Sunteți pe pagina 1din 6

Sf.

Iosif
• Iosif Tâmplarul sau Iosif din Nazaret este soțul Fecioarei
Maria și tatăl vitreg al lui Isus din Nazaret. El nu apare în cele
mai vechi scrieri creștine, Epistolele pauline, ca tată vitreg al lui
Isus. Iosif nu este menționat nici în cea mai veche
evanghelie, Evanghelia după Marcu. El apare în următoarele
evanghelii sinoptice, anume în Evanghelia după Matei și
în Evanghelia după Luca, dar cele două liste de genealogii care
apar sunt diferite: Matei spune că tatăl lui Iosif este Iacov, dar
Luca spune că el era fiul lui Eli.
• Potrivit Evangheliei după Matei și celei după Luca, Iosif se trage
din tribul lui Iuda, din neamul și casa lui David fiind astfel
legătura între neamul regesc și Christos. Iosif era logodit cu o
fecioară numită Maria, despre care s-a aflat că a zămislit de la
Duhul Sfânt. Iosif, după cum spune Evanghelia, "fiind drept și
nevoind s-o dea pe față, a voit s-o lase pe ascuns.
Corectitudinea lui Iosif se manifestă prin faptul că nu vrea să
acopere cu numele său un copil al cărui tată nu este cunoscut,
dar și prin faptul că este convins de virtutea Mariei și nu vrea să
o lase în seama rigorilor legii, repudiind-o
• Un înger îi apare în vis și-i risipește temerile. Atunci, Iosif o ia la el pe
Fecioara Maria, care l-a născut pe Isus. Iosif ajunge împreună cu
Maria la Betleem, deoarece, din porunca lui Cezar Augustus, toți
locuitorii trebuiau să se înscrie la recensământ în cetatea de origine.
Pruncul Isus se naște la Betleem. Iosif, fiind înștiințat, tot în vis, că
regele Irod încearcă să-l omoare pe nou-născut, fuge împreună cu
Maria și cu pruncul Isus în Egipt rămânând acolo până la moartea
regelui. S-a temut însă să se întoarcă în Iudeea, deoarece acolo
domnea fiul lui Irod; de aceea, s-a stabilit în Galileea, la Nazaret.
• Ultima dată este menționat în evanghelie cu ocazia pelerinajului la
Ierusalim, când Isus, în vârstă de 12 ani, s-a pierdut de părinții săi. Maria
și Iosif îl caută trei zile, după care îl găsesc în Templu, în mijlocul
învățaților.
• Nu se știe cât a trăit Iosif; din puținele informații ale evangheliilor despre
el, reiese că era un om al credinței și de încredere, cunoscător al tainelor
dumnezeiești, un om tăcut. Ca soț al Fecioarei Maria i-a ținut loc de tată lui
Isus.
• Toma din Aquino a discutat necesitatea prezenței Sfântului Iosif în planul
Incarnării căci dacă Maria nu ar fi fost căsătorită, evreii ar fi ucis-o cu
pietre, iar tânărul Isus a avut nevoie de grija și protecția unui tată
omenesc. Biserica Ortodoxă susține că Iosif nu a fost căsătorit, ci doar
logodit cu Maria. Termenul de logodnă este o traducere greșită a
conceptului de kiddushin, din punct de vedere al legii iudaice cei denumiți
„logodiți” erau deja soț și soție, până la moarte sau divorț.