Carte Mecanica Teme de Casa

DUMITRU DELEANU
MECANICA
Teme de casa si teste recapitulative
Editura
NAUTICA
Elaborat în conformitate cu manualele autorizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din anii 1999,
2000, 2001, 2002, 2003 şi 2004.
Mecanică – teme de casă şi teste de examen
Referent ştiinţific:
………………………………….
Culegere şi tehnoredactare:
Ing. Elena Bogdan
Editura NAUTICA, 2005

Str. Mircea cel Bătrân nr.104
8700 Constanţa, România
tel.: +40-241-66.47.40
fax:+40-241-61.72.60
e-mail: nautical@imc.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:
Carp Doina
Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial /
Doina Carp, Vasilica Măneanu – Constanta: Nautica, 2005.
ISBN ???
2
Introducere
3
Cuprins
PREFATA ........................................................................................................................................................ 3
CUPRINS ......................................................................................................................................................... 4
1. TEME DE CASA ........................................................................................................................................ 5
Tema nr. 1: Reducerea sistemelor de forţe .......................................................................................... 5

Tema nr. 2: Centre de masă ............................................................................................................... 10
Tema nr. 3: Echilibrul sistemelor de solide rigide ............................................................................. 15
Tema nr. 4: Cinematica mişcării absolute a punctului material ......................................................... 19
Tema nr. 5: Cinematica mişcării relative a punctului material .......................................................... 24
Tema nr. 6: Dinamica mişcării absolute a punctului material ........................................................... 28
2. TESTE DE EXAMEN .............................................................................................................................. 33
Testul nr. 1 ......................................................................................................................................... 33

Testul nr. 2 ......................................................................................................................................... 33
Testul nr. 3 ......................................................................................................................................... 35
Testul nr. 4 ......................................................................................................................................... 35
Testul nr. 5 ......................................................................................................................................... 36
Testul nr. 6 ......................................................................................................................................... 37
Testul nr. 7 ......................................................................................................................................... 38
Testul nr. 8 ......................................................................................................................................... 39
Testul nr. 9 ......................................................................................................................................... 40
Testul nr. 10 ....................................................................................................................................... 41
Testul nr. 11 ....................................................................................................................................... 41
Testul nr. 12 ....................................................................................................................................... 42
Testul nr. 13 ....................................................................................................................................... 43
Testul nr. 14 ....................................................................................................................................... 44
Testul nr. 15 ....................................................................................................................................... 45
Testul nr. 16 ....................................................................................................................................... 46
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................... 47
4
Teme de casă
Tema nr. 1
Reducerea sistemelor de forţe
I 1) Asupra unui paralelipiped dreptunghic OABCDELK, reprezentat ca in figura I 1.1, acţionează un sistem
de trei forţe şi un cuplu, mărimea, direcţia şi sensul lor fiind date în tabelul T 1.1. Se cere:
a) Torsorul de reducere în O şi reprezentarea acestui torsor;
b) Să se precizeze cu ce este echivalent sistemul;
c) Să se determine ecuaţiile axei centrale;
d) Să se determine torsorul de reducere într-un punct al axei centrale.
Observaţie: Punctele c) şi d) vor fi parcurse doar dacă cazul de reducere o impune.
Breviar teoretic:
B 1. Torsorul unui sistem de forţe în raport cu un punct.

Torsor minimal. Axă centrală.

Fiind dat sistemul de forţe F i , i  1, n , care acţionează în punctele A i ,.i  1, n , de vectori de poziţie

r i , i  1, n , în raport cu punctul O, elementele torsorului de reducere sunt:
 n 
- forţa rezultantă R   F i ;
i 1
 n  
- momentul rezultant M O   r i  F i .
i 1

R
Vom folosi notaţia:  O  .
M
 O
Momentul rezultant are valoarea minimă egală cu proiecţia vectorului moment rezultant pe direcţia
forţei rezultante:
 
  R M O 
M min  M R  R
R2
 
Torsorul alcătuit din rezultanta R şi momentul minim M min se numeşte torsor minimal:

R
 min  .
M min
Locul geometric al punctelor în care făcând reducerea se obţine torsorul minimal se numeşte axă
centrală. Pe axa centrală vectorul moment rezultant şi vectorul forţă rezultantă sunt vectori coliniari.
Ecuaţiile axei centrale sunt:
M Ox  y R z zR y M O y  z R x xR z M Oz  x R y yR x
= = ,
Rx Ry Rz
5

  
 
unde R R x , R y , R z şi M O M O x , M O y , M O z . Ecuaţiile axei centrale reprezintă ecuaţiile unei drepte dată
ca intersecţie de două plane.
B 2. Cazurile de reducere ale unui sistem de forţe oarecare.
Făcând reducerea unui sistem de forţe oarecare în raport cu un pol O se poate ajunge la unul din
următoarele cazuri de reducere:
   
Cazul I: R  0 , M O  0 - Sistemul de forţe se numeşte echivalent cu zero, fiind echivalent cu orice
sistem de forţe care are torsorul nul.
   
Cazul II: R  0 , M O  0 - Sistemul de forţe este echivalent cu o forţă unică, egală cu rezultanta

R , situată pe axa centrală, care trece prin punctul de reducere O.
   
Cazul III: R  0 , M O  0 : Sistemul de forţe este echivalent cu orice cuplu de forţe care acţionează
 
într-un plan perpendicular pe M O şi al cărui moment să coincidă cu M O ca sens şi mărime.
   
Cazul IV : R  0 , M O  0 . Se disting două situaţii:
     
a) R  M O  0  R  M O  - Sistemul de forţe este echivalent cu o forţă unică, egală cu R , ce
 
acţionează pe axa centrală, aceasta netrecând prin punctul de reducere O;
    
b) R  M O  0  R  M O  - Sistemul de forţe este echivalent cu torsorul minimal aplicat pe axa
 
centrală.
Rezolvarea temei nr. I
Varianta nr. 0 (figura I 1.2)

           
a) F 1  F 1 i  4 i , F 2  F 2 k  6 k , F 3   F 3 j  8 j , M  M j  10 j .
z

D K D M K

E L E L F1
c 20
O C  O C
F2
a y 60 y
A B A  B
b 30 F3
x x
Figura I 1.1 Figura I 1.2
6
  
i j k
      
M O  F 1   OL  F 1 60 30 20  80 j  120 k ;
 
4 0 0
  
i j k
     
M O  F 2   OA  F 2  60 0 0  360 j ;
 
0 0 6
  
i j k
     
M O  F 3   OB  F 3  60 30 0  480 k .
 
0 8 0
      
 R  F 1  F 2  F 3  4 i  8 j  6 k
 O             
 M O  M  M O  F 1   M O  F 2   M O  F 3   430 j  360 k
      
Reprezentarea torsorului  O este dată în figura I 1.2.
     
b) R  0 , M O  0 , R M O    4  0    8    430  6    360  1280  0 .
Sistemul de forţe este echivalent cu torsorul minimal (vezi punctul d).
c) Ecuaţiile axei centrale se particularizează după cum urmează:

0  6 y  8 z  430  4 z  6 x  360  8 x  4 y
  .
4 8 6
Prelucrând aceste ecuaţii se obţine axa centrală ca intersecţie de două plane:
3 x  6 y  10 z  215  0
 .
8 x  13 y  12 z  360  0
d) Torsorul într-un punct al axei centrale coincide cu torsorul minimal:
   
 R  4 i  8 j  6 k
    .
min
M R  M O  320  1280  2560  1920 
 R R i j k
 min R2 29 29 29 29
I 2) Asupra prismei triunghiulare drepte din figura I 2.1. acţionează un sistem de patru forţe, mărimea,
direcţia şi sensul lor fiind date în tabelul T 1.2. Se cere:
a) Torsorul de reducere în punctul O;
b) Cu ce este echivalent sistemul de forţe?
c) Ecuaţiile axei centrale;
d) Torsorul minimal.
Observaţii : i) Punctele c) şi d) vor fi parcurse doar dacă cazul de reducere o impune;

ii) Punctele F, G, H sunt alese astfel încât FE  FB, HC  HO, GD  GA .
7
Figura I 2.1 Figura I 2.2
Rezolvare:
Varianta nr. 0 (figura I 2.2)
  
 AH  50 i  15 k 120  36   
a) F 1 F 1  12   i k  11,494 i  3,448 k ;
AH   50 2  152 109 109
     
F 2  F 2 j  16 j , F 3   F 3 k  25 k ;
   
 EA 50 i  40 j  30 k 45  36  27 
F 4  F 4 9  i j k
EA 502    40 2    30 2 50 50 50
  
 6,364 i  5,091 j  3,818 k ;
  
i j k
     1800  
M O  F 1   OA  F 1 50 0 0  j  172,409 j ;
  120 36 109
 0
109 109
  
i j k
     
M O  F 2   OC  F 2  0 0 30  480 i ;
 
0 16 0
  
i j k
     
M O  F 3   OD  F 3  50 0 30  1250 j ;
 
0 0  25
8
  
i j k
        
 
M O  F 4   OE  F 4  0 40 30  135 2 j  180 2 k  190,919 j  254,558 k
  45

36

27
50 50 50
     
b) R  0 , M O  0 , R M O   5,130    480  10,909  1268,51 
  25,370   254,558  22758,712  0
Sistemul de forţe este echivalent cu torsorul minimal (vezi punctul d);
c) Prin înlocuirea elementelor torsorului de reducere în ecuaţiile axei centrale se obţine:
 480  25,37 y  10,909 z 1268,51  5,13 z  25,37 x  254,558  10,909 x  5,13 y

 
 5,130 10,909  25,370
sau, după prelucrare:
130,148 x  276,761 y  145,323 z  1463,136  0
 .
55,963 x  669,954 y  276,761 z  10871,717  0
   
 R   5,130 i  10 ,909 j  25,370 k
d)     .
min
M R M O     
  R  28,883 R  148,173 i  315,091 j  732,777 k
 min R2
Tabelul T 1.1
Nr. Dimensiunile    
variantă paralelipipedului F1 F2 F3 M
dreptunghic(cm)
a b c Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie

(N) şi sens (N) şi sens (N) şi sens (N ) şi sens
0 60 30 20 4 LK 6 AE 8 BA 10 DK
1 20 25 20 8 OD 10 DL 8 KC 9 BO
2 40 20 30 10 AD 5 BO 10 KB 5 DL
3 30 40 20 10 EA 12 OC 10 CK 8 KL
4 20 20 10 6 OD 8 BA 6 KL 8 DK
5 25 45 30 9 OA 10 LE 16 KC 6 OL
6 30 20 40 9 AB 8 BK 12 EC 14 DL
7 30 20 30 11 OC 10 OK 10 DK 30 AD
8 15 25 40 10 AC 8 KA 20 EK 15 EO
9 40 50 10 7 BL 8 KE 16 DB 30 EC
10 40 30 120 12 KD 9 OA 14 AC 20 BC
11 35 40 50 8 EB 6 AC 10 CD 25 LE
12 70 10 30 6 CK 10 BD 12 EA 12 OB
13 25 45 60 9 AE 14 BO 11 KA 25 BC
14 60 60 20 12 BA 7 LK 12 LC 28 DA
15 25 50 80 10 CE 10 BC 40 BO 20 AE
9
Tabelul T 1.2
Nr. Dimensiunile
   
variantă prismei F1 F2 F3 F4
dreptunghiulare(cm)
a b c Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie

(N) şi sens (N) şi sens (N) şi sens (N ) şi sens
0 50 40 30 12 AH 16 CE 25 DA 9 EA
1 40 15 20 10 CO 18 DB 20 DC 15 BA
2 70 30 10 15 OD 10 BE 14 EO 18 AB
3 25 40 60 14 GB 25 EC 10 AO 6 FC
4 60 60 10 12 OF 8 AD 27 HB 11 BO
5 80 60 100 4 BE 22 CA 18 FH 17 OA
6 25 15 40 25 HB 10 CE 16 BA 4 OE
7 20 30 40 10 CB 12 OG 10 EC 9 DA
8 30 45 20 11 FA 10 BE 30 OC 14 CD
9 50 20 80 8 EC 6 AH 25 AE 10 DF
10 30 40 50 14 OC 9 CD 11 DB 28 AB
11 60 50 50 10 CA 10 BE 17 OA 6 HF
12 35 45 25 10 HG 5 GB 35 AD 12 CB
13 10 80 45 9 BH 16 FO 20 BO 14 DC
14 40 15 60 18 CE 20 BA 4 DB 15 AD
15 90 35 20 4 GO 8 BE 6 CB 30 OF
Tema nr. 2
Centre de masă
II 1) Se consideră placa omogenă din figura II 1.1. pentru care se dau:
n n
a  20  3 n ; b  10  ;   0,7 ;   0,2  0,1    ,
2 10 
unde n  N * este un număr fixat iar [x] reprezintă partea întreagă a numărului real x.
Porţiunea BC face parte dintr-o elipsă cu centrul în O‟ şi de semiaxe O‟B şi O‟C. Pentru valoarea
impusă a numărului n, să se determine coordonatele centrului de masă al plăcii. Dimensiunile plăcii sunt date
în cm.
z
R 2  0,5b
60o
R1  0,2b
60 o y
O D
E
b a
 )
a (1
A O
B b
b
x
Figura II 1.1
10
Breviar teoretic:
Pentru o placă omogenă de secţiune constantă centrul de masă este dat prin vectorul său de poziţie


rC 
  r dA
A
  dAA
unde integralele se calculează pe aria A a corpului. Dacă se realizează o împărţire a plăcii în plăci elementare

şi se notează cu r i , i  1, p , vectorul de poziţie al centrului de masă nr. “i” şi cu A i , i  1, p , aria sa, atunci
vectorul de poziţie al centrului de masă al plăcii se determină cu relaţia:
p 
  Ai r i
rC  i 1
p
A i 1
i
iar coordonatele centrului de masă rezultă prin proiecţie pe axele reperului cartezian Oxyz:
p p p
 Ai xi  Ai yi  Ai zi
i 1 i 1 i 1
x C p
, y C p
, z C p
(*)
 Ai  Ai  Ai
i 1 i 1 i 1
   
unde r i  x i i  y i j  z i k .
În cele ce urmează se prezintă modul de calcul al ariei şi poziţiei centrului de masă pentru plăcile
elementare care compun placa din figura II 1.1.
Placa dreptunghiulară Placa triunghiulară
y y 
A 3 x 3 , y3 
a
C

A2 x 2 , y2 
 C b

A1 x1, y1 
O O x
x
Figura II 1.2 Figura II 1.3
x1 y1 1
a b 
A  a b, x C  , y C  A , unde   x 2 y2 1
2 2 2
x3 y3 1
x 1 x 2  x 3 y 1 y 2  y 3
x C , y C
3 3
Placa în formă de sector de cerc
O  C x

 11
Figura II 1.4
2 sin 
A   R 2 , x C  OC  R (  in radiani)
3 
Placa în formă de sfert de elipsă
Coordonatele centrului de masă al plăcii plane omogene, mărginită de curbele y=f(x) şi y = g(x) şi
dreptele verticale x  x 1, x  x 2 (figura II 1.5) sunt date de relaţiile:
x2 x2
 x  f ( x)  g ( x) dx   f 2 ( x)  g 2 ( x) dx
x1 1 x1
x C x2
, y C x2
2
  f ( x)  g ( x) dx   f ( x)  g ( x) dx
x1 x1
x2
iar aria sa de relaţia A    f ( x)  g ( x) dx . În cazul sfertului de elipsă din figura II 1.6, provenind din elipsa
x1
x 2
y2 b
de ecuaţie 2
 2
 1, avem f ( x)  a 2  x 2 , g ( x)  0 , x 1 0, x 2  a , astfel încât
a b a
 ab 4a 4b
A , x C , y C .
4 3 3
y y  f (x) y
b 2 2
y a x
b
a
C
C
y  g( x )
O
x1 x2 x O
a x
Rezolvare:
Placa omogenă dată se împarte în 5 elemente, dintre care elementele 3, 4 şi 5 se scad din elementele
1 şi 2. Pentru elementele care se scad (nehaşurate) aria se consideră cu semnul “-“ iar pentru cele haşurate cu
semnul “+”.
Elementul nr. 1 : Placa dreptunghiulară OAO’D (figura II 1.7)
a b
A 1 a b , x 1 , y 1 , z 1 0
2 2
b b 3 z
z F , 
,5
b F
2 2  0
O D y   R2
600
a  C1  C3
 C2
A O
b
x O D y
O0,0 12 Db,0 y
Figura II 1.7 Figura II 1.8 Figura II 1.9
Elementul nr. 2 : Placa triunghiulară ODF (figura II 1.8)
b2 3 y O y D y F b z O z D z F b 3
A 2 , x 2 0 , y 2  , z 2 
4 3 2 3 6
Elementul nr. 3 : Placa în formă de sector de cerc cu centrul în F (figura II 1.9)

sin
2 6 2R2  b  
FC 3  R 2   , A 3   R 22    2 b 2 ,
3    6 24
6
b  3 
x 3 0 , y 3 , z 3  z F  FC 3  b    .
2  2 
Elementul nr. 4 : Placa în formă de semicerc cu centrul în E (figura II 1.10)

2 sin 4 R1 4  b  
2
EC 4  R   , A 4   R 12    2 b 2 ,
3 1  3 15  2 50
2
4 b
x 4 0 , y 4 y E   b , z 4  EC 4  .
15 
D y
z O
F
C
a
a
R1  0,2b  C5
A B
C4  b O
O b
E D y x
Elementul nr. 5 : Placa în formă de sfert de elipsă
   ab  4   4
A 5  , x 5  a 1   , y 5  b 1   , z 5 0
4  3   3 
Coordonatele centrului de masă pentru placa plană omogenă din figura II 1.1 sunt date de relaţiile:
5 5 5
 Ai xi  Ai yi  Ai zi
i 1 i 1 i 1
x C 5
, y C 5
, z C 5
 Ai  Ai  Ai
i 1 i 1 i 1
Caz particular : n = 20
13
a  80 cm ; b  20 cm ;   0,7 ;   0,3 ,   0,4 ;

A 1 1600 cm 2 ; x 1 40 cm ; y 1 10 cm ; z 1 0 cm ;
A 2  173,205 cm 2 ; x 2  0 cm ; y 2  10 cm ; z 1 5,773 cm ;
A 3  8,377 cm 2 ; x 3 0 cm ; y 3  10 cm ; z 3  14,772 cm ;
A 4  4,021cm 2 ; x 4  0 cm ; y 4  8 cm ; z 4  0,679 cm ;
A 5  263,894 cm 2 ; x 5  69,814 cm ; y 5  14,058 cm ; z 5  0 cm ;
x C  30,447 cm ; y C  9,289 cm ; z C  0,583 cm .
II 2) Se consideră placa din figura II 2, alcătuită din trei plăci de densităţi diferite (situate în cele trei plane
n
de coordonate) pentru care se dau: a  25  5 n ; b  100 4 n ;   0,1  0,3    ;
5
 n  n n
  0,1    ;   0,4    ;   0,5    , unde n  N * este un număr fixat, [x] reprezintă partea
100  25  10 
întreagă a numărului real x iar {x} partea sa fracţionară x  x  [x] . Porţiunea CD face parte dintr-o elipsă
cu centrul în G şi de semiaxe GC şi GD. Pentru valoarea impusă a numărului n, să se determine coordonatele
centrului de masă.
Observaţii; i) Dimensiunile sunt date în cm.

ii) A se parcurge breviarul teoretic prezentat la rezolvarea problemei precedente. Densităţile celor trei plăci
fiind diferite, relaţiile (*) se înlocuiesc prin:
p p p
  i Ai x i   i Ai y i   i Ai z i
i 1 i 1 i 1
x C p
, y C p
, z C p
.
  i Ai   i Ai   i Ai
i 1 i 1 i 1
z a a
3   F
E
1  
O2
R
2 b G
O D y
R1   b b
A O1 B C
x 2  
Figura II 2.
14
Tema nr. 3
Echilibrul sistemelor de solide rigide
III.1) Se consideră sistemul de bare articulate din figura III 1.1, acţionat de un sistem de forţe concentrate şi
n
distribuite. Cunoscând lungimile l 1 2  0,1  n , l 2  3,5  0,05  n , l 3  2,5  0,2    , unghiul
10 
 n n n
       , forţele concentrate P 1 1000   , P 2  3000   , forţa uniform distribuită pe
4  20  4 3
n n
lungime q  2000   şi cuplul M  6000   , să se determine reacţiunile din reazemele simple A şi B,
5 6
articulaţiile C şi D şi încastrarea E.
Observaţii : i) n  N * este o valoare impusă fiecărui student, [x] reprezintă partea întreagă a numărului real
x iar {x} partea sa fracţionară.
ii) Se vor folosi următoarele unităţi de măsură: m – pentru lungime, daN pentru forţe concentrate, daN / m
pentru forţa distribuită şi daN  m pentru cuplu.

 P2 
P1  q
M 
A B C D
  E
l1 l2 l3 l1 l1 l3
Figura III 1.1
Breviar teoretic:
Pentru rezolvarea unei probleme de echilibru a unui sistem de solide rigide se poate folosi metoda
izolării corpurilor. Ea presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Se eliberează fiecare corp al sistemului de legăturile sale (exterioare sau interioare), înlocuind
fiecare legătură cu reacţiunile corespunzătoare ei;
b) Se scriu ecuaţiile de echilibru şi, eventual, condiţiile de echilibru pentru fiecare rigid în parte;
c) Se rezolvă sistemul de ecuaţii şi inecuaţii obţinut. Necunoscutele acestui sistem pot fi parametri ce
definesc poziţia de echilibru (unghiuri, distanţe) şi / sau reacţiuni exterioare şi interioare sistemului de solide
rigide.
Pentru legăturile (fără frecare) existente în aplicaţia propusă forţele de legătură cu care acestea se
înlocuiesc sunt:
Reazemul simplu (figura III 1.2)
Reazemul simplu obligă un punct O al solidului rigid ( C ) să rămână în permanenţă pe o suprafaţă

sau pe o curbă dată. Această legătură suprimă solidului rigid un grad de libertate şi poate fi înlocuită cu o

reacţiune normală N dirijată după normala comună în punctul de contact. Simbolul folosit pentru reazemul
simplu este:
sau
15
Normala
y
C
Plan tangent

(C )
N 
Ry
O O 
Rx x
Figura III 1.2 Figura III 1.3
Articulaţia plană (figura III 1.3)
Imobilizează un punct al rigidului. Această legătură suprimă solidului rigid două grade de libertate
şi poate fi înlocuită cu o reacţiune de direcţie necunoscută al cărui suport este situat în planul forţelor.
' '
Componentele reacţiunii pe axele reperului Oxy ( R x şi R y) se notează uneori cu H O , respectiv VO .
Încastrarea plană (figura III 1.4)
Este legătura prin care solidul rigid ( C ) este fixat (înţepenit) în alt corp astfel încât nu i se mai
permite acestuia nici o deplasare. În cazul forţelor plane încastrarea se înlocuieşte cu o reacţiune în planul
 
'
forţelor şi cu un moment dirijat după normala pe planul forţelor. Atât reacţiunea R cât şi momentul M O
pot fi date prin proiecţiile lor ( R 'x , R 'y , M '

O
'
sau H O , VO , M O ) pe axele unui sistem de coordonate
cartezian.
y
C 
y
   
Rj NA NB Vc
 
O A P1 M B
 x C x
Ri 
l1 l2 l3 Hc
Rezolvare:
Se izolează barele AC, CD şi DE şi se scriu ecuaţiile de echilibru:
Bara AC (figura III 1.5)
 X i H C 0 (1)
Y i  N A P 1 N B  V C  0 (2)
 M i C   N A l 1 l 2  l 3   P 1 l 2  l 3   N B l 1 M  0 (3)
16
Bara CD (figura III 1.6)
 X i  H D  P 2 cos  H C  0 (4)
Y i  V D  P 2 sin   V C  0 (5)
 M i D  V C  2 l 1 P 2 sin   l 1 0 (6)
y
  y
  P2 VD 
Hc ql3 VC
C D  
 x D
HD E HC
l1 l1 HD l3 / 2 l3 / 2
 x
ME
 
Vc VD
Bara DE (figura III 1.7)
 X i  H E  H D 0 (7)
Y i  V D  q  l 3 V E  0 (8)
l3
 M i E  V D  l 3 q l 3 2
 M E 0 (9)
Rezolvând sistemul format din ecuaţiile (1- 9) obţinem:
P 1 l 2  M  0,5 P 2 l 3 sin 
În A : N A  ;
l 1 l 2
P 1 l 1 0,5 P 2 l 1 l 2  l 3  sin   M
În B : N B  ;
l 1 l 2
P2
În C : H C  0 ; V C   sin  ;
2
P2
În D : H D   P 2 cos  , V D  sin  ;
2
P2 ql 32 P 2 l 3
În E : H E   P 2 cos  , V E  q l 3  sin  , M E   sin  .
2 2 2

l 1 3,1 m , l 2  4,05 m , l 3  2,7 m ,  
;
4
P 1 750 daN , P 2  2000 daN , q  400 daN / m ; M  5000 daN  m .
Rezultă:
N A  541,495 daN ; N B  2000,513 daN , H C  0 daN , V C  707,106 daN

H D  1414,212 daN , V D  707,106 daN ;
H E  1414,212 daN , V E  1787,106 daN , M E  3367,188 daN  m .
III.2) Se consideră sistemul de bare articulate din figura III 2, acţionat de un sistem de forţe concentrate şi
n n n
distribuite. Cunoscând lungimile l 1 1,5  0,2    , l 2  2  0,1    , l 3  2,5  0,3    , unghiurile
5 3 15 
17
  n   n n n

   ,      , forţele concentrate P 1 2000  , P 2  3000   ,
4 12  8  6 32  20  5 6
n n n
P 3  7000   , forţa uniform distribuită pe lungime q  2500   şi cuplul M  10000   , să se
7 10  5
determine reacţiunile din reazemele simple A, C şi D şi articulaţiile B, E şi F.
Observaţie: A se parcurge breviarul teoretic prezentat la rezolvarea problemei precedente. Observaţiile din
enunţul problemei III.1 rămân valabile şi în acest caz.
 
P1 P2 
 P3
q 
M

    F
A B C D E

l2 l3 l2 l1 l3 l2 l2 l1
Figura III.2
18
Tema nr. 4
Cinematica mişcării absolute a punctului material
IV.1) În tabelul T 3 se dau ecuaţiile parametrice ale mişcării unui punct material în coordonate carteziene:
x  x t , y  y t 
Se cere:
a) Să se determine şi să se reprezinte traiectoria punctului;
b) Să se determine componentele vitezei şi acceleraţiei punctului la un moment de timp arbitrar
precum şi modulele lor;
c) Să se determine raza de curbură a traiectoriei şi componentele acceleraţiei în coordonate
intrinseci la momentul de timp t 0 indicat.
Tabelul T3
Nr.
var.
x  xt  (m) y  y t  m t0 ( s )
 
0 2 cos t 5 sin t 3 1;2
4 4
 2 t 2 3 5t
0,5 ; 1
1
 
2 4 cos2 t2 4 sin 2 t 1;3
3 3
  
3 3t 2 sin   t  
 3 6
2
4  2t  2  3;6
t 1
5 3  3 t 2 t 4  5 t 2 5 t 1;2
6 ch 6 t  3t 0;1
7  
6 sin t 2 2 6 cos t 2 3 0;2
6 6
8  4/t 1 4t  4 0; 2
2
2  3t  6t 3
3  t  3t 2
9 2 1;4
 
10  4 cos t  1  4 sin t 1;3
3 3
11 7 t 2 3 5t 0,2 ; 2
 
12 7 sin 2 t  5  7 cos2 t 1;2
6 6
13 4t 3t 2  2 2;4
14 3/ t  2 3t + 6 1;3
15 2
 4 t 1 -3t 0;2
19
Breviar teoretic:
B 1. Noţiuni fundamentale
Mişcarea unui punct material M este cunoscută dacă în orice moment de timp se poate preciza
poziţia lui în raport cu un sistem de referinţă fix. Poziţia punctului material poate fi dată:
 
1) prin vectorul de poziţie r  r  t  (vezi figura B 4.1) ;
2) prin curba ( C ) pe care se mişcă punctul material şi legea orară a mişcării s  s(t ) (vezi figura B
4.2) ;
(C )
M s

 M
r
O
M0
Figura B 4.1 Figura B 4.2

 
Ecuaţia vectorială r  r  t  se proiectează pe axele unui sistem de coordonate convenabil ales fiind
echivalentă cu trei ecuaţii scalare ce se exprimă de obicei sub formă parametrică (vezi B 2). Parametrul cel
mai utilizat pentru descrierea mişcării este timpul t.
Traiectoria este, prin definiţie, locul geometric al poziţiilor succesive ocupate de punctul material în
mişcarea sa. Ea se obţine eliminând parametrul între ecuaţiile parametrice.
Viteza instantanee (la un moment dat) se defineşte prin:
  
 def  r d r not 
v  lim   r (4.1)
 t 0  t dt

Viteza v este un vector tangent la traiectorie şi are sensul mişcării pe traiectorie. Se exprimă în m /s.
Acceleraţia instantanee (la un moment dat) se defineşte prin:
   
 def  v d v not  
a  lim   r r (4.2)
 t 0  t dt

Acceleraţia a este un vector îndreptat spre interiorul (concavitatea) curbei ce reprezintă traiectoria.
Se exprimă în m / s 2 .
B 2. Studiul mişcării punctului material

în diferite sisteme de coordonate
B 2.1. Sistemul de coordonate carteziene (figura B 4.3)

   
Vectorul de poziţie are expresia r  x i  y j  z k , astfel încât ecuaţiile parametrice ale traiectoriei
sunt:
x  x t  , y  y t  , z  z t  (4.3)
Proiecţiile vitezei pe axele acestui sistem de coordonate sunt:

  
v x x , v y y , v z z (4.4)
iar modulul său:
     
v   x 2   y  2  z  2 (4.5)
     
20
Pentru acceleraţie aceleaşi mărimi sunt:
      

a x x , a y y , a z z , a   x  2  y 2  z  2 (4.6)
     

z Mx, y, z  
 s
 
r 
M M0
 
x r 
O
O
y
Figura B 4.3 Figura B 4.4
B 2.2. Sistemul de coordonate Frenet (figura B 4.4)
Sistemul de coordonate Frenet (naturale, intrinseci) este un sistem de referinţă mobil având originea
în punctul M (care efectuează mişcarea) şi axele:

- tangenta la traiectorie (de versor  ) ;

- normala principală (de versor  ) ;

- binormala ( de versor  ).
Mişcarea punctului este cunoscuta cu ajutorul legii orare s = s(t).
Componentele vitezei şi acceleraţiei pe axele triedrului Frenet sunt:


v  s , v   0 , v   0 (4.7)

 2
s
a  s , a  , a0 (4.8)

iar modulele lor:
  2 2
   s 
 2
v s , a  s 
    
(4.9)
 
Rezolvare : Varianta nr. 0
 
x  t   2 cos t , y  t   5 sin t  3 , t '0  1 s, t '0'  2 s
4 4
a) Eliminând timpul între cele două ecuaţii parametrice obţinem ecuaţia traiectoriei:
x 2  y  32
 1
4 25
care este ecuaţia unei elipse cu axele paralele cu Ox şi Oy, centrul în A(0, 3) şi de semiaxe 2 şi 5 (figura IV
1.1). Mobilul pleacă din punctul B(2, 3) şi parcurge elipsa în sens trigonometric.
21
y
  y
y v vy  
 v  vx D0,8


 v  5 
ax x C  2 ;3  
 2  
 ay a  ay
a
A0,3 B2,3
  A
O A
O x
x O x
Figura IV 1.1 Figura IV 1.2 Figura IV 1.3
b) Componentele vitezei şi acceleraţiei în sistemul de coordonate carteziene sunt:

    5 
v x  x   sin t , v y  y  cos t
2 4 4 4
  2
  5 2

a x x   cos t , a y  y   sin t
8 4 16 4
iar modulele lor:
  2 
v 4  21cos2 t , a 4  21sin 2 t.
4 4 16 4
c) La un moment arbitrar de timp acceleraţia tangenţială este dată de relaţia:

 
 21 2 sin t cos t
4 4
a  v 
16 
4  21cos2 t
4
Pentru determinarea razei de curbură putem observa că:
v2 v2 v2
a    
 a a 2  a 2
v2
În fine, componenta normală a acceleraţiei este dată de relaţia: a   .

Momente particulare de timp:
t '0  1 s (figura IV 1.2)

5 2  2
x  2  1,414 m , y   3  6,535 m , v x    1,111 m/s ,
2 4
5 2  29 2 2
v y  2,766 m/s , v   2,990 m/s, a x   0,872 m / s 2 ,
8 4 2 16
5 2 2 2 29
a y   2,181m / s , a 
2
 2,349 m / s 2 ,   5,554 m ,
32 16 2
21 2 2
a    1,701m / s 2 , a   1,62 m / s 2 .
32 29
t '0'  2 s (figura IV 1.3)


x  0 m , y  8 m , v x   1,571m / s , v y  0 m / s , v  1,571m / s , a x  0 m / s 2 ,
2
22
5 2
a y   3,084 m / s 2 , a  3,084 m / s 2 , a  0 m / s 2 ,   0,8 m, a   3,084 m / s 2 .
16
IV.2) Se consideră mecanismul din figura IV 2, format din culisele A şi B legate prin tija ABM. Tija este
antrenată prin manivela OC. Ştiind că:
n n  n  

OC  AC  BC  20  0,1    , AM  10  0,2    ,   5 t 2  6   t  ,
3 4  10   180
să se determine vitezele şi acceleraţiile punctelor A, B şi M pentru momentul de timp t 0  2 .
Observaţii: I) Se vor folosi următoarele unităţi de măsură: cm – pentru lungime, radiani – pentru unghiuri şi
secunde – pentru timp.
ii) [x] simbolizează partea întreagă a numărului real x.
M
O A y
Figura IV 2.
Rezolvare:
Mecanismul se raportează la sistemul de coordonate carteziene Oxy. Coordonatele punctelor A, B şi

M sunt:
x A 0 , y A  2 OC sin  , x B  2 OC cos  , y B 0
x M   AM cos  , y M  2 OC  AM  sin 
Derivând succesiv de două ori în raport cu timpul obţinem vitezele, respectiv acceleraţiile punctelor
A, B şi M pe axele reperului Oxy:
 
v A x  0 , v A y  2 OC cos    , v B x  2OC sin    , v B y  0 ,
 
v M x  AM sin    , v M y  2 OC  AM  cos    ,
   
a A x  0 , a A y  2 OC  sin    2  cos     ,
 
   
a B x  2 OC  cos    2  sin     , a B y  0 ,
 
       
a M x  AM cos    2  sin     , a M y  (2 OC  AM )  sin    2  cos     .
   
23

OC  AC  BC  21,3 cm , AM  12 cm ,   5 t 2  24 t  180 rad ,
   
  5 t  12 rad / s ,  rad / s 2 .
90 18
Pentru t 0  2 s se obţine:
 Ax = 0 cm/s,  Ay = 12,25 cm/s,  A   2Ax   2Ax  12,25 cm/s
 Bx  15,166 cm/s,  By  0 cm/s,  B   2Bx   2By  15,166 cm/s
 Mx  8,544 cm/s,  My  15,707 cm/s,  M   2Mx   2My  17,880 cm/s
a Ax = 0 cm / s 2 , a Ax =-20,509 cm / s 2 , a A = a 2Ax  a 2Ay = 20,509 cm / s 2
a Bx =-16,305 cm / s 2 , a By = 0 cm / s 2 , a B = a 2Bx  a 2By =16,305 cm / s 2
a Mx =4,593 cm / s 2 , a My = -17,793 cm / s 2 , a M  a 2Mx  a 2My  18,377 cm / s 2
Tema nr. 5
Cinematica mişcării relative a punctului material
VI 1) Placa triunghiulară OAB se roteşte în jurul laturii OB după legea  t   0,9 t 2  9 t 3 (rad). Pe latura
OA se deplasează un mobil M după legea st   OM  16  8 cos(3 t ) (cm)
2
Să se determine viteza şi acceleraţia absolută a punctului M după t 1 s (figura V 1.1).
9
z1 z M

A y
B 
 r
 r1
M 
r0
O
30 0 O1
y1
s
x
O
x1
Figura V 1.1 Figura B 5.1
Breviar teoretic:
Se consideră un sistem de referinţă fix O 1 x 1 y 1 z 1 , un sistem de referinţă mobil Oxyz care execută o
mişcare oarecare faţă de sistemul fix şi un punct M care se află, la rândul său, în mişcare faţă de cele două
sisteme de referinţă considerate (figura B 5.1).
24
Mişcarea punctului material M în raport cu sistemul fix se numeşte mişcare absolută. Viteza
(respectiv acceleraţia) punctului în această mişcare se numeşte viteză absolută (respectiv acceleraţie
 
absolută) şi se notează cu v a (respectiv a a ).
Mişcarea punctului material M în raport cu sistemul mobil se numeşte mişcare relativă. Viteza
(respectiv acceleraţia) punctului în această mişcare se numeşte viteză relativă (respectiv acceleraţie relativă)
 
şi se notează cu v r (respectiv a r ).
Se numeşte mişcare de transport mişcarea în raport cu sistemul fix a punctului solidar cu reperul
mobil şi care în momentul considerat coincide cu punctul a cărei mişcare se studiază. Viteza (respectiv
acceleraţia) punctului M în această mişcare se numeşte viteză de transport (respectiv acceleraţie de
 
transport) şi se notează cu v t (respectiv a t ).
Compunerea vitezelor se face în conformitate cu relaţia vectorială :
  
v a v r v t (5.1)
unde viteza relativă este dată de formula :


  r
v r (5.2)
t
iar viteza de transport se obţine cu relaţia lui Euler :
   
v t v O   r (5.3)
Modulul vitezei absolute este :
   
 
v a v 2r  v t2  2 v r v t cos v r , v t  (5.4)
 
 
Compunerea acceleraţiilor se face în conformitate cu relaţia vectorială :

   
a a a r a t a C (5.5)
unde :
 
  vr 2r
a r  (5.6)
t t2
      
a t  a O    r       r  (5.7)
 
  
a C 2   v r (5.8)
 
Componenta a C a acceleraţiei absolute a a se numeşte acceleraţie Coriolis sau acceleraţie
complementară.
Rezolvare:
Mişcarea relativă a mobilului M este o mişcare rectilinie, pe OB, în conformitate cu legea

s  t   16  8 cos 3 t . Mişcarea de transport se obţine solidarizând mobilul cu placa (adică făcând să înceteze
mişcarea relativă). Mobilul M va executa în acest caz o mişcare circulară, pe cercul cu centru în M „ (figura
25
s
V 1.2), de rază M ' M  s  sin 300  , aflat într-un plan perpendicular pe OB, după legea
2
  t   0,9 t 2  9 t 3 .
Studiul vitezelor (figura V 1.2)

Viteza absolută v a a mobilului M se obţine din relaţia vectorială:
  
v a v r  v t

Vectorul viteză relativă, v r , este dirijat în lungul dreptei OA, de la O spre A, şi are modulul
 
v r  s  24 sin 3  t . Vectorul viteză de transport, v t , este perpendicular pe “raza” M‟M, sensul său este

determinat de vectorul viteză unghiulară  (adică sensul de rotaţie al plăcii) iar modulul se obţine cu relaţia

v t  MM '   . Dar MM '  ,     1,8 t  27 t 2 , astfel încât v t  16  8 cos 3 t 1,8 t  27 t 2 .
s 1
2
 
2

Vectorul viteză absolută, v a , rezultă prin compunerea vitezelor relativă şi de transport şi are
2
modulul v a  v 2r  v t2 . Pentru t  s se obţine:
9
4
s  20 cm ,    rad / s , v r  12 3   65,2 cm/s, v t  9,3 cm / s, v a  65,9 cm / s .
15
B A

M vr
M
 
vt
 
 0 s vr
30

va
O

vt
Figura V.1.2. Figura V.1.3.
Studiul acceleraţiilor (figura V 1.3)


Acceleraţia absolută, a a , se obţine din relaţia:
   
a a a r  a t  a C

Vectorul acceleraţie relativă, a r , este dirijat în lungul dreptei OA, de la A spre O şi are scalarul

a r  s  72  2 cos 3 t cm / s 2
. Mişcarea de transport fiind o mişcare circulară caracterizată prin vectorul
26
  
viteză unghiulară  şi acceleraţie unghiulară  nenuli, rezultă că vectorul acceleraţie de transport, a t , se
obţine din relaţia:
  
a t  a t  a t

Acceleraţia de transport normală, a t , are direcţia MM „, sensul de la M la M „ şi modulul
 
s  
a t  MM '   2  1,8 t  27 t 2 cm / s 2 . Deoarece       1,8  54 t  0 , pentru t  t 1 , rezultă că
2
2

acceleraţia de transport tangenţială, a t , este perpendiculară pe “raza” MM „, sensul său fiind determinat de

vectorul  . Scalarul său este: a t  MM '    1,8  54 t  .
s
2

În fine, acceleraţia Coriolis, a C , se obţine cu ajutorul formulei:
  
a C 2   v r
  
Fiind perpendicular pe planul determinat de vectorii  şi v r , vectorul a C va fi perpendicular pe
planul plăcii, sensul său va fi cel din figura V 1.3 iar scalarul
  
  
 
a C  2  v r sin  , v r   2 1,8 t  27 t 2  24  sin 3 t  sin 1500
 
 
2
Pentru t  s se obţine:
9
  10,2 rad / s 2, a r  355 cm / s 2, a t  8,7 cm / s 2, a t  10,2 cm / s 2 , a C  61 cm / s 2
Însumând pe rând componentele acceleraţiei absolute din planul plăcii şi, respectiv, cele
perpendiculare pe planul plăcii se găseşte că:
a a a C  a t   a   a  2 a
2  2
t
2
r r 
a t cos 600  395 cm / s 2 .
  n 
V 2) Mobilul M se deplasează la periferia semidiscului D de rază R după legea s  t   AM   1     t 2
 10 
(figura V 2). Discul este articulat în A şi B cu manivelele O 1 A şi O 2 B care se rotesc în jurul punctelor O 1 ,
5    n 
respectiv O 2 , după legea   t   1    . Să se determine viteza şi acceleraţia absolută a punctului M
48   5 
n n
la momentul de timp t 1 2 . Se mai dau: O 1 A  O 2 B  30   , R  20    .
12  8
Observaţii: i) [x] simbolizează partea întreagă a numărului real x iar {x} partea sa fracţionară.
ii) Se vor folosi următoarele unităţi de măsură: cm – pentru lungime, radiani – pentru unghiuri, secunde –
pentru timp.
27
O2
B
 D 
R
O
O1 M

A s
Figura V 2
Tema nr. 6
Dinamica mişcării absolute a punctului material
VI 1) În interiorul unui tub de sticlă subţire (figura VI 1.1), având forma unei parabole de ecuaţie
 x  
y  x 1   , se aruncă o bilă de masă m cu viteza iniţială v 0 (tangentă la axa tubului în O). Considerând
 2p
datele fixe:
 
g  9,81 m / s 2 , m  0,37 kg v 0  9,27 m / s , t  0 : M 0  O , v  v 0 ,
şi datele variabile:
n  n 
p  1,62    , x 1 p 1     cos  n  (m)
8  3 
şi presupunând că mişcarea are loc fără frecare, se cer:
 
a) Proiecţiile vitezei v 1 şi acceleraţiei a 1 în punctul de abscisă x 1 pe axele reperului cartezian
Oxy şi pe axele triedrului Frenet;
b) Reacţiunea normală în punctul de abscisă x 1 .
y

  y

a v 
y  x1 
x 
 Ax1 , y1  
M  x, y  


 2p   
v1x  v1
 
v0  v0  
a a1 y  a1
  
mg N 
0  0


x x
O  M0 B2 p,0  O  M0 x1  p B
Figura VI 1.1 Figura VI 1.2
28
Breviar teoretic:
B 1. Legea fundamentală a dinamicii mişcării absolute a punctului material
Această lege exprimă legătura dintre forţa care solicită punctul aflat în mişcare şi acceleraţia mişcării
acestuia, şi anume:
 
maF (6.1)
unde m este masa punctului material.

În cazul unui punct material liber, acţionat de mai multe forţe active F i , i  1, n , ecuaţia
fundamentală a dinamicii (7.1) capătă forma:
 n 
m a  F i (6.2)
i 1

Dacă pe lângă sistemul forţelor active F i , i  1, n , asupra punctului mai acţionează şi un sistem de

forţe de legătură F 'j , j  1, p , atunci legea fundamentală a dinamicii punctului material se exprimă prin
relaţia vectorială:
 n  p 
m a  F i   F 'j (6.3)
i 1 j 1

Notând cu r  t  vectorul de poziţie al punctului aflat în mişcare faţă de un punct fix O şi observând
că forţele care acţionează asupra punctului material depind, în general, de timp, poziţia şi viteza acestuia, se
obţine următoarea formă a ecuaţiei fundamentale:

  

  
m r  R t , r , r  (6.4)
 

unde R reprezintă rezultanta tuturor forţelor care acţionează asupra punctului material.
B 2. Problemele generale ale dinamicii punctului material
În dinamica punctului material se studiază două categorii de probleme:
a) Problema directă
Se cunosc forţele care acţionează asupra punctului material ca natură, direcţie, sens şi mărime şi se
cere să se stabilească mişcarea punctului material.
Problema se rezolvă prin integrarea ecuaţiei (7.4) şi găsirea soluţiei generale sub forma:
    
r  r t , C 1, C 2  (6.5)
 
 
unde C 1 , C 2 sunt constante vectoriale de integrare care se determină cu ajutorul condiţiilor iniţiale:
     
 r 0  r  0, C 1, C 2 

t0 :   (6.6)
     
 v 0  r  0, C 1, C 2 

adică pe baza poziţiei şi vitezei punctului material din momentul începerii mişcării.
b) Problema inversă
29
Cunoscându-se mişcarea punctului material dată prin relaţia:

 
r  r t (6.7)
şi masa m a acestuia, se cere să se determine forţa sau rezultanta forţelor care acţionează asupra punctului.
Soluţia acestei probleme, de forma

 
F  m r t (6.8)
este unică din punct de vedere matematic, dar în general problema nu este univoc determinată în sensul că se
determină direcţia, sensul şi modulul forţei nu însă şi natura ei.
B 3. Ecuaţiile diferenţiale scalare ale mişcării punctului material

în diferite sisteme de coordonate
Proiectând ecuaţia vectorială (7.4) pe axele unui sistem de referinţă convenabil ales se obţin ecuaţiile
diferenţiale scalare ale mişcării punctului material după cum urmează:
a) În coordonate carteziene
    
m x  F x  t , x, y , z , x, y , z 
 
    
m y  F yt , x, y, z, x, y, z  (6.9)
 
    
m z  F z  t , x , y , z , x, y , z 
 
b) În coordonate cilindrice
 
2      
mr r   F r , m 2 r   r    F  , mzFz (6.10)
   
În sistemul de coordonate polare  r ,   se utilizează primele două relaţii (6.10).
c) În coordonate Frenet
 v2
mv F , m F , 0 F  (6.11)

Rezolvare:
a) Se va considera, pentru început, un studiu general al problemei şi apoi rezultatele se vor

particulariza pentru n = 3.
 x1 
În punctul de abscisă x 1 ordonata este y 1 x 1 1   iar viteza (tangentă la axa tubului) făcând
 2p
 x1 
unghiul  1 arctg y '  x 1   arctg1   cu orizontala.
 p
Pentru determinarea scalarului vitezei se aplică teorema energiei cinetice şi a lucrului mecanic între
poziţiile M 0  t  0 şi M 1 t  t 1  :
2
m v 12 m v 0
  m g y 1 (1)
2 2
 
Rezultă v 1 v 02  2 g y 1 . Deoarece mas v 1, Ox    1 , se obţin proiecţiile:
 
30
v 1x  v 1 cos 1 , v 1 y  v 1 sin  1 (2)
Pe axele triedrului Frenet:

v 1  v 1 , v 1  0 (3)
  
Ecuaţia fundamentală a dinamicii, m a  m g  N , proiectată pe axele triedrului Frenet conduce la
ecuaţiile scalare:
m a1  m g sin  1 , m a1  N 1 m g cos  1 (4)
Din prima ecuaţie (4) se determină componenta tangenţială a acceleraţiei mobilului:

a 1   g sin  1 (5)
v 12
Componenta normală a acceleraţiei este dată de formula a 1 
 1 x 1 
, unde raza de curbură are
  x 1  2  3/ 2
1  1   
1   y '  x 1  
2 3/2
  p       
expresia  1 x 1    . Observând că a 1 a x  a 1 y  a 1  a 1 şi
y ' ' x 1  1
p
proiectând această relaţie pe axele reperului Oxy găsim componentele carteziene ale acceleraţiei:
a 1x  a 1 cos 1 a 1 sin  1 , a 1 y  a 1 sin  1 a 1 cos  1 (6)

b) Reacţiunea normală N 1 se determină din a doua relaţie (2) :
N 1 m a 1  g cos  1   (7)
Caz particular : n = 3 (figura VI 1.2)
p  1,62 m , x 1 1,62 m , y 1 0,81 m,  1 0 ,

v 1x  8,358 m / s , v 1 y  0 m / s , a 1x  0 m / s 2 , a 1 y  43,121m / s 2 ,
v 1  8,358 m / s , v 1  0 m / s , a 1  0 m / s 2 , a 1  43,121m / s 2 , N 1 12,325 N .
VI 2) Pe un cilindru fix de rază R se deplasează fără frecare un punct material de masă m (figura VI 2). La

începutul mişcării mobilul se găsea în punctul A şi avea viteza iniţială orizontală v 0 . Considerând datele
n n
fixe g  9,81 m / s 2 , m  0,25 kg şi datele variabile v 0  10    (m / s) , R  0,5  0,1    (m), se cere:
5 4
a) Să se determine legile de variaţie v  v  , a   a     şi a   a     pentru intervalul de timp
în care mobilul se află în contact cu cilindrul;
not
b) Unghiul    la care se produce desprinderea mobilului de pe suprafaţa cilindrului;
not
c) Să se determine distanţa OC   , punctul C fiind punctul în care mobilul loveşte solul.
Observaţie : [x] simbolizează partea întreagă a numărului real x.


A t  0 
N
v0
 y
31 M(t)

G D
Figura VI 2.
Teste de examen
32
Testul nr. 1
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Momentul unei forţe în raport cu un punct. Definiţie şi proprietăţi.

2. (1 pct.) Ce se înţelege printr-o legătură şi câte tipuri de legături (fără frecare) cunoaşteţi la un rigid?
3. (1 pct.) Definiţi mişcarea de rotaţie a solidului rigid.
4. (1 pct.) Enunţaţi teorema energiei cinetice şi a lucrului mecanic în mişcarea unui sistem de puncte
materiale sau solid rigid faţă de un punct fix.
II. (6 pct.)
5. (1 pct.) Să se determine coordonatele centrului de masă pentru placa plană şi omogenă din figura 1.1
(în funcţie de a).

P
a a
O

p C
D
y 
a M

 
2a B 300 
2a
4a 2a x A
Figura 1.1 Figura 1.2 Figura 1.3
6. (2 pct.) Se consideră bara din figura 1.2, articulată în A şi simplu rezemată în B. Ea este acţionată pe
latura AC de forţa liniar distribuită de intensitate maximă p (N/m) şi de forţa concentrată P (N) în punctul E.
Dimensiunile barei fiind cele din figură, să se determine reacţiunile din articulaţia A şi reazemul B.
7. (1 pct.) Un mobil plecând din repaus se deplasează pe o dreaptă într-o mişcare uniform accelerată.
Ştiind că după t 1 10 s el atinge viteza v 1 5 m / s , ce spaţiu străbătuse el după t 0  1 s ?
8. (2 pct.) Un punct M porneşte din vârful O al unui con cu unghiul la vârf 2  şi se mişcă pe o

generatoare a conului cu viteza u constantă.. În acelaşi timp, conul se roteşte în jurul axei sale de simetrie cu

viteza unghiulară constantă  (figura 1.3). Care este viteza absolută a punctului M după t secunde de la
începutul mişcării?
Testul nr. 2
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Torsorul unui sistem de forţe oarecare. Definiţie şi proprietăţi.

2. (1 pct.) Ce se înţelege prin reazem simplu ? Câte grade de libertate are un rigid cu un reazem
simplu? Cu ce se înlocuieşte un reazem simplu (în cazul fără frecare) ?
3. (1 pct.) Definiţi mişcarea de translaţie a solidului rigid.
4. (1 pct.) Enunţaţi teorema impulsului în mişcarea unui sistem de puncte materiale sau a unui solid
rigid.
33
II. (6 pct.)
5. (1 pct.) Să se determine coordonatele centrului de masă pentru placa plană şi omogenă din figura 2.1
(dimensiunile sunt date în cm).

6. (2 pct.) Asupra unei bare cotite ABCD acţionează forţa F , de modul 100 N. Să se determine

momentul forţei F faţă de punctul A (figura 2.2). Dimensiunile sunt date în cm.
40 y
10
A
20
 8
10 D F E
z 4
4
C
10
4
B
8
10
x
Figura 2.1 Figura 2.2
7. (1 pct.) Acul unui ceas care indică minutele este de 1,5 ori mai lung decât acul care indică orele. Să se
calculeze raportul dintre viteza liniară a vârfului acului care indică minutele şi viteza liniară a vârfului acului
care indică orele.

8. (2 pct.) Un cărucior se deplasează pe un drum rectiliniu cu viteza constantă v 1  u . Pe cărucior este
1 2
montat un tub OA având forma unei parabole de ecuaţie y  x (figura 2.3). În interiorul tubului se mişcă
2

cu viteza constantă v 2  2 u un punct material M. Să se determine viteza absolută a punctului M la
momentul de timp la care acesta trece prin punctul de abscisă x = 3.

y
A
1  
y  x2 V2 V1
6
M
20
O
x
30
Testul nr. 3
34
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Reducerea unui sistem de forţe oarecare: Torsor minimal, axă centrală.
2. (1 pct.) Ce înţelegeţi prin încastrare? Câte grade de libertate are un solid rigid încastrat ? Cu ce se
înlocuieşte o încastrare?
3. (1 pct.) Definiţi mişcarea rectilinie a punctului material.
4. (1 pct.) Enunţaţi teorema momentului cinetic în mişcarea unui sistem de puncte materiale sau solid
rigid în raport cu un reper fix.
II. (6 pct.)
5. (1 pct.) Să se determine poziţia centrului de masă pentru bara omogenă din figura 3.1. Dimensiunile
sunt date în cm.
6. (2 pct.) Asupra plăcii plane şi omogene din figura 3.2 , de greutate G = 2000 daN, acţionează forţa
concentrată P = 500 daN şi forţa uniform distribuită q = 250 dan/m. Dimensiunile sunt date în metri. Să se
determine reacţiunile în articulaţia A şi reazemul B.
q
P 30
2 2
30
2 r 6
G B
A
 
7. (1 pct.) Se dau ecuaţiile parametrice ale mişcării unui punct material în coordonate carteziene:
x  3t 2  3t  7 , y  4t 1
unde timpul t este dat în secunde iar coordonatele x şi y în metri. Să se determine viteza punctului material la
momentul de timp t = 1s.
8. (2 pct.) O piatră este aruncată pe verticală, de la nivelul solului, cu viteza v 0  10 m / s . După cât timp
va atinge din nou pământul?
Testul nr. 4
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Cazuri de reducere ale unui sistem de forţe oarecare.

2. (1 pct.) Ce înţelegeţi prin articulaţie sferică? Câte grade de libertate are un solid rigid ce are ca
legătură o articulaţie sferică ? Cu ce se înlocuieşte o astfel de legătură?
3. (1 pct.) Definiţi mişcarea circulară a punctului material.
4. (1 pct.) Definiţi noţiunea de impuls în cazul unui punct material, al unui sistem de puncte materiale
şi al unui solid rigid. Precizaţi şi unitatea de măsură pentru impuls (in SI).
II. (6 pct.)
35
5. (2 pct.) Să se determine coordonatele centrului de masă pentru placa plană şi omogenă din figura 4.1.
Dimensiunile sunt date în cm.
 
 
6. (1 pct.) Forţele care alcătuiesc cuplul F ,  F au modulul F = 15 daN şi se găsesc la distanţa
d  3 dm una de alta. Să se determine momentul acestui cuplu (în N  m ).
7. (1 pct.) Un cilindru, având dimensiunile din figura 4.2 şi greutatea G = 5000 N, este aşezat pe un plan
orizontal. Să se determine lucrul mecanic necesar răsturnarii cilindrului în jurul punctului A de intersecţie a
unei generatoare cu planul orizontal.
1 .2 m
C B
s M
1.6m
O O


h1 G
D A
8. (2 pct.) Un disc de rază R se roteşte cu viteza unghiulară constantă  în jurul unei axe care trece prin
centrul său şi este perpendiculară pe planul discului (figura 4.3). Pe un diametru al discului se mişcă, plecând
din centrul său, un punct M după legea s  R sin  t . Sa se determine viteza absolută a punctului M la

momentul de timp t  .
2
Testul nr. 5
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Centrul de masă al unui sistem de puncte materiale şi al unui solid rigid.
2. (1 pct.) Definiţi noţiunea de moment al unei forţe în raport cu un punct.
3. (1 pct.) Ce componente are viteza şi acceleraţia unui punct material într-un sistem de coordonate
carteziene Oxyz?.
4. (1 pct.) Enunţaţi teorema de conservare a momentului cinetic a unui sistem de puncte materiale sau a
unui solid rigid.
z
G F F
F2
D E 
O A
O C  M
y
F1 A
A
B
x C B
II. (6 pct.)
36
5. (2 pct.) Asupra cubului OABCDEFG de latură a = 10 cm din figura 5.1 acţionează un sistem de două
forţe, având punctele de aplicaţie, direcţiile şi sensurile din figură şi modulele F 1 5 N , F 2  10 2 N .
Să se determine momentul rezultant al sistemului celor două forţe în raport cu punctul O.
6. (2 pct.) Asupra barei AB, de lungime l  3 m şi greutate G  600 daN , acţionează forţa
F  400 daN , aplicată în B perpendicular pe bară, şi momentul M  500 daN  m . Bara este încastrată în
 
 
A (figura 5.2). Stiind că   60 0 , să se determine reacţiunile R A, M A în încastrarea A.
7. (1 pct.) Un mobil, plecând din repaus, se deplasează pe o dreaptă şi în 60 s atinge viteza de 18 m/s într-
o mişcare uniform accelerată. Ce spaţiu a străbătut în acest timp?
8. (1 pct.) Placa dreptunghiulară OABC (OA = 3 dm, OC = 4 dm) se roteşte în planul său, în jurul
punctului O cu viteza unghiulară constantă   2 rad / s (figura 5.3). Care este viteza punctului B?
Testul nr. 6
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Echilibrul solidului rigid liber (ecuaţii de echilibru, număr de grade de libertate).
Echilibrul solidului rigid supus la legături (generalităţi).
2. (1 pct.) Enunţaţi principiile mecanicii clasice (principiul inerţiei, principiul acţiunii forţei, principiul
acţiunii şi reacţiunii).
3. (1 pct.) Ce componente are viteza şi acceleraţia unui punct material într-un sistem de coordonate
Frenet (naturale) ?.
4. (1 pct.) Definiţi noţiunea de moment cinetic în cazul unui punct material, al unui sistem de puncte
materiale şi al unui solid rigid. Precizaţi şi unitatea de măsură pentru moment cinetic (în SI).
II. (6 pct.)
5. (2 pct.) O sferă de greutate P este rezemată pe o suprafaţă cilindrică de rază r, fiind suspendată printr-
un fir de punctul fix A (figura 6.1). Cunoscând lungimea l a firului şi unghiurile  şi  , să se determine
tensiunea din fir şi reacţiunea suprafeţei cilindrice.
  
6. (2 pct.) Trei forţe de module F 1  F 2  F 3  P sunt aplicate asupra vârfurilor D, O şi E ale
unui paralelipiped dreptunghic (figura 6.2). Să se reducă sistemul de forţe în raport cu punctul O dacă
AB  AD  a, OA  2a .
z
A A B
 F1
l D
C
F2
B y
O
F3
E
r
 N M
x
7. (1 pct.) Ecuaţiile parametrice ale mişcării unui punct material în coordonate carteziene sunt:
   
x  5 sin 2  t  , y  5 cos 2  t   3
6  6 
37
Să se determine traiectoria mobilului şi viteza sa la momentul de timp t 1 2 s .

8. (1 pct.) Un corp de masă m  2 kg este aruncat de pe o clădire înaltă de 25 m. Să se determine
lucrul mecanic efectuat de forţa de greutate a corpului până în momentul atingerii solului.
Testul nr. 7
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Echilibrul solidului rigid supus la legături fără frecare. Reazemul simplu, articulaţia,
încastrarea.
2. (1 pct.) Ce tipuri de forţe acţionează pe un corp izolat dintr-un sistem de corpuri şi ce principiu al
mecanicii clasice trebuie respectat obligatoriu la izolarea lui?
3. (1 pct.) Definiţi noţiunea de traiectorie a unui punct material.
4. (1 pct.) Definiţi noţiunea de energie cinetică în cazul unui punct material, al unui sistem de puncte
materiale şi al unui solid rigid.
II. (6 pct.)
5. (2 pct.) Asupra cubului rigid de latură a = 20 cm din figura 7.1 acţionează cinci forţe de module
    
F 1  F 2  F 3  1 daN şi F 4  F 5  2 daN . Să se determine momentul rezultant în raport cu
punctul O.
z
D L
F2 6 6
E K
F3
F5
F4 4
O y 6
C
A F1
B
x r  20
6. (1 pct.) Să se determine poziţia centrului de masă pentru placa plană şi omogenă din figura 7.2.
7. (2 pct.) Paralelipipedul dreptunghic OABCDEFG de laturi OA = 3 dm, OB = 4 dm, OC = 5 dm se
roteşte uniform în jurul diagonalei sale OF, cu viteza unghiulară constantă   2 rad / s . Să se determine
vitezele vârfurilor F şi A.
8. (1 pct.) Se consideră un disc omogen de masă M = 2 kg şi rază R = 10 cm. Să se determine momentul
de inerţie faţă de centrul O şi faţă de un punct A de pe periferie.
Testul nr. 8
38
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Echilibrul sistemelor de puncte materiale şi de solide rigide. Condiţii de echilibru. Teoreme
şi metode utilizate pentru rezolvarea problemelor de statica sistemelor.
2. (1 pct.) Definiţi noţiunile de cuplu de forţe şi de moment al unui cuplu de forţe.
3. (1 pct.) Ce componente are viteza absolută şi acceleraţia absolută în mişcarea relativă a unui punct
material?
4. (1 pct.) Daţi relaţiile de calcul a energiei cinetice a unui solid rigid în cazul mişcărilor de translaţie şi
rotaţie.
II. (6 pct.)
  
5. (2 pct.) Se consideră prisma rigidă din figura 8.1, asupra căreia acţionează forţele F 1, F 2,..., F 6
  
orientate ca în figură şi egale în mărime, F 1  F 2  ...  F 6  P . Să se determine forţa rezultantă
 6 
R  F i .
i 1
z
D
F5
F3
F4
2a
E C
O
a y
a
F2 r
2a
F1 R
A
B
x b
6. (1 pct.) Dintr-o sârmă groasă se construieşte corpul din figura 8.2. Să se determine poziţia centrului de
masă dacă r = 10 cm, R = 20 cm, a = 3 cm şi b = 10 cm.
7. (2 pct.) O bară OL se roteşte în jurul unui punct fix O cu viteza unghiulară constantă   2 rad / s şi
mişcă inelul M pe o sârmă fixă aflată la distanţa l = 10 cm de punctul O (figura 8.3). Să se exprime viteza şi
acceleraţia inelului M în funcţie de distanţa O‟M = s.
L  
O s
M
l
G


Q2
O Q1

8. (1 pct.) Cu ce viteză trebuie lansat un mobil pe un plan înclinat cu unghiul   30 0 faţă de orizontală
pentru a urca pe plan până la înălţimea h = 1 m. Se consideră g  10 m / s 2 şi se neglijează frecările.
39
Testul nr. 9
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Cinematica mişcării absolute a punctului material. Noţiunile de traiectorie, viteză şi

acceleraţie.
2. (1 pct.) Daţi relaţia de calcul a vectorului de poziţie al centrului de masă al unui sistem de puncte
materiale şi al unui solid rigid.
3. (1 pct.) Scrieţi formulele lui Euler pentru distribuţia de viteze şi acceleraţii în mişcarea generală a
solidului rigid.
4. (1 pct.) Definiţi noţiunea de lucru mecanic elementar şi lucru mecanic finit al unei forţe.
II. (6 pct.)

5. (1 pct.) O lampă de greutate G este suspendată într-un punct O situat în acelaşi plan vertical cu
punctele A şi B. De două fire fixe legate de O şi trecute peste doi scripeţi mici (din A şi B), atârnă greutăţile
 
Q 1 şi Q 2 . Poziţia punctului O este determinată prin unghiurile  şi  (figura 9.1). Să se determine
 
valorile greutăţilor Q 1 şi Q 2 astfel ca lampa să rămână în repaus în poziţia din figură.
6. (2 pct.) Se consideră bara omogenă de greutate neglijabilă din figura 9.2. Dimensiunile sunt date în
metri. Se dau: M  200 daN  m , P  100 daN , q  50 daN / m . Să se determine reacţiunile în articulaţia
A şi reazemul B.
2
y
A B
v2
3
M q
B
B
v1
P 30
2 A A x
7. (2 pct.) Două şosele se intersectează în punctul O sub un unghi drept (figura 9.3). Pe cele două şosele
se deplasează două autoturisme spre punctul O, plecând simultan din A şi B, cu vitezele constante
v 1 10 m / s, v 2  20 m / s . Să se afle momentul de timp t 1 când distanţa A‟B‟ dintre autoturisme este
minimă. Se mai cunosc AO = 20 km şi B0 = 30 km.
8. (1 pct.) Un corp de masă M = 10 kg se deplasează astfel încât viteza centrului său de masă rămâne
constantă şi egală cu vC  5 m / s. Care este impulsul sau?
Testul nr. 10
40
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Cinematica mişcării absolute a solidului rigid. Mişcarea generală (parametrii de poziţie,
formulele lui Poisson şi ale lui Euler).
2. (1 pct.) Enunţaţi trei proprietăţi ale centrului de masă al unui sistem de puncte materiale sau al unui
solid rigid.
3. (1 pct.) Ce ştiţi despre viteza şi acceleraţia unui punct material într-o mişcare circulară a acestuia?
4. (1 pct.) Daţi relaţiile de calcul a momentului cinetic al unui solid rigid în cazul mişcărilor de
translaţie şi rotaţie.
II. (6 pct.)
   
5. (2 pct.) Se consideră sistemul de forţe F 1, F 2, F 3 şi F 4 concurente în A (figura 10.1). Să se
determine rezultanta lor, dacă:
F 1 F 4  100 N , F 2  120 N , F 3 80 N ,   450 ,   1050 ,   600
y
y B
F3 F2

 F 
 A F1 x

F4 l /3 v
l
A x
6. (2 pct.) Bara omogenă din figura 10.2, de greutate G  200 daN , este articulată în A şi simplu
rezemată în B. Asupra barei acţionează forţa F  100 daN înclinată cu unghiul   60 0 . Să se determine
reacţiunile din A şi B dacă   30 0 .
7. (1 pct.) Bara AB, de lungime l, alunecă cu extremităţile sale A şi B după direcţiile Ox şi Oy, astfel
încât punctul A se deplasează cu viteza constantă v. Să se determine viteza punctului B la momentul de timp
l
la care OA  (figura 10.3).
2
8. (1 pct.) Roata de curea a unui electromotor se roteşte cu 1500 rot/min. După t 1 = 2 min curentul a fost
întrerupt şi roata, rotindu-se într-o mişcare uniform încetinită, s-a oprit după t 2  6 s. Să se determine
numărul de rotaţii efectuat de roată în tot timpul mişcării.
Testul nr. 11
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Mişcarea de translaţie a solidului rigid: definiţie, distribuţia de viteze şi

acceleraţii.
2. (1 pct.) Cum apare şi cum se manifestă (ce introduce) frecarea de alunecare?
   
3. (1 pct.) Ce expresii au vectorii v O , a O,  şi  în mişcarea de translaţie a solidului rigid?
4. (1 pct.) Care este ecuaţia fundamentală a mişcării relative a punctului material?
II. (6 pct.)
41

5. (1 pct.) Un sistem de forţe oarecare se reduce la o forţă unică, egală cu rezultanta R , şi care
  
acţionează pe axa centrală a sistemului dacă elementele torsorului de reducere  O R, M O  în raport cu
 
punctul arbitrar O verifică condiţiile:
               
a) R  0 , M O  0 ; b) R  0 , M O  0 , R  M O  0 ; c) R  0 , M O  0 , R  M O  0 ;
 
d) R // M O .
6. (2 pct.) Se consideră o bară omogenă AB, de lungime l = 5 m şi greutate G = 180 N, articulată în A şi
simplu rezemată în D (figura 11.1). De capătul B, prin intermediul unui fir, atârnă greutatea P = 360 N, firul
făcând cu direcţia barei unghiul   30 0 . Să se determine reacţiunile din articulaţia A şi reazemul D, dacă
  30 0 şi ED  l 0  1,5 m.
A
D
 B
P
Figura 11.1
7. (2 pct.) O placă pătrată ABCD de latură l = 1 m se roteşte în planul ei în jurul centrului O. Să se

determine şi să se reprezinte vitezele şi acceleraţiile vârfurilor A, B, C şi D, ştiind că viteza unghiulară este
constantă şi egală cu   4 rad / s .
8. (1 pct.) Masa unei plăci plane şi omogene de formă circulară este M = 1 kg iar raza sa R = 30 cm. Să
se determine momentul de inerţie polar faţă de centrul O al plăcii.
Testul nr. 12
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Mişcarea de rotaţie a solidului rigid: definiţie, distribuţia de viteze şi acceleraţii, proprietăţi.
2. (1 pct.) Ce teoreme şi metode pentru rezolvarea problemelor de statica sistemelor cunoaşteţi?
3. (1 pct.) Definiţi mişcarea absolută, mişcarea relativă şi mişcarea de transport în cazul unui punct
material.
4. (1 pct.) Definiţi momentele de inerţie polar, axiale, planare şi centrifugale în cazul unui sistem de
puncte materiale.
II. (6 pct.)
42
5. (2 pct.) Asupra unui paralelipiped dreptunghic de laturi OA = 30 cm, OC = 50 cm şi OO‟ = 40 cm

acţionează un sistem de trei forţe ca în figura 12.1. Cunoscând că F 1 10 daN , F2  5 34 daN şi
F 3 20 2 daN , să se determine momentul rezultant în raport cu punctul O.
z
O C
q P
A B F 
2
F3
3 1
M
O C y 2
F1
A B
A B
x
6. (2 pct.) Se consideră bara de greutate neglijabilă din figura 12.2, solicitată de momentul
M  150 kN  m , forţa P  100 kN şi sarcina uniform distribuită q  50 kn / m. Stiind că   60 0 şi că
dimensiunile sunt date în metri, să se determine reacţiunile în reazemul B şi articulaţia A.
   
7. (1 pct.) Punctul M se deplasează în planul Oxy după legile x  2 sin  t  , y  3 cos t   4 ,
3  3 
unde coordonatele x şi y sunt date în metri iar timpul t în secunde. Să se determine viteza punctului la
momentul de timp t 1 3 s .
8. (1 pct.) Un proiectil este lansat oblic din vârful unui turn. Ce tip de traiectorie parcurge proiectilul?
Testul nr. 13
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Cinematica mişcării relative a punctului material. Determinarea distribuţiei de viteze şi

acceleraţii.
2. (1 pct.) Enunţaţi axioma legăturilor.
3. (1 pct.) Daţi trei exemple de corpuri care efectuează o mişcare de rotaţie.
4. (1 pct.) Care este ecuaţia fundamentală a mişcării absolute a punctului material?
II. (6 pct.)
   
5. (1 pct.) Să se determine modulul forţei F 3 astfel încât sistemul de forţe F 1, F 2, F 3 din figura 13.1
să fie în echilibru. Se cunosc F 1 F 2  10 3 N .
6. (2 pct.) Se consideră sistemul de trei bare din figura 13.2, încastrate în A, articulate în B şi D şi simplu
rezemate în C şi F. Se cunosc: P 1 12 kN, P 2  12 kN, M  50 kN  M , q  2 kN / m . Să se determine
reacţiunile în A, B, C, D şi E. Dimensiunile pe figură sunt date în metri.
43
P1
P2
F1 q
M
F3 A B C 60
30 E
30 D
4 4 4 4 2 2
F2
7. (1 pct.) Punctul M se deplasează în planul Oxy după legile x  3 t , y  4 t 2  1. Să se determine

traiectoria punctului, precum şi componentele vectorilor viteză şi acceleraţie la un moment oarecare de timp
t.

8. (2 pct.) Mobilul M se deplasează la periferia discului D de raza R după legea s  AM   t 2 (figura
13.3). Discul este articulat în A şi B cu manivelele O1 A şi O2 B care se rotesc în jurul punctelor O1 ,
5 t 3
respectiv O2 după legea  2  (radiani). Se cunosc: O1 A  O2 B  20 cm, R  16 cm . Să se
48
determine viteza absolută a punctului M la momentul de timp t  2 s .
B
y
 O R
A N
M
O2
F E
A
 K
L
O1 B D x
Testul nr. 14
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Energia cinetică a unui sistem de puncte materiale şi a unui solid rigid: definiţii, teorema
energiei cinetice şi a lucrului mecanic în mişcarea unui sistem de puncte materiale sau a unui solid
rigid faţă de un reper fix.
2. (1 pct.) Câte grade de libertate are un punct material liber în spaţiu? Care ar putea fi parametrii
scalari independenţi care să fixeze, la un moment dat, poziţia punctului în spaţiu?
3. (1 pct.) Daţi trei exemple de corpuri care efectuează o mişcare de translaţie.
4. (1 pct.) Câte dintre cele 10 momente de inerţie mecanice (polar, axiale, planare, centrifugale) sunt
independente? Ce relaţii există între ele?
II. (6 pct.)
5. (2 pct.) Să se determine coordonate centrului de masă al plăcii plane omogene din figura 14.1. Se
cunosc: AB = 20 cm, BD = 24 cm, ED = 10 cm, AN = 2 cm, NL = 18 cm, LK = 20 cm, FK = 8 cm.
44
q0
M Q A
a 2a a B C
6. (2 pct.) Se consideră bara omogenă CD de greutate neglijabilă asupra căreia acţionează forţa
concentrată Q, sarcina uniform distribuită q 0 şi momentul M. Bara este articulată în A şi simplu rezemată în
B. Să se determine reacţiunile în A şi B dacă Q  4,6 kN, q0  4 kN / m, M  10 kN  m , a  1 m (figura
14.2).
7. (1 pct.) Un mobil porneşte din punctul A fără viteză iniţială şi se mişcă uniform accelerat pe panta AB
(figura 14.3), apoi uniform încetinit pe plan orizontal până la oprirea în punctul C. Cunoscând lungimea
AB  x 1 , distanţa BC  x2 şi timpul t în care mobilul parcurge tot parcursul ABC, să se afle acceleraţiile
a 1 şi a 2 pe porţiunile AB, respectiv BC.
8. (1 pct.) Arborele unei maşini se roteşte uniform la turaţia n = 900 rot/min. Care este viteza unghiulară
în mişcarea de rotaţie a arborelui (în rad/s)?
Testul nr. 15
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Momentul cinetic al unui sistem de puncte materiale şi al unui solid rigid: definiţii, teorema
momentului cinetic în mişcarea unui sistem de puncte materiale sau a unui solid rigid în raport cu un
reper fix.
2. (1 pct.) Câte grade de libertate are un solid rigid liber în spaţiu? Care ar putea fi parametrii scalari
independenţi care să fixeze, la un moment dat, poziţia rigidului în spaţiu?
3. (1 pct.) Daţi expresia acceleraţiei Coriolis din mişcarea relativă a punctului material.
4. (1 pct.) Precizaţi, pe scurt, în ce constau cele două probleme generale ale dinamicii şi anume
problema directă şi problema inversă.
II. (6 pct.)
5. (1 pct.) Un corp de greutate G = 100 daN este suspendat prin intermediul a două fire inextensibile,
orientate ca în figura 15.1. Să se determine tensiunile din fire.
6. (2 pct.) Un mobil se deplasează în linie dreaptă după legea x  t 3  4 t 2  10 t  1 , unde coordonata x
este exprimată în metri iar timpul t în secunde. Să se afle viteza şi acceleraţia mobilului la momentele de
timp t 1 1 s şi t 2  2 s . Să se construiască diagrama vitezei (graficul v = v(t). Care este viteza minimă?
B A
30 D
R K
G O
45
7. (2 pct.) Sa se determine coordonatele centrului de masă pentru bara omogenă din figura 15.2 dacă
a
AB  a, BD  iar porţiunea semircirculară DKO are raza R = a.
2
8. ( 1pct.) Un corp de revoluţie, având momentul de inerţie faţă de axa de simetrie J  2000 kg  m 2 ,
efectuează o mişcare de rotaţie cu turaţia constantă n  10 rot / min în jurul acestei axe. Care este valoarea
momentului cinetic?
Testul nr. 16
I. (6 pct.)
1. (3 pct.) Impulsul unui sistem de puncte materiale şi al unui solid rigid: Definiţii, teorema impulsului,
teorema mişcării centrului de masă.
2. (1 pct.) Scrieţi ecuaţiile axei centrale în cazul cel mai general.
3. (1 pct.) Scrieţi legile mişcării rectilinii şi uniforme şi rectilinii uniform variate a punctului material
(legea spaţiului, a vitezei şi a acceleraţiei).
4. (1 pct.) Ce înţelegeţi prin sistem de referinţă inerţial?
II. (6 pct.)
5. (1 pct.) Să se determine coordonatele centrului de masă pentru placa plană omogenă din figura 16.1.
6. ( 2 pct.) Se consideră bara AB = l = 4 m de greutate G = 0,4 kN, încastrată în A. La capătul B al barei
atârnă greutatea P = 1 kN. Să se determine reacţiunile în încastrarea A ( figura 16.2).
15
10
30
A B
12 l
30 30 P
7. (2 pct.) Un punct material se deplasează pe un cerc de rază R = 4 m după legea s  4,5 t 3 , unde s este
dat în metri iar timpul t în secunde. Să se determine modulul acceleraţiei la momentul de timp la care
modulul vitezei este v 1 6 m / s .
8. (1 pct.) Fiind dată o placă plană omogenă sub formă pătratică, de latură l = 10 cm, să se determine
momentul de inerţie polar faţă de centrul geometric şi faţă de unul din vârfuri.
46
BIBLIOGRAFIE
1. Brândeu L., Orgovici L., Chioreanu M., Teoremele generale ale dinamicii, Culegere de probleme,
Timişoara, 1991.
2. Ceauşu V., Enescu M., Ceauşu F., Culegere de probleme de mecanică, Institutul Politehnic Bucureşti,
1984.
3. Dumitraşcu Ghe., Deleanu D., Mecanică teoretică, Editura ExPonto, Constanţa 1998.
4. Deleanu D., Mecanica, Teorie şi aplicaţii, Editura Crizon, Constanţa, 2008.
5. Deleanu D., Dumitraşcu Ghe., Seminarii de mecanică, Editura Printech, Bucureşti, 2002.
6. Deleanu D., Dumitraşcu Ghe., Statica, Culegere de probleme, Editura Printech, Bucureşti, 2000.
7. Deleanu D., Dumitraşcu Ghe., Cinematica, culegere de probleme, Editura Printech, Bucureşti, 2000.
8. Deleanu D., Dumitraşcu Ghe., Dinamica, Culegere de probleme, Editura Printech, Bucureşti, 1999.
9. Iacob C., Mecanică teoretică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
10. Landau L., Lifşiţ F., Mecanica, Editura Tehnică, Bucureşti, 1966.
11. Niculescu M, Dinculescu N., Marcus S., Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1966.
12. Olariu V., Sima P., Achiriloaie V., Mecanică teoretică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982.
13. Olariu V., Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
14. Ripianu A., Popescu P., Bălan B., Mecanică teoretică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
15. Roşca I., Mecanică pentru ingineri, Editura MatrixRom, Bucureşti, 1998.
16. Roşculeţ M., Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
17. Silaş M., Mecanică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.
18. Targ S., Theoretical Mechanics, Editura Mir, Moscova, 1975.
19. Tocaci E., Mecanică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.
20. Voinea R, Voiculescu D., Ceauşu V., Mecanică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
47

Carte Mecanica Teme de Casa

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Mecanica Teme de Casa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DUMITRU DELEANU

Editura NAUTICA, 2005

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:

1. TEME DE CASA ........................................................................................................................................ 5

Tema nr. 1: Reducerea sistemelor de forţe .......................................................................................... 5

2. TESTE DE EXAMEN .............................................................................................................................. 33

Testul nr. 1 ......................................................................................................................................... 33

Observaţie: Punctele c) şi d) vor fi parcurse doar dacă cazul de reducere o impune.

B 1. Torsorul unui sistem de forţe în raport cu un punct.

B 2. Cazurile de reducere ale unui sistem de forţe oarecare.

Rezolvarea temei nr. I

Varianta nr. 0 (figura I 1.2)

Figura I 1.1 Figura I 1.2

c) Ecuaţiile axei centrale se particularizează după cum urmează:

Observaţii : i) Punctele c) şi d) vor fi parcurse doar dacă cazul de reducere o impune;

Figura I 2.1 Figura I 2.2

Varianta nr. 0 (figura I 2.2)

c) Prin înlocuirea elementelor torsorului de reducere în ecuaţiile axei centrale se obţine:

 480  25,37 y  10,909 z 1268,51  5,13 z  25,37 x  254,558  10,909 x  5,13 y

a b c Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie

a b c Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie Modul Direcţie

Placa dreptunghiulară Placa triunghiulară

Figura II 1.2 Figura II 1.3

Placa în formă de sector de cerc

Placa în formă de sfert de elipsă

Figura II 1.5 Figura II 1.6

Elementul nr. 1 : Placa dreptunghiulară OAO’D (figura II 1.7)

Figura II 1.7 Figura II 1.8 Figura II 1.9

Elementul nr. 2 : Placa triunghiulară ODF (figura II 1.8)

Elementul nr. 3 : Placa în formă de sector de cerc cu centrul în F (figura II 1.9)

Elementul nr. 4 : Placa în formă de semicerc cu centrul în E (figura II 1.10)

Figura II 1.10 Figura II 1.11

Elementul nr. 5 : Placa în formă de sfert de elipsă

a  80 cm ; b  20 cm ;   0,7 ;   0,3 ,   0,4 ;

Observaţii; i) Dimensiunile sunt date în cm.

Figura III 1.1

Reazemul simplu obligă un punct O al solidului rigid ( C ) să rămână în permanenţă pe o suprafaţă

Figura III 1.2 Figura III 1.3

Articulaţia plană (figura III 1.3)

Încastrarea plană (figura III 1.4)

pot fi date prin proiecţiile lor ( R 'x , R 'y , M '

Figura III 1.4 Figura III 1.5

Se izolează barele AC, CD şi DE şi se scriu ecuaţiile de echilibru:

Bara AC (figura III 1.5)

Bara CD (figura III 1.6)

Figura III 1.6 Figura III 1.7

Bara DE (figura III 1.7)

Rezolvând sistemul format din ecuaţiile (1- 9) obţinem:

N A  541,495 daN ; N B  2000,513 daN , H C  0 daN , V C  707,106 daN

  n   n n n

Figura B 4.1 Figura B 4.2

B 2. Studiul mişcării punctului material

B 2.1. Sistemul de coordonate carteziene (figura B 4.3)

Proiecţiile vitezei pe axele acestui sistem de coordonate sunt:

Pentru acceleraţie aceleaşi mărimi sunt:

      

Figura B 4.3 Figura B 4.4

B 2.2. Sistemul de coordonate Frenet (figura B 4.4)

Componentele vitezei şi acceleraţiei pe axele triedrului Frenet sunt:

Rezolvare : Varianta nr. 0

Figura IV 1.1 Figura IV 1.2 Figura IV 1.3

b) Componentele vitezei şi acceleraţiei în sistemul de coordonate carteziene sunt:

c) La un moment arbitrar de timp acceleraţia tangenţială este dată de relaţia:

Momente particulare de timp: