Sunteți pe pagina 1din 17

Metode de cercetare în psihologia

educației,
partea I
Tebeanu Ana Voichița

1
Outline pentru primele module- suport de curs

Partea I
Introducere în metodele de cercetare
Introducere în metode non-experimentale
Metode observaționale
Observația naturalistă
Observarea participantului
Observații controlate
Înregistrarea și interpretarea datelor din studii observaționale
Analiza de conținut

.....................................................................................................................
Partea II
Studii de caz
Realizarea unui studiu de caz
Interviuri
Cercetări corelaționale
Utilizări comune ale metodei corelaționale

Metoda experimentală
Experimente de laborator
Experimente de teren
Experimente naturale și cvasi-experimente
Experimente naturale
Cvasi-experimente

Partea III
Experimentul ca situație socială
Bias-ul experimentatorului
Așteptările participanților și caracteristicile cererii
Reducerea bias-ului

2
Metodele de cercetare în Psihologia Educației

Termenul metodă provine din grecescul methodos, care înseamnă drum, cale.
Prin urmare, sub aspect etimologic, metoda se poate defini ca fiind calea ce
trebuie urmată în procesul cunoaşterii în vederea descoperirii adevărului.

Există o clasificare a acestor metode, după mai multe criterii.

1. După modul de relaţionare cu subiectul, există metode directe (experimentul,


convorbirea) şi metode indirecte (ancheta).

2. După gradul de intervenţie a cercetătorului, există metode active, cînd


cercetătorul intervine direct pentru a provoca un fenomen (experimentul), şi
metode pasive, cînd cercetătorul urmăreşte identificarea unor fenomene sau
aspecte pe fondul comportamental general al subiectului (observaţia, metoda
biografică).

3. După natura dinamicii procesului studiat, există metode constatative, în


cadrul cărora se urmăreşte determinarea stării fenomenului sau procesului psihic
la un moment dat şi metode dinamice formative, în cadrul cărora se urmăreşte
aducerea fenomenelor sau proceselor la o stare nouă, considerată superioară.

4. După natura conţinutului investigaţiei, există metode de investigare şi


recoltare de date, şi metode de prelucrare şi interpretare a datelor.

1. Metoda observaţiei

Această metodă este proprie tuturor domeniilor cunoaşterii ştiinţifice, fiind larg
folosită în biologie, sociologie, antropologie. Este prima metodă folosită de
psihologie ca știință emergentă din filosofie. În psihologie, obiectul metodei
observaţiei este individul, sub aspectul stării şi modificărilor lui
comportamentale.

Se disting două forme principale de observaţie: spontană, care are caracter


episodic, situaţional, şi organizată, sistematică. În cercetarea ştiinţifică se
foloseşte observaţia organizată, care se subordonează schemei logice a
cunoaşterii ştiinţifice: se raportează la un obiect concret, se subordonează

3
întotdeauna unei ipoteze, se desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp, datele
obţinute se înregistrează cu fidelitate, iar prelucrarea lor se face în special prin
raportare la anumite criterii. Totuși, nu vom da la o parte niciodată total
observația spontană. Ea are rolul de a o pregăti pe cea sistematică.

Intro

Ce face cercetarea psihologică atât de dificilă de realizat? Practic, lucrul pe care


încercăm să îl studiem (psihicul uman) nu este disponibil pentru observare
directă.

Nu puteți deschide capul unei persoane și să vă uitați în interior pentru a afla


despre emoții, motivații, procese de gândire sau tulburări. În schimb, observăm
comportamentul și îl folosim pentru a face inferențe despre părțile care nu pot fi
observate.

Un tip de observație comportamentală este de a întreba oamenii ce gândesc sau


de ce fac ceea ce fac. Unele cercetări psihologice se conduc folosind această
tehnică. O problemă cu această abordare este că oamenii de multe ori nu știu de
ce fac ceea ce fac sau cum fac ceea ce fac. Uneori, oamenii știu de ce fac ceea
ce fac, dar presiunile sociale îi fac să se inconfortabil ca să își recunoască
adevărata motivație, așa că mint când sunt întrebați.

Când ne îngrijorează faptul că întrebatul oamenilor despre activitatea


psihologică nu va produce informații utile, putem observa comportamentul lor
și îl putem folosi pentru a deduce motivațiile lor de bază. Cel mai simplu mod
de a face acest lucru este de a utiliza o tehnică numită observație naturalistă.
Vom detalia acest tip de observație mai târziu. Practic, observați ce se întâmplă
într-o situație fără ca participanții să știe că sunt observați. Observatorul nu
intervine în niciun fel în situație. Dacă sunteți un observator foarte atent al
comportamentului uman și înregistrați toate evenimentele care au loc, este
posibil să puteți descoperi relații care sugerează funcționarea variabilelor
psihologice subiacente. Pentru aceasta aveți însă nevoie de antrenament,
răbdare, diplomație, training adecvat. Și desigur, motivație pentru a realiza acest
lucru.

Un lucru la care trebuie să fiți atent atunci când colectați observații este să nu
interferați cu situația. Când interveniți, nu mai puteți fi siguri că
comportamentul pe care îl observați este același cu comportamentul care ar fi
prezent în mod normal. Trecerea liniei de la observarea naturalistă la
participarea la eveniment poate face dificilă interpretarea rezultatelor.

4
Ce putem învăța din observație? Principalul lucru este că putem descoperi relații
care există între comportamente și variabilele de mediu. Putem face declarații
de genul că, dacă se întâmplă acest eveniment X, este posibil ca o persoană să
răspundă în acest fel Y. Nu putem spune că un anumit eveniment de mediu va
provoca un anumit comportament. Pentru a face declarații de tip cauză-efect va
fi nevoie de un experiment. De asemenea, nu putem spune sigur că oamenii vor
avea o reacție psihologică specială la un anumit eveniment de mediu. Totuși, pe
baza comportamentului lor, putem deduce ceva despre starea lor mentală care a
dus la comportament.

Dar de ce?....Motivații și poziționări

De ce am face cercetare de tip observațional? Există trei motivații principale:

1. Pentru a afla dacă există relații. Cercetarea de tip observațional necesită o


pregătire atentă și poate fi dificil de realizat, dar este mai simplă în anumite
privințe decât efectuarea de sondaje sau experimente. Înainte de a investi timp și
resurse într-un proiect pentru a afla de ce oamenii răspund în anumite moduri la
anumite evenimente, este întotdeauna o idee bună să aflați dacă există o relație
care trebuie studiată. În plus, vă obișnuiți cu mediul și cu participanții.

2. Pentru că design-urile observaționale sunt mai naturale. Nimic nu poate fi


mai puțin intruziv decât observația naturalistă. Cercetătorii folosesc tehnici de
observație pentru a evita reactivitatea participanților (oamenii acționează diferit
pentru că știu că sunt observați). Această problemă ar putea fi mai gravă în
psihologie decât în alte științe, deoarece oamenii pe care îi observăm iau uneori
decizii conștiente de a-și schimba comportamentul atunci când sunt preocupați
de modul în care vor fi percepuți de cercetător. Nu e cazul la animale, dar si
acestea pot să își schimbe comportamentul in urma sesizării observatorului în
aria lor de acțiune.

3. Ca modalitate de verificare a informațiilor colectate folosind alte tehnici.


Uneori, un cercetător îi va întreba pe oameni despre comportamentul lor în
diferite situații și apoi îi va observa în aceste situații pentru a vedea dacă
raportările lor personale (self-reports) se potrivesc cu realitatea. Sau un
cercetător va confirma că comportamentul în mediul de laborator artificial este
în concordanță cu comportamentul din lumea reală.

Notă metodologică

Ca o verificare a înțelegerii dvs., ar trebui să luați în considerare cum să utilizați


cercetarea de tip observațional pentru a aborda următoarele întrebări de cercetare.

5
Prima întrebare este: Ce va influența decizia oamenilor de a arunca gunoi? Este
important comportamentul altora? Este importantă cantitatea de gunoi aflat deja în
mediu? Puteți măsura efectele acestor variabile folosind observația naturalistă, sau ar
fi necesar să interveniți și să creați un anumit mediu pentru investigație? Cum
afectează alegerile dvs. validitatea internă și externă? Pentru a vedea cum cercetătorii
au abordat aceste probleme, verificați Cialdini, Reno și Kallgren (1990)1.

A doua întrebare este: Un indicator stradal care sugerează că urcarea scărilor oferă
beneficii pentru sănătate poate crește numărul de persoane care o iau pe scări? Din
nou, această întrebare este supusă observației naturaliste sau ar trebui să interveniți?

Care sunt implicațiile valabilității interne și externe ale deciziilor dvs.?

Pentru a vedea cum cercetătorii au abordat aceste probleme cu privire la urcarea


scărilor, verificați Auweele, Boen, Schapendonk și Dornez (2005)2.

Delimitare față de metoda experimentală

În multe cazuri, poate fi mai potrivit să studiem comportamentul folosind


metode alternative experimentului: de exemplu, metodele de observație pot fi
folosite atunci când cercetătorul dorește să obțină dovezi despre comportament
într-un cadru din viața reală. Este adesea o bună practică să se utilizeze metode
non-experimentale alături de cele experimentale, astfel încât datele să fie
colectate într-o varietate de moduri.

Exemple de metode non-experimentale sunt urmaăoarele: observația, analiza de


conținut, studiul de caz, interviul și corelațiile.

Delimitare conceptuală- tehnică vs.metodă

Uneori apare o confuzie între observație ca tehnică de colectare a datelor (care


pot fi utilizata într-o serie de metode de cercetare) și metoda observațională. De
exemplu, în celebrele experimente cu păpușa „Bobo” (1963)3 ale lui Bandura4,

1
Cialdini, R. B., Reno, R. R., and Kallgren, C. A. (1990). A focus theory of normative conduct:
Recycling the concept of norms to reduce littering in public places. Journal of Personality and Social
Psychology, 58, 1015-1026. doi:10.1037/0022-3514.58.6.1015
2
Auweele, Y. V., Boen, F., Schapendonk, W., and Dornez, K. (2005). Promoting stair use among
female employees: The effects of a health sign followed by an email. Journal of Sport and Exercise Psychology,
27, 188-196.
3
Bandura, A., Ross, D. & Ross, S. A. (1963). Imitation of film-mediated aggressive models. In
Cornerstones of Psychology-Readings in the History of Psychology by R. John Huber, Cynthia Edwards and
David Henning Bownton (Eds.). Thomson Learning Inc.: Asia, pp 215-227. Și Bandura, A., Ross, D., & Ross,
S. A. (1961). Transmission of aggression through imitation of aggressive models. The Journal of Abnormal and
Social Psychology, 63(3), 575–582. https://doi.org/10.1037/h0045925; Bandura, A. (1978). Social learning
theory of aggression. Journal of Communication, 28(3), 12- 28.
4
Voi face frecvent trimiteri la teorii, idei, concepte care urmează să fie descrise în suportul de curs
pentru modulele următoare. Această abordare certifică o paradigmă specifică de înțelegere și lecturare a acestei

6
el a observat comportamentul copiilor jucându-se cu ‘Bobo’- un clovn uriaș din
plastic gonflabil. Acesta este un exemplu de tehnică de observație: cercetările
lui Bandura au folosit metoda experimentală (comparând comportamentul
copiilor care văzuseră un film al unui adult care lovea păpușa „Bobo” cu un
grup de control care nu a făcut-o), dar a folosit tehnici de observație pentru a-și
colecta date.

Cu metoda observațională, așa cum a fost de exemplu utilizată de Schaffer și


Emerson în studiul lor asupra atașamentului la copiii scoțieni (1964)5, nu există
o astfel de manipulare a unei variabile de către cercetător. Copiii au fost
observați acasă la intervale de patru săptămâni, pe măsură ce viața de familie
normală continua.

Într-un astfel de studiu cercetătorul observă comportamentul ales liber al unei


persoane sau animal și observă un comportament natural care nu este manipulat
în niciun fel.

Studiile care utilizează metoda observațională pot fi de diferite tipuri:

• observația naturalistă: observarea comportamentului în cadrul său natural.

• observația participativă: atunci când observatorul se alătură grupului studiat.

• observația controlată: atunci când cercetătorul are o anumită măsură de control


asupra mediului.

Pentru toate aceste studii, observațiile pot varia în măsura în care sunt
structurate sau nestructurate și participanții pot sau nu să știe că sunt observați.

Pe lângă faptul că este folosită ca singură tehnică în proiectele de cercetare,


studiile observaționale pot fi folosite și ca studii pilot inițiale pentru a colecta
date înainte de a concepe experimente. (De exemplu, Piaget și-a observat
proprii copii, apoi a derivat ipoteze din această lucrare care au fost explorate
experimental de el și de ceilalți colegi de echipă).

Exercițiu

Sunt următoarele exemple studii observaționale sau studii care utilizează tehnici de
observație? Dacă sunt studii observaționale, ce tip de studiu sunt acestea?

discipline, de tip "puzzle" în care fragmente de teorie aparent disparate formează, la o privire mai largă, un tot
unitar.
5
Schaffer, H., & Emerson, P. (1964). The Development of Social Attachments in Infancy. Monographs
of the Society for Research in Child Development, 29(3), 1-77. doi:10.2307/1165727

7
(a) Un student observă cât de des părinții vorbesc cu copiii lor într-un supermarket6.

(b) Un profesor stagiar se alătură diferitelor clase ca și cursant ca să observe diferite


stiluri de prelegere7.

(c) Se măsoară viteza cu care păduchii fug de lumina roșie sau albastră8.

(d) Se observă tipurile de joc pe care le manifestă copiii de trei ani într-o grădiniță
special pregătită9.

(e) Comportamentul oamenilor într-un tren este comparat atunci când o femeie e pe
punctul de a leșina sau un bărbat pare a leșina10.

Puncte de luat în considerare atunci când planificați studii observaționale

Atunci când efectuați un studiu observațional, este important să fiți atenți la


prejudecățile și bias-urile observatorului. Este mult prea ușor să vezi ceea ce te
aștepți să vezi. În psihologia educației se găsesc deseori ocazii pentru a
întreprinde astfel de studii, iar cercetătorul debutant sau inocent față de
capcanele uzuale nu e conștient de propriile sale așteptări și de modul în care
trăsăturile sale de personalitate pot influența studiul.

Acest bias poate fi evitat dacă se folosesc:

• instruirea observatorilor,

• având o listă de verificare structurată pentru înregistrarea observației,

• având cel puțin doi observatori și comparând rezultatele obținute de aceștia


(acest lucru e cunoscut sub denumirea de verificarea fidelității inter-evaluari sau
inter-observatori).

Dacă observatorii sunt conștienți de ipoteză, este foarte ușor pentru ei să


înregistreze ceea ce se așteaptă să vadă, mai degrabă decât ceea ce se întâmplă
de fapt. Pentru a controla acest aspect, cercetătorii pot alege să utilizeze
observatori care nu cunosc natura ipotezei testate sau scopul cercetării.

Atunci când efectuați un studiu observațional, trebuie să fiți clar ce anume


urmează să observați și trebuie să operaționalizați variabilele implicate, adică

6
R.observație naturalistă
7
R.observație naturalistă.
8
R. Experiment care folosește tehnica observațională
9
R. Observație controlată
10
R. Experiment care folosește tehnica observațională

8
trebuie să definiți cu exactitate ce va fi înregistrat. Nu are rost să spuneți că veți
observa „agresivitatea la copii”. Cum definiți agresiunea? Vei include
strigătele? sau doar contactul fizic? Cum veți decide dacă o împingere este
accidentală sau deliberată? Cu alte cuvinte, trebuie să definiți „operațiunile”
care constituie definiția dvs. a agresivității prin conceperea unei liste atente a
comportamentelor precise pe care le veți căuta.

Exercițiu

Cum ați putea „operaționaliza”:

1. agresiunea arătată de copiii de patru ani la o petrecere onomastică?

R. Nu este ușor! Există o serie de răspunsuri acceptabile la acest exercițiu. Punctul


important este că trebuie să definiți „agresivitatea” și să vă gândiți la un mod în care definiția
dvs. poate fi operaționalizată în comportament observabil. De exemplu, Baron (1977)11
definește agresiunea ca fiind „orice formă de comportament care este îndreptată spre scopul
de a răni sau a leza un alt organism viu motivat să evite un astfel de tratament”. Dacă v-ați
baza studiul pe această definiție, nu ați include vătămarea obiectelor neînsuflețite și s-ar putea
să nu includeți „luptele făcute în joacă (in engl. play fighting)”. (În acest din urmă caz,
persoana care este lovită este „motivată să evite un astfel de tratament”?) S-ar putea include
lovirea, împingerea etc., care este îndreptată către cineva care încearcă să o evite. De
asemenea, este posibil să nu includeți agresiunea verbală. Se încadrează acest lucru în
definiția de mai sus?

2. agresiunea arătată de pisica voastră?

R. Acest răspuns este puțin mai ușor de oferit. S-ar putea să includeți mușcăturile,
săriturile, zgârieturile etc., care vizează o altă creatură care încearcă să scape.

Următorul pas va fi să faceți un studiu pilot pentru a vedea dacă metodele


propuse de măsurare a variabilei care vă interesează funcționează efectiv în
practică. De asemenea, ar trebui să verificați fidelitatea între evaluatori în
studiul dvs. Dacă doi observatori înregistrează același eveniment folosind lista
voastră de verificare, sunt de acord aceștia cu privire la categoriile de
comportament pe care le-au văzut?

Ca și în cazul altor modele non-experimentale, nu este posibil să trageți


concluzii despre cauză și efect din studiile observaționale, deoarece cercetătorul
nu manipulează nicio variabilă.

A. Observația naturalistă

11
Baron, R.A. (1977) Human Aggression, New York: Plenum Press

9
Aici comportamentul spontan este înregistrat într-un cadru natural. Exemple pe
care le puteți întâlni sunt studiul lui Brown al dezvoltării limbajului (1973) 12,
studiul lui Robertson despre copiii din spital (1971)13 și studiile lui Goodall
despre cimpanzeii din parcul național Gombe, din Tanzania (1978)14.
Observatorul nu interferează cu, sau nu manipulează comportamentul observat.

Observațiile ar fi, în general, neparticipative (observatorul încearcă să fie


discret, astfel încât participanții să nu știe că sunt observați), dar acest lucru se
poate dovedi dificil in practică. E celebru clipul lui David Attenborough cu
gorilele – pe internet se pot găsi mai multe fragmente filmate- unde gorilele
păreau hotărâte ca el sa participe! În zilele noastre cercetătorii poate înregistra
evenimente folosind camere video, cu casetele care să fie analizate ulterior.

Avantajele observației naturaliste

• Astfel de studii au o valabilitate ecologică ridicată: se poate argumenta că


comportamentul apare doar în forma sa adevărată în medii naturale.

• Materialul poate fi colectat despre situații naturale pe care nu ar fi etic să le


proiectăm în mod deliberat (de exemplu, comportamentul copiilor atunci când
sunt separați de îngrijitorii lor).

• Observațiile naturaliste sunt instrumente de cercetare foarte utile atunci când


investighează o zonă de interes nouă.

Acestea permit generarea de ipoteze care pot fi apoi studiate experimental.

Dezavantaje ale observației naturaliste

• Este dificil de controlat variabilele care creează confuzie (confounding


variables în engl.- variabile care afectează și ele relația de cauzalitate, suficient
de puternice ca să devină de fapt variabila principală investigată) (în română s-a

12
Brown, R. (1973). Development of the first language in the human species. American Psychologist,
28(2), 97–106. https://doi.org/10.1037/h0034209
13
James Robertson & Joyce Robertson (1971) Young Children in Brief Separation, The Psychoanalytic
Study of the Child, 26:1, 264-315, DOI: 10.1080/00797308.1971.11822274
14
Jane Van Lawick-Goodall, The Behaviour of Free-living Chimpanzees in the Gombe Stream
Reserve,
Animal Behaviour Monographs, Volume 1, Part 3, 1968, Pages 161-IN12, ISSN 0066-1856,
https://doi.org/10.1016/S0066-1856(68)80003-2. Sau Jane Van Lawick-Goodall, Tool-Using in Primates and
Other Vertebrates, Editor(s): Daniel S. Lehrman, Robert A. Hinde, Evelyn Shaw, Advances in the Study of
Behavior, Academic Press, Volume 3, 1971, Pages 195-249, ISSN 0065-3454, ISBN 9780120045037,
https://doi.org/10.1016/S0065-3454(08)60157-6. Și McGrew, W., & Tutin, C. (1978). Evidence for a Social
Custom in Wild Chimpanzees? Man, 13(2), new series, 234-251. doi:10.2307/2800247.

10
încetățenit termenul de variabile parazit, dar traducerea e incorectă) (sau: alte
lucruri care se pot modifica si care ar putea afecta rezultatele).

• Dacă oamenii sau animalele își dau seama că sunt supravegheați, este posibil
să nu se comporte natural.

• Este dificil de replicat un studiu de observație naturalistă, astfel încât poate fi


dificil să se verifice fidelitatea și validitatea descoperirilor.

Ce e și cu validitatea asta? Notă metodologică

La colectarea datelor, două tipuri de valabilitate sunt importante.

Validitatea internă are legătură cu calitatea studiului.

Validitatea externă are legătură cu cât de bine se vor generaliza rezultatele la o


populație mai mare.

Adesea, aceste două tipuri de validitate concurează. Pentru a maximiza validitatea


internă, un cercetător trebuie să preia controlul asupra situației. Pentru a maximiza
validitatea externă, un cercetător va încerca să colecteze date în condiții care se
apropie de cele din lumea reală. Controlul crescut face în mod necesar condițiile mai
artificiale, afectând validitatea externă. Renunțarea la control pentru a face condițiile
mai naturale dăunează validității interne. Rețineți că cercetarea observațională
greșește în ceea ce privește faptul că maximizează validitatea externă.

• Este dificil să fii un observator obiectiv. Pentru a controla acest lucru, este
obișnuit să aveți cel puțin doi observatori și să verificați fiabilitatea între
evaluatori. Este mai ușor să faceți acest lucru dacă a fost înregistrat material pe
diferite suporturi electronice.

•Nu este posibil să se tragă concluzii despre cauză și efect, deoarece nu există o
manipulare a unei variabile independente.

•Pot apărea probleme etice:

(a) Cu oamenii: de exemplu, liniile directoare ale Societății Psihologice


Britanice afirmă că oamenii ar trebui să fie observați fără consimțământul lor
numai in situații în care s-ar putea aștepta să fie observați de străini.

(b) Cu animalele: atunci când studiază animalele, observatorii trebuie să fie


atenți să nu le deranjeze în niciun fel.

Notă etică

11
Dacă ați învățat deja despre etica cercetării15, s-ar putea să vă întrebați cum putem
observa oamenii fără permisiunea lor, având în vedere că participanții la cercetare ar
trebui să își dea consimțământul informat înainte de a începe cercetarea.

De regulă, se iau în considerare doi factori atunci când se decide dacă cercetarea
observațională este etică.

Primul are legătură cu faptul dacă observatorul este implicat în vreun fel în situație.
Atâta timp cât oamenii acționează într-un loc public și se angajează în comportamente
în care s-ar fi angajat indiferent dacă observatorul a fost prezent sau nu, de obicei se
consideră acceptabil să îi observăm.

Al doilea factor are legătură cu anonimatul. Cu condiția ca prima cerință să fie


satisfacută, dacă nu există nicio modalitate prin care un participant anume ar putea fi
identificat ca participând, observația va fi probabil acceptabilă.

B. Observația participativă

În observația participativă, cercetătorul face parte într-o oarecare măsură din


grupul de indivizi observați. Cercetătorul participă activ la situația studiată, de
ex. ca in celebrul studiu despre „schizofrenie” al lui Rosenhan (1973)16, când
opt persoane s-au prefăcut că aud voci pentru a obține internarea în spitale de
psihiatrie ca pacienți, apoi au observat comportamentul personalului; sau studiul
lui Marsh, Rosser și Harre despre comportamentul fanilor fotbalului (1978)17.

Gradul de participare poate varia:

1. un participant complet își ascunde rolul de observator și se preface că este


membru al grupului;

2. un participant în calitate de observator nu își ascunde interesul de cercetare,


ci se alătură pe deplin grupului;

3. un observator ca participant are rolul de observator ca fiind cel prioritar, și


este acceptat în grup doar ca observator.

Este posibil să argumentăm că în majoritatea cercetărilor psihologice


cercetătorul este un observator participant. De exemplu, în majoritatea
experimentelor, cercetătorul nu numai că înregistrează răspunsul
participantului, ci face parte și din situația experimentală.

15
A se vedea nota de subsol no.4.
16
On Being Sane in Insane Places, D. L. Rosenhan, Science 19 Jan 1973: Vol. 179, Issue 4070, pp.
250-258, DOI: 10.1126/science.179.4070.250. Și Rosenhan, D. L. (1975). The contextual nature of psychiatric
diagnosis. Journal of Abnormal Psychology, 84(5), 462–474. https://doi.org/10.1037/h0077123
17
Marsh, P., Rosser, E., & Harre, R. (1978). The rules of disorder. London: Routledge and Kegan Paul.

12
Avantajele observatiei participative

• Participarea la grup poate crește gradul de înțelegere al observatorului și crește


bogăția datelor colectate. Acest lucru este valabil mai ales dacă acesta devine un
membru pe termen lung al grupului și grupul ajunge, in timp, să aibă încredere
în el.

• Este posibil să existe acces la date care nu poate fi obținut prin alte metode.

• Validitatea ecologică este mai mare decât în studiile de laborator.

Dezavantaje ale observatiei participative

• Faptul că cercetătorul se alătură grupului poate modifica grupul într-o oarecare


măsură.

• În deplină observatie a participanților, cercetătorul trebuie să se bazeze pe


memorie - nu poate lua notițe în timp ce participă.

• Este ușor să te implici emoțional cu grupul și apoi devine greu să rămâi un


observator obiectiv.

• Este posibil ca studiul să nu fie reproductibil, astfel încât fidelitatea și


validitatea datelor nu pot fi verificate.

• Poate fi dificil să se generalizeze rezultatele.

• Probleme etice pot apărea dacă participanții nu și-au dat acordul pentru studiu.

C. Observația controlată

Aici se observă un comportament spontan, dar într-o situație care, într-o


oarecare măsură, a fost manipulată și controlată de cercetător. Probabil cel mai
citat exemplu este studiul despre comportamentul de atașament într-o situație
ciudată de Ainsworth, Bell și Stayton (1971)18, în care mamele și bebelușii au
fost observați într-o cameră amenajată special și unde diverse evenimente erau
orchestrate de catre cercetători (străini care intră, mama care pleacă etc.). De
fapt, este foarte dificil să decidem dacă această cercetare este o observație
controlată sau un experiment folosind tehnici observaționale!

18
Ainsworth, M., Bell, S., & Stayton, D. (1972). INDIVIDUAL DIFFERENCES IN THE
DEVELOPMENT OF SOME ATTACHMENT BEHAVIORS. Merrill-Palmer Quarterly of Behavior and
Development, 18(2), 123-143. Și Stayton, D. J., & Ainsworth, M. D. (1973). Individual differences in infant
responses to brief, everyday separations as related to other infant and maternal behaviors. Developmental
Psychology, 9(2), 226–235. https://doi.org/10.1037/h0035089

13
Avantajele observațiilor controlate

• Această metodă are multe în comun cu observația naturalistă - mai ales dacă
participanții sunt copii mici sau animale, care nu vor fi suspicioși cu privire la
manipularea mediului.

• Deoarece cercetătorul are un anumit control asupra mediului, este posibil să se


controleze unele variabile de tip parazit (v.mențiunea anterioară despre sensul
greșit al acestui termen în limba română)

• Poate fi ușor să se înregistreze comportamentul pe camera video pentru o


analiză ulterioară.

Dezavantaje ale observațiilor controlate

• Dacă setting-ul este necunoscut participanților, comportamentul poate să nu


fie complet natural.

• Este probabil ca participanții să știe că sunt observați, ceea ce le poate afecta


comportamentul.

• Este puțin probabil să fie posibil să se studieze relațiile cauză-efect.

Înregistrarea și interpretarea datelor din studii observaționale

Datele pot fi înregistrate într-o varietate de moduri:

• luarea de notite la fata locului;

• completarea listelor de verificare la fața locului;

• înregistrarea observațiilor pe reportofon la fața locului;

• realizarea unei înregistrări video sau film și utilizarea oricăreia dintre metodele
de mai sus la o dată ulterioară.

Dacă nu este posibil să se înregistreze situatia pentru o analiză ulterioară, pot fi


utilizate diferite metode.

•În eșantionarea pe intervale de timp, un individ este observat pentru câteva


perioade scurte - cum ar fi treizeci de secunde - într-o sesiune mai lungă, cum ar
fi o oră - și se observă prezența sau absența unui anumit comportament pentru
fiecare perioadă.

14
•În cazul eșantionării unui eveniment, se face o înregistrare de fiecare dată
când apare un anumit eveniment.

•În eșantionarea punctelor de timp, observatorul înregistrează


comportamentul unei persoane în momente fixe, de exemplu, la fiecare cinci
minute.

Este posibil să colectăm atât date calitative cât și cantitative într-o observație.

Observatorii pot utiliza sisteme de evaluare în care este evaluată calitatea sau
intensitatea unui anumit comportament, iar acestea pot implica interpretarea
subiectivă a sentimentelor.

De asemenea, ar putea folosi sisteme de codificare obiective în care, de


exemplu, este bifat numărul de apariții ale unui anumit eveniment într-o
anumită perioadă de timp. În studiul lui Ainsworth, Bell și Stayton asupra
modelelor de atașament ale copiilor mici aflați într-o situație ciudată (1971), a
fost observată cantitatea de contact vizual între sugar și mamă (date cantitative),
dar a fost evaluată și sensibilitatea arătată de mame (date calitative).

În funcție de natura anchetei, înregistrările pot fi foarte structurate sau


nestructurate. Un studiu observațional care testează o ipoteză specifică ar fi
probabil mai structurat decât un studiu pilot explorator.

Exercițiu

Într-un studiu observațional al comportamentului agresiv la copiii de opt ani,


desfășurat la un loc de joacă de la scoala, explicați modul în care următoarele metode
ar putea fi folosite pentru colectarea datelor cantitative:

eșantionarea intervalului de timp; eșantionare de evenimente; eșantionarea punctelor


de timp19.

2. Analiza de conținut

Analiza de conținut are multe asemănări cu metoda observațională, dar ceea ce


este studiat nu este un comportament direct, ci o reprezentare a
comportamentului într-un film, o carte, un discurs și așa mai departe. De

19
R. eșantionarea intervalului de timp- R. un copil este observat pentru mai multe perioade de câte
două minute fiecare.
eșantionare de evenimente- R. de fiecare dată când se observă o anumită acțiune, se notează.
eșantionarea punctelor de timp. R. un copil este observat la fiecare două minute (la 2 minute, 4 minute,
6 minute etc.) și se notează orice comportament agresiv.

15
exemplu, ar putea fi folosit pentru a studia stereotipurile de gen actuale într-o
cultură, analizând filme populare realizate de membrii acelei culturi. Analiza de
conținut este o metodă sistematică și obiectivă de a oferi o descriere cantitativă
a oricărei astfel de comunicări.
Procesul are două părți:
• un aspect interpretativ care implică deciderea categoriilor care sunt
semnificative în ceea ce privește ceea ce investigați. Vei număra numărul de
personaje masculine și feminine dintr-un film? le sortați în „active” sau
„pasive”? bătrâne sau tinere? cum arata? cât vorbesc? Ce este relevant pentru
ceea ce doriți voi să studiați?
• un aspect mecanic care implică organizarea și împărțirea materialului folosind
criteriile pe care ați decis să le utilizați.
De exemplu, dacă efectuați o analiză a conținutului cărților pentru copii, ați
decide mai întâi exact de ce ați făcut acest studiu și exact ce urmați să analizați.
Dacă ați fi interesat de dezvoltarea abilităților de citire, ați putea analiza
lungimea cuvintelor, numărul mediu de cuvinte pe propoziție și așa mai departe.
Totuși, dacă ați fi interesați de prejudecățile de gen, atunci numărul de personaje
de fiecare gen, activitățile și rolurile lor ar fi mai relevante.
O analiză de conținut - ca orice studiu observațional - necesită o planificare
foarte atentă pentru a avea succes.

Un scurt rezumat al pașilor care trebuie urmați este după cum urmează:
•Limitați-vă și clarificați-vă scopul. Ce anume studiați?
•Aveți o ipoteză de cercetare bazată, de exemplu, pe o teorie, o observație sau
pe cercetări anterioare? sau studiul dvs. este mai mult de tipul unui studiu pilot
acolo unde poate e nepotrivit sa aveti o ipoteză specifică?
•Decideți asupra materialelor care urmează să fie studiate. Aceasta va implica
eșantionarea - dacă sunteți interesat de prejudecata de gen în anunțuri, nu veți
studia fiecare reclamă, așa ca trebuie să decideți cum veți selecta eșantionul care
va fi analizat.
•Decideți exact ce variabile urmează să măsurați.
•Elaborați o listă de verificare sau un sistem de codificare pentru a măsura
aceste variabile. Când faceți acest lucru, ar trebui să vă gândiți și la modul în
care veți analiza informațiile pe care le colectați.
•Faceți un studiu pilot pentru a vedea dacă sistemul dvs. de codare funcționează.
•Colectați-vă datele.

16
•Rezumați și analizați rezultatele, astfel încât concluziile dvs. să fie prezentate
într-un mod clar și concis.

Exemplu
Un exemplu de analiză de conținut este lucrarea lui Graebner (1972)20 despre sexism
în cărțile de lectură pentru copii din anii 1960. Ea a colectat informații din cărțile
populare pentru copii despre sexul tuturor copiilor prezentate în imagini, personajele
principale, personajele pasive, personajele active, personajele dependente sau
independente, și personajul care ia parte la activitățile de „băieți” sau de „fete”.
Rezultatele sunt întrucâtva previzibile pentru mentalitatea epocii respective.
Încercați să efectuați un mic studiu observațional sau o analiză de conținut, astfel încât
să aveți o experiență directă a dificultăților. Cercetarea observațională sună mult mai
ușor decât este de fapt!

Acest capitol este parțial adaptarea secțiunii a doua din Introducing research and data
in psychology. A guide to methods and analysis, de Ann Searle, Routledge 1999, Taylor &
Francis e-Library, 2009, și a părții 1 din Research Methods- Laboratory Manual for
Psychology, William Langston, 2011, 2005, 2010 by Wadsworth, Cengage Learning.

20
Graebner, D. (1972). A Decade of Sexism in Readers. The Reading Teacher, 26(1), 52-58.

17