INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE ÎN SECTORUL PRIVAT

Secţiunea I. NOŢIUNEA ȘI CARACTERIZAREA GENERALĂ

A INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE ÎN SECTORUL PRIVAT

Infracţiunile săvârșite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale, obștești sau alte
organizaţii nestatale au fost prevăzute în Cod penal al Republicii Moldova, formând un capitol
aparte. Necesitatea specificării unei categorii de infracţiuni de acest gen este condiţionată de mai
mulţi factori, dar în special de cei interni, ce presupun o dezvoltare vertiginoasă a societăţii
civile, prin constituirea de noi forme organizatorico-juridice ale societăţilor comerciale și ale
celor necomerciale. Acest fapt a determinat posibilitatea comiterii sau chiar comiterea unor fapte
prejudiciabile, ce nu cădeau sub incidenţa vreunei norme juridico-penale. Astfel, în urma
reformelor sociale, economice și politice, activitatea de întreprinzător sau altă activitate de acest
gen a fost organizată prin constituirea de societăţi gestionate de persoane cu funcţii și
împuterniciri de conducere în aceste structuri. Abuzul acestora putea cauza prejudicii
considerabile drepturilor și intereselor legale ale cetăţenilor, intereselor organizaţiilor gestionate
de ei sau ale altor societăţi comerciale, dar și intereselor sociale și de stat. Toate aceste
circumstanţe au determinat incriminarea faptelor ce atentează la activităţile cele mai importante
ale organizaţiilor comerciale, obștești sau ale altor organizații nestatale și instituirea Capitolului
XVI din Partea specială a Codului penal.
Astfel, infracţiunile săvârșite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale, obștești
sau alte organizaţii nestatale constituie acele fapte prejudiciabile, care atentează la activitatea
normală a organizaţiilor comerciale, obștești sau altor organizaţii nestatale și cauzează prejudicii
considerabile drepturilor și intereselor legitime ale cetăţenilor sau organizaţiilor, precum și
intereselor legale ale societăţii și statului.

Obiectul juridic generic al infracţiunilor analizate îl constituie relațiile sociale cu privire la

activitatea normală a organizaţiilor comerciale, obștești sau altor organizaţii nestatale. Este
necesar de subliniat faptul că specificul acestor infracţiuni constă în comiterea lor în sfera de
conducere, administrare a activităţii organizaţiilor comerciale și altor organizaţii, care însă nu
sunt organizaţii de stat, organizaţii ale administraţiei publice locale, instituţii de stat sau
municipale. Pentru infracţiunile concrete săvârșite de persoanele care gestionează organizaţiile
comerciale, obștești sau alte organizaţii nestatale este caracteristic obiectul juridic special, acesta
fiind format din relațiile sociale cu privire la exercitarea drepturilor și intereselor legale ale
cetăţenilor sau organizaţiilor ori intereselor societăţii și ale statului ocrotite prin lege.
Societatea comercială este o organizaţie comercială cu capital social constituit din participaţiuni
ale fondatorilor (membrilor), aceasta poate fi constituită doar sub formă de societate în nume
colectiv, de societate în comandită, de societate cu răspundere limitată și de societate pe acţiuni.
Organizaţia necomercială este persoana juridică al cărei scop este altul decât obţinerea de venit.
Ea poate fi constituită în formă de asociaţii, fundaţii sau instituţii. Organizaţiile necomerciale
sunt fondate pentru atingerea scopurilor sociale, filantropice, culturale, educative, știinţifice, în
scopul ocrotirii sănătăţii, dezvoltării sportului și educaţiei sportive, pentru acordarea asistenţei
juridice. Organizaţia necomercială este în drept să desfășoare activitate economică, fapt ce
rezultă nemijlocit din scopul prevăzut în statut.
Atât societăţile comerciale, cât și cele necomerciale sunt gestionate de o persoană fizică sau un
organ colegial, stabilit de lege sau de statutul acesteia.
Latura obiectivă a infracţiunilor săvârșite de persoanele care gestionează organizaţiile
comerciale, obștești sau alte organizaţii nestatale este manifestată prin fapta prejudiciabilă
(acţiune sau inacţiune) comisă în detrimentul intereselor de serviciu și datorită sau în virtutea
funcţiei deţinute. Astfel, infracţiunile din categoria celor săvârșite de persoane care gestionează
organizaţiile comerciale, obștești sau alte organizaţii nestatale pot fi comise atât prin acţiuni, cât
și prin inacţiuni (abuzul de serviciu, depășirea atribuţiilor de serviciu), iar uneori doar prin
acţiuni (luarea de mită, darea de mită).
Prin activitate de gestionare ca trăsătură a laturii obiective a infracţiunilor săvârșite de persoane
care gestionează organizaţiile comerciale, obștești sau alte organizaţii nestatale înţelegem acea
activitate care:
1) se realizează de către persoane împuternicite în mod special;
2) este orientată spre asigurarea protecţiei drepturilor și intereselor ocrotite prin lege;
3) se realizează în limitele stabilite de lege și alte acte normative.
Din examinarea infracţiunilor în cauză, în cele ce urmează vom stabili faptul că unele dintre ele
sunt infracțiuni materiale (art. 335 din CP al RM). Luarea de mită este o infracțiune formală,
deoarece se consideră consumată din momentul comiterii acţiunilor prevăzute de art. 333 din CP
al RM, independent de urmările prejudiciabile care s-au produs. Totuși, comiterea infracţiunilor
săvârșite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale, obștești sau alte organizaţii
nestatale, după cum a fost menţionat mai sus, determină cauzarea prejudiciilor atât organizaţiilor
în cadrul cărora se comite fapta prejudiciabilă, cât și drepturilor și intereselor legale ale
cetăţenilor, intereselor obștești și de stat. Spre exemplu, în cazul când directorul unei bănci
comerciale a acordat un credit în valoare mare unui agent economic fără o garanţie
corespunzătoare, încasând o plată pentru executarea respectivului “serviciu”, iar acesta, prin
nerambursare în termen, cauzează un prejudiciu băncii sale, acţiunile președintelui vor fi
calificate conform art. 335 din CP al RM și art. 333 din CP al RM. Prin cauzarea unui astfel de
prejudiciu băncii, aceasta, la rândul ei, din lipsă de suport material, ar stopa plata dobânzilor,
pensiilor, alte plăţi sau chiar depunerile efectuate de persoane fizice sau juridice.
Această situaţie ar atenta la interesele legale nu doar ale băncii, ci și ale clienţilor, persoanelor
fizice sau juridice, care, respectiv, n-ar avea posibilitatea de a achita anumite servicii de stat,
impozite, taxe și alte plăţi, prin care ar fi prejudiciat și statul, precum și interesele sociale.
După opinia unor autori, statul nu trebuie să se implice în activitatea organizatorică internă a
unităţilor comerciale și necomerciale. Acestea trebuie să decidă în mod independent care va fi
soarta persoanelor care au comis fapta și cum vor fi soluţionate problemele: să tolereze acţiunile
acestora, să aplice sancţiuni materiale sau de alt gen ori să insiste asupra faptului tragerii la
răspundere penală.
Trebuie însă de ţinut cont de faptul că, potrivit exemplului de mai sus, societăţile comerciale sau
alte organizaţii intră în raporturi și cu alţi subiecţi, ceea ce determină posibilitatea ca, prin
intermediul acţiunilor ilegale comise, să fie cauzat prejudiciu nu doar acestor organizații, ci și
intereselor unor terţi, iar statul nu poate fi indiferent faţă de astfel de situaţii, și este obligat să
asigure protecţia intereselor altor organizaţii și cetăţenilor, inclusiv pe calea stabilirii răspunderii
penale pentru pagubele cauzate.
Latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute în Capitolul XVI din Partea specială a Codului penal
poate fi caracterizată prin vinovăţie intenţionată. Un semn obligatoriu al unor infracţiuni
săvârșite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale, obștești sau alte organizaţii
nestatale, cum ar fi abuzul de serviciu, îl constituie scopul, și anume obţinerea unui profit pentru
sine sau alte persoane, precum și cauzarea de prejudicii altor persoane.
Subiect al infracţiunilor săvârșite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale,
obștești sau alte organizaţii nestatale pot fi doar persoanele cu statut special, și anume persoanele
care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau o altă organizaţie, în unele cazuri, acești
subiecţi fiind chiar specificaţi expres în dispoziţia legii, cum ar fi notarii, auditorii sau avocaţii
(alin. (2) al art. 335 din CP al RM).
O excepţie a celor consemnate mai sus este cazul dării de mită, când subiectul comiterii
infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul comiterii faptei a atins
vârsta de 16 ani.
În cele ce urmează vor fi examinate componenţele de infracţiuni prevăzute de Capitolul XVI al
Codului penal al Republicii Moldova:
1) luarea de mită (art. 333 din CP al RM);
2) darea de mită (art. 334 din CP al RM);
3) abuzul de serviciu (art. 335 din CP al RM);

Secţiunea a II-a. ANALIZA INFRACŢIUNILOR CONCRETE

SĂVÂRȘITE IN SECTORUL PRIVAT

Luarea de mită

În art. 333 din CP al RM este stabilită răspunderea penală pentru Pretinderea, acceptarea sau
primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin
arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o
altă organizație nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, de
către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană,
sau acceptarea unor oferte ori promisiuni din partea acestora pentru a îndeplini sau nu, pentru a
întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia
fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Chiar dacă termenul de “luare de mită” nu este o novaţie pentru dreptul penal contemporan
(Codul penal din 1961, în art. 187, prevedea această componenţă de infracţiune), în sensul art.
333 din CP al RM în vigoare, această faptă infracțională prezintă o anumită noutate. Totuși, prin
analiza art. 333 din CP al RM și compararea acestuia cu art. 324 din CP al RM “Coruperea
pasivă”, putem evidenţia o anumită analogie ale acestora în ce privește semnele generale ale
laturii obiective. Nu în zadar unii savanţi includ luarea de mită, prevăzută de art. 333 din CP al
RM, la infracţiuni de corupţie. Prin aceasta se acordă o definiţie mai largă după sens,
specificându-se astfel: “Corupţia constituie folosirea atribuţiilor de serviciu de către un subiect
de administrare, în pofida intereselor de serviciu, în interes personal”.
Însăși luarea de mită, potrivit opiniei unor autori, poate avea două forme: deschisă și deghizată.
Prin luarea de mită în formă deschisă înţelegem situaţiile când persoanei mituite i se înmânează
obiectul destinat mituirii în formă nemijlocită, fie personal sau prin intermediul altor terţi. Forma
deghizată presupune luarea de mită prin forme legale aparent (de exemplu, acordarea de premii,
angajarea la serviciu etc.).
Luarea de mită reprezintă prin sine infracţiunea care împiedică funcţionarea normală a relaţiilor
de piaţă, încalcă egalitatea în faţa legii a persoanelor fizice și juridice. Mai mult decât atât, un alt
aspect al pericolului social al acestei infracţiuni constă în afectarea conștiinţei membrilor
societăţii cu privire la statutul legal și imparţial al organului de administrare nu doar în instituţiile
de stat, dar și în cadrul organizaţiilor nestatale (societăţi comerciale, necomerciale sau alte
organizaţii nestatale).
Din cele expuse, rezultă că obiectul juridic special al luării de mită îl reprezintă relațiile sociale
cu privire la funcţionarea normală, reglementată prin legislaţia în vigoare, a organizaţiei
gestionate.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin luarea de către un arbitru ales sau numit să
soluționeze prin arbitraj un litigiu, o persoană care gestionează o organizaţie comercială,
obștească sau o altă organizaţie nestatală a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte bunuri
sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin, pentru a
îndeplini sau nu ori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau
al persoanelor pe care le reprezintă, dacă asemenea acţiune intră în obligaţiile de serviciu ale
mituitului.
Infracţiunea examinată este o infracțiune formală și se consideră a fi consumată din momentul
primirii (luării) de către persoana cu funcţie administrative sau organizatorico-economică cel
puţin a unei părţi din recompense ilegală sau serviciul prestat, indiferent dacă fapta, acţiunea
(inacţiunea) în favoarea mituitorului a fost executată sau nu. În cazul când persoana refuză
primirea mitei, acţiunile mituitorului vor fi calificate ca tentativă la darea de mită, conform art.
27 și art. 334 din CP al RM. Dacă însă mita nu a fost luată (acceptată) din motive ce nu au depins
de voinţa mituitului, acţiunile vor fi calificate ca tentativă de luare de mită. Nu poate fi
considerată ca tentativă de luare sau dare de mită intenţia expusă de mituit sau mituitor de a
primi sau transmite bani, hârtii de valoare sau alt patrimoniu ori posibilitatea prestării anumitor
servicii cu caracter material, în cazul când persoana, pentru realizarea intenţiei expuse, nu a
întreprins nici o acţiune.
Latura subiectivă a infracţiunii de luare de mită se caracterizează prin intenţie directă, adică
făptuitorul conștientizează că, în virtutea situaţiei de serviciu, primește ilegal recompensa, și
dorește acest fapt. Executarea sau neexecutarea acţiunilor de către mituit nu influenţează la
calificarea infracţiunii.
Subiectul infracţiunii este unul special, adică persoana care, permanent sau temporar, exercită
gestionarea organizaţiilor comerciale, obștești sau altor organizaţii nestatale.
Alin. (2) al art. 333 din CP al RM prevede circumstanțele agravante ale luării de mită, și anume:
2. de două sau mai multe persoane;
3. cu extorcarea mitei;
4. în proporţii mari.
Agravantele nominalizate mai sus au fost examinate cu ocazia analizei altor componenţe de
infracţiuni, dar evidențiem câteva situaţii specifice.
Luarea de mită concomitent de la câteva persoane, pentru săvârșirea anumitor acţiuni în interesul
fiecăruia, se va califica drept infracţiune comisă în mod repetat, însă, în cazul luării de mită în
rate, pentru realizarea unor acţiuni cu un singur rezultat dorit, nu va fi calificată ca infracţiune
săvârșită în mod repetat.
Extorcarea mitei constă în cererea ei de către persoana care gestionează o organizaţie comercială,
obștească sau o altă organizaţie nestatală, sub ameninţarea săvârșirii acţiunilor care vor cauza
prejudicii intereselor legale ale mituitorului, sau crearea intenţionată a unor condiţii care îl impun
să dea mită în scopul prevenirii consecinţelor nefaste pentru interesele sale legale.

Darea de mită
Atât luarea de mită, cât și darea de mită fac parte din infracţiunile de corupţie și sunt tangenţiale
în unele aspecte.
Astfel, obiectul juridic special al infracţiunii de dare de mită îl reprezintă relațiile sociale cu
privire la funcţionarea normală, reglementată prin legislaţia în vigoare, a organizaţiei comerciale,
obștești sau a altor organizaţii nestatale gestionate.
Latura obiectivă se manifestă prin dare de mită, adică fapta de dare personală sau transmitere
prin mijlocitor persoanei care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau o altă
organizaţie nestatală a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje
patrimoniale pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau grăbirea
îndeplinirii unei acţiuni (inacţiuni) ce intră în obligaţiile de serviciu ale acesteia.
Interpretarea tuturor semnelor laturii obiective a dării de mită a fost efectuată cu prilejul
examinării laturii obiective a luării de mită.
Infracțiunea prevăzută la art. 334 din CP al RM este formală și se consider consumată din
momentul dării personale sau transmiterii prin mijlocitor a mitei.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Un semn obligatoriu al laturii subiective
îl constituie scopul de a determina persoana mituită, care gestionează o organizaţie comercială,
obștească sau o altă organizaţie
nestatală, să execute acţiuni sau inacţiuni în temeiul funcţiei exercitate de el, din contul obţinerii
de bani, titlurilor de valoare, altor bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii,
privilegii sau avantaje.
Spre deosebire de celelalte infracţiuni săvârșite de persoanele care gestionează organizaţii
comerciale, obștești sau alte organizaţii nestatale, care sunt comise doar de subiecţi speciali,
subiectul infracţiunii de dare de mită este persoana fizică responsabilă, care la momentul
săvârșirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
Legea penală încearcă să favorizeze acţiunile de autodenunţare ale făptuitorului, liberând de
răspundere penală persoanele care au anunţat organelle de urmărire penală despre comiterea
infracţiunii, acţiunile fiind încadrate în următoarele cerinţe:
1) autodenunţarea trebuie să fie benevolă;
2) autodenunțarea poate fi efectuată atât până la depistarea infracţiunii de către organele
de urmărire penală, cât și după;
3) la momentul autodenunţării, făptuitorul nu știe că organele de urmărire penală sunt la
curent cu infracţiunea săvârșită.
Dacă mita a fost extorcată de mituit, conform alin. (3) al art. 334 din CP al RM, persoana de
asemenea va fi liberată de răspundere penală.
Alin. (2) al art. 334 din CP al RM prevede circumstanțele agravante ale dării de mită, acestea
fiind:
b) de două sau mai multe persoane;
c) în proporţii mari.
Aceste agravante au fost supuse examinării cu ocazia analizei infracțiunilor similare, prevăzute
în Capitolul XV din Partea specială a Codului penal.

Abuzul de serviciu

Art. 335 din CP al RM definește noțiunea de abuz de serviciu ca fiind folosirea intenţionată de
către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau o altă organizaţie
nestatală a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a
cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite
de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relațiile sociale cu privire la activitatea
normală de conducere (administrare, gestionare) a organizaţiilor comerciale, obștești și altor
organizaţii nestatale.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 335 din CP al RM include trei semne:
1) fapta prejudiciabilă de folosire intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie
comercială, obștească sau altă organizaţie
nestatală, precum și de către o persoana ce lucreaza pt o astfel de organizatie a situaţiei de
serviciu în interes material sau în alte interese personale;
2) urmările prejudiciabile în formă de daune considerabile intereselor publice sau drepturilor și
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Folosirea situației de serviciu și într-un caz și în altul poate fi realizată atât prin acţiune, cât și
prin inacţiune.
Prin folosire intenţionată a situaţiei de serviciu de către o persoană care gestionează o organizaţie
comercială, obștească sau altă organizaţie nestatală înţelegem săvârșirea faptelor de gestionare a
activităţii acestor organizaţii, prin acţiuni sau inacţiuni care sunt în competenţa de serviciu ale
acestei persoane, dar cu încălcarea ordinii stabilite prin actele normative ce reglementează
competenţa dată. Astfel, competenţa persoanelor care gestionează activitatea acestor categorii de
organizaţii este stabilită prin acte normative, precum și prin acte de constituire a organizaţiilor
(contracte, statute), elaborate în temeiul legislaţiei în vigoare. De asemenea, competenţa acestor
persoane poate fi stabilită în cadrul unor contracte speciale, încheiate cu organul de constituire,
fondatorii sau alte organe din cadrul organizației.
Pentru a califica folosirea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială,
obștească sau altă organizaţie nestatală a situaţiei de serviciu drept o infracţiune, este necesar de
stabilit că fapta (acţiunea sau inacţiunea) a fost săvârșită contrar intereselor ocrotite de lege.
Aceasta înseamnă că acţiunile de gestionare executate contravin scopurilor statutare și funcţiilor
societăţii
comerciale sau altei organizaţii, fiind comise prin folosirea drepturilor și împuternicirilor
acordate în virtutea funcţiei, în detrimentul intereselor legale ale acestei organizaţii. Folosirea
împuternicirilor contrar intereselor stabilite de lege ale organizaţiilor comerciale sau de alt tip
sunt periculoase, deoarece cauzează daune considerabile intereselor legale ale acestor organizaţii,
precum și intereselor publice, drepturilor și intereselor persoanelor fizice sau juridice.
Unul dintre semnele obligatorii ale laturii obiective îl reprezintă urmările prejudiciabile
manifestate prin daune în proporţii considerabile, cauzate intereselor publice sau drepturilor și
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
Infracţiunea prevăzută la art. 335 din CP al RM este o infracțiune materială. Ea se consideră
consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile.
Latura subiectivă se manifestă prin vinovăţie în formă de intenţie directă.
Deși unii autori încearcă să demonstreze posibilitatea comiterii infracţiunii prin intenţie indirectă,
ținând cont de faptul că un semn obligatoriu al laturii subiective a acestei infracţiuni îl reprezintă
scopul special, și anume obţinerea de avantaje și foloase materiale și nemateriale, nu putem fi de
acord cu o astfel de opinie.
Un semn al laturii subiective a infracţiunii de abuz de serviciu este faptul că subiectul este dirijat
de motivul constând în interesul material ori în alte interese personale. Prin interese materiale
înţelegem tendinţa persoanei de a obţine venituri pecuniare sau alte profituri patrimoniale prin
folosirea situaţiei de serviciu.
Alte interese personale constituie acele avantaje nepatrimoniale obţinute sau care pot fi obţinute
de către persoana care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă organizaţie
nestatală, în virtutea funcţiilor sale de serviciu.
Subiectul infracţiunii este unul special, fiind indicat expres în legea penală.
Astfel, conform alin. (1) al art. 335 din CP al RM, subiect al infracţiunii pot fi persoanele care
gestionează o organizaţie comercială, obștească sau o altă organizaţie nestatală. În calitate de
astfel de persoane pot fi recunoscute persoanele care execută obligaţiunile organizatorico-
executive în cadrul organizaţiilor date, în temeiul actului de constituire sau al unui contract
individual de muncă ori civil încheiat, cum ar fi, spre exemplu, directorul general în cazul
societăţii pe acţiuni, președintele de cooperativă etc.
Subiecţi speciali ai infracţiunii de abuz de serviciu, prevăzută la alin. (2) al art. 335 din CP al
RM, sunt notarii, auditorii sau avocaţii care își desfășoară activitatea în temeiul licenţei, în
condiţiile prevăzute de lege.
Trăsăturile circumstanțelor agravante, prevăzute la alin. (3) al art. 335 din CP al RM, ne sunt
cunoscute din investigațiile asupra infracțiunilor examinate anterior.