3. Chimioterapia antimicrobiană. Antibioticele: definiţie, clase, mecanisme de acţiune.

Tipuri de rezistenţă la bacterii. Rezistenţa bacteriilor la antibiotice.

ACłIUNEA AGENłILOR FIZICI, CHIMICI SI BIOLOGICI

ASUPRA BACTERIILOR
VI.1. DEFINIłII
Septic – infectat, contaminat cu germeni patogeni.
Aseptic (steril) – lipsit de microbi patogeni sau nepatogeni.
Asepsie – ansamblul de metode prin care se evită contaminarea unui substrat steril.
Sterilizare – distrugerea sau îndepărtarea oricăror forme de viaŃă, a tuturor
microorganismelor patogene sau nepatogene, forme vegetative sau sporulate de pe
o suprafaŃă sau dintr-un substrat neînsufleŃit.
DezinfecŃie – distrugerea formelor vegetative microbiene (mai rar a celor sporulate)
din sau de pe suprafaŃa unor substraturi neînsufleŃite, cu ajutorul dezinfectantelor.
Dezinfectant – substanŃă chimică, toxică pentru Ńesuturi vii, cu acŃiune microbicidă,
ireversibilă.
Antisepsie – distrugerea sau îndepărtarea temporară a formelor vegetative
microbiene de pe substraturi vii (mucoase, tegumente, plăgi), cu ajutorul
antisepticelor.
Antiseptic – substanŃă chimică, netoxică pentru Ńesuturile vii, cu acŃiune reversibilă,
bacteriostatică asupra microorganismelor.
Prezervare –prevenirea multiplicării unor microorganisme în produse farmaceutice,
vaccinuri, alimente etc.
VI.2. EFECTE ANTIMICROBIENE ALE FACTORILOR FIZICI, CHIMICI,
BIOLOGICI
Prin efectele pe care le au asupra microorganismelor agenŃii fizici, chimici si
biologici au o foarte mare importanŃă în controlul infecŃiei, fiind utilizaŃi în sterilizare,
dezinfecŃie, antisepsie, prezervare. Efectele antibacteriene se pot traduce prin:
- efect microbicid – fenomen ireversibil, de omorâre a microorganismului
(bactericid, virulicid, fungicid, sporicid);
- efect microbistatic – fenomen reversibil, de inhibare temporară a
multiplicării (bacteriostatic, fungistatic).
VI.3. FACTORI CARE INFLUENłEAZĂ EFECTUL ANTIMICROBIAN
AL FACTORILOR FIZICI, CHIMICI, BIOLOGICI
AgenŃii antimicrobieni îsi exercită acŃiunea dependent de intervenŃia unor
factori externi:
31
VI.3.1. concentraŃia microorganismelor – la aceeasi intensitate a agentului
antimicrobian, timpul de omorâre creste proporŃional cu concentraŃia de
microorganisme asupra căreia se acŃionează;
VI.3.2. gradul de rezistenŃă al microorganismelor – diferitele specii prezintă
grade diferite de susceptibilitate la acŃiunea agenŃilor antibacterieni, chiar în cadrul
aceleiasi specii existând uneori diferenŃe individuale de sensibilitate. De la cele mai
rezistente la cele mai puŃin rezistente putem enumera, în ordine: sporii bacterieni,
micobacteriile, virusurile fără învelis extern, bacteriile Gram negative, fungii, bacteriile
Gram pozitive, virusurile cu învelis extern.
VI.3.3. intensitatea agentului antibacterian – cu cât intensitatea agentului
antibacterian (concentraŃia, presiunea, temperatura ridicată, etc) este mai mare
proporŃional timpul de acŃiune eficientă al agentului antimicrobian este mai mic.
VI.3.4. influenŃa mediului – substanŃele organice, turbiditatea mediului,
duritatea apei, pH-ul mediului etc pot influenŃa în sens pozitiv sau negativ acŃiunea
unui agent antibacterian.
VI.4. AGENłI FIZICI
VI.4.1. CĂLDURA
VI.4.1. 1. definiŃii
o temperatura optimă – temperatura la care o specie bacteriană
atinge cel mai înalt grad de multiplicare;
o temperatura minimă de dezvoltare – temperatura cea mai
scăzută la care microorganismul se mai multiplică;
o temperatura maximă de dezvoltare - temperatura cea mai
ridicată la care microorganismul se mai multiplică;
În funcŃie de temperatura de dezvoltare bacteriile se împart în:
- termofile – temperatură optimă 50 – 60°C; unele se dezvolt ă si la 95°C;
nu sunt patogene;
- mezofile - temperatură optimă 30 – 37°C; majoritatea bacteriilor; flora
saprofită si patogenă a omului;
- psichrofile - temperatură optimă 20°C; unele se dezvolt ă si la 0°C.
VI.4.1. 2. căldura umedă – este utilizată, în raport cu valoarea
temperaturii realizate, în dezinfecŃie sau în sterilizare. Are ca mecanism de acŃiune
coagularea proteinelor si degradarea enzimelor.
VI.4.1. 2. 1. temperaturi sub 100°C – sunt aplicate pentru formele
vegetative ale bacteriilor mezofile si psichrofile aflate în soluŃii apoase. Ca metode de
aplicare amintim:
o pasteurizarea – expunere termică + refrigerare imediată;
o tindalizarea – este sterilizare fracŃionată în care produsele sunt
meŃinute succesiv la 50 -100°C si apoi la temperatura camerei (timp de 3-4 zile);
o dezinfecŃia prin vapori fluenŃi de apă – în vasul Koch sau
autoclav cu robinetul de vapori deschis.
VI.4.1. 2. 2. temperatura de 100°C – realizeaz ă doar dezinfecŃie, fiind
utilizată la decontaminarea apei, alimentelor, lenjeriei, instrumentarului etc. Se
folosesc fierbătoare încălzite electric sau la flacără.
VI.4.1. 2. 3. temperatura de peste 100°C – este tem peratura la care
se realizează sterilizarea. Se folosesc autoclave care folosesc vapori de apă sub
presiune: 0,5 atm - 115°C; 1 atm - 121°C; 2 atm - 1 34°C.
32
VI.4.1. 3. căldura uscată – are ca mecanism de acŃiune oxidarea sau
carbonizarea structurilor bacteriene. Se aplică sub formă de:
VI.4.1.3.1. flambare – metodă de completare a sterilităŃii, metodă de
asepsie;
VI.4.1.3.2. încălzire la incandescenŃă – pentru ansa sau acul de
platină;
VI.4.1.3.3. incinerare – pentru materiale contaminate, reziduuri,
animale;
VI.4.1.3.4. sterilizare cu aer supraîncălzit– se realizează în cuptorul
Pasteur (Poupinel; etuvă) la 180°C timp de 1 or ă, sau la 160°C timp de 2 ore.
VI.4.2. FRIGUL
VI.4.2.1. refrigerarea – temperaturi de 0 – 7° au efect bacteriostatic
asupra majorităŃii microorganismelor; unele bacterii mor (Neisseria meningitidis,
N.gonorhoeae, Haemophilus influenzae) altele se pot multiplica.
VI.4.2.2. congelarea – dacă este făcută lent, la temperaturi de (-20°C)
favorizează formarea cristalelor de apă care lezează membrana citoplasmatică a
celulei bacteriene care va fi distrusă (efect microbicid). Congelarea rapidă la (-80°C)
în bulion glicerinat duce la solidificarea amorfă a apei intracelulare ceea ce face ca
celula microbiană să rămână în viaŃă.
VI.4.2.3. socul rece – unele bacterii pot fi distruse prin scăderea
bruscă a temperaturii, de la 45°C la 15°C.
VI.4. 3. PRESIUNEA OSMOTICĂ
În medii hipotone are loc acumularea apei în celula bacteriană care devine
turgescentă, peretele bacterian spărgându-se. În mediul hiperton bacteria pierde apă
(plasmoliza), fenomen cu efecte letale asupra bacteriei.
VI.4. 4. RADIAłIILE
VI.4.1. radiaŃii neionizante – radiaŃiile UV au efect microbicid, dar au
putere de penetrabilitate mică. Se pot folosi la dezinfecŃia aerului în încăperi, din
boxele de lucru sau la dezinfecŃia suprafeŃelor în laboratorul de microbiologie, ca o
metodă complementară măsurilor de curăŃenie si dezinfecŃie chimică.
VI.4.2. radiaŃii ionizante corpusculare (α, β) si electromagnetice (γ, X)
au efect microbicid, au mare putere de penetrare. Ionizarea compusilor celulari prin
expulzarea electronilor cauzează moartea microorganismelor. Această metodă de
sterilizare se utilizează pentru medicamente, instrumentar confecŃionat din material
degradabil termic. Ca surse de radiaŃii gama sunt folosite cobaltul 60 sau cesiul 137.
VI.4. 5. DESICAREA
RezistenŃa bacteriilor la desicaŃie este variabilă. Sporii bacterieni, sporii
fungici, chisturile protozoarelor rezistă timp îndelungat la uscăciune în timp ce
formele vegetative se distrug în câteva ore. RezistenŃa formelor vegetative la
desicaŃie creste în produsul patologic (materii fecale, spută, puroi), la temperaturi
scăzute, în mediu proteic etc.
Asocierea a 2 factori fizici (frigul si desicaŃia) a dat nastere unei metode de
păstrare timp îndelungat a microorganismelor – liofilizarea. Metoda constă în
congelarea rapidă a suspensiei microbiene într-un mediu protector urmată de
uscarea rapidă în vid si înfiolarea produsului obŃinut.
33
VI.4. 6. ULTRASUNETELE
Au acŃiune microbicidă prin acŃiune mecanică, spărgând peretele celular acele
sunete care ating 16.000 cicli/sec. Utilizând ultrasunete de diferite frecvenŃe s-au
putut obŃine unii constituenŃi ai celulei bacteriene.
VI.4.7. FILTRAREA
Prin procesul de trecere a unui lichid sau gaz printr-un material poros, pot fi
reŃinute, mecanic sau electrostatic, cele mai multe dintre bacterii dacă dimensiunea
porilor este de aproximativ 0,22 μm. Filtrele cu dimensiunea porilor de 0,01 μm pot
reŃine si virusurile mici aceste filtre având în mod real rol sterilizant al materialului
filtrat. Este o metodă se sterilizare la rece aplicată soluŃiilor denaturabile termic.
VI.4. 8. LASERUL
Laserul (light amplification by stimulated emission of radiation) are efect
microbicid instantaneu.
VI.5. AGENłI CHIMICI
Pe lângă substanŃele chimice necesare dezvoltării si multiplicării bacteriene,
există o serie de alte substanŃe chimice cu efect bacteriostatic sau bactericid. Aceste
substanŃe sunt antibiotice, chimioterapice, antiseptice, dezinfectante.
VI.5.1. antiseptice si dezinfectante
Antisepticele si dezinfectantele sunt substanŃe cu acŃiune antimicrobiană
neselectivă, alterând deopotrivă structuri si funcŃii comune microorganismelor si
macroorganismului.
Antisepticele pot fi utilizate pe tegumente si mucoase, dezinfectantele numai
pe suprafeŃe si structuri inerte. Aceeasi substanŃă chimică, în raport cu concentraŃia,
poate fi antiseptic sau dezinfectant.
În funcŃie de mecanismul de acŃiune antisepticele si dezinfectantele se
clasifică în substanŃe care:
a. denaturează proteinele (efect bactericid): acizi, baze, alcooli;
b. oxidează grupările chimice libere ale enzimelor: hipermanganat
de potasiu, peroxid de hidrogen, halogenii si derivaŃii lor;
c. blochează grupările chimice libere ale enzimelor:
săruri ale unor metale grele – mercurocrom, azotat de Ag
agenŃi alchilanŃi – glutaraldehida, formaldehida, oxid de
etilen
d. lezează membranele celulare:
derivaŃ__________i fenolici – crezoli, hexaclorofen
biguanide – clorhexidina
detergenŃi
anionici –săpunuri, perlan etc.
cationici – compusi cuaternari de amoniu
e. alterează acizii nucleici:
derivaŃi de acridină - rivanol
coloranŃi bazici – violet de genŃiană, albastru de metil,
fucsină bazică etc.
În funcŃie de acŃiunea antimicrobiană pe care o au vorbim despre efect
antimicrobian:
34
a. de nivel înalt – substanŃe care distrug toate microorganismele cu
excepŃia unui număr redus de spori bacterieni, cu condiŃia timpului de contact de cel
puŃin 20 de minute – peroxid de hidrogen stabilizat (6%), acid peracetic, hipoclorit de
sodiu (5%, 25%), glutaraldehida (2%), cloramina B (2%);
b. de nivel mediu – substanŃe care distrug virusuri, fungi, formele
vegetative bacteriene (inclusiv Mycobacterium tuberculosis) dar nu distrug endosporii
bacterieni si unele virusuri fără învelis extern (rhinovirus, enterovirus). Timpul de
contact este de 10 minute: fenoli, iodofori, alcooli, compusi pe bază de clor etc;
c. de nivel scăzut – substanŃe care distrug majoritatea formelor
vegetative bacteriene, unele virusuri, unii fungi dar nu distrug M.tuberculosis,
endosporii bacterieni si virusurile nude. Timpul de contact este de 10 minute:
clorhexidina, compusi cuaternari de amoniu.
AcŃiunea antimicrobiană a antisepticului sau dezinfectantului depinde de
concentraŃie, de timpul de contact si de prezenŃa substanŃelor organice
VI.5.2. agenŃi sterilizanŃi
Sunt substanŃe chimice, cu bună penetrabilitate, care în incinte închise etans,
în anumite concentraŃii, într-un timp de contact bine stabilit, în condiŃii stricte de
temperatură si umiditate au acŃiune microbicidă. Se folosesc glutaraldehida 2%,
acidul peracetic, peroxidul de hidrogen stabilizat 6%. Atunci când nu există alt mijloc
de sterilizare adecvat se foloseste oxidul de etilenă. Acest mijloc de sterilizare este
delicat, orice eroare de procedură ducând fie la sterilizare ineficientă fie la
accidentarea personalului care o realizează sau a pacientului la care se utilizează
materialul astfel sterilizat.
VI.5.3. agenŃi prezervanŃi
Sunt substanŃe chimice cu acŃiune bacteriostatică sau bactericidă asupra
microorganismelor implicate în alterarea unor produse. Se folosesc pentru
conservarea alimentelor, medicamentelor, serurilor, vaccinurilor etc, în concetraŃiile
uzuale nefiind toxice pentru macroorganism: acid salicilic, acid benzoic, merŃiolat de
sodiu etc.
VI.5.4. antibiotice si chimioterapice
Sunt substanŃe cu efect bactericid sau bacteriostatic, cu toxicitate selectivă,
obŃinute prin biosinteză microbiană (antibioticele) sau prin sinteză chimică
(chimioterapicele).
VI.5.4.1. clasificare
Antibioticele si chimioterapicele pot fi clasificate în raport cu multe criterii:
a. după modul de obŃinere – se folosea termenul de antibiotic pentru
substanŃele obŃinute prin biosinteză microbiană si chimioterapic pentru cele obŃinute
prin sinteză chimică. Astăzi această graniŃă a fost depăsită aproape toate
antimicrobienele fiind obŃinute, mai economic, sau îmbunătăŃite prin sinteză chimică.
Este corect să se utilizeze termenul de antibiotic pentru toŃi agenŃii antimicrobieni
utilizaŃi în terapie indiferent de modul lor de obŃinere, evitând astfel si confuzia creată
de termenul de chimioterapic care desemnează produse utilizate în tratamentul unor
afecŃiuni neoplazice.
b. după categoria de microorganisme asupra cărora acŃionează –
există antibiotice antibacteriene, antivirale, antifungice, antiparazitare.
c. după structura chimică
35
d. după efectul lor
d1. bacteriostatic – opreste multiplicarea bacteriană – tetracicline,
cloramfenicol, eritromicina, sulfamide etc;
d2. bactericid – distruge bacteriile: peniciline, cefalosporine, aminoglicozide,
etc.
e. după mecanismul de acŃiune
e1. inhibă sinteza peretelui bacterian: antibiotice beta-lactamice, glicopeptide,
izoniazida, etc; au efect bactericid;
e2. afectează funcŃiile membranei citoplasmatice: polimixine, colistina,
nistatina, amfotericina B; au efect bactericid;
e3. perturbă sinteza proteinelor celulare la nivelul ribozomilor: aminoglicozide,
tetracicline, macrolide, licosamide, acid fusidic, mupirocin etc;
e4. blochează sinteza acizilor nucleici: chinolone, rifampicina, metronidazol,
sulfamide, trimetoprim, chinolone etc.
f. după spectrul de acŃiune
f1. cu spectru „îngust”:
o de tip penicilinic: active pe bacili Gram pozitivi, coci Gram pozitivi
si negativi (peniciline, macrolide, lincosanide etc);
o de tip streptomicinic: active pe bacili Gram negativi, coci Gram
pozitivi si negativi (aminoglicozide, polimixine etc.);
f2. cu spectru larg: active pe bacili Gram pozitivi si negativi, coci Gram pozitivi
si negativi, spirochete, leptospire, chlamydii, mycoplasme etc (cloramfenicol,
tetracicline).
VI.5.4.2. rezistenŃa microbiană la antibiotice
Este capacitatea microorganismelor de a supravieŃui si a se multiplica în
prezenŃa antibioticului. RezistenŃa poate fi naturală sau dobândită.
VI.5.4.2.1. RezistenŃa naturală faŃă de un antibiotic este prezentă la toŃi
membrii unei specii bacteriene, este determinată genetic.
VI.5.4.2.2. RezistenŃa dobândită faŃă de un antibiotic este achiziŃionată de o
subpopulaŃie a unei specii în anumite circumstanŃe. Mecanismele implicate sunt
multiple:
▪ scăderea permeabilităŃii peretelui sau membranei citoplasmatice
pentru antibiotic;
▪ producerea de către bacterie a unei enzime care inactivează
antibioticul (penicilinaza, codificată plasmidic);
▪ amplificarea sintezei de acid paraaminobenzoic care anulează
prin diluare acŃiunea sulfamidelor etc.
RezistenŃa dobândită poate fi
a. cromozomială: apare în urma unei mutaŃii spontane rezultând tulpini
rezistente numai la un anumit antibiotic sau familie de antibiotice. MutaŃia
cromozomială afectează locusul ce controlează sensibilitatea bacteriei faŃă de un
antibiotic, este definitivă si se transmite vertical descendenŃilor tulpinii respective.
Administrarea antibioticului respectiv va distruge populaŃia sensibilă selectând
mutanŃii rezistenŃi care vor deveni populaŃie dominantă.
b. extracromozomială: este cea mai frecventă (90% din cazurile de
rezistenŃă), realizându-se prin plasmide, material plasmidic sau transpozoni.
36
Materialul genetic se transmite orizontal la toŃi membrii populaŃiei bacteriene prin
transducŃie, transformare, conjugare, transpoziŃie.
c. monovalentă – germenii sunt rezistenŃi faŃă de un singur antibiotic;
d. plurivalentă – rezistenŃa la mai multe antibiotice, concomitent;
e. manifestată direct – leagă o anumită bacterie de un singur antibiotic;
f. manifestată încrucisat – rezistenŃa unei bacterii faŃă de mai multe
antibiotice cu structură sau cu mecanism de acŃiune asemănător;
g. după ritmul de instalare
rapid (monostadială) – de tip streptomicinic
intermediar – de tip eritromicinic
lent (pluristadială) – de tip penicilinic
foarte lent de tip vancomicină.

AGENłI BIOLOGICI
VI.6.1. LANTIBIOTICE
Sunt polipeptide policiclice cu acŃiune antimicrobiană, plasate între antibiotice
si bacteriocine. Sunt sintetizate de bacterii gram pozitive: Staphylococcus,
Streptococcus, Streptomyces, Bacillus si au spectru de activitate înalt specific faŃă de
unele bacterii Gram pozitive.
Au fost descrise două categorii de lantibiotice:
▪ lantibiotice tip A:
Sub comanda unor gene localizate cromozomal sau plasmidic, sunt sintetizate
la nivel ribozomal ca proteine precursoare inactive care, prin modificări enzimatice
sunt transformate în peptide active. Sunt produse de stafilococi, bacili Gram negativi
si lactococi, cele mai cunoscute lantibiotice fiind nisina (gene pe cromozomul celulei
bacteriene), subtilina, epidermina (gene pe plasmidul pTu32), gallidermina (produsă
de Staphylococcus gallinarum cu plasmid Tu3928) . Nu se cunoaste cu exactitate
modul de acŃiune al lantibioticelor.
Nisina are acŃiune inhibantă asupra unor germeni Gram pozitivi
(Staphylococcus, Streptococcus, Bacillus, Clostridium, Listeria) si inhibă sporularea
germenilor din genul Bacillus si Clostridium, având acŃiune maximă la pH sub 5,5. Nu
are acŃiune asupra bacteriilor Gram negative, asupra fungilor si levurilor. Epidermina
produsă de Staphylococcus epidermidis are acŃiune antimicrobiană faŃă de
microorganisme patogene pentru piele: Streptococcus, Staphylococcus,
Propionibacterium acnes.
Sunt utilizate în industria alimentară si în medicină:
- nisina
conservant pentru vegetale, brânzeturi, carne, peste, băuturi
alcoolice, vin etc.;
component al preparatelor cosmetice;
agent terapeutic cu aplicare locală în infecŃii bacteriene în
medicina veterinară.
- epidermina
tratament în cazurile de acnee juvenilă si eczeme la om
- gallidermina
în tratamentul foliculitelor, al impetogo-ului.
37
▪ lantibiotice tip B
Cea mai cunoscută este lanthiopeptina care are acŃiune antivirală faŃă de
Herpes simplex virus.
VI.6.2. BACTERIOCINE
Sunt substanŃe de natură proteică produse de unele tulpini bacteriene, cu
efect bactericid faŃă de tulpini din aceeasi specie sau din specii înrudite. Se atasează
de peretele celular al bacteriilor sensibile si inhibă unul sau mai multe procese
esenŃiale cum ar fi replicarea, transcripŃia, translaŃia sau etape ale metabolismului
energetic.
Producerea de bacteriocine este un mecanism prin care bacteriile ce
alcătuiesc flora normală a unei nise ecologice fac faŃă competiŃiei faŃă de aceeasi
nutrienŃi. Tulpinile producătoare de bacteriocine sunt rezistente la acŃiunea propriilor
bacteriocine ceea ce permite utilizarea bacteriocinotipiei în identificarea unor
microorganisme.
Producerea bacteriocinelor este controlată de gene prezente pe plasmide
numite plasmide bacteriocinogene. Exemple de bacterii producătoare de
bacteriocine: E.coli – colicine; Serratia – marcescina; Pseudomonas – piocina etc.
VI.6.3. BACTERIOFAGUL
Este virusul care parazitează bacteriile. Are structură complexă fiind alcătuit
din (fig. 15):
capul fagului este alcătuit dintr-o capsidă cu simetrie icosaedrică
ce adăposteste în interior acidul nucleic (ADN dublu catenar sau ARN);
coada fagului cu simetrie helicală este alcătuită din următoarele
elemente: cilindrul axial înconjurat de teaca cozii, placa bazală cu crosete de fixare si
fibrele cozii. Coada fagului este de natură proteică si are rol în adsorbŃia si
penetrarea în celula bacteriană.
Între bacteriofag si bacteria gazdă se stabilesc două tipuri de relaŃii:
a. de tip litic (ciclul litic; de tip productiv)
Are următoarele etape:
1. adsorbŃia: bacteriofagul are receptori strict specifici care recunosc
receptorii de pe suprafaŃa bacteriei. Atasarea de receptorii celulari se realizează
iniŃial prin fibrele cozii (fixare reversibilă) si apoi prin crosetele plăcii bazale (fixare
ireversibilă);
2. penetrarea: mureina din peretele bacterian este lizată de muramidaza
eliberată de fag. Teaca cozii fagului prin contractare antrenează cilindrul axial prin
peretele bacteriei realizând apoi injectarea acidului nucleic fagic în citoplasma
bacteriană;
3. multiplicarea: la 4 minute după pătrunderea ADN-ului fagic în citoplasma
bacteriei, ADN-ul bacterian este blocat funcŃia acestuia fiind preluată de acidul
nucleic al fagului. Acesta va coordona sinteza componentelor proprii fagului;
4. maturarea fagului
5. eliberarea fagului matur, virulent prin liza bacteriei.
Bacteriile care permit desfăsurarea ciclului litic se numesc bacterii
lizosensibile. Bacteriile care nu permit infecŃia cu un fag sunt bacterii lizorezistente,
38
această rezistenŃă datorându-se lipsei receptorilor specifici sau unei stări de
imunitate.
Fagii care evoluează prin ciclu litic se numesc fagi virulenŃi si infecŃia cauzată
de ei are efect bacteriolitic.
Ciclul litic poate fi evidenŃiat la nivelul culturilor bacteriene, cultura în mediul
lichid devenind limpede după inoculare cu bacteriofag iar pe mediul solid însămânŃat
uniform, inocularea fagului litic duce la apariŃia zonei clare de liză (plajă de liză).
b. de lizogenizare (de tip reductiv)
Are următoarele etape:
1. adsorbŃia: bacteriofagul are receptori strict specifici care recunosc
receptorii de pe suprafaŃa bacteriei. Atasarea de receptorii celulari se realizează
iniŃial prin fibrele cozii (fixare reversibilă) si apoi prin crosetele plăcii bazale (fixare
ireversibilă);
2. penetrarea: mureina din peretele bacterian este lizată de muramidaza
eliberată de fag. Teaca cozii fagului prin contractare antrenează cilindrul axial prin
peretele bacteriei realizând apoi injectarea acidului nucleic fagic în citoplasma
bacteriană;
3. ADN-ul fagic poate evolua în 2 direcŃii:
▪ se integrează liniar în cromozomul bacteriei gazdă ca episomi
replicându-se sincron cu acesta;
▪ se circularizează, se atasează de membrana citoplasmatică si se
replică sincron cu diviziunea bacteriei.
Un astfel de fag integrat se numeste fag latent (profag, fag temperat) si are
capacitatea de a realiza o infecŃie persistentă cu posibilitate de reactivare. Bacteria
care îl adăposteste este bacterie lizogenă transmiŃând descendenŃilor fagul latent. În
anumite circumstanŃe profagul poate deveni virulent. Fagul care nu se reactivează,
persistând indefinit în stare latentă se numeste fag defectiv.
Bacteria lizogenă este imună la alŃi fagi omologi virulenŃi ai profagului pe care
îl găzduieste.
Fenomenul de bacteriofagie are multiple aplicaŃii practice:
- fagul temperat are rol în reasortarea materialului genetic al bacteriilor
pentru că atunci când se desprinde de cromozomul bacterian antrenează si gene ale
acestuia (inducŃie);
- fagul virulent asigură echilibrul ecologic în mediul natural de viaŃă al
bacteriilor;
- prezenŃa fagilor în ape este indicator de poluare al acesteia;
- datorită specificităŃii relaŃiei fag-bacterie si a stabilităŃii în timp a
sensibilităŃii bacteriei faŃă de anumiŃi fagi, lizotipia (sensibilitatea la un anumit tip
fagic) este una dintre cele mai fine metode de diagnostic bacteriologic si
epidemiologic;
- fagii sunt utili în ingineria genetică, în studii de biologie moleculară;
- fagii pot fi utilizaŃi ca tratament adjuvant în unele infecŃii (infecŃii urinare).