Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Dacă fiecare ţară în parte îşi pune întrebări despre cum va evolua în anul 2018 nu este
mai puţin adevărat că o anumită îngrijorare există şi în ceea ce priveşte Uniunea
Europeană. Încep negocierile dintre Marea Britanie şi UE, nu doar pe principii şi
respectarea unor acorduri internaţionale, ci şi pe bani. Cineva trebuie să suporte costul
BREXIT-ului. Englezii contribuiau la bugetul Uniunii cu aproximativ 12 miliarde de euro.
Au preferat să părăsească proiectul european considerând că pierd mai mult decât
câştigă.
Nu se simt deloc confortabil în UE nici ţările din est. Fostelor ţări socialiste le-a dispărut
în mare parte entuziasmul iniţial. S-a vorbit despre o Europă cu două viteze. Evident
una pentru ţările dezvoltate, altă viteză pentru ultimii sosiţi. Începe să se încetăţenească
sentimentul colonial. Ţările de la periferie au descoperit că nu sunt decât pieţe de
desfacere pentru produsele mărcilor globale.
Privatizarea utilităţilor, a băncilor, impusă prin contractul de aderare, au condus la un
transfer de capital nemaiîntâlnit în istorie. Unele ţări, precum Ungaria şi Polonia, s-au
revoltat şi au demarat o campanie de recâştigare a independenţei economice. Alte ţări,
printre care se numără şi România, au primit fără să comenteze orice măsură cerută de
Bruxelles.
În ultima perioadă s-au intensificat criticile Bruxell-ului privind independendenţa Justiţiei
şi statul de drept. Polonia riscă să fie sancţionată pentru că modul în care parlamentul
naţional a adoptat legile justiţiei. Bulgaria şi România continuă să fie considerate cele
mai corupte ţări din UE şi sunt ţinute în frâu prin MCV. Ambasadele străine fac presiuni
asupra lor. Şi nu privind încălcarea drepturilor omului, ci ale justiţiei independente.
Ambasadele mai fac şi puţin trafic de influenţă în favoarea firmelor din ţările lor.
Desigur, tot în numele statului de drept.
Datorită acestor diferenţe de tratamente începe să crească numărul euroscepticilor. Tot
mai mulţi cetăţeni nu mai cred în bunele intenţii ale Bruxelles-ului. UE riscă să fie
receptată ca o nouă formă de „imperialism”. Unul al cărei armă nu mai este secretă,
numindu-se simplu democraţie. Dornice de prosperitate, ţările din est s-au lăsat
cucerite de capitalul multinaţional în numele democraţiei.
Valorile rămân, toată lumea vrea să trăiască într-un stat de drept, toţi vor o justiţie
independentă, dar atunci de unde vine insatisfacţia? Probabil din diferenţa de tratament.
Muncitorii din fostele ţări socialiste care lucrează în ţările dezvoltate pentru aceeaşi
muncă nu sunt plătiţi la fel cu cetăţenii acelei ţări. Dar câştigând mai bine decât în ţările
de origine, nu au de ales.
În numele UE s-au depopulat ţările estice. România a pierdut patru milioane de locuitori
din rândul populaţiei active. Are cumva UE un program privind reîntoarcerea mâinii de
lucru în ţara de origine? În numele liberei circulaţii a forţei de muncă, unele ţări se
îmbogăţesc, altele sărăcesc.
Diferenţele de tratament tot mai pregnante facilitează apariţia unor partide politice
radicale, xenofobe. Armonia visată de părinţii fondatori ai Uniunii Europene este departe
de a se fi instalat peste tot. Vechii occidentali îşi simt ameniniţat stilul de viaţă, în vreme
ce emigranţii se simt dispreţuiţi.
Cu toate acestea UE rămâne un vis frumos.
Discursul anual privind Starea Uniunii Europene pe care președintele Comisiei Europene, Jean-Claude
Juncker, l-a susținut ieri în Plenul Parlamentului de la Strasbourg a atins mai multe teme sensibile pe care
România trebuie să le aibă în vedere pentru a-și consolida rolul și poziția în Uniunea celor 27.
Președintele Juncker și-a început discursul cu prezentarea unui mare adevăr, dar pe care, în ultima
perioadă, mulți politicieni îl ignoră: sunt 70 de ani de când s-au creat primele instituții care astăzi
alcătuiesc Uniunea Europeană (UE) și tot 70 de ani de când în Europa este pace. Datorită UE, Bătrânul
Continent își trăiește cea mai lungă perioadă fără războaie, dar cu o dezvoltare și o prosperitate continuă
și neegalată în istoria lui zbuciumată. Oamenii călătoresc liber în Europa, locuiesc, trăiesc și muncesc
oriunde doresc. Un adevăr dureros spus tot ieri de președintele Juncker este că niciodată, în istoria
recentă a Uniunii, nu au mai existat atâtea poziții divergente între statele membre, divergențe care au
culminat cu votul cetățenilor din Marea Britanie pentru părăsirea UE. În acest context tulbure, marcat și
de criza refugiaților, și de creșterea popularității partidelor extremiste în unele țări din Europa, ce propune
președintele Juncker pentru depășirea provocărilor ? Cu unele dintre soluțiile propuse România poate să
fie de acord, cu altele nu, dar aceste provocări există și au nevoie de soluții, iar România trebuie să fie
parte a tuturor acestor soluții dacă își dorește un rol important în viitorul Uniunii. E de la sine înțeles că
românii vor avea de câștigat dacă țara noastră va fi o voce credibilă la nivel european în anii care
urmează.
De aceea, nu este de mirare că președintele Juncker a vorbit în discursul de ieri și despre tema creșterii
capacităților de apărare a Uniunii Europene. Trebuie să înțelegem, însă, că această creștere a capacității
nu este absolut deloc în contradicție cu prevederile Tratatului Nord-Atlantic. Din contră, NATO și Statele
Unite ale Americii sunt garantul securității noastre; însă trebuie să fim și noi, europenii, aliați mai puternici,
mai ales acum, când Orientul Mijlociu fierbe, când Rusia lucrează intens la destabilizarea flancului de est
și când Turcia, a treia cea mai mare forță militară a NATO, nu mai este același partener de încredere ca
acum un an. Uniunea Europeană nu poate în prezent și nu va putea nici în următorii 20 de ani să se
apere fără sprijinul Statelor Unite. Așa că orice discuție despre intențiile ascunse ale liderilor europeni de
a marginaliza NATO este cel puțin exagerată. Eu susțin modernizarea armatei și creșterea investițiilor în
cercetarea și inovarea din domeniul militar. La acest capitol, statele membre UE au rămas mult în urma
partenerilor noștri americani și situația actuală globală ne obligă să fim mai competitivi. De asemenea,
este nevoie de o cooperare mai bună a capacităților militare europene pentru că s-a întâmplat de prea
multe ori ca în operațiuni comune să existe două sau mai multe centre de comandă diferite. Mai exact, se
dorește o mai bună cooperare între statele europene, dar în interiorul NATO.
În concluzie, dezbaterea inițiată ieri de discursul președintelui Juncker privind Starea Uniunii este un bun
prilej pentru a analiza unde ne aflăm și în ce direcție trebuie să mergem. Nu a fost un an ușor pentru
Uniunea Europeană, dar, dacă luăm deciziile înțelepte, putem ieși mai puternici de pe urma crizelor pe
care le-am parcurs în acest an. Ca acest lucru să se întâmple trebuie ca liderii europeni, atât cei ai
instituțiilor europene, cât și ai statele membre, să înceapă să coopereze din nou cu aceeași implicare ca
înainte de criza economică și de cea a refugiaților. Iar de la președintele Juncker aștept să asculte mai
mult care sunt îngrijorările cetățenilor din Europa de Est.
Schimbările climatice:
Migrația:
De asemenea, europenii au tot mai puţini copii. Dacă în anii ’60 era ceva obişnuit ca fiecare femeie să
nască peste 2 copii, astăzi rata de fertilitate medie este de 1,58 în UE. De exemplu, ratele de fertilitate
din Irlanda şi Portugalia erau mai mari de 3, iar în prezent se situează sub 2.
Combinaţia dintre creşterea speranţei de viaţă şi scăderea ratelor de fertilitate are ca rezultat
îmbătrânirea pronunţată a societăţii noastre. În UE trăiesc deja mai multe persoane cu vârste de peste
65 de ani decât copii mai mici de 14 ani. În 2050 aproape unul din trei europeni va avea cel puţin 65 de
ani, faţă de unul din cinci, cum este cazul în prezent. Europa va fi cea mai „bătrână” regiune din lume, cu
o vârstă mediană de 45 de ani în 2030. Chiar dacă numărul de ani de viaţă a crescut, nu este vorba
întotdeauna de ani de viaţă sănătoşi: aproape 50 de milioane de oameni din UE-27 suferă de boli cronice
şi aproape o jumătate de milion de oameni în vârstă de muncă mor prematur din această cauză în
fiecare an. Aceste decese pot fi preîntâmpinate prin aplicarea unor politici de sănătate publică şi de
prevenţie mai eficace sau prin acordarea unor îngrijiri de sănătate mai prompte şi mai eficace.
Longevitatea va avea un impact profund asupra politicilor publice şi a serviciilor sociale, dincolo de
sectorul sănătăţii şi al îngrijirii, pornind de la sistemul de învăţământ şi ajungând până la nevoia unor
locuinţe şi a unor servicii de mobilitate adaptate la persoanele în vârstă. Îmbătrânirea populaţiei poate fi
un izvor de noi locuri de muncă, având ca rezultat dezvoltarea rapidă a sectorului economiei sociale,
indiferent dacă este vorba de recreere sau de îngrijiri. Ea creează însă şi noi cerinţe care trebuie
satisfăcute. În zilele noastre observăm deja că aproape una din trei persoane de peste 65 de ani trăieşte
singură şi că nu mai puţin de două din trei persoane de peste 75 de ani depind de îngrijiri informale,
oferite în general de rudele cele mai apropiate. Una din şase persoane în vârstă trăieşte în sărăcie, cele
care sunt deosebit de expuse la riscul unor pensii scăzute fiind femeile vârstnice care nu au acumulat un
număr suficient de ani de muncă. Europa Asia Nivel mondial Oceania Africa America Latină și zona
Caraibilor America de Nord 15 Toate acestea se vor repercuta asupra sustenabilităţii financiare a
sistemelor noastre de protecţie socială şi, implicit, asupra bugetelor ţărilor noastre. În UE-27, cheltuielile
aferente ar putea creşte până în 2030 la 12,4 % din PIB în cazul pensiilor, la 7,7 % din PIB în cazul
sănătăţii şi până la 2,4 % din PIB în cazul îngrijirii pe termen lung. Pentru fiecare persoană vârstnică vor
exista numai două persoane în vârstă de muncă în 2060, faţă de patru în 2008. Impactul acestei situaţii
va fi atenuat de recentele reforme ale pensiilor, prin care se vizează adaptarea vârstei de pensionare la
speranţa de viaţă, dar trebuie luată în calcul apariţia unor noi cheltuieli semnificative cu sănătatea.
Faptul că forţa de muncă se diminuează ne-ar putea ameninţa, de asemenea, capacitatea de a ne păstra
nivelul de creştere economică. Numărul celor care sunt dispuşi să lucreze şi să rămână încadraţi în
muncă este mai mare în fiecare generaţie, însă s-ar putea ca acest lucru să nu contrabalanseze scăderea
demografică generală. Migraţia legală poate constitui pentru UE sursa de competenţe de care are nevoie
pentru a face faţă lipsurilor de pe piaţa forţei de muncă şi poate contribui la sustenabilitatea sistemelor
noastre de protecţie socială. Îmbătrânirea populaţiei va afecta, de asemenea, ponderea relativă a
Europei pe plan mondial, dat fiind că, în alte părţi ale lumii, populaţia creşte într-un ritm mai rapid. În
2060, Europa va reprezenta numai 5 % din populaţia Globului. Niciunul dintre statele noastre membre
nu va constitui mai mult de 1 % din populaţia mondială la acel moment. Situaţia este deosebit de critică
în Lituania, unde, în ipotezele actuale, se preconizează că populaţia va scădea cu peste o treime până în
2080. Conform prognozelor, populaţia se va reduce cu aproximativ 30 % în Slovacia, Grecia, Portugalia şi
Bulgaria.
În acest scenariu în care UE-27 își menține parcursul, Uniunea se axează pe punerea în aplicare și pe
actualizarea agendei sale existente de reformă. Toate acestea se realizează în spiritul orientărilor
intitulate Un nou început pentru Europa prezentate de Comisie în 2014 și al Declarației de la Bratislava,
convenită de toate cele 27 de state membre în 2016. Prioritățile sunt actualizate cu regularitate,
problemele sunt soluționate pe măsură ce apar și noua legislație este pusă în aplicare în mod
corespunzător. Ca urmare, cele 27 de state membre și instituțiile europene urmăresc o agendă comună
de acțiune. Rapiditatea procesului decizional depinde de depășirea diferențelor de opinie în vederea
îndeplinirii priorităților colective pe termen lung. Legislația UE este verificată cu regularitate pentru a se
vedea dacă răspunde scopului vizat. Actele legislative depășite sunt retrase.
• Europenii pot folosi automobile conectate, dar încă se pot confrunta cu unele probleme juridice și
tehnice atunci când trec frontierele.
• Banda de internet largă de înaltă calitate și de mare viteză poate fi accesată în centrele orașelor și în
zonele rurale din Europa. Comerțul electronic se intensifică, însă costurile de livrare a produselor din alt
stat membru sunt în continuare disproporționat de mari.
• În general, europenii pot să călătorească peste granițe fără a trebui să se oprească pentru controale.
Ca urmare a întăririi controalelor de securitate trebuie să se ajungă la aeroport și la gară cu destul de
mult timp înainte de plecare.
• UE încheie acorduri comerciale progresiste și bine definite cu parteneri care urmăresc aceleași
obiective, precum Japonia, Australia, Noua Zeelandă, America Latină etc. Procesul de ratificare este
îndelungat și este adesea întârziat de discuții și dezacorduri din unele parlamente naționale și regionale.