Odata cu descoperirea penicilinei in 1928 si introducerea antibioticelor in terapie ,acest fapt a revolutionat medicina, permitand salvarea a nenumarate vieti .
Dezvoltarea lor a culminat in “epoca de aur a
antibioticelor” din perioada anilor 1940-1970,cand au fost introduse in terapie majoritatea claselor de antibacteriene de astazi. Dupa aceasta perioada , descoperirea de noi molecule a intrat in regres, descoperirea noilor reprezentanti bazandu-se cel mai ades pe modificari structurale aduse formelor existente.
Cronologia descoperirii antibacterienelor arata
astfel: In intervalul 1921 -1940 au aparut: -1928 Peniciline -1932 Sulfonamide In intervalul 1941- 1970 au fost descoperite: 1943 Aminoglicozide; Bacitracina 1945 Tetraciclina 1946 Nitrofurani 1947 Polimixine 1948 Cefalosporina 1952 Macrolide 1955 Cicloserina, Novobiocina 1957 Rifampicina 1961 Trimetoprim 1962 Chinolone, Lincosamide 1969 Fosfomicina In intervalul 1971- 2000 au aparut: 1976 Carbapeneme 1979 Monobactame 2000 Oxazolidone
In intervalul 2000- 2019 considerata epoca
antibioticelor de spectru ingust au aparut: 2003 Lipopeptide 2007 Pleuromutiline 2012 Bedaquilina,Perclozona 2014 Delamanid In mod ideal, cercetarea in domeniul dezvoltarii de antibiotice noi ,are ca obiectiv principal descoperirea unor molecule cu spectru ingust , care sa prezinte un profil structural nou si cu mecanisme de actiune diferit de cele cunoscute . In perioada 1990- 2015, majoritatea moleculelor autorizate au fost reprezentanti ai unor clase cunoscute cum ar fi fluorochinolonele,cefalosporinele si carbapenemele cu proprietati biofarmaceutice optimizate dar la care in timp, rezistenta bacteriilor a inceput sa creasca. Analiza specialistilor din ultimii ani conduce la concluzia ca cercetarea de noi antibiotice din ultimii ani se afla in regres. Este relevant faptul ca din 2000 pana acum au fost descoperite doar doua noi clase structurale de antibiotice. Este vorba de clasa oxazolidinonelor ( LINEZOLID autorizat in 2000) si clasa pleuromutilinelor (RATAPAMULINA autorizat in 2007). Pleuromutilinele au fost izolate din ciuperca Pleurotus mutillius inca din anii 1950, Ratapamulina fiind un derivate de semisinteza. Printre cauzele care au condus la dezvoltarea si autorizarea unui numar mic de antibiotice antibacteriene noi dupa anul 2000 pot fi enumerate: -Profitabilitatea mai mica a companiilor farma comparativ cu clasele de medicamente din boli cronice cu incidenta mare (cancer, diabet, osteoporoza,boli cardiovasculare,etc) -Restrictionarea prescrierii -Costurile studiilor clinice de faza 3 foarte mari -Riscul de instalare progresiva a rezistentei. Printre solutiile de stimulare a cercetarii din domeniul antibioticelor sunt propuse:
-O finantare mai buna a cercetarii
fundamentale -Investitii mai mari in cercetarea aplicativa prin parteneriate cu guverne sau firme private. -Simplificarea protocoalelor studiilor clinice -Extinderea perioadei dreptului de patent Astfel in SUA a fost lansata in anul 2011 campania “bad bugs need drugs”care urmareste autorizarea a cel putin 10 noi molecule de antibiotice pana in 2020. Din 2013 doar patru companii farmaceutice majore au mai pastrat departamentul de cercetare –dezvoltare de antibiotice. Din pacate s-a constatat ca ritmul de dezvoltarea a rezistentei bacteriene a depasit ritmul de introducere in terapie a unor antibiotice noi. Dezvoltarea de noi antibacteriene este esentiala pentru contracararea rezistentei bacteriene. Este importanta adoptarea unor directii noi de cercetare care vizeaza: 1.Descoperirea de molecule cu structuri originale si mecanisme noi de actiune , care actioneaza asupra unor tinte bacteriene noi. 2. Dezvoltarea de compusi care influenteaza mecanismele implicate in aparitia rezistentei si potentatori ai actiunii antibioticelor (ex: inhibarea beta-lactamazelor) 3. Dezvoltarea de compusi antivirulenti 4. Influenta rezervorului de gene pentru rezistenta bacteriilor la antibiotice. 5.Dezvoltarea de medicamente biologice (vaccinuri) In secolul XXI ,au fost autorizate pentru tratamentul infectiilor : -29 de noi antibiotice -2 combinatii intre cefalosporine + betalactamaze -o asociere intre carbapenema + inhibitor de betalactamaza Antibioticele cu nucleu betalactamic ( batalactamine) reprezinta una dintre cele mai reprezentative clase de antibiotice si care are cei mai multi compusi autorizati. De-a lungul timpului ,bacteriile au dezvoltat rezistenta bacteriana la aceasta clasa prin secretia de betalactamaze sau prin modificarea enzimelor tinta. In ciuda acestora , aceasta clasa ramane inca intens utilizata , in special in asociere cu inhibitorii de betalactamaze. Cefalosporinele sunt antibiotice bactericide care reprezinta aproximativ 50% din toate betalactaminele disponibile. Ele sunt clasificate in 5 generatii, pe baza spectrului de activitate si in concordanta cu ordinea cronologica in care au fost descoperite. De mentionat este faptul ca spectrul lor de actiune a suferit o extindere semnificativa pe bacteriile gram-negative. In ultima perioada au fost autorizate 3 cefalosporine de generatia 5 si doua noi combinatii CEFTOBIPROLUL ( ZEVTERA 500 mg), autorizat in 2008 si este utilizat sub forma de promedicament, ceftobiprol medocaril. PROMEDICAMENTUL = Substanta medicamentoasa al carei principiu de activare are nevoie sa fie transformat de catre enzimele situate in celule (ale ficatului, indeosebi) pentru a avea o actiune terapeutica eficace. Zevtera se utilizeaza parenteral in tratamentul pneumoniilor intraspitalicesti si comunitare si in tratamentul infectiilor pielii si a tesuturilor moi. CEFTAROLINA FOSAMIL (ZINFORO 600mg) este tot un promedicament autorizat in 2010, are ca metabolit activ ceftarolina, foarte activ pe bacteriile gram-negative . Este indicat in tratamentul pneumoniei comunitare dobandite si a infectiilor complicate ale pielii si tesuturilor noi. Este disponibil doar sub forma de preparate pentru administrare parenterala . Poate fi asociata cu avibactamul pentru extinderea spectrului de actiune (pe bacterii care secreta betalactamaze capabile sa inactiveze ceftarolina) CEFTOLOZAN+TAZOBACTAM ( ZERBAXA contine :ceftolozan 1g/tazobactam 0,5mg ) , autorizat in 2014 pentru tratamentul parenteral al -infectiilor urinare complicate , -infectii intraabdominale complicate ( asociere cu metronidazol), -in terapia pneumoniei nosocomiale, inclusiv la pacientii aflati sub ventilatie asistata. Este disponibil doar sub forma farmaceutica de uz parenteral. CEFTAZIDIMA + AVIBACTAM (ZAFICEFTA contine: 2g ceftazidima/0,5 g avibactama),este o asociere fixa dintre o cefalosporina de generatia 3 si un inhibitor de betalactamaza de generatie noua(avibactam) Acest medicament a fost introdus in terapie in 2015 pentru tratamentul : -infectiilor intraabdominale complicate (asociat cu metronidazol) - pneumoniei nosocomiale - in terapia infectiilor cauzate de bacterii gram- negative - si in general la pacientii la care optiunile terapeutice sunt limitate. Carbapenemele sunt considerate betalactaminele cu cel mai larg spectru de activitate avand activitate antibacteriana foarte buna atat pe bacterii gram-pozitive cat si pe gram-negative. Majoritatea reprezentantilor se administreaza parenteral si sunt considerate “antibiotice de rezerva”,fiind utilizati in tratamentul infectiilor complicate ,refractare la alte antibacteriene. Au fost autorizate doar in cateva tari (ex : Biapenemul, Tebipenemul autorizate in Japonia), Doripenemul (autorizat in SUA si Japonia ) In Europa regasim: ERTAPENEMUL (INVANZ 1g ) autorizat in 2002 pentru tratamentul infectiilor `: -genito-urinare, -intraabdominale ale pielii si tesuturilor moi. -pneumonia comunitara Se administreaza intravenos sau intramuscular avand un spectru larg de actiune ,fiind activ pe bacterii anaerobe. MEROPENEM + VABORBACTAM (VALBOREM contine 1g de meropenem/1g vaborbactam) Vaborbactamul este un derivate de acid baronic ,inhibitor de betalactamaze cu spectru larg , care potenteaza activitatea meropenemului asupra bacteriilor gram-negative si in special asupra enterobacteriilor. Valboremul de utilizeaza pe cale parenterala in tratamentul infectiilor urinare si abdominale complicate , al pneumoniilor bacteriene nosocomiale si in general in cazul pacientilor cu optiuni terapeutice limitate. Chinolonele si fluorochinolonele reprezinta o clasa de antibiotice de sinteza care au cunoscut o dezvoltare remarcabila dupa 1990 ca numar de reprezentanti autorizati. Dupa 2000 au fost introduse in terapie 7 molecule noi Majoritatea derivatilor au un spectru larg de activitate ,cu numeroase aplicatii terapeutice din sfera ORL, broncho-pulmonare, ale pielii,ale tesuturilor moi,osteao-articulare,digestive, urinare ,TBC Din pacate din cele 7 molecule autorizate nici unul nu se regaseste in Europa . In Japonia au fost autorizate: SITAFLOXACINA – 2008 pentru tratarea pneumoniei si a infectiilor respiratorii ANTOFLOXACINA -2008 pentru tratarea bronsitelor acute si a infectiilor urinare OZENOXACINA –autorizata in 2015 in Japonia si 2017 in Canada ,SUA sub forma de crema 1% pentru tratamentul acneei vulgare In SUA au fost autorizare de FDA urmatoarele chinolone: BESIFLOXACINA ( BESIVANCE colir )- 2009 in tratarea conjunctivitelor FINAFLOXACINA -2014 in tratarea otitelor externe DELAFLOXACINA –2017 ,o fluorochinolona de generatia 4 folosita tratamentul infectiilor acute ale pielii NEMONOXACINA este o chinolona nefluorurata introdusa in terapie in 2016 in Taiwan, China,Turcia ,Rusia si America de Sud pentru tratarea pneumoniei bacteriene intracomunitare. De remarcat ca in Europa nu au fost autorizate (exceptia Nemofloxacina in Turcia) nici una din noile molecule ale acestei clase desi statisticile arata o crestere foarte ridicata a rezistentei bacteriene la aceasta clasa de antibiotice Este de remarcat si spectrul destul de ingust de indicatii al acestor noi molecule. Antibioticele glicopeptidice se remarca prin activitate ridicata asupra bacteriilor gram- pozitive (stafilococi, enterococi). Primul reprezentant autorizat a fost Vancomicina urmat de Teicoplanina. Dupa 2001 au fost autorizate 3 molecule noi: 1.TELAVANCINA (VIBATIV de 250mg si 750 mg pulb sol inj) , un derivat semisintetic al vancomicinei, autorizat in 2009 si utilizat in infectii stafilococice grave ale pielii si pentru tratamentul pneumoniei nosocomiale. Este eficient si in tratamentul osteomielitei si in infectiile de la nivelul articulatiilor protezate. 2.DALBAVANCINA (XYDALBA 500mg pulb sol inj) este un derivate de teicoplanina de uz parenteral autorizat in 2014 si utilizat in tratamentul infectiilor pielii si a tesuturilor moi Se foloseste “off-label “ si in infectii produse de S.aureus 3.ORITAVANCINA (ORBACTIV 400mg pulb pt sol inj) autorizat in 2014 este folosit tot in infectiile pielii si ale tesuturilor moi. Dintre cele trei molecule autorizare in Europa la noi a fost autorizat deocamdata doar Xydalba de 500mg Macrolidele antibacteriene reprezinta un grup de antibiotice cu spectru care include atat bacterii gram-pozitive cat si gram-negative. Deoarece utilizarea extensiva a macrolidelor a dus la selectia de stafilococi si pneumococci rezistenti la reprezentantii mai vechi (eritromicina si claritromicina), au fost dezvoltate noi antibiotice apartinand unor subclase noi numite macrolide pentaenice si ketolide. Ketolidele sunt analogi structurali ai eritromicinei, cu o stabilitate gastrica crescuta si o acumulare intracelulara ridicata. FLIDAXOMICINA ( DIFLICLIR 200mg comprimate ) este indicat la adulţi pentru tratamentul infecţiilor cu Clostridium difficile ca alternativa la vancomicina sau metronidazol, la pacientii cu varsta peste 18 ani. Este un medicament autorizat atat de EMA cat si de ANM Tetraciclinele reprezinta un grup de antibiotice descoperite in urma cu peste 70 de ani caracterizate de un spectru ultralarg. Descoperirile din ultimii ani a dus la obtinerea a 4 noi analogi ai tetraciclinelor cu activitate si asupra bacteriilor rezistente la tetraciclinele de generatie mai veche . TIGECICLINA 50mg a fost autorizata in 2005 sub forma de uz parenteral si utilizata in tratamentul unei game largi de boli infectioase inclusiv a pneumoniei intraabdominale complicate. ERAVACICLINA ( XERAVA 50mg) are aceleasi indicatii ca si tigeciclina ,in prezent aflandu-se in dezvoltare si o forma de administrare pe cale orala. In acest moment la noi exista pe piata doar Tigeciclina si din pacate ca si tetraciclinele de generatie veche ,cele noi pastreaza aceleasi reactii adverse si contraindicatii caracteristice clasei. Oxazolidonele reprezinta o clasa de sinteza mai recent descoperite. Primul reprezentant autorizat a fost Linezolidul (Zyvoxid ) aparut in 2000 si utilizat in infectiile severe de la nivel pulmonar sau al pielii. TEDIZOLID ( SIVEXTRO 200mg) este o oxazolidona de generatia II autorizat in 2014 pentru tratamentul infectiilor pielii si ale tesuturilor moi cauzate de S aureus. Prezinta avantajul ca este activa si pe bacterii atipice ( Clamydia sp ) sau unele specii de Mycobacterium tuberculosis. Are un timp de injumatatire lung ( 12 ore) ,fapt ce permite administrarea intr-o singura doza zilnica. De asemenea , tedizolidul are o durata mai scurta de tratament ( 6 zile ) comparativ cu linezolidul (10-14 zile) In Romania sunt autorizate ambii reprezentanti. Aceasta clasa structurala este una extrem de promitatoare , o serie de noi molecule aflandu-se acum in dezvoltare clinica cum ar fi : sutezolid, posizolid, cadazolid, radezolid , ranbezolid. In prezent se afla in dezvoltare clinica de faza 1-3 peste 40 de molecule noi de antibacteriene , apartinand unor clase structurale cunoscute ( betalactamine,oxazolidinine, chinolone ) sau cu profiluri structural inovative dar si combinatii noi ale unor antibiotice autorizate deja in terapie . Din pacate rata de success privind autorizarea antibioticelor este foarte scazuta doar 1 din 5 molecule aflate in studii clinice ajung sa fie aprobate. Antibacterienele aflate in acest moment in dezvoltare clinica sunt insuficiente pentru a contracara fenomenul alarmant de rezistenta bacteriana,fiind necesara o intensificare a cercetarilor si a investitiilor pentru descoperirea de noi antibiotice din clase structural inovative si identificarea de noi tinte de actiune.