si
rapoarte publicate de oamenii de stiinta, un
numar important de state au renuntat treptat la
utilizarea promotorilor de crestere, iar in anul
2003 a fost adoptata o directiva de stopare a
utilizarii acestora.
Incepand cu 2006 ,utilizarea antimicrobienelor
ca promotori de crestere in productia animala a
fost interzisa in Uniunea Europeana.
Sa nu uitam ca aproximativ 50 % dintre
antibioticele prescrise ,fie nu sunt necesare ,fie
nu sunt eficiente pentru infectia in cauza.
 Selectarea de tulpini rezistente la antibiotice
este de cele mai multe ori consecinta utilizarii
nerationale a antibioticelor
Inca din anii 1940-1945, A Fleming, atragea
atentia asupra utilizarii gresite a antibioticelor,
care ar putea duce la aparitia formelor rezistente.
Observatiile acestuia veneau la 20 de ani de la
descoperirea penicilinei .
Primele cazuri de germeni rezistenti la
antibiotic au fost semnalate in perioada anilor
1960-1970
 Societatea Americana de Boli Infectioase
atrage atentia asupra unui grup de bacterii
denumite “patogenii ESKAPE “care sunt:
-Enterococcus faecalis si faecium
-Staphylococcus aureus
-Klebsiella pneumonia
-Acinetobacter baumannii
-Pseudomonas aeruginosa
-Enterobacter
Aceste bacterii produc majoritatea infectiilor
nosocomiale in SUA si prezinta numeroase
tulpini rezistente la antibiotic.
 Raportul OMS din 2014, cu privire la situatia
rezistentei bacteriene la antibiotice la nivel
mondial, arata ca infectiile cu bacterii Gram-
pozitive rezistente la antibiotic sunt responsabile
de majoritatea deceselor de origine bacteriana.
Dintre bacteriile Gram-pozitive rezistente la
antibiotice , cele mai incriminate de infectii
grave sunt:
1.Staphylococcus aureus –rezistent la
vancomicina (VRSA)
2.Staphylococcus aureus- rezistent la
meticilina (MRSA)
 Se estimeaza ca 60% dintre oameni sunt
purtatori tranzitorii ai bacteriei iar 20% sunt
purtatori permanenti.
In SUA dar si la nivel European ,se estimeaza
ca anual MRSA cauzeaza peste 80.000 de infectii
; aproximativ 60-89% sunt nosocomiale
,determinand 11.285 decese/an mai mult decat
SIDA/HIV impreuna.
In Romania 56% dintre infectiile cu S. aureus
au inclus tulpini rezistente la meticilina.
 3.Enterococcus –rezistent la vancomicina
(VRE)
Cel mai frecvent, speciile de Enterococcus
produc infectii urinare ,infectii mixte pelviene ,
infectii ale plagilor ,etc
Enterococii prezinta o rata de dezvoltarea a
rezistentei la aminoglicozide (gentamicina) de
29% la nivel European iar in Romania este de
76%.
 4.Streptococcus pneumonia- rezistent la
penicilina
S.pneumoniae este o bacterie anaeroba fiind
un patogen oportunist care poate coloniza tractul
respirator ,fiind cauza principala a pneumoniei
bacteriene.
De asemenea poate produce otite medii
,sinuzite,meningite,infectii digestive sau genitale.
In SUA se inregistreaza 1,2 milioane de infectii
cu S.pneumoniae rezistente la antibiotic care duc
la aprox. 7000 de decese/anual.
 In Romania , infectiile cu S.pneumoniae contin
tulpini rezistente la penicilina (46%), la
macrolide (38%) si rezistenta incrucisata
penicilina-macrolide(38%).
Recent au fost identificate tulpini rezistente la
levofloxacina, o fluorochinolona de generatia 3.
5.Clostridium difficile –multirezistent la
antibiotic.
Este o bacterie anaeroba, un patogen
oportunist si sporulat.
Infectiile cu C. difficile pot aparea in
comunitate ,dar de cele mai multe ori sunt
inregistrate in spital.
 De mentionat este faptul ca sporii sunt
rezistenti la caldura , Ph ,dar si la dezinfectantii
pe baza de alcool.
Acestia pot fi transportati de personalul
medical pe halate,instrumentar sau pot ajunge la
pacienti prin aer.
Studiile arata ca pacientii spitalizati mai mult
de 4 saptamani prezinta un risc de 50% de a fi
infectati cu C difficile.
Tulpini rezistente au aparut si datorita utilizarii
excesive a beta-lactaminelor, profilactic in
inteventiile chirurgicale. In present ,utilizarea
acestor antibiotice este permisa doar la
pacientii cu factori de risc.
 Infectiile cu Clostridium reprezinta o
consecinta directa a utilizarii antibioticelor.
C. difficile produce o enterotoxina (toxina A) si
o citotoxina (toxinaB) care produce colita cu
diaree, dar si complicatii care pot pune viata
pacientilor in pericol.
6.Mycobacterium tuberculosis, este o
bacterie patogena responsabila de aparitia
tuberculozei.
Se pare ca aceasta bacterie a evoluat alaturi
de specia umana si se estimeaza ca intr-o forma
latenta este prezenta la o treime din populatia
globului.
 La nivel mondial M. tuberculosis determina 8.6
milioane de cazuri noi de tuberculoza si 1.3
milioane de decese anual,in principal in tarile in
curs de dezvoltare.

In 2012 au fost identificate peste 40.000 de

cazuri de infectii multi–rezistente , 9,6 % fiind
infectii care nu raspund nici la fluorochinolone si
nici la aminoglicozide.
 Principalele bacterii Gram-negative care
produc infectii grave sunt tulpini multi- sau pan-
rezistente la antibiotice cum ar fi:
1.Escherichia coli , o bacterie aeroba
,facultative anaeroba care face parte din
fiziologia colonului, dar care are si tulpini
patogene.
Tulpinile patogene pot produce toxine cu
potential letal cum este verotoxina
enterohemoragica (toxina Shiga-like) care
produce sindromul hemolitic-uremic si
insuficienta renala.
 E.coli este frecvent asociata cu infectiile
urinare,fie nosocomiale.
In Europa au fost identificate tulpini
producatoare de beta-lactamaze rezistente la
aminopeniciline si beta-lactamaze cu spectru
extins .
In Romania ,dintre infectiile cu E.coli raportate
30% includeau tulpini rezistente la
cefalosporinele de generatia 3 si fluorochinolone,
dar si rezistenta incrucisata la beta-lactamine si
aminoglicozide(14%)
 2.Klebsiella pneumonia, este o bacterie
anaeroba,in principal un patoge oportunist, care
produce atat infectii nosocomiale cat si intra-
comunitare.
Ea apare in special la persoanele cu un sistem
imunitar deficitar
K pneumonia a dezvoltat tulpini multire-
zistente la antibiotic.
 Raportul rezistentei in Europa versus Romania
a K.pneumoniae la urmatoarele clase :

Antibiotic Europa Romania

-aminoglicozide 23, 1% 67,3%
-fluorochinolone 27,4% 66,5%
-beta-lactamine 28% 73,8%
-tulpini multi-rezistente 19,6% 56%
 3.Salmonella non-typhy, un patogen zoonotic
care produce gastroenterita manifestata prin
diaree,febra, dureri abdominale.
Ea poate fi contactata prin consumul de apa
contaminata sau alimente contaminate.
Ea poate fi tratata cu ceftriaxone sau
ciprofloxacina si aproximativ 6% prezinta tulpini
rezistente la antibiotic.
 4.Salmonella typhy este o bacterie aeroba
care produce febra tifoida .
Bacteria poate fi transmisa prin alimente sau
apa contaminata si este raspandita in tarile in
curs de dezvoltare.
La nivel mondial se inregistreaza aproximativ
21,7 milioane de cazuri de infectii pe an .
Infectia se trateaza in mod normal cu
ceftriaxone,azitromicina si ciprofloxacina.
Dintre acestea 67% sunt infectii cu tulpini
rezistente la antibiotice in special la
ciprofloxacina.
 5.Pseudomonas aeruginosa,este un agent
oportunist, facultataiv anaerob care reprezinta
cea mai frecventa cauza a infectiilor pulmonare
la pacientii cu fibroza chistica.
Este frecvent asociata infectiilor nosocomiale
putand produce pneumonie, septicemie,infectii
urinare sau ale plagilor la pacientii spitalizati.
Este o bacterie extrem de rezistenta putand
supravietui si in combustibilul avioanelor.
 Incidenta rezistentei la diverse antibiotice ale
bacteriei P. aeruginosa arata astfel:
Antibiotic Europa Romania
-piperacicilina si tazobactam 16.9% 62,2%
-ceftazidina 13,1% 50,1%
-fluorochinolone 19,4% 55,4%
-aminoglicozide 14,8% 63,4%
-tulpini multirezistente 13,3% 63,4%
 In Romania ,rapoartele Retelei Europene de
Supraveghere a Rezistentei Antimicrobiene prezenta in
anul 2016 prezenta urmatoarea situatie:

K.pneumoniae rezistent la carbapeneme – 35,9% ,locul 3 in UE

P.aeruginosa rezistent carbapeneme - 52% locul 1 in UE
S. pneumonia -rezistent eritromicina -39% locul 3 in UE
-rezistent penicilina -41,4% locul 1 in UE
s. aureus rezistent meticilina(MRSA) -50,5% locul 1 in UE
De ce sunt unele ţări mai afectate decât altele?

Există multe motive pentru ratele diferite de

rezistenţă şi printre acestea se numără utilizarea
nerationala a antibioticelor, bolile asociate,
calitatea îngrijirii spitaliceşti, ratele de imunizare
şi factorii sociali.
Nu se poate determina întotdeauna proporţia
de infecţii rezistente cauzate de un singur factor.
 Datele de la Sistemul european de
supraveghere a rezistenţei la antibiotice arată că
există o pantă nord-sud cu rate scăzute în ţările
scandinave şi Olanda şi rate ridicate în Europa de
Sud.

Ţările cu rate mai mici de rezistenţă ,utilizează

în general, mai puţine antibiotice, în timp ce
ţările cu rate de rezistenţă mai ridicate la
antibiotice utilizează mai multe antibiotice.