ALEXANDRA STUART

Doctori]a

ALCRIS
 Capitolul 1

Kevin Standish sl`bi pu]in accelera]ia când acoperi[urile

\ntortocheate ale Wollaton Springs ap`rur` la orizont, la o
cotitur`. Le v`zu prin norul de praf ro[iatic – un district mic,
tipic printre a[ez`rile disparate din ]inutul de nord-vest al
Queenslandului, utilitar \n construc]ie [i, \n ochii lui de
britanic, cu aspect neatr`g`tor, \n timp ce se sufoca de c`ldur`
\n razele nemiloase ale soarelui de dup`-amiaz`. Strada
principal` era pustie [i pân` [i gara, cu platforma ei cu
acoperi[ sub]ire [i cu [inele pe care sta]ionau vagoane cu
bovine, p`rea lipsit` se orice urm` de activitate omeneasc`.
F`r` doar [i poate, se bucura s` vad` districtul, [i expir`
\ntr-un suspin de durere amestecat` cu u[urare, virând
automobilul [i parcând sub fâ[ia \ngust` de umbr` l`sat` de
cl`direa g`rii. Reu[ise, \[i spuse sfid`tor, \n ciuda \ndoielilor
lui Phil Barton [i a avertismentelor sumbre ale b`trânului
Charlie. Era aici, teaf`r [i nev`t`mat, nu-[i pierduse
cuno[tin]a… [i aici, \n comunitatea aceasta mic` [i izolat`,
civiliza]ia lua m`car forma unui doctor.
6 ALEXANDRA STUART

{tergându-[i praful de la gur` cu mâna umezit` de

transpira]ie, Kevin s`ri ]eap`n de la volan, gemând când bra]ul
stâng bandajat atinse din gre[eal` volanul. Sângera \nc`,
observ` el f`r` s` fie surprins, [i acum zvâcnea de parc` zece
mii de demoni se puseser` pe treab` cu ace \ncinse, sub fâ[ia
de cârp` pe care o legase cu trei ore \n urm`. Evident, a[a cum
spusese b`trânul Charlie, va fi nevoie de copci.
Totu[i… se uit` la ceas [i apoi la cabinetul medical de
peste drum. Fiindc` tot a[teptase atât pân` s` primeasc`
\ngrijiri, putea s` mai a[tepte \nc` zece minute, cât \i trebuia
s` ridice de la gara din apropiere proviziile pentru Barton's
Creek – mai economisea ni[te timp, \n ultim` instan]`. Danny,
argatul aborigen, putea s` \ncarce marfa \n camion \n locul lui,
cât timp se ducea la doctor – dac` putea s`-l g`seasc` pe
Danny [i s`-l trezeasc` din somn la ora asta. Tindea s` se
eschiveze când era de lucru [i era canicul`.
Fluierând sec \n barb`, Kevin travers` \ntinderea cimentat`
\ncins` de soare care-l separa de biroul de la gar`, deschise
u[a [i zâmbi cu mali]iozitate când v`zu c` ocupantul biroului
era la post, bând ceai.
– Salut, Jim! salut` el. Mai e ceai? Mor de sete.
Jim Blake, func]ionatrul feroviar cu p`rul alb, era un
omule] sprinten [i prietenos, c`ruia-i pl`cea la nebunie bârfa.
D`du din cap, lu` o can` din dulapul din spate [i de deplas`
spre ceainicul deteriorat din col].
– Serve[te-te, fl`c`ule, \l invit`, [i ad`ug`, când Kevin lu`
cana: laptele e lâng` tine. Ce vânt te aduce pe aici, azi? {eful
n-are nimic mai bun de f`cut pentru tine?
Kevin b`u tot ceaiul dintr-o \nghi]itur`. Era fierbinte [i tare
[i-i drese gâtlejul uscat, potolind praful care se \nc`p`]âna s`
DOCTORI}A 7

i se a[eze pe limb` [i pe buze. |[i trase pe ceaf` p`l`ria

ponosit`, descoperind o claie deas` [i murdar` de p`r ro[cat
[i zâmbetul i se l`rgi.
– Mul]umesc, a fost minunat.
– Mai ia, se oferi ospitalier Jim Blake. F`cu un semn cu
degetul bont c`tre umbra din spate, unde pachete [i saci cu
provizii erau aliniate de-a lungul a trei laturi ale biroului. Au
sosit proviziile [efului t`u, cu toate c` ai venit cu trei zile mai
devreme. La fel [i lada din [ipci pe care o a[tepta de la
Townsville. Vrei s`-]i dea Danny o mân` de ajutor la \nc`rcat?
– Ba bine c` nu – dac` e prin preajm`.
– Ar face bine s` fie, spuse cu seriozitate b`trânul
func]ionar. Ridic` tonul s`-l convoace pe absentul Danny, dar
nu primi nici un r`spuns. |njur` \n barb`, vru s` se ridice \n
picioare, dar se pr`bu[i imediat pe scaun, ca [i cum eforul ar
fi fost prea mare pentru el. E prea cald s` alerg pe aici dup`
Danny, se scuz` el.
Kevin \ncuviin]` cu sentiment din cap. |n ciuda obloanelor
de la fereastr`, c`ldura din biroul mic [i \ngr`m`dit era
aproape la fel de cople[itoare ca afar`.
– Nu-]i face griji, Jim. |l caut eu, când plec.
– Trebuie s` fie ghemuit pe undeva, doarme, spuse Jim,
f`r` s` fie necesar. Dar nu te gr`be[ti, nu? |i \mpinse pe birou
un teanc de foi de primire. Semneaz` pentru marf`, te rog –
primele dou` de pe list` – [i apoi \]i fac cinste cu ceva de b`ut.
Mi se pare c` ]i-ar prinde bine ceva pu]in mai tare decât un
am`rât de ceai.
Kevin l`s` jos cana goal` [i lu` hârtiile.
– Primele dou`? \ntreb` el, \ncercând s`-[i ascund` bra]ul
r`nit.
8 ALEXANDRA STUART

– Da, exact. Hei… B`trânul Jim Blake \l studia curios, cu

sprâncenele stufoase [i albe \mpreunate c`ci, \n ciuda tentativei
lui Kevin de a se ascunde, z`rise bandajul p`tat de sânge. Ce-ai
p`]it la bra], b`iete? Te-ai \nc`ierat cu careva, sau ce?
– Nu… am rectificat un stâlp de gard. Mi-a alunecat
toporul. Tonul lui Kevin era melancolic. Tocmai vroiam s` m`
duc la doctor, s`-mi pun` ni[te copci. E acas`, nu [tii?
|n ochii \ntuneca]i ai b`trânului se aprinse o flac`r`
ciudat`, pe jum`tate amuzament, pe jum`tate o emo]ie pe
care Kevin n-o putu descifra.
– A[adar, n-ai auzit despre doctor, nu?
– S` aud despre el? Nu. Ce ar fi trebuit s` aud?
– C` nu e aici. S-a \mboln`vit acum dou`-trei s`pt`mâni [i
a trebuit s` se duc` \n ora[ s` urmeze un tratament la spital.
Jim d`du din umeri. Am auzit c` are ceva la inim` [i c` va fi
plecat câteva luni bune… dac` se va mai \ntoarce vreodat`.
|ntre timp… Ezit`, urm`rindu-l pe Kevin cu aceea[i privire nu
tocmai amuzat`. Sper s` reziste. Bayliss un doctor bun [i un
cet`]ean de treab`.
– Da, este, \ncuviin]` b`rbatul mai tân`r. Dar… Se uit` la
bra]ul s`u, \ncruntându-se. Blestem`]ia asta \nc` sângereaz`.
Jim – trebuie s` mi-l coas` cineva. |nseamn` c` trebuie m` duc
la Lomas ca s` g`sesc un doctor?
– Ei bine, ai putea face asta, fl`c`ule. Sunt destui care ar
spune c` a[a ar proceda acum, dac` s-ar \mboln`vi… neagreând
ideea ca o feti[can` slab` s`-i \ngrijeasc`, \n]elegi? Pentru c` asta
e singura alternativ`, acum c` doctorul Bayliss s-a dus la
Brisbane. Jim chicoti gâtuit. E o pu[toaic`… imagineaz`-]i!
– Vrei s` spui c` n-au trimis \nc` alt doctor \n locul lui?
Kevin era nedumerit. Wollaton Springs era centrul unui mare
DOCTORI}A 9

district agricol, cât [i punctul feroviar al zonei, [i medicul s`u

era subven]ionat, prin Programul Na]ional de S`n`tate, s`
asigure un serviciu care era clasat ca fiind esen]ial pentru
comunitate. Credeam c` trebuie s` aib` \n permanen]` un
doctor aici, Jim.
– {i au… chicoti b`trânul. Au trimis unul. A venit deja de
trei zile.
U[urat de veste, Kevin \[i relax` sprâncenele.
– Atunci, e \n regul`. O clip`, m-ai speriat, Jim. |[i a[ez`
p`l`ria pe cre[tet [i se deplas` spre u[`, ridicând mâna
\ntr-un salut. Cred c` ar fi bine s`-i fac numaidecât o vizit`
noului doctor, \nainte s` pierd [i mai mult sânge. Cum \l
cheam`, [tii?
– Doctor Ferguson, \l inform` Jim. Ad`ug`, cu fa]a ridat`
alb` [i lipsit` de expresie: doctor Margaret Ferguson.
– Dar… Kevin se zgâi la el, nevenindu-i s` cread`…
Margaret e nume de femeie!
– A[a e, c`zu de acord Jim, cu gravitate.
– Doar nu vrei s` spui c` noul doctor e o femeie?!
– Ba da, b`iete, ba da. Mai exact, o fat`. Nu pare nici o zi
mai mare de dou`zeci de ani. {i frumu[ic`, la fel ca toate
turistele. Ochi alba[tri, p`r de culoarea porumbului, forme
voluptuoase… Mâinile lui Jim se mi[car` expresiv [i gura i se
strânse. {i foarte probabil, vei fi primul ei pacient, Kevin,
b`iete. Oamenii de aici, din Springs, spun c` arat` prea bine
s` fie un medic adev`rat, pe care s` te bazezi, \n]elegi? Iar
femeile n-ar avea \ncredere s`-[i trimit` barba]ii la ea, chiar
dac` ar fi a[a. A[a c` nimeni nu s-a apropiat de cabinetul ei
pân` acum, decât ca s` ca[te gura la ea sau s` \ncerce s`-i
vând` ceva. Cum spuneam, vei fi primul.
10 ALEXANDRA STUART

– Eu? \ngân` Kevin, \ngrozit, \nro[indu-se pân` la

r`d`cinile p`rului lui ro[u. Nici mort! De ce a[ fi eu primul,
pentru c` sunt un caz disperat?
– Ei bine, explic` destul de rezonabil Jim, \n primul rând,
nu e[ti c`s`torit [i nu ai pe nimeni care s` obiecteze, nu? Apoi,
ai o urgen]`, trebuie s` prime[ti imediat \ngrijiri medicale,
\nainte s` pierzi prea mult sânge. A[a c` ai toate scuzele s` te
duci la ea… n-o s` se a[tepte nimeni s` conduci pân` la
Lomas cu bra]ul `la, nu? {i cineva tot trebuie s` fie primul.
Acum, zâmbea deschis. Dac` noul doctor face o treab` bun`
cu tine, poate vor mai risca [i al]ii.
– Dar dac` nu face treab` bun`? obiect` Kevin. Dac` nu [tie
cum? Era acum la fel de lipsit de tragere de inim` s` consulte
noul medic, cum mai devreme fusese ner`bd`tor, [i chiar [i
perspectiva de a face cei o sut` de kilometri pân` la Lomas pe
canicula aceea i se p`rea de preferat propunerii lui Jim. Ai
spus c` e tân`r` [i…
– Trebuie s`-[i cunoasc` meseria, altfel n-ar fi trimis-o aici.
Oricum, Kev…, continu` el s`-l consoleze, primul lucru pe
care-l \nva]` un medic tân`r \n ziua de azi e cum s` pun` copci
\n cazul unor r`ni ca a ta. Am citit undeva c` o fac \n timpul
studen]iei. Lucrurile mai dificile – diagnosticele, prescrip]iile
– vin mai târziu, dup` ce-[i iau toate examenele. Nu ai nevoie
s` afle ce ai – [tii, [i va putea s`-[i dea seama [i singur`, nu? {i
dac`-]i prescrie vreun medicament care nu-]i place, nu e[ti
obligat s`-l iei, pân` la urm`. Po]i s` arunci flaconul pe drum.
– Ei bine, presupun c-a[ putea, recunoscu f`r` tragere de
inim` Kevin, dar oricum, Jim, eu… |nghi]i \n sec.
Ce vor spune oamenii, se \ntreb` el nefericit, când se va
\ntoarce la ferm` [i le va povesti c` i-a cusut bra]ul o feti[can`
DOCTORI}A 11

cu ochi alba[tri [i cu p`rul de culoarea porumbului… [i cu

forme voluptuoase? N-ar \nceta niciodat` s` comenteze. Fetele
cu ochi alba[tri, frumoase, erau \n ordine la locul lor. Dar
locul acesta – \nghi]i din nou – nu era cabinetul medical din
Wollaton Springs.
Se \ntoarse s`-i \mp`rt`[easc` p`rerea lui Jim, dar b`trânul,
cu o vioiciune surprinz`toare, se ridicase de pe scaunul lui
[i-[i pusese deja jacheta, \ntinzând o mân` dup` cheile de la
birou, care atârnau \n cui, deasupra capului lui. |i t`ie lui
Kevin protestul:
– M` duc s`-l scol cu de-a sila pe lene[ul `la de Danny,
anun]` el, [i-l pun s`-]i \ncarce marfa. Cât timp face asta, pot
s` te conduc la cabinet, b`iete, ca s` m` asigur c` ajungi cu
bine.
– Da, dar…
– Oh, fii serios! \i ordon` cu hot`râre Jim. |l lu` de bra] pe
tân`r, \nghiontindu-l spre u[` [i când deschise, scoase un
strig`t tun`tor care-l aduse inastantaneu lâng` el pe disp`rutul
Danny. |l l`sar` târând alene primul pachet [i traversar`
\mpreun` curtea, Jim re]inând \n continuare bra]ul
\nso]itorului s`u.
Casa doctorului Bayliss f`cea parte dintr-un front de
locuin]e construite similar, \n stilul colonial, fiecare cu câte o
verand` larg`, pe trei laturi, sus]inut` de piloni gro[i, de
metal, vopsi]i \n alb. Acoperi[ul verandei reprezenta podeaua
primului etaj, care avea grilaj de fier, r`sucit \n complicatele
tipare florale [i spirale care fuseser` \n vog` la vremea când
fuseser` construite. Clima, ravagiile furnicilor albe [i ale altor
factori distructivi impuseser`, din când \n când, \nlocuirea
lemn`riei, dar vechiul fier forjat \n stil victorian rezista o via]`
12 ALEXANDRA STUART

[i era \nc` solid, a[a c` r`m`sese, o ram` pentru

str`lucitoarele plante ag`]`toare care crescuser` viguroase
de-o parte [i de alta a u[ii de la intrare.
B`trânul doctor Bayliss nu avusese niciodat` preten]ii de
mare gr`dinar, dar avea o sl`biciune pentru florile albastre [i,
pe lâng` plantele ag`]`toare, tufi[uri de plumbago \[i f`ceau
de cap pe treptele verandei [i un jacaranda pipernicit – acum
trecut de apogeu – ascundea pe jum`tate u[a lateral` care
ducea spre sala de a[teptare [i cabinetul de consulta]ii. |n rest,
mica gr`din` era necur`]at` [i l`sat` prad` s`lb`ticiei,
ve[tejindu-se sub soarele nemilos [i la fel de avid` de ap` ca [i
strada pârjolit` [i pr`fuit` cu care se \nvecina.
|n timp ce Kevin \[i târa \n sil` picioarele pe c`rarea din fa]a
casei, observ` c` firma de alam` a doctorului Bayliss se afla
\nc` la locul obi[nuit, lâng` u[a de la cabinet. Totu[i, doctor –
cum o chema? – doctor Margaret Ferguson nu va fi decât un
suplinitor temporar, deci nu-[i va pune o firm` a ei. Nu putea
s` nu fie de p`rere c` ar trebui, fie [i numai ca avertisment, [i
scoase un oftat ap`sat. Se \ntreb` indignat de ce-[i g`sise s` se
taie la bra] tocmai când doctorul Bayliss nu era aici? {i de ce
naiba trebuise ca cei de la minister s` trimit` o femeie doctor
la Wollaton Springs, tocmai acum? {i \nc` una tân`r`, o fat`
care, dup` spusele lui Jim Blake, nu p`rea s` fi trecut nici cu o
zi de dou`zeci de ani. El \nsu[i avea dou`zeci [i doi de ani [i…
Jim \i atinse bra]ul [i spuse, cu un zâmbet ironic:
– Ei bine, Kev, aici e! Ap`s` cu atâta for]` soneria de la
urgen]`, \ncât ecoul r`sun` puternic \n cas`.
– Nu era nevoie s` faci atâta g`l`gie, nu? spuse Kevin, iritat.
Oricum, sunt aici, a[a c` nu e nevoie s` mai a[tep]i, Jim. M`
descurc [i singur.
DOCTORI}A 13

– Te conduc pân` la u[`, insist` Jim. |nchise un ochi,

\ntr-un gest elaborat. Doar ca s` fiu sigur, \n]elegi?
Buc`t`reasa plinu]`, pe jum`tate metis`, a doctorului
Bayliss \i primi \n sala de a[teptare. |l a[ez` pe Kevin pe un
scaun [i ascult` indiferent` povestirea exagerat` a lui Jim
despre rana lui.
– M` duc s`-i spun doctorului, dar abia s-a a[ezat la mas`.
{i dac` \ncerca]i s`-i vinde]i ceva, n-o s` fie prea \ncântat`,
crede]i-m` pe cuvânt.
Ie[i \n grab`, surd` la dezmin]irile indignate ale lui Jim [i
aparent f`r` s` pun` mare pre] pe bandajul p`tat al lui Kevin.
Sunetul vocii ei ajunse la urechile lor prin u[a \ntredeschis`
care ducea \n corpul principal al casei, un ton de plângere, ca
[i cum i-ar displ`cea prezen]a primului pacient al noii ei
angajatoare.
Vocea care r`spunse era joas` [i melodioas`. Kevin a[tept`
[i inima \ncepu s`-i bat`, inexplicabil, mai tare, [i apoi vocea
joas` [i pl`cut`, dup` ce-l trimise la plimbare pe Jim, \l invit`
s-o urmeze. Dându-i ascultare, se trezi \n cabinetul familiar al
doctorului Bayliss, fa]` \n fa]` cu o fat` slab` [i blond`, \ntr-un
halat alb. |nc`perea era retras` [i umbrit` [i nu putea s`-[i dea
prea bine seama cum ar`ta, pân` când nu ap`s` pe
\ntrerup`tor [i Kevin v`zu c` \ntr-adev`r, era foarte tân`r` [i
frumoas` [i-i zâmbea cu o prietenie dezarmant`.
– Bun` ziua. Sunt doctor Ferguson, loc]iitoarea doctorului
Bayliss. Iar dumneavoastr` sunte]i…?
– Kevin Standish, doctore. De la Barton's Creek. Vocea ei
avea un vag accent sco]ian, realiz` el [i se \ntreb` dac`,
asemenea lui, era englezoaic`. Dac` da, atunci poate c` a[a se
explica venirea ei aici. O englezoaic` abia venit` din patria
14 ALEXANDRA STUART

mam` nu avea de unde s` [tie \n ce se amesteca, suplinind

\ntr-un loc ca Wollaton Springs… nu avea nici cea mai mic`
idee la ce s` se a[tepte [i probabil nimeni nu g`sise de cuviin]`
s-o avertizeze.
– Ei bine, domnule Standish, ce ai p`]it? Zâmbetul \i pieri,
dar o scânteie amuzat` lic`ri \n adâncul ochilor ei alba[tri.
Corespunz`tor pove[tii pe care i-a spus-o prietenul t`u
Marthei, ai \ncercat s`-]i tai bra]ul cu toporul. Adev`rat?
– M-am zgâriat doar, o corect` Kevin, \nro[indu-se de furie.
Blestematul `la de Jim \l f`cuse de râs! Dar sângerarea se
\nc`p`]âneaz` s` nu se opreasc`, vede]i… A[a c` m-am gândit
c` ar fi bine s` trec pe aici.
– S` arunc o privire, bine? Vocea ei era acum hot`rât` [i
incisiv`, vocea unei persoane obi[nuite s` dea ordine care s`
fie ascultate f`r` comentarii. O voce \ncrez`toare,
profesional`… Impresionat \n ciuda voin]ei lui, Kevin \ncepu
s`-[i desfac` bandajul, dar fata \l opri cu un gest.
– A[teapt`. Las`-m` s` ]i-l tai, te rog.
|[i croi drum cu foarfecele, \ncruntându-se pe m`sur` ce
vedea c` materialul saturat se lipise de piele, acolo unde
sângele se coagulase. Lu` un vas nu prea adânc, \l umplu cu
ap` [i dezinfectant [i-l f`cu s`-[i ]in` bra]ul deasupra. Auzi apa
curgând de la robinet [i v`zu c` se sp`la meticulos pe mâini.
Când se \ntoarse [i \ncepu s` ude bandajul, \l \ntreb`:
– Cu cât timp \n urm` s-a \ntâmplat asta, domnule
Standish? Câteva ore, presupun.
– |n jur de patru, \ncuviin]` el.
– Ar fi trebuit s` vii mai devreme.
– N-am putut. Mi-a luat trei ore s` ajung aici. Ar`t` spre
bandaj. Scoate-l… o s` scutim timp. Nu m` deranjeaz`.
DOCTORI}A 15

Ea scutur` din cap, f`r` s` se uite la el, [i r`spunse cu hot`râre:

– Nu, doar nu vrem s` mai sângereze. E o ran` destul de
adânc`. }ine-]i bra]ul nemi[cat, te rog… asta e. N-o s` mai
dureze mult de acum, dar va trebui s`-]i pun copci. Te gr`be[ti?
– S` m` gr`besc? Nu. De ce ai crede asta?
– Din cauza eforturilor tale de a scuti timp. {tii c` te-ar fi
durut dac` ]i-a[ fi smuls bandajul, dar totu[i mi-ai cerut-o.
– Asta ca s`-]i fac un hatâr, m`rturisi Kevin.
Se uit` la el cu un zâmbet ciudat, u[or melancolic:
– Oh, nu te deranja s`-mi faci hatâruri. E[ti singurul
pacient pe care l-am tratat \n trei zile. |i cur`]` bra]ul [i trecu
la un sterilizator electric, aflat pe o mas`, \n cap`tul \ndep`rtat
al \nc`perii. Continu`, peste um`r: se pare c` sunt doctorul pe
care nu-l vrea nimeni – sau am de-a face cu o comunitate
foarte s`n`toas`.
Amintindu-[i propria reticen]` de a veni la ea, Kevin sim]i
cum se \nro[e[te pân` \n vârful urechilor.
– Oamenii de aici nu sunt obi[nui]i cu femeile doctor,
\ncerc` el o scuz`.
– Nu? Ciudat. Lu` câteva instrumente din sterilizator [i le
\nveli \ntr-un pansament, evitându-i privirea. Suntem destul
de multe, s` [tii.
– Nu suntem \n Anglia.
Se opri din \ncercarea de a pune a]` \n acul chirurgical,
studiindu-i fa]a cu nou interes. Apoi, ca s`-i dea de \n]eles c`
pricepuse, \ncuviin]`.
– Desigur. Dar nu e[ti australian, nu?
– Nu, zâmbi el. Doar prin adop]ie. Sunt aici de aproape opt
ani. Chiar am \nceput s` m` simt australian, m` crezi sau
nu… E o ]ar` impresionant`.
16 ALEXANDRA STUART

Doctor Margaret Ferguson veni spre el, puse pansamentul

al`turi [i-l desf`cu, dup` ce-[i puse m`nu[`.
– Se pare c` nu obose[te nimeni s`-mi spun` asta,
confirm` ea, apoi, pe tonul profesional de mai devreme: nu te
mi[ca, te rog. O s` doar` doar pu]in.
Kevin se strânse din instinct, dar era foarte rapid` [i
competent` [i, a[a cum \i promisese, nu-l duru decât pu]in. |n
timp ce-i dezinfecta din nou rana elegant cusut`, Kevin spuse,
recunosc`tor:
– Mul]umesc, doctore, e perfect. F`r` \ndoial`, ai f`cut o
treab` frumoas`.
– Pari surprins, zâmbi ea, \ns` tonul era pu]in sec. Nu te
a[teptai, domnule Standish?
– Nu eram sigur.
Doctori]a râse [i râsul \i era la fel de sc`zut [i de muzical ca
[i vocea.
– Ei bine, po]i s` \mpr`[tii vestea cea bun`, nu-i a[a? {i
poate o s` am [i eu de lucru, s`-mi pot justifica prezen]a aici.
Spune-mi – \i examina din nou rana – cu ce te ocupi?
– Sunt jocheu la o ferm` de bovine.
– Asta \nseamn` c` te anternezi s` conduci una, nu-i a[a?
– Ceva de genul `sta, da. La paisprezece ani, am intrat \n
programul „Fratele mai mare“. Proprietarul de la Barton's
Creek – Phil Barton – era „fratele meu mai mare“. La
\ndemnul lui am fost la liceu, la Brisbane, pân` la optsprezece
ani, apoi m-a luat ca jocheu.
– |n]eleg. Ochii doctori]ei erau mici [i gânditori. |i puse
câteva \ntreb`ri despre natura accidentului [i despre starea
toporului, \i f`cu o injec]ie pe care i-o descrise ca fiind o
m`sur` pur preventiv`, [i apoi \l \ntreb`, pe nea[teptate: vrei
s` te mai \ntorci vreodat` \n Anglia, domnule Standish?
DOCTORI}A 17

– Nu, r`spunse Kevin, f`r` s` ezite.

– Dar… familia ta? Cu siguran]`…
– Nu am familie. Tonul lui Kevin era lapidar, vocea aspr`
din pricina durerii amintite. Sunt orfan, m-au adus de mic la
c`minul Dr. Barnardo's.
|n]eleapt`, Margaret Ferguson nu \ncerc` s` sape mai
adânc. Lu` o fa[` groas`, nec`lcat`, dar \nainte s`-i poat`
prinde bra]ul cu ea, Kevin se d`du \napoi, protestând alarmat:
– Ai inim`, doctore… doar nu te a[tep]i s` umblu cu mâna
legat` de gât?! Cum s` conduc, cu bra]ul sus]inut? Nu e cel mai
u[or drum, s` [tii…
– Oricum, domnule Standish, a[ prefera s`-l por]i legat
de gât m`car dou` zile. Vocea ei era autoritar`, rece [i
echilibrat`, retezând orice discu]ii. {i dac` drumul e dificil,
n-ar fi mai \n]elept s` nu \ncerci s` conduci cu o singur`
mân`? Trebuie s` se g`seasc` cineva care s` conduc` \n
locul t`u. Sau – privirea \i c`zu pe telefonul de pe birou –
ce-ai zice dac`-l sun pe [eful t`u [i-l rog s` trimit` pe cineva
dup` tine? Tu…
– Nu. Nu-]i face griji pentru mine, doctore. M` descurc. Se
supuse [i o l`s` s`-i lege bra]ul, gândindu-se c` va arunca
e[arfa de cum va ie[i din cabinet. Mul]umesc mult. Ai fost
foarte dr`gu]` [i m` simt bine, acum. Foarte bine. Eu…
– Voi vrea s` te rev`d, domnule Standish, \i aminti doctor
Ferguson.
– S` m` revezi? De ce? }i-am spus c` m` simt bine.
– Va trebui s`-]i scot copcile.
– Oh. |i c`zuse ceva \n cap. Da, presupun c` va trebui. Ei
bine, voi \ncerca s` m` \ntorc – poate sâmb`ta viitoare, dac` e
\n regul` cu tine.
18 ALEXANDRA STUART

– E perfect. Pe la aceea[i or`, sau – \i zâmbi din nou,

dezarmant – poate pu]in mai târziu. Obi[nuiesc s` iau prânzul
la ora asta.
– Desigur, promise Kevin, ner`bd`tor s`-[i ia t`lp`[i]a.
|ncepu s` se \ndrepte spre u[`. |n cazul `sta, dac` asta e tot,
doctore…
– Asta e tot, domnule Standish. Bun` ziua.
B`lm`ji un r`spuns [i, odat` ajuns \n sala de a[teptare, \[i
[terse sprâncenele transpirate. Dumnezeule, ce fat`!
Frumoas` ca o pictur` [i la fel de rigid` ca… granitul. Mutând
e[arfa \ntr-o pozi]ie mai confortabil`, ie[i \n strad` [i auzi
sunetul metalic al telefonului din cas`. Poate o chema cineva.
Cineva din Wollaton Springs – cineva care poate era prea
bolnav s`-i mai pese c` era femeie – [i ceruse s-o consulte.
Nu ajunse bine la ma[in`, c` auzi din spate pa[i gr`bi]i [i
recunoscu vocea care-l striga pe nume. Se \ntoarse f`r` tragere
de inim`:
– Da, doctore.
– Domnule Standish, era [eful t`u – domnul Barton.
– Da?
– Da. A sunat s` vad` cum te sim]i. I-am spus c` nu
consider c` e[ti \n condi]ia s` conduci, a[a c` vine chiar el s` te ia.
– Poftim? Kevin o ocoli, f`lcile l`sându-i-se, \ntr-o spaim`
nebuneasc`. Adic` i-ai spus lui Phil Barton c` trebuie s` vin`
s` m` ia?
– Da, recunoscu ea cu sânge-rece.
– Dar sunt \n condi]ie perfect` s` conduc.
– |n opinia mea, nu e[ti. Mai ales pe un drum dificil,
domnule Standish. M-a[ sim]i responsabil` dac` ai avea vreun
accident. Vino. F`cu semn spre casa alb`. Martha o s`-]i dea
DOCTORI}A 19

ceva de mâncare [i apoi te po]i \ntinde pe canapeaua din

cabinetul de consulta]ii, s` te odihne[ti pân` ajunge domnul
Barton.
– N-am nevoie s` m` odihnesc! obiect` indignat Kevin.
– Dar sunt sigur` c` ai nevoie de o mas`. |i zâmbi din nou,
dezarmant. Dac` preferi s` m`nânci singur, se poate aranja.
– Nu e asta, doctore, o asigur` Kevin, ro[ind. Nu putea
s`-i explice c` nu se f`cea s`-]i chemi [eful pe un drum de trei
ore, plin de praf, \n miezul unei zile caniculare, degeaba –
evident, n-ar \n]elege. {i doctori]a nu-l cuno[tea pe Phil
Barton. Oft`, sim]indu-se prins \n curs` [i neajutorat, fa]` \n
fa]` cu hot`rârea ei. F`r` \ndoial`, inten]iile ei erau bune, dar
Phil Barton nu va sta s` asculte explica]iile lui, când \l va g`si
aparent s`n`tos tun [i \n compania unei fete excep]ional de
frumoase… {i dac` povestea ajungea la barac`, a[a cum
probabil se va \ntâmpla – Kevin se scutur` la perspectiva sumbr`.
|n]elegând gre[it evidenta lui stânjeneal`, Margaret
Ferguson spuse, cu compasiune:
– I-am spus foarte clar domnului Barton c` n-a fost ideea
ta. |l conduse \napoi \n cas` [i Kevin o urm` posomorât. A[a
c` \nvesele[te-te! Doar n-o s` te m`nânce, nu?
– La naiba, dar poate s` \ncerce!
– Oh, fii serios, domnule Standish. |i ]inu u[a s` intre
primul. Ce fel de om e domnul Barton `sta al t`u?
– E un tip foarte cumsecade.
– Asta nu-mi spune nimic. To]i oamenii lui stau la fel de
\ncremeni]i ca tine \n fa]a lui?
– Nu stau \ncremenit \n fa]a lui, doctore Ferguson,
protest` Kevin. Doar c` e [eful meu [i… ei bine, are lucruri
mai importante de f`cut decât s` dea fuga aici, dup` mine.
20 ALEXANDRA STUART

Oricum, nu avea timp, de aceea m-am oferit s` aduc marfa

pentru el. Dac` tot veneam…
– Vrei s` spui c` te-a l`sat s` ridici marfa, cu bra]ul `la?
– Oh, bine\n]eles. M-am oferit. L-am scutit s` mai trimit` pe
altcineva. Barton's Creek e o ferm` mare [i avem multe vite,
\n]elegi? Vitele nu se \ngrijesc singure, doctore. Kevin \i vorbi
despre problemele pe care le ridica o ciread`, \n timp ce
Martha, chemat` degrab`, puse un al doilea tacâm la masa
mic`. |i aduse o friptur` mai mult decât apetisant` [i se
retrase, bomb`nind \n barb` c` fusese nevoit` s` a[tepte mult
lâng` cuptor, ca s-o \nc`lzeasc`.
|n ciuda plângerilor ei, era la fel de gustoas` pe cât ar`ta.
Sim]indu-se nea[teptat de \nfometat, Kevin \[i atac`
entuziasmat por]ia.
– E chiar bun, observ` el.
– Da, Martha e o buc`t`reas` excelent`, \ncuviin]` doctor
Ferguson. Cu toate c` mi-e destul de greu s` m` obi[nuiesc cu
faptul c` umbl` descul]`. Mi se pare ciudat… nu crezi?
– Da? râse Kevin. N-am observat – sau poate c` sunt
obi[nuit cu asta.
– Cred [i eu, dup` opt ani. Eu sunt abia de [ase luni aici.
– Dar \]i place, nu?
– Oh, da. |ntotdeauna mi-am dorit s` vin \n Australia, s`
v`d cum e. A[adar, dup` ce m-am specializat, m-am \mbarcat
pe un vas, pe post de chirurg. M-am distrat de minune,
trebuie s` spun.
Urm` o t`cere scurt`. Kevin \ncerc` s` [i-o imagineze pe
post de chirurg pe vas, dar dintr-un motiv oarecare, nu reu[i
s-o vad` \n uniform` [i cu chipiu, cu toate c` presupunea c`
trebuise s` poarte un soi de uniform`. Se \ntreba ce vârst`
DOCTORI}A 21

avea realmente, dar nu reu[i s` adune destul curaj s-o \ntrebe

direct. Din câte [tia, dura cam [ase ani s` te specializezi ca
medic, a[a c`, dac`-[i \ncepuse studiile la [aptesprezece ani,
trebuia s` fie cu doi ani, poate trei, mai mare decât el. Nu c`
ar fi ar`tat; [i stând acolo, fa]`-n fa]` cu ea, avu un sentiment
confortabil, u[or protector, de superioritate masculin`. Era
foarte mic`. Abia dac`-i ajungea la um`r, când erau amândoi
\n picioare, [i… inspir` adânc. Era foarte frumoas`. Cea mai
frumoas` fat` pe care-[i amintea s-o fi cunoscut vreodat`. Era…
– Spune-mi mai multe despre ferma ta, \ntreb` curioas`
Margaret Ferguson, când Martha veni cu felul doi. Pentru
majoritatea muncilor, angaja]i aborigeni?
Kevin scutur` din cap.
– Avem câ]iva, doctore. Dar [eful nu se prea d` \n vânt
dup` ei. E de p`rere c` sunt mai buni cu oile decât cu vitele.
Avem câteva buc`t`rese aborigene, desigur, so]ii de v`cari.
Sunt singurele femei pe care le avem, momentan, acolo. Doar
doi dintre oamenii no[tri sunt c`s`tori]i, amândoi cu fete de
la ora[, care prefer` s` tr`iasc` acolo, la Springs.
– Dar, p`ru surprins`, [eful t`u, domnul Barton, nu e
c`s`torit?
Kevin ezit`, \ntrebându-se dac` s`-i spun` povestea. Poate
va \n]elege mai bine, dac`-i va spune, [i din moment ce-l va
\ntâlni pe Phil [i va auzi oricum, mai devreme sau mai târziu,
nu va face nimic r`u dac`-i va spune acum.
– Nu, Phil nu e c`s`torit acum, doctore. A fost, dar… ei
bine, s-a \ntâmplat un lucru \ngrozitor [i n-a putut niciodat`
s` uite. Sau s` \nceteze s` se mai \nvinuiasc` pentru ce s-a
\ntâmplat. N-a fost vina lui, desigur, dar nu-i po]i spune asta.
Nu te ascult`, dac` \ncerci.
22 ALEXANDRA STUART

Margaret Ferguson \l privi uimit` [i Kevin se \nro[i, -

dându-[i seama c` exprimarea fusese ambigu`.
– Phil o cuno[tea dintotdeauna pe fata cu care s-a \nsurat,
doctore… erau veri [i ceea ce pe aici se nume[te vecini
apropia]i. P`rin]ii ei aveau o ferm` cam la cincizeci de
kilometri spre Lomas. S-au logodit de copii, dar s-au c`s`torit
abia \n 1955. {i atunci – Kevin oft`, \mpingând deoparte
farfuria – so]ia lui a murit \ntr-un accident de ma[in`, \n ziua
nun]ii, la plecarea de la recep]ie. Phil era la volan [i n-a p`]it
nimic. |]i po]i imagina cum se simte.
– Da, spuse Margaret, cu voce gâtuit`, \mi dau seama. Nu
mai spuse nimic [i Kevin, stânjenit de solemnitatea cu care-i
primise povestea, \[i termin` prânzul \n t`cere.
– Cred c` ]i-ar prinde bine un somn, spuse Margaret [i, f`r`
s`-i dea ocazia s` obiecteze, \l conduse \n cabinetul de
consulta]ii [i-i ar`t` canapeaua pentru examin`ri. E rezonabil
de confortabil`, cred, [i po]i fuma, dac` dore[ti – nu a[tept
al]i pacien]i. Bine\n]eles, o s` te chem \ndat` ce sose[te
domnul Barton.
Kevin fu tentat s-o contrazic`, dar privindu-i chipul, se
r`zgândi. Expresia ei era re]inut`, pleoapele pe jum`tate
c`zute [i ochii distan]i, de parc` gândurile-i erau foarte
departe de el [i de locul acesta; scurt, pentru prima oar`,
privirile li se \ntâlnir`.
Pu]in moroc`nos [i sim]indu-se ofensat, o l`s` s` plece [i,
ignorând canapeaua, se a[ez` la biroul ei [i \ncepu s`-[i
r`suceasc` o ]igar`.
Adormi cu tutunul [i foile de ]ig`ri \n mân`, \nainte s` duc`
la sfâr[it activitatea.
 Capitolul 2

Punând receptorul \n furc`, Phil Barton era con[tient de

senza]ia unei u[oare, dar inconfundabile irit`ri.
Date fiind circumstan]ele, faptul c` b`trânul doctor Bayliss
l`sase cabinetul pe mâna unei femei i se p`rea o nebunie. Era
oricum un climat dur pentru o femeie, dar s` se a[tepte ca o
femeie, indiferent cât de calificat` ar fi, s` se ocupe de un
district de m`rimea Wollaton Springsului [i s` trateze adecvat
toate urgen]ele sale medicale, \nsemna, dup` p`rerea lui, s-o
caute cu lumânarea.
Nu c` el personal ar fi avut prea mare nevoie de serviciile
unui medic, aici. Desigur, se \ntâmpla ca oamenii lui s` se
r`neasc`, a[a cum f`cuse diminea]` tân`rul Kevin, dar, la fel ca
el, erau perfect capabili s` se duc` singuri \n ora[ pentru
\ngrijirile necesare. Totu[i, dac` vreodat` ar fi nevoie s`
cheme un doctor aici, la ferm` – dac`, de exemplu, un v`car
ar c`dea de pe cal [i s-ar lovi atât de sever \ncât nu s-ar putea
mi[ca – nu era sigur \n ce m`sur` se va descurca o femeie. Ar
trebui s` [tie s` c`l`reasc`, \n primul rând, din moment ce \n
24 ALEXANDRA STUART

unele zone ale propriet`]ii nu se putea conduce nici un fel de

vehicul. |n al doilea rând, ar trebui s` fie capabil` s` trateze cu
b`rba]ii, care din instinct n-ar avea \ncredere \n ea, din
simplul motiv c` era femeie. Prejudec`]ile mureau greu \ntr-o
comunitate ca asta [i, chiar [i \n district, va trebui probabil s`
le \nfrunte.
Sub musta]a neagr`, gura lui ferm` se strânse când \[i
aminti cuvintele care tocmai \i fuseser` adresate la telefon.
F`r` \ndoial`, \l pusese la punct; de[i \[i exprimase atât de
politicos opinia, cuvintele ei fuseser` destul de ustur`toare.
– Nu avea]i nici un drept s`-l l`sa]i pe b`iat s` conduc` de
unul singur pân` aici, \n starea \n care se afl`, domnule
Barton, \i spusese cu severitate. Mai ales c`, din câte spune,
\n]eleg c` drumul e periculos. Nu e responsabilitatea mea
dac` face singur cale \ntoars`. Nu se poate folosi decât de o
mân`, e \n stare de [oc [i a pierdut mult sânge. |n plus, i-am
administrat ser antitetanos, care l-ar putea afecta. M-a[ sim]i
mult mai bine dac` a]i trimite pe cineva s`-l ia cât mai repede.
|ntre timp, o s`-l re]in la cabinetul meu [i o s`-l \ncurajez s` se
odihneasc`…
Phil zâmbi strâmb. Da, \l pusese la punct. Vocea ei fusese
pl`cut` [i-i p`ruse tân`r`, dar nu se putea s` fie a[a. Indiferent
cine fusese nebunul care trimisese o femeie-doctor la
Wollaton Springs, nu se putea s` fie atât de nebun \ncât s`
trimit` o femeie tân`r`!
Oricum, putea s` afle foarte u[or. Era principalul – dac` nu
singurul – motiv pentru care se decise s` se duc` el \nsu[i la
Springs, \n loc s` trimit` pe altcineva. La naiba, putea face ceva
folositor cu timpul acela, dar… ridic` din umerii la]i. To]i
oamenii lui erau ocupa]i. Sarcina lui, \ntocmitul balan]elor
DOCTORI}A 25

lunare, putea s` mai a[tepte o zi, dac` era nevoie… [i era

nevoie. Pentru c`, dac` nerozii aceia de la ora[ fuseser`
\ntr-atât de neinspira]i \ncât trimiseser` o tân`r` s`-l
\nlocuiasc` pe b`trânul Bayliss, cu cât mai repede li se ar`ta c`
f`cuser` o gre[eal` [i o corectau, cu atât mai bine. Numele lui
avea o oarecare greutate, chiar [i \n ora[, [i dac`-[i va exprima
conving`tor iritarea, probabil va ob]ine rezultatul dorit.
|[i lu` jacheta, dar nu ajunse s-o \mbrace. Charlie,
buc`tarul-[ef, care-i d`duse primul ajutor lui Kevin, ie[i \n u[a
buc`t`riei, cu ochi \ntreb`tori. Phil \i explic` pe scurt motivul
vizitei la ora[ [i b`trânul \ncuviin]` din cap, u[or amuzat.
– {i ne mai \ndoiam c` tân`rul `sta cade de fiecare dat` \n
picioare! O femeie-doctor! {i-l ]ine acolo!
– Pare s` considere rana lui mult mai serioas` decât tine,
Charlie, \i spuse Phil.
– Femeile! pufni Charlie, scurmând cu piciorul \n praful de
pe jos. Ad`ug`, cu dezinvoltura unui angajat vechi [i de
\ncredere: [tii de ce am r`mas aici atâ]ia ani, [efule? Pentru c`
nu sunt femei care s` \ncurce lucrurile, de asta. La asta sunt
bune femeile: s` \ncurce lucurile.
– Da? spuse Phil cu r`ceal`. Se \ntoarse cu spatele la
b`trânul buc`tar, dar Charlie \l urm`.
– N-a fost nimic personal, [tii doar, spuse el, pe un ton
defensiv.
– E \n regul`, Charlie b`trâne, \l b`tu Phil u[or pe um`r.
{tiu, nu-]i face griji.
Dar cinci minute mai târziu, conducând pe prima paji[te,
se trezi gândindu-se la vorbele lui Charlie. Oare `sta s` fi fost
motivul pentru care era fericit la Barton's Creek, pentru c` nu
erau femei care s` \ncurce lucrurile? Sau fericirea lui era o
26 ALEXANDRA STUART

iluzie, un teatru cu care se p`c`lea singur? |[i g`sise fericirea

muncind din greu, for]ându-[i pân` la epuizare trupul, pentru
c`, \n fiecare zi, toat` ziua era \n [a, astfel c` seara era prea
obosit s` vrea s` mai fac` altceva decât s` citeasc` [i s`
doarm`?
Totul ar fi fost altfel dac` ar fi tr`it Mollie. Gândindu-se la
ea, tr`s`turile i se \ncordar`. Acum, nu se mai gândea des la
ea, \nv`]ase s` n-o fac`, dar chiar [i acum, amintirea ei \l durea.
Dac` ar fi avut câ]iva ani \mpreun`, ca so] [i so]ie, poate n-ar
fi fost atât de \nr`it [i nu s-ar fi sim]it atât de tr`dat. Dar nu
avuseser`. Mollie murise purtându-i numele, \nc` \n rochie de
mireas`. Murise pentru c` el o omorâse.
Alb ca varul, Phil Barton opri lâng` cea de-a doua poart` [i
cobor\ din ma[in`, ca s-o deschid`.
Via]a lui fusese o risip` blestemat`. Iubise din copil`rie o
femeie: a[teptase ani lungi [i obositori s` se \nsoare cu ea, [i
apoi… totul se sfâr[ise, cu Mollie \n rochie de mireas`,
pierzându-[i \n bra]ele lui [i ultima pic`tur` de sânge, \n timp
ce el se luptase frenetic s-o scoat` dintre r`m`[i]ele ma[inii \n
care urcaser` cu gândul la prima etap` a lunii de miere.
Fuseser` pe drum spre apartamentul lui, ca Mollie s` se
schimbe \nainte s` ia avionul c`tre Europa… Oh, la naiba, de
ce trebuia s` se gândeasc` acum la toate astea? Se terminase:
o amintire plin` de am`r`ciune care-l bântuise timp de [ase
ani. Dar era o amintire, una care, \n ciuda am`r`ciunii lui,
trebuia s` p`leasc`, \ntr-o zi.
|i trebui jum`tate de or` s` ajung` la drumul noroios care
marca sfâr[itul propriet`]ii lui. Coborând s` deschid` ultima
poart`, privi \napoi, la p`mânturile lui, [i oft`.
DOCTORI}A 27

Era cel de-al cincilea Barton care de]inea proprietatea

aceasta – al cincilea [i ultimul, c`ci nu avea nici un fiu. Ferma
se \ntindea pe kilometri fertili la rând, mai departe decât
cuprindea cu privirea… mo[tenirea lui, c`reia nu-i d`duse
nici un urma[ [i care, la moartea lui, va r`mâne unui v`r
\ndep`rtat. Strânse furios din din]i [i se \ntoarse la ma[in`. O
remarc` \ntâmpl`toare a lui Charlie \i stârnise [irul acesta de
gânduri: asta, [i specula]iile lui cu privire la vocea unei femei-
doctor necunoscute, pe care o auzise câteva clipe la telefon.
Charlie nu inten]ionase nimic: \n tinere]e, fusese un mare
admirator al sexului frumos, se c`s`torise [i \ngropase dou`
so]ii, era foarte mândru de familia lui [i de numero[ii nepo]i
care p`r`siser` de mult satul \n favoarea ora[ului.
Cât despre vocea de la telefon… Dumnezeule, probabil
fusese distorsionat` de dep`rtare [i de electricitatea static`. |[i
imaginase farmecul ei, \i inventase tinere]ea, asemenea unui
b`rbat care-[i spunea singur un basm. Cei de la Ministerul
S`n`t`]ii aveau destul` prezen]` de spirit \ncât s` nu trimit` o
fat` s` se \ngrijeasc` de bolnavii din Wollaton Springs. {i,
oricum, dac` nu aveau, nu se ducea el s-o \nlocuiasc`, la
prima ocazie, cu un b`rbat?
Phil se aplec` [i deschise radioul. Muzica dance, vesel` [i
ritmat`, umplu cabina, f`cându-l s` zâmbeasc`.
De obicei, nu c`dea \n patima plânsului de mil` [i n-o va
mai face niciodat`. Mâine, vor \ncepe s` adune [i s`
\nsemneze animalele de un an, la Lost Peak. Va l`sa pe alt` zi
blestemata de contabilitate [i se va duce pe teren, s`-[i uite
disperarea. Cândva, anul acesta sau poate urm`torul, \[i va lua
timp liber [i va face o c`l`torie la Brisbane sau la Sydney, sau
poate chiar \n Anglia, s`-[i caute o so]ie. O fat` cu voce pl`cut`
28 ALEXANDRA STUART

[i joas`, ca cea pe care o auzise, sau \[i imaginase c-o auzise,

de diminea]` la telefon. O fat` care s`-i dea un fiu [i s`-l ajute
s` pun` \n sfâr[it cap`t amintirilor [i regretelor sfâ[ietoare,
am`r`ciunii…
Pu]in dup` ora patru, acoperi[urile ora[ului \ncepur` s` se
z`reasc`, str`lucind \n aburul u[or al c`ldurii. U[urat, Phil
reduse viteza [i intr` \n Wollaton Springs cu un decent treizeci
de kilometri pe or`; opri \n fa]a casei albe a doctorului Bayliss.
Din obi[nuin]`, nu cobor\ din ma[in`, ci claxon` s`-l
avertizeze pe Kevin c` sosise. Dup` un minut sau dou`, u[a
casei se deschise [i o fat` porni pe c`rare, spre el. Phil se zgâi
uluit la ea, sim]indu-[i gâtul uscat [i pulsul accelerat.
C`ci fata care venea atât de nep`s`toare [i de gra]ioas` spre
el, cu capul sus, era imaginea lui Mollie, pân` [i la zâmbet. |n
prima clip` de [oc, lui Phil \i p`ru aproape o fantom`. O
urm`ri amu]it; inima \i era ca de piatr` când ajunse lâng` el [i
buzele \i erau atât de ]epene \ncât, chiar dac` ar fi fost \n stare
s` g`seasc` ceva s`-i spun`, n-ar fi putut scoate nici m`car o
silab`.
{i apoi, rupând cu brusche]e vraja, fata spuse:
– Bun` ziua. Sunte]i domnul Barton, nu-i a[a? Eu sunt
doctor Ferguson.
|i \ntinse mâna [i Phil i-o strânse, ame]it.
– Bun` ziua, r`spunse el. |i trebui mult` voin]` \nainte s`
adauge: doctore Ferguson.
 Capitolul 3

Cum era de a[teptat, prima reac]ie a Margaretei fa]` de Phil

Barton fu una profesional`. Uitându-se \n ochii lui bântui]i [i
\ntuneca]i, se gândi c` era bolnav [i abia rezist` impulsului de
a-l sf`tui s` se lase pe spate [i s` se relaxeze, f`r` s` \ncerce s`
vorbeasc`.
|ntr-adev`r, ridicase deja mâna \ntr-un gest automat de a-i
lua pulsul, când \[i aminti c`, desigur, nu venise la ea \n
calitate de pacient. Venise s`-l ia pe Kevin Standish, la cererea
ei, ca s`-l duc` \napoi la ferm`. Privindu-l acum u[or
\ngrijorat`, \[i dori s` nu fi insistat atât s` vin`, c`ci paloarea
lui era alarmant`.
– Presupun c`… Trebuia s`-i ofere ceva, chiar dac` nu era
neap`rat de datoria ei. Presupun c` v-ar face bine o can` de
ceai, domnule Barton. Dup` un drum atât de lung, trebuie s`
fi]i obosit… \nfierbântat [i plin de parf.
– Nu sunt obosit, dar cu siguran]`, mi-e foarte cald [i-mi
imaginez c` praful \l pute]i vedea [i singur`. O can` de ceai
mi-ar prinde bine.
30 ALEXANDRA STUART

Vorbirea lui avea un slab accent pe care Margaret ajunsese

s`-l accepte ca fiind australian. |n afara tonului pu]in
t`r`g`nat, ar fi putut fi oricare din englezii educa]i pe care-i
cunoscuse, iar aspectul s`u \nt`rea ipoteza asta, mai degrab`
decât ce [tia despre el. C`ma[a alb`, pantalonii bine croi]i [i
jacheta neagr` pe care o purta pe bra] reprezentau costuma]ia
obi[nuit` a unui englez, \ntr-o zi canicular`. Margaret \[i
imaginase c` proprietarul unei ferme australiene de bovine
s-ar putea \mbr`ca mai practic, \n pantaloni de c`l`rie [i
cizme, cel pu]in, dac` nu \n c`ma[` kaki [i \n blugi.
|n timp ce str`b`tur` c`rarea spre cas`, v`zu c` nu purta
nici m`car p`l`rie, de[i observase c` avea una pe bancheta din
spate a ma[inii.
Era un b`rbat \nalt, cu umeri la]i [i cu o construc]ie solid`;
mergea cu gra]ia unui atlet \n apogeul condi]iei fizice. Totu[i,
\n ciuda fizicului s`u splendid [i a tenului frumos bronzat, \n
ochii de cunosc`tor ai Margaretei, p`rea s` sufere de un
oarecare [oc. |l studie pe furi[ \n timp ce traversar` gr`dina de
al`turi, c`utând un motiv care s`-i sprijine convingerea
instinctiv` c` ceva era \n neregul` cu el.
Era extrem de atr`g`tor, observ` ea cu calm, \ntr-o manier`
pr`fuit`, fundamental masculin`. Fa]a lui era neted`, cu
osatur` proeminent`, pielea br`zdat` de riduri fine, datorate
expunerii excesive la soare. Era o fa]` puternic`, ne[lefuit`, cu
o aur` de arogan]`, dar era pu]in prea slab` [i gura, sub
musta]a neagr`, era nea[teptat de sensibil`, cu col]urile
arcuite \n jos, de parc` nu obi[nuia s` schi]eze zâmbetul pe
care-l afi[a acum.
Era [i mai tân`r decât \[i \nchipuise, din descrierea lui
Kevin… probabil trecuse pu]in de treizeci de ani. P`rul negru
DOCTORI}A 31

\nc`run]ise pu]in pe la tâmple, dar era des, mai degrab` lung

[i, \n contradic]ie cu hainele lui, foarte curat, dându-i o alur`
nepotrivit` de pu[tan, dar armonizându-se ciudat cu duritatea
fe]ei.
Nedumerit` [i nu prea mul]umit` de rezultatul
investiga]iei, Margaret \l conduse \n t`cere \n sufrageria
doctorului Bayliss. Martha tocmai servise ceaiul [i, con[tient`
de prezen]a pacientului [efei, care \nc` dormea \n cabinetul
de al`turi, l`sase pe m`su]` o can` de ceai \n plus.
Margaret umplu cele dou` c`ni. |i oferi una lui Phil Barton,
invintându-l s` ia loc pe scaun, [i-i spuse:
– O s`-i duc asta lui Kevin Standish, scuza]i-m`, domnule
Barton.
El se ridic` politicos, ]inându-i u[a:
– Cum se simte Kevin, doctore?
– A dormit toat` dup`-amiaza, spuse Margaret [i ad`ug`,
con[tient` de privirea ciudat de intens` pe care i-o arunc`: o
s`-l chem s` stea cu noi, ca s` pute]i vedea cu ochii
dumneavoastr` cum a progresat.
– Nu! Cuvântul fu exploziv [i Margaret \l privi uluit`.
– Nu? Dar am crezut c`…
– Dac` nu v` deranjeaz`, i-o t`ie Phil Barton, a[ vrea s`
st`m de vorb`, doctore Ferguson.
– S` sta]i de vorb` cu mine?
– Da, r`spunse el, pe un ton care nu accepta nici un refuz,
apoi ad`ug` poc`it: dac` nu v` deranjeaz`… mi-a]i face o
mare favoare.
Mai nedumerit` ca niciodat`, Margaret scutur` din cap.
– Bine\n]eles c` nu m` deranjeaz`, domnule Barton.
Era bolnav, decise ea, trebuia s` fie; de asta vroia s`-i
vorbeasc`. Ironie, dup` vraja care o for]ase s` stea degeaba, se
32 ALEXANDRA STUART

pomenea acum cu cel de-a doilea pacient… \ns` acesta nu va

fi la fel de u[or de tratat ca primul. R`nile lui Phillip Barton nu
erau fizice, erau r`ni ale sufletului [i nu puteau fi vindecate cu
câteva copci [i cu un vaccin antitetanos.
– O chem pe Martha s`-i duc` ceaiul [i-mi mai torn [i mie
o can`. Revin imediat.
R`mas singur, Phil \[i trecu mâna peste frunte. Era umed`
de transpira]ie [i se sim]ea f`r` vlag`, stupefiat, aproape
incapabil s` ra]ioneze. Sorbi \nsetat ceaiul.
Fusese un [oc s-o \ntâlneasc` a[a pe fata aceasta, s` revad`
atât de nea[teptat imaginea lui Mollie, când amintirea ei
fusese atât de vie \n sufletul lui. |[i d`dea seama c` fusese mai
mult decât stângaci [i c` se putea s-o fi alarmat, dar nu reu[ise
s` se ab]in`, nici s`-[i controleze limba. Obosit, se \ntoarse la
scaunul s`u. L`sând cana jos, \[i ascunse fa]a \n palme,
\ncercând din r`sputeri s`-[i recapete cump`tul.
Era esen]ial s` afle cât mai multe despre doctor Ferguson,
s` ajung` s-o cunoasc`, astfel ca s` nu mai fie doi str`ini. Nu
putea face asta \n fa]a tân`rului Kevin, n-o putea \ntreba a[a
cum vroia \n prezen]a tân`rului, [i… se uit` la ceas, u[or
tem`tor. Fetei i se va p`rea ciudat dac` st` prea mult, dar
cumva trebuia s` construiasc` rela]ia lor pe o baz` solid`, ca
s-o poat` revedea, ca s`… |[i trecu din nou mâinile peste fa]`,
iritat, dar nu mirat c` tremura.
Vechile r`ni se deschiseser` din nou [i durerea era
insuportabil`. Phil suspin`. {tia c`-i va fi imposibil s` se comporte
firesc \n preajma Margaretei Ferguson, indiferent ce \ncerc`ri
disperate va face, c`ci odat` cu deschiderea r`nii, n`v`liser` [i o
mul]ime de sentimente pe care le crezuse moarte [i de care se
crezuse incapabil pân` \n urm` cu câteva minute.
DOCTORI}A 33

O dorin]` \nfrigurat`, abia controlabil`, de a o lua \n bra]e

\l f`cuse s` tremure când str`b`tuser` \mpreun` gr`dina, mai
devreme. Tot ce putuse s` fac` fusese s` nu urle, s` nu-i strige
din str`fundul singur`t`]ii lui pline de suferin]`, s` se
opreasc` [i s`-i \nfrunte privirea, s`-i dea mâna [i s`-l
comp`timeasc`. |n momentul acela de nebunie, aproape c` i
se adresase cu Mollie…
Tremura \n c`ldura sufocant` a \nc`perii izolate. Cu nici un
pre] nu trebuia s-o sperie; acum c-o g`sise, nu trebuia s` ri[te
s-o \ndep`rteze cu o ac]iune precipitat`, care ar putea-o face
s`-l considere dezechilibrat. Nu trebuia s` afle ce sim]ea [i de
ce; pentru ea, era un str`in pe care-l \ntâlnise \ntâia oar` abia
acum câteva minute. Trebuia s` se poarte ca un str`in:
rezervat, cu grij`, cu formalitatea potrivit`, chiar [i atunci când
\l privea cu ochii lui Mollie, f`când ca sângele s`-i pulseze
vehement \n vene [i inima s`-i bat` nebune[te. Vocea, cu urma
aceea vag` [i atr`g`toare de accent sco]ian, era numai a ei [i
p`rea mai tân`r` [i chiar mai fermec`toare decât la telefon.
Auzindu-i pa[ii, Phil se scotoci prin buzunare [i scoase
tutun [i foi de ]igar`. |[i r`sucea, aparent nep`s`tor, o ]igar`,
când Margaret reveni \n camer`; \ntrebând-o politicos dac`
poate s` fumeze, fa]a lui fu lipsit` de expresie, nel`sând s` se
citeasc` emo]ia.
Margaret \[i d`du consim]`mântul [i-l urm`ri cu interes.
– To]i australienii prefer` s`-[i r`suceasc` singuri ]ig`rile,
domnule Barton?
– Pe aici, da. Fuma]i, doctore? A]i vrea s` \ncerca]i una?
– Adic` s-o r`sucesc eu? Nu cred c` m-a[ descurca.
– V` ar`t eu. Nu e greu, o dat` ce prinzi mi[carea. |i
demonstr`, experimentând un mic fior când degetele ei le
34 ALEXANDRA STUART

atinser` din gre[eal` pe ale lui, \n timp ce-i ar`ta cum se

procedeaz`. Margaret privi cu un zâmbet re]inut ]igara cu
form` oarecum ciudat` rezultat` din eforturile lor unite, dar \l
l`s` s` i-o aprind` [i chiar se ar`t` \ncântat` de gust.
– Mai vre]i ceai, domnule Barton? V`d c` l-a]i b`ut pe tot.
– Mul]umesc, doctore, zâmbi el. E o zi torid`, nu-i a[a?
Trebuie s` sim]i]i c`ldura, dup` ce a]i tr`it \n Anglia.
– Da, pu]in. A[tept`, studiindu-l, dar cum nu f`cu nici o
tentativ` s` rup` t`cerea, \ntreb`: despre ce vroia]i s` discuta]i
cu mine, domnule Barton?
Erau atâtea lucruri, se gândi Phil, lucruri pe care tânjea s`
i le spun`, \ntreb`ri pe care era ner`bd`tor s` i le pun`, dar
era prea curând [i n-ar \n]elege. Trebuia s` aib` r`bdare, s`
a[tepte momentul potrivit. Ca s` se eschiveze de la subiect,
\ncepu s`-i vorbeasc` despre Kevin [i Margaret \i r`spunse cu
o competen]` energic` [i profesionist`. Dar curând subiectul
r`nii lui Kevin fu epuizat [i lini[tea se instal` din nou; Phil
sim]i cum o ro[ea]` stânjenitoare \i urc` \n obraji.
– Se \ntâmpl` c`, \ncepu el [ov`itor, vroiam s` vorbim
despre o problem` personal`. Mai exact… se \ntrerupse, ca
un [colar r`mas f`r` grai.
Margaret \n]elese gre[it motivul ezit`rii lui.
– Sunt medic, \i aminti ea, singurul de aici, din nefericire,
poate, pentru dumneavoastr`. Dar am o instruire complet` [i
dac` pot face ceva pentru dumneavoastr`, \nainte ca doctorul
Bayliss s` se \ntoarc`, v` voi ajuta cu cea mai mare pl`cere,
dac`-mi ve]i permite.
Phil \nghi]i \n sec. Credea c` vroia s`-l consulte ca pacient,
[i stânjeneala lui crescu. {i totu[i… de ce nu? Ar fi o cale la fel
de bun` ca oricare alta de a o cunoa[te; poate chiar \i va oferi
DOCTORI}A 35

scuza perfect` ca s-o invite la Barton's Creek [i cu siguran]`,

ocazia s-o revad`. F`cu o tentativ` timid` de a zâmbi.
– Am dureri de cap, m`rturisi el, destul de sincer, de[i
nu-i trecuse niciodat` prin minte s` consulte un medic.
– Mari? se interes` ea, cu interes.
– Sunt o pacoste. Nu c` le-a[ avea foarte des, desigur.
– L-am trimis pe Kevin la ma[in`, a[adar cabinetul e liber
acum. N-a]i vrea s` mergem \n`untru, domnule Barton, ca
s`v` pot examina?
– S` m` examina]i? S`ri ca ars. Dar n-o s` fie nevoie, nu-i
a[a? Nu vreau decât ni[te pastile, ceva s` iau când \ncepe s`
m` doar` capul. De ce…?
– Nu pot s` v` prescriu nici un medicament pân` când nu
v` fac un examen, domnule Barton, i-o t`ie ea. Durerile
dumneavoastr` de cap pot fi doar rezultatul suprasolicit`rii
ochilor. Pe de alt` parte, poate fi un simptom pentru ceva mai
grav. |mi pare r`u, dar trebuie s` fiu sigur` ca s` v` pot ajuta.
Se aruncase cu capul \nainte, se gândi Phil, f`r` tragere de
inim`. Prost ce era, ar fi trebuit s` prevad`… dar n-o f`cuse [i
nu primea decât ce c`utase cu lumânarea. Ar fi trebuit s` [tie
c` Margaret Ferguson era con[tiincioas` [i-[i lua \n serios
slujba. Ursuz, se ridic` [i o urm` \n cabinetul de consulta]ii.
Examenul ei fu complet [i minu]ios. Contrar a[tept`rilor
lui, consultul nu-l puse aproape deloc \ntr-o situa]ie jenant`.
Comportamentul ei era rece [i profesional, \ntreb`rile ei erau
scurte [i la obiect. Se trezi c`-i spune lucruri despre el pe care
nu le mai spusese nim`nui, \i m`rturisi sl`biciuni pe care \n
mod normal trecea prin dureri considerabile ca s` le poat`
ascunde. Phil realiz` c` se sim]ea mai bine acum, c` vorbise cu
ea, c` era relaxat [i con[tient c`-[i luase o piatr` de pe inim`.
36 ALEXANDRA STUART

Sim]ea o pl`cere ciudat` [i timid` la atingerea delicat` a

mâinilor ei, bucurându-se de apropierea ei, de mirosul
\mb`t`tor al p`rului ei, de fiecare dat` când se apleca
deasupra lui. |ncepu s` observe anumite diferen]e fizice \ntre
ea [i Mollie – ochii ei erau mai dep`rta]i [i mai alba[tri decât
ai so]iei lui, pielea mai delicat`, buzele mai moi [i mai dornice
s` zâmbeasc`.
Când examenul medical se \ncheie [i Margaret se a[ez` \n
spatele biroului masiv al doctorului Bayliss, trebui s`-[i adune
tot autocontrolul de care era capabil ca s` nu se duc` s-o ia \n
bra]e. |n schimb, \ntreb`, aproape grosolan:
– Ei bine? Care e verdictul?
– Ve]i supravie]ui, domnule Barton. Dar nu v` acorda]i o
[ans` cinstit`, s` [ti]i. V` speti]i muncind [i nu dormi]i
suficient. Pentru un om de vârsta dumneavoastr`, tensiunea
nu e tocmai bun`. Nu spun c` e ceva periculos, dar ar putea
deveni, dac` ve]i continua \n ritmul acesta, muncind pân` la
epuizare [i mâncând tot soiul de prostii.
– V` propune]i s` m` pune]i la diet`, doctore? suger` Phil,
amuzat.
– Da, r`spunse serios Margaret. {i sper c-o ve]i ]ine, pentru
c` o s` v` fac` mai bine decât orice medicament. O s` m`
gândesc la o diet` [i o s` v-o trimit. O s` v` dau [i câteva
tablete pentru durerile de cap; asta e re]eta – scria rapid – cu
ce trebuie s` v` prepare farmacistul. {i a[ vrea s` v` mai v`d
peste dou` s`pt`mâni, dac` pute]i veni.
Phil strâmb` din buze. Ei bine, cel pu]in putea s-o mai
vad`, chiar dac` abia peste paisprezece zile. Dac` o mul]umea,
putea s` ia pastilele [i mixtura pe care i le prescrisese, dar
dieta… oft`. Cerule, nu avea timp s`-[i bat` capul cu diete;
DOCTORI}A 37

mânca ce [i când alegea buc`tarul s`-i serveasc`. Adev`rat, nu

dormea destul, dar \ntotdeauna avea al naibii de mult`
contabilitate de f`cut, [i din moment ce-[i petrecea ziua pe
teren, trebuia s` se ocupe de calcule noaptea. Oricum, nu mai
dormea de mult bine, de la moartea lui Mollie; co[marurile pe
care le avea fuseser` suficiente \ncât s`-l descurajeze s` mai
\ncerce. Fusese o vreme – nu chiar atât de recent – când
lucrase \ntr-adins nop]ile, ca s` evite chinurile care veneau
odat` cu somnul, amintirile, repro[urile amare care nu
\ncetaser` niciodat` s`-l bântuie.
Parc` citindu-i gândurile, Margaret ad`ug` dou` rânduri la
re]et` [i apoi i-o \ntinse:
– V-am prescris un sedativ. Lua]i-l când v` este greu s`
adormi]i. E destul de slab. Iar astea sunt pastilele pentru cap
– sunt etichetate [i nu se recomand` dep`[irea dozei.
– Bine, mul]umesc. |[i aminti c` venise la ea ca pacient [i
trebuia s`-i pl`teasc`.
Ea accept` f`r` nici un fel de reticen]` banii, dar ad`ug`,
zâmbind:
– Sunt doar suplinitoarea; `[tia \i apar]in doctorului
Bayliss, dar trebuie s` spun c` m` bucur c` am reu[it s` câ[tig
pentru el banii unui pacient personal. O urm`ri mirat cum
pune banii \ntr-o cutie de metal [i o auzi spunând c` el [i
Kevin Standish erau singurii pacien]i pe care-i avusese de când
venise. Dar nu trebuia s`-i cear` nici o explica]ie; \i cuno[tea
mult mai bine decât ea pe cei de la Wollaton Springs [i,
uitându-se la ea, \n]elese de ce.
– Ei bine, v` pute]i baza pe noi pentru reclam`. Presupun
c` \n curând or s` vin` \n turm` la dumneavoastr`.
38 ALEXANDRA STUART

– Sper, pentru c` altfel o s`-mi dau demisia.

– N-a]i face asta, nu? Era [ocat de propria vehemen]` [i
\ncerc` s-o ascund`. Cel pu]in, nu \nainte de a l`sa o perioad`
de prob`.
– Nu, nu \naintea unei perioade de prob`, domnule
Barton.
Rezistând tenta]iei aproape cople[itoare de a o s`ruta de
r`mas-bun, Phil plec`. |l g`si pe Kevin a[teptându-l. Tân`rul
nu se ar`t` deloc surprins de durata \ntrevederii cu noua
doctori]` din Anglia, dar Phil era foarte con[tient c` era cu
ochii pe el, când urc` la volan.
– Unde e ma[ina mea, Kev?
– Am l`sat-o cu Jim, la gar`. Am \nc`rcat marfa \n asta, a[a
c` m-am gândit c` e mai bine s` mergem cu ea. Pot s` vin
sâmb`t`, cu ma[ina po[tei [i s` o aduc pe a ta \napoi.
– Sâmb`t`? De ce sâmb`t`?
– Doctori]a a spus c` atunci trebuie s`-mi scot copcile. M-a
cusut foarte frumos, Phil. Cred c`-[i cunoa[te bine meseria, nu?
– Da, \ncuviin]` Phil scurt. |ntoarse camioneta [i abia peste
câteva minute \[i aminti c` trebuia s` treac` pe la farmacie,
care era exact \n direc]ia opus`. Ei bine, acum era târziu [i
oricum, nu vroia ca tân`rul Kevin s` afle c` o consultase [i el
pe doctori]a cea nou`. Putea s` trimit` re]eta cu ma[ina
po[tei, \n loc s` mai iroseasc` timpul [i s` a[tepte s` i se
prepare medicamentele. Kevin trebuia s` ajung` \n patul lui,
iar contabilitatea a[tepta s` fie f`cut`.
Phil st`tea relaxat pe scaunul lui, gândindu-se la \ntâlnirea
cu Margaret Ferguson. Abia dup` câteva minute realiz` c`
\nso]itorul lui vorbea tot despre ea [i deveni brusc mai
\n]epat.
DOCTORI}A 39

– Ce ai spus? \ntreb` el.

– Doar c` doctori]a arat` foarte bine. Nu ]i s-a p`rut?
– Nu m-am gândit, se eschiv` Phil.
– Ei bine, eu da. La \nceput, n-am vrut s` m` duc la ea, dar
acum m` bucur c-am f`cut-o! M-a tratat ca la carte, Phil. Dar…
Ezit`, uitându-se la [eful lui. Doar nu crezi c` am avut ceva
de-a face cu faptul c` te-a chemat s` m` iei, nu?
– Desigur c` nu. Te cunosc mai bine de atât, Kev.
– Atunci, e bine, spuse Kevin, u[urat.
C`l`torir` kilometri \ntregi, Kevin flec`rind necontenit
despre nimicuri.
– Spune, Phil, ai putea s`-mi dai liber \n weekend?
Preocupat de gândurile sale, Phil nu auzi de prima dat`
\ntrebarea. |nro[indu-se, Kevin repet`.
– Ei bine, nu v`d de ce nu, \ncepu Phil. Apoi, sesizând ceva
neobi[nuit \n comportamentul jocheului, spuse cu
suspiciune: de ce? Doar nu pui iar la cale vreo nebunie?
– Nici gând. N-am nevoie de toat` duminica, a[a c` ]i-a[
putea aduce ma[ina pân` la prânz. Sâmb`t` seara vreau s` fiu
liber.
– De ce?
– A[ vrea s` r`mân \n ora[. E o petrecere dansant`, la
biseric`.
– Vrei s` te duci la un eveniment social organizat de
biseric`? exclam` Phil, uluit. Se \ntoarse s` se uite la b`iat,
nevenindu-i s` cread`. Crescut cu regulile stricte din orfelinat,
Kevin mersese regulat la biseric` la \nceput, dup` ce plecase
de acolo, dar de când se maturizase, prezen]ele lui la slujb` se
\mpu]inaser` [i se r`riser` considerabil. F`r` \ndoial`,
tachin`riile [i râsetele al c`ror subiect fusese la barac`
40 ALEXANDRA STUART

avuseser` de-a face cu asta, se gândi Phil, mustrat de

con[tiin]`. Ar fi trebuit s` aib` grij` [i n-o f`cuse; b`iatul fusese
responsabilitatea lui, dar neglijase partea acesta a educa]iei lui
– nu-[i b`tuse capul. De la moartea lui Mollie, propria lui
credin]` fusese zguduit` [i… expir` \ntr-un suspin de regret
[i frustrare.
Contribuia cu o sum` anual` substan]ial` la \ntre]inerea
bisericii din Wollaton Springs, era adev`rat, dar rareori
mergea mai departe de gestul acesta de generozitate – pe
care-l f`cea pentru c` tat`l [i bunicul lui \l f`cuser` la rândul
lor [i a[teptau asta [i de la el. Cu siguran]`, \n trecut f`cuse
pu]in sau nimic ca s`-[i \ncurajeze oamenii s` se duc` la
biseric` sau s` participe la ac]iunile pe care preotul le
organiza pentru congrega]ia lui – nici el nu se dusese, de[i, ca
[i Kevin, crescuse cu reguli stricte. Poate prea stricte…
– Vorbe[ti serios, Kev?
– Bine\n]eles. Altfel, nu ]i-a[ fi cerut liber.
– Foarte bine. Du-te – [i sper s` te distrezi.
– Mul]umesc, eu… Phil, crezi c` dac` a[ invita-o pe
doctori]a Ferguson, ar merge cu mine? Nu cunoa[te \nc` pe
nimeni [i poate a[ sparge ghea]a pentru ea, le-a[ ar`ta tuturor
cum e.
A[adar, asta era! {mecherul… Phil sim]ea cum furia \i
clocote[te \n gât. O clip`, fu atât de furios \ncât nu putu s`
vorbeasc`. Apoi, ra]iunea se f`cu auzit` [i reu[i s` schi]eze un
zâmbet. Doar pentru c` Margaret Ferguson sem`na izbitor cu
r`posata lui so]ie, nu \nsemna c` avea vreo \ntâietate \n ce o
privea. Era o str`in` [i trebuia s` nu uite asta. Era extrem de
ridicol s` fie gelos pe Kevin Standish care, pân` la urm`, se
comporta la fel cum ar fi f`cut oricare alt tân`r, \n situa]ia asta.
DOCTORI}A 41

De fapt, se purta mult mai bine decât majoritatea – vorbea

deschis despre inten]iile lui, cerea liber, era sincer [i direct.
Nu mai era un copil… Dumnezeule, avea dou`zeci [i doi de
ani! Probabil, doar cu un an sau doi mai mic decât Margaret.
Zâmbetul \i pieri. Foarte pu]ini tineri de vârsta lui Kevin
erau c`s`tori]i. Faptul c` locuia [i muncea \n izolarea
masculin` de la Barton's Creek [i nu la ora[, [i nu \ntâlnea fete
deloc era, pân` la urm`, nenorocul [i nu vina lui. A[a c`, dac`
vroia s-o duc` pe doctori]a Ferguson la o petrecere, ar fi un
lucru al naibii de nedrept s`-l \mpiedice… Drumul \n fa]` se
deteriora brusc \ntr-o serie de [an]uri. Conducând mai
degrab` \n vitez` decât prudent, observ` o frac]iune de
secund` mai târziu. Frân` brusc [i \ntoarse volanul, dar
camioneta, \ngreunat` de \nc`rc`tur`, derap` [i ro]ile se
\ntoarser` de-a curmezi[ul, \ns` bordul \naint` câ]iva metri,
portiera din fa]` zgâriindu-se de marginea drumului.
|njurând cu voce tare, Phil reu[i s-o controleze [i opri. |l
auzi pe Kevin morm`ind când se izbi de parbriz [i se \ntoarse
spre el, plin de c`in]`.
– Kev… Dumnezeule, \mi pare r`u, b`iete! Nu eram atent;
m` tem c-am l`sat-o s` mearg` singur`. E[ti bine?
– Desigur, sunt bine, nu-]i face griji. Dar fa]a jocheului era
alb` ca varul [i Phil v`zu c`-[i ]inea strâns bra]ul r`nit.
– }i-ai lovit bra]ul, nu-i a[a? \ntreb`, \ngrijorat.
– Un fleac, strânse Kevin din din]i. Sunt o.k.
– }i-ar fi fost mai bine dac` ai fi condus tu. S`ri din cabin`.
M` duc s` v`d care sunt avariile. Cred c` am zdrobit o
portier`. Ocoli camioneta, examinând-o cu aten]ie. A[a cum se
temuse, una din portiere se \ndoise, dar nu p`rea s` fie nici o
stric`ciune serioas`. |ncerca s-o \ndrepte cu mâinile, când
Kevin i se al`tur`.
42 ALEXANDRA STUART

– Phil – ridicase capul [i privea \n jur, adulmecând aerul –

nu-]i miroase nimic?
– S`-mi miroas` ceva? Nu cred… ah, ba da! |n]ep`tor [i
inconfundabil, mirosul nepl`cut de ars \i umplu n`rile. Venea
de departe, \l aducea briza u[oar`, dar era perceptibil [i Phil
sim]i cum sângele i se retrage din obraji. Dumnezeule, un
incendiu!
– La asta m-am gândit [i eu. Unde, Phil? Doar nu casa
b`trânului Snow Gyler!
– Unde altundeva? Phil s`ri \n ma[in` [i-i strig` jocheului
s` fac` la fel. De pe pod, o s` putem s` vedem mai bine ce se
\ntâmpl`.
Kevin \ncuviin]` din cap, cu buzele strânse. Merser`
repede, \n t`cere, traversând râul; drumul urca pe p`mânt mai
\nalt [i puteai s` vezi la o distan]` considerabil` paji[tile joase
care marcau grani]a de est a propriet`]ii Gyler. La \nceput, nu
avur` ce s` vad`; o perdea de copaci ascundea cl`dirile fermei
[i totul p`rea \n regul` acolo, dar mirosul deveni [i mai
puternic, iar Phil acceler`.
Când ajunser` la gardul de grani]`, nu z`rir` decât un nor
de fum alb-cenu[iu care plutea deasupra copacilor. Venea
dintr-o cavern` situat` \n dreapta cl`dirilor.
– ~la e depozitul de furaje al lui Snow, nu?! exclam` Kevin.
– Exact. {i stabilimentul temporar pe care l-a f`cut pentru
iepele gestante. Dar cel pu]in pare s` fie singura cl`dire care a
luat foc… Deschide poarta, Kev.
– Crezi c` Snow e acolo, Phil, sau \n ora[?
– Cred c` trebuie s` fie acolo. E devreme [i nu ne-am
intersectat cu el, nu?
DOCTORI}A 43

– N-am observat, m`rturisi Kevin. Sper c` e acolo ca s` se

asigure c` ies iepele. Dar dac` e doar depozitul de furaje, poate
o s` putem controla focul \nainte s` se r`spândeasc`. Ce zici?
– Se poate, dac` avem noroc. Dar se \ndoia, \n sinea lui.
Din câte [tia, depozitul de furaje era o construc]ie destul de
solid`, dar grajdurile erau ni[te lemne ata[ate, cu o tabl` de
fier deasupra, pe care b`trânul Snow Gyler le \ncropise
singur, cu ajutorul jocheului lui, aborigenul Billy Joe.
Ca majoritatea lucrurilor pe care Snow le f`cea \n ultima
vreme, era o treab` de mântuial`, menit` s` serveasc` o
nevoie temporar`, [i nu irosise nici timp, nici bani pe ea, \n
ideea c` inten]iona s-o \nlocuiasc` la un moment dat, când \[i
va permite. Dar, din moment ce bea regulat [i scump, nu avea
niciodat` bani [i a[ez`mântul temporar devenise, dup` un
timp, o necesitate permanent`. Caii erau lumina ochilor lui; \i
cre[tea [i-i dresa singur, dar \[i m`rise herghelia [i ajunsese s`
n-o mai poat` controla [i s` nu-i mai poat` oferi condi]iile
corespunz`toare.
Odat`, avusese un contract cu guvernul indian s` le asigure
cai pentru armat` [i poli]ie, dar recent \ncepuse s` creasc` [i
cai pursânge, pentru curse, [i anulase contractul.
Snow Gyler era un b`trânel tare simpatic, dar ca vecin, era o
adev`rate pacoste. Nu-[i supraveghea oamenii, adesea nici nu-i
pl`tea [i-[i l`sa gardurile \n paragin`. Ca urmare, vitele lui
hoin`reau departe de grani]ele lui [i nu f`cea nici cel mai mic efort
s` le \mpiedice sau s` le recupereze – realmente, p`rea s` nu-i pese
prea mult ce se \ntâmpla cu ele, petrecându-[i tot timpul cu caii lui.
Nu era primul lui incendiu. Obi[nuia s` fumeze din pip` [i
era neglijent cu ea; acum trei ani, aproape arsese de viu \n
44 ALEXANDRA STUART

propria cas`, adormind, dup` cum se credea, cu pipa aprins`

\n gur`. Era v`duv [i locuia singur, a[a c` Phil presupunea c`
avea o scuz`. Singura lui fiic`, Annie, o fat` delicat`, de
[aptesprezece sau optsprezece ani, r`m`sese infirm` \n urma
unei c`z`turi de pe cal din copil`rie, [i acum era la o [coal` cu
internat din Brisbane, unde era educat` „ca o doamn`“, cum
spunea Snow. Venea din când \n când s` stea cu tat`l ei, dar
Phil n-o mai v`zuse de ani buni [i [i-o amintea ca pe o
creatur` m`runt`, de nou`-zece ani, care o g`sise pe
mama lui. Ea…
– Uite! strig` Kevin. Gesticul` \nainte [i Phil v`zu c` o
adun`tur` mic` de oameni se strânsese \n fa]a depozitului \n
fl`c`ri. |narma]i cu g`le]i, formau un lan] pân` la râu. Treceau
g`le]ile din mân` \n mân`, dar eforurile lor nu aveau cine [tie
ce efect asupra fl`c`rilor. Cai \nsp`imânta]i galopau f`r` ]int`,
\ntr-o direc]ie sau alta; printre ei erau [i o iap` cu un mânz.
Din grajdul al`turat se auzea nechezatul speriat al unui animal
blocat \n`untru, speriat de apropierea pericolului, sim]it mai
degrab` decât \n]eles.
Phil s`ri din ma[in`. Adresându-i-se primului om pe care-l
\ntâlni, vru s` [tie unde era Snow Gyler, dar Kevin \l prinse de
bra] [i-i ar`t`. Cum st`teau [i priveau, o siluet` \nnegrit`, pe
care o recuno[teai doar dup` claia deas` [i murdar` de p`r
alb, ie[i \mpleticindu-se din anex`, tr`gând dup` el un cal.
Calul avea ochii acoperi]i, dar devenise s`lbatic din pricina
spaimei, luptându-se s` se elibereze din mâinile salvatorului,
aproape doborându-l la p`mânt. B`trânul \i d`du drumul [i,
\nainte ca Phil s` ajung` la el, disp`ru \napoi \n grajd,
cl`tinându-se [i \necându-se, evident aproape orbit de fum.
Phil se duse dup` el, strigându-l, dar b`trânul fie c` nu-l auzi,
fie c` alese s`-l ignore.
DOCTORI}A 45

Kevin \ncerc` s`-i avertizeze, \ns` vocea i se pierdu \n

h`rm`laia general` [i \n zgomotul fl`c`rilor. Un b`rbat uria[
ie[i cl`tinându-se din cl`dire, aplecat de greutatea unui mânz
pe care reu[ise s`-l prind` \n bra]e. Se lovi de Phil [i,
recunoscându-l, \ntoarse capul \n direc]ia din care venise.
– Nu v` duce]i acolo, domnule Barton! O s` se pr`bu[easc`
din clip` \n clip`. Acoperi[ul…
Acoperi[ul de fier improvizat se pr`bu[i cu o ploaie de
scântei [i Phil era con[tient de c`ldura intens` care-i ardea fa]a
[i-l l`sa f`r` suflu. Dar nu se opri. B`trânul Snow Gyler intrase
\n`untru acum câteva clipe [i cumva, trebuia s`-l g`seasc`.
Oprindu-se doar o clip` ca s` se orienteze, p`trunse \n
amalgamul \nec`cios de fum [i praf, bâjbâind orbe[te. Mai
mult din noroc, degetele lui ajunser` \n preajma bra]ului unui
b`rbat [i [tiu c`, printr-un miracol, Snow Gyler nu se dusese
direct \n`untru [i nu fusese zdrobit de acoperi[. C`zu \n
genunchi [i-l prinse mai bine de umeri pe r`nit, dar cu toate
c`-[i adun` toate puterile, nu reu[i s`-l mi[te.
Vocea puternic` a lui Billy Joe se auzi din spate:
– A[tepta]i pu]in, domnule Barton, cred c` i-a c`zut o
grind` peste picioare. Dac` a[tepta]i, \ncerc s-o dau la o parte.
Phil a[tept`, abia con[tient c` altcineva se strecurase lâng`
el, dar nu [tiu cine, pân` nu auzi vocea lui Kevin.
– Du-te \napoi, Kev. Nu e nevoie de to]i trei. Dar vocea lui
era o [oapt` r`gu[it`, lipsit` de orice urm` de autoritate sau
convingere, [i Kevin nu se clinti. Apoi, Billy Joe \i anun]` c`
mutase grinda [i reu[ir` s`-l scoat` pe b`trân din fum.
Afar`, \n sfâr[it la aer curat, Phil se cl`tin`, inspirând cu
l`comie. Nu putea s` vorbeasc` sau s` vad`, nu putea decât s`
stea acolo, gâfâind [i tu[ind. Auzi o siren` – cineva trebuie s`
46 ALEXANDRA STUART

fi chemat \ntre timp pompierii. Când vederea i se limpezi, se

uit` la omul pe care-l salvaser` [i nu-[i putu re]ine un fior de
groaz` la ce v`zu.
– Kev… presupun c` ai fi capabil s` iei camioneta [i s`
aduci doctorul aici, nu? M` tem c` Snow o s` aib` nevoie de ea.
Kevin \[i trecu o mân` peste ochii \nro[i]i. |ncuviin]` din
cap [i f`r` o vorb`, se \ndrept` spre ma[in`.
Phil se aplec` deasupra lui Snow [i, pentru prima dat`, se
trezi dorindu-[i ca doctorul Bayliss s` nu-[i fi l`sat cabinetul
pe mâna Margaretei Ferguson. Ce putea face o feti[can`
proasp`t sosit` din Anglia pentru un om atât de grav r`nit,
cum p`rea s` fie Snow? {i totu[i, a[a cum \i amintise ea mai
devreme, era doctor, singurul disponibil. |[i ]inu respira]ia [i
se \ntoarse spre jocheul-[ef.
– Ar fi mai bine s`-l ducem \n cas`, Billy Joe. Presupun
c`-i putem l`sa pe pompieri s` se ocupe de restul.
Fa]a neagr` [i plat` a lui Billy Joe era lipsit` de orice
expresie. Se aplec` [i ridic` f`r` nici un efort trupul m`runt al
[efului s`u \n bra]ele sale uria[e, dar atente ca ale unei femei,
\n ciuda for]ei lor.
– Pot s`-l duc eu, domnule Barton. Dar poate ar trebui s`
v` duce]i dumneavoastr` \nainte.
– De ce?
– Ca s-o avertiza]i pe domni[oara Annie, domnule Barton.
S-a \ntors acum dou` zile, s` aib` grij` de cas` pentru tat`l ei.
O s` fie un [oc urât pentru ea… s`-l aducem a[a.
Phil se zgâi câteva clipe la el, uluit.
– A[a e, m` duc. Dar ar fi mai bine s` faci o targ` pentru
domnul Gyler, \n caz c` [i-a rupt vreun os.
|l l`s` pe b`trân \n grija lui Billy Joe [i plec` spre cas`.
 Capitolul 4

La fel ca restul propriet`]ii Gyler, casa st`tea s` se d`râme

[i fusese prost reparat`, iar gr`dina era o adun`tur` de
buruieni. Apropiindu-se \n fug`, Phil fu uluit de semnele de
neglijen]` pe care le vedea pretutindeni. Nu era greu s`
g`se[ti muncitori [i nu era nevoie s` la[i totul s` se duc` pe
apa sâmbetei, a[a cum f`cuse Snow, doar pentru c`-i era greu
s` dea ordinele necesare oamenilor s`i. Billy Joe era un om de
isprav` [i un muncitor con[tiincios, sau cel pu]in fusese, pân`
când \l luase Snow. Acum, probabil c` era la fel de lene[ [i de
neglijent ca [i [eful s`u – de[i, Phil trebuia s` recunoasc`,
judecând dup` nep`sarea de mai devreme fa]` de siguran]a
proprie, nu-i lipsea curajul. {i, evident, \i era devotat
neghiobului b`trân pe care-l servea; delicate]ea [i grija cu
care-i ridicase trupul inert fuseser` ciudat de impresionante,
la fel [i nelini[tea pentru fiica acestuia.
Amintindu-[i misiunea lui, Phil \ncetini la pas. Nu avea nici
un rost s` sperie un copil; trebuia s`-i dea vestea despre tat`l
ei cu grij` [i f`r` grab`, s-o preg`teasc` pentru [oc. Ca s-o mai
48 ALEXANDRA STUART

lini[teasc`, putea s`-i spun` c`-l trimisese pe Kevin dup`

doctor [i vor sosi \n curând.
Aruncând deoparte scaunul [ubrezit care-i st`tea \n cale,
travers` veranda [i intr` \n \ntunericul r`coros al casei izolate.
La \nceput, \n contrast cu lumina puternic` de afar` [i cu ochii
\nc` afecta]i de fum, nu v`zu mare lucru, dar apoi privi \n jur,
cu dezaprobare crescând`, la camera abia mobilat` [i scoase o
exclama]ie de dezgust. Carpeta era rupt` [i murdar`,
\nc`perea avea miros de mucegai [i r`m`[i]ele unui prânz \nc`
z`ceau aruncate pe mas`, iar pe o cârp` p`tat` se \n`l]a un
munte de vase nesp`late.
Ce fel de fat` era fiica lui Snow Gyler, de l`sase camera \n
halul acela? Era deja de dou` zile acolo, din spusele lui Billy
Joe, [i chiar dac` fusese crescut` „ca o doamn`“ la internatul
ei din Brisbane, cu siguran]` nu era decât un motiv \n plus ca
s` \ncerce s` pun` ceva ordine \n orânduielile tat`lui, \n loc s`
permit`, dup` cum se p`rea, ca haosul acela s` persiste.
Trecu de mas`, deschise un geam [i, trezindu-se \ntr-un hol
cu o scar` care ducea la etaj, strig` ner`bd`tor numele fetei.
– Annie! Annie Gyler… e[ti acolo?
Câteva clipe, nu primi nici un r`spuns, apoi de la etaj se
auzi un ecou:
– Sunt aici. Cine e? Cine m` caut`?
– Sunt Phil Barton, de la Barton's Creek. Po]i s` cobori?
Trebuie s`-]i spun ceva.
– S`-mi spune]i ceva?
– Da. Gr`be[te-te, te rog… e urgent.
– Bine. Imediat. Vocea fetei era pl`cut` [i p`rea cultivat`,
dar \n ciuda promisiunii, trecur` aproape cinci minute \nainte
s`-[i fac` apari]ia.
DOCTORI}A 49

Urm`rind-o cum coboar` sc`rile, Phil n-o recunoscu.

Crescuse [i se dezvoltase [i, a[teptându-se s` vad` feti]a silfid`
pe care [i-o amintea, se zgâi ne\ncrez`tor la ea. Era posibil ca
tân`ra aceasta frumos \mbr`cat`, echilibrat` [i sigur` pe ea s`
fie feti]a invalid` a lui Snow, ale c`rei picioare [chioape
necesitaser` cârje de la o vârst` fraged`? Acum mergea cu
u[urin]`, st`tea dreapt` [i abia dac` se mai observa c`
[chiop`teaz`; obrajii \i erau plini de vitalitate, avea tenul
s`n`tos bronzat; p`rul negru era \ntins [i tuns dup` ultima
mod`. Ajungând la parter, \i \ntinse mâna cu gravitate.
– Domnule Barton? Ce dr`gu] s` v` re\ntâlnesc. A trecut
mult timp, nu-i a[a?
Phil accept` mâna mic`, amintindu-[i prea târziu c` a lui
era \nnegrit` de fum. Dar \nainte s` [i-o poat` retrage, fata
spuse:
– Oh, Dumnezeule, sunte]i r`nit, nu-i a[a? V-a]i ars mâinile.
|mi pare atât de r`u. Presupun c` i-a]i ajutat s` sting` focul…
– Da, am \ncercat, dar…
– A]i fost foarte amabil. Pompierii abia acum au ajuns, nu?
Am auzit sirena. Apoi, ca [i cum sc`paser` deja de incendiu,
f`cu un semn c`tre sc`ri. Probabil, vre]i s` v` cur`]a]i. V` rog,
folosi]i baia noastr`, domnule Barton… e sus, \n capul
sc`rilor. O s` v` fac un ceai, cât timp face]i un du[, [i m` uit s`
v`d dac` g`sesc vreun unguent pentru mâinile dumneavoastr`.
Phil realiz` mirat c` nu \ntrebase de tat`l ei, nici de pagube
sau de soarta pre]ioaselor iepe ale b`trânului. |ncercând s` nu
fie prea aspru sau critic, spuse:
– Domni[oar` Gyler, am venit \nainte, s` te previn… \l
aduc aici pe tat`l t`u. M` tem c` a fost r`nit… destul de grav.
Expresia fetei nu se schimb`. |ntreb`, indiferent`:
50 ALEXANDRA STUART

– Cât de grav, domnule Barton?

– Ei bine… Neg`sindu-[i cuvintele, ridic` din umeri. Cât
de blând putu, \i povesti ce se \ntâmplase. Nu [tiu sigur,
bine\n]eles, dar cred c` [i-a fracturat ambele picioare. {i e \n
stare de [oc. Va trebui instalat imediat \n pat.
– Patul lui e preg`tit, domnule Barton.
– Unde e camera lui?
|l conduse \n t`cere la primul etaj. Deschizând o u[`, \i
ar`t`:
– Aici doarme. {i dac` e un dezastru, a[a \i place lui. Toat`
casa e un dezastru. E dezgust`tor, e ca… o cocin`! {i se
a[teapt` s` stau aici.
Phil intr` \n camer`. Ca [i la parter, era o dezordine
indolent`; patul mare [i demodat era nef`cut, a[ternuturile
erau murdare. |ntreb`, controlându-se cu greu:
– Ai ni[te a[ternuturi curate? Nu-l putem pune \n astea. |n
afar` de asta, am chemat doctorul… gândul de a-i cere
Maragaretei Ferguson s` trateze \n condi]iile acelea un pacient
\l f`cu s` se scuture. Se aplec` [i trase cuvertura. Fac eu patul,
dac`-mi aduci a[ternuturile.
Annie Gyler plec` f`r` o vorb`. Se \ntoarse cu un bra] de
a[ternuturi [i le l`s` pe podea, f`r` s` \ncerce s`-l ajute pe
Phil. Cu buzele strânse, \[i continu` treaba, evitând privirea ei.
– Cred c` mai bine te-ai duce jos s` vezi dac` Billy Joe l-a
adus pe tat`l t`u. {i oamenii or s` vrea ceai, s` [tii… mult
ceai.
– Buc`tarul nostru o s` aib` grij` de asta, domnule Barton.
Tonul ei \l irit` pe Phil, dar \[i p`str` cump`tul.
– Buc`tarul o s`-l trimit` pe Billy Joe aici, sus, cu tat`l t`u?
– Da, a[a cred. Amândoi [tiu unde doarme.
DOCTORI}A 51

– Domni[oar` Gyler… Phil ezit`, nervos, \n ciuda

aparentei ei nep`s`ri, ca s` n-o supere. Poate c` nu m-am f`cut
bine \n]eles. Tat`l t`u este foarte grav.
– Da, [tiu. Vorbea calm, f`r` emo]ie. Mi-a]i spus deja. Dar
e numai vina lui. El a pus focul. Bea aici, \n cas`. Eu… oh,
mi-a f`cut grea]` s`-l v`d [i i-am spus s` se duc` \n alt` parte.
S-a dus la depozitul de furaje [i Billy Joe spune c` trebuie s` fi
l`sat vreo ]igar` aprins`. Sau pipa. A mai f`cut asta [i alt`dat`,
[ti]i? E neglijent.
R`mas perplex, Phil se uit` la ea. Mâinile \ncepeau s`-l
doar` pu]in; probabil \[i julise pielea \n \ncercarea de a cur`]a
patul.
– Bine, atunci, e vina lui, spuse iritat. Dar [i-a riscat via]a
\ncercând s` scoat` iepele afar` [i s-a r`nit. Asta nu \nseamn`
nimic pentru tine? Pân` la urm`, e tat`l t`u.
– Da. F`cu un gest de aversiune. E tat`l meu, domnule
Barton, dar nu pot face nimic \n privin]a asta, nu? La fel cum
nu pot face nimic s`-mi schimb sentimentele fa]` de el.
– Care sunt sentimentele tale pentru el? Regret` \ntrebarea
de cum i-o puse, c`ci \i r`spunse cu o vehemen]` care-l
\ngrozi.
– N-am cuvinte s` v` spun cât \l ur`sc, domnule Barton! A[
vrea s` nu fiu nevoit` s` stau cu el. Mi-e ru[ine cu el [i… oh,
la ce bun s` \ncerc s` v` explic ce simt? N-a]i \n]elege.
– Nu, cred c` nu. Spre u[urarea lui, auzi voci \n holul de jos
[i, ducându-se la u[`, v`zu c` Billy Joe [i cel`lalt \ncepeau s` urce
sc`rile. |l purtau pe Snow \ntre ei, pe o targ`. Cum se simte?
– Nu atât de bine, domnule Barton. |l aducem sus, nu?
– Da. Patul e preg`tit. Phil se uit` la fiica lui Snow, dar ea
se \ntorsese cu spatele, aparent destul de dezinteresat`. Chiar
52 ALEXANDRA STUART

[i când cei trei \l a[ezar` cu grij` pe pat pe b`trân, nu se

\ntoarse [i nu d`du nici un semn c` era con[tient` de prezen]a
lui \n camer`.
– Dac` v` descurca]i, cred c` cel mai bine ar fi s` m` \ntorc
la incendiu, domnule Barton, spuse Billy Joe. A]i trimis dup`
doctor, nu?
– Da, confirm` Phil. Se uit` la fa]a lui Snow [i oft`. B`trânul
era incon[tient [i evident, foarte bolnav; respira greoi [i aspru,
iar pielea \i era rece [i umed`. {tia de-ajuns \ncât s`-[i dea
seama c` Snow era \ntr-un [oc profund [i, acoperindu-l cum
putu mai bine, se duse la baie s` caute ap` cald` [i s`pun cu
care s` \ncerce s`-l cure]e.
Annie Gyler r`mase la fereastr`; nu se oferi s`-l asiste, dar
când Phil \i ceru un foarfece [i o c`ma[` curat`, i le aduse [i
urm`ri cum taie hainele sfâ[iate ale tat`lui ei [i cum \l \mbrac`.
Snow gemea \ncet, dar nu deschise ochii. Phil nu [tia dac` s`
\ncerce s`-i dea vreun stimulent, dar \n cele din urm` renun]`.
Exista pericolul s` se \nece, cum nu era pe deplin con[tient, [i
\n orice caz – se uit` la ceas – doctorul trebuia s` soseasc` din
clip` \n clip`. Cunoscându-l pe Kevin, [tia c` va face tot
posibilul s` ajung` cât mai repede.
– Domnule Barton… Vocea lui Annie Gyler era destul de
echilibrat`. Crede]i c-o s` moar`?
Furios pe ea, Phil uit` de dorin]a lui de mai devreme de a
o proteja.
– Tu ce crezi?
– Nu [tiu. Nu am nici o experien]` cu bolile. V` \ntreb pe
dumneavoastr`.
Phil \[i control` nervii care \ncepeau s` fiarb`.
DOCTORI}A 53

– Ei bine, eu unul, nu-i dau prea multe [anse. Dar

poate doctorul va reu[i s`-l salveze. Va trebui s` sper`m,
nu?
– Nu [tiu. Tonul ei exprima adev`rat` uimire. Veni lâng`
Phil, uitându-se \ncruntat` la tat`l ei. Pentru binele lui, poate
ar fi mai bine s` moar`. Ce a f`cut cu via]a lui, dac` st`m s` ne
gândim? Asta era o proprietate bun`, pe vremuri, domnule
Barton, dar tata a l`sat-o de izbeli[te… nu-i pas` [i nici nu
\ncearc`, [ti]i foarte bine. Profitul pe care-l scoate \l
cheltuie[te pe b`utur`. Acum, nu mai e niciodat` treaz…
\ncepe s` bea chiar de diminea]`. {i vede]i [i dumneavoastr`
cum tr`ie[te. Ar`t` scurt prin camer`. |[i \ndep`rt` privirea de
la tat`l ei [i Phil v`zu c` buza de jos \i tremura incontrolabil.
Dintr-o dat`, \i p`ru r`u pentru ea. Luând-o de bra], o
conduse deoparte, unde bolnavul nu-i putea auzi.
– Uite, Annie, spuse cu blânde]e, n-ai dreptul s`-l
judeci, nu?
– Nu? |ntrebarea ei direct` [i plin` de am`r`ciune era
deconcertant`. Cine e mai \ndrept`]it decât mine? Eu sunt cea
care trebuie s` stea cu el, eu sunt cea pe care toat` lumea o
[tie ca fiic` a lui, domnule Barton… cea pe care o
comp`timesc [i o dispre]uiesc! Lui nu-i pas` dac` lumea \l
dispre]uie[te, dar mie da.
Phil v`zu c` plângea. Scose batista din buzunar [i i-o
oferi.
– Oricum, tat`l t`u a f`cut tot ce i-a stat \n putin]` s` te
creasc` bine. A avut grij` s` prime[ti o educa]ie bun`, la o
[coal` de prim` mân`, ]i-a pl`tit un tratament de specialitate,
nu? {i…
54 ALEXANDRA STUART

– De ce n-ar fi f`cut-o? M`car atât \mi datora!

– Oare? Trebuie s` fi implicat multe sacrificii pentru el.
|[i ridic` brusc privirea spre el, furioas` [i revoltat`.
– Din vina lui am r`mas infirm`, domnule Barton. Poate c`
nu [tia]i… dar a[a a fost. A vrut s` c`l`resc la fel de bine cum
obi[nuia el… oh, avea un fel de obsesie. La numai unsprezece
ani, m-a urcat pe mânz nedresat, cu toate c` [tia c`-mi era
foarte fric` [i c` nu eram \n stare s` m` descurc. Mânzul a luat-o
la goan` [i nici m`car n-a \ncercat s`-l opreasc`… mi-a spus
c` trebuie s` \nv`] s`-l st`pânesc. C`l`rea \n urma mea,
strigându-mi ce s` fac, cu toate c` paralizasem de fric` [i nu
i-a[ fi putut urma sfaturile, chiar dac` a[ fi vrut. Annie se
\ntrerupse [i revolta i se transform` \n pur` teroare, de parc`
ar fi retr`it calvarul de demult. |n cele din urm`, continu` ea,
calul a c`zut [i s-a rostogolit peste mine. Drept consecin]`,
mi-am petrecut urm`torii doi ani \n spital, z`când pe spate,
\ntr-un mulaj din ghips [i f`când câteva opera]ii care nu m-au
ajutat prea mult. {ti]i cum eram atunci, trebuie s` v` aminti]i.
– Da, recunoscu Phil, \mi amintesc, Annie. Se sim]ea
stânjenit [i-[i dorea nespus ca Margaret Ferguson s` soseasc`.
Ea va [ti mai bine decât el cum s` trateze cu fata aceea ciudat`
[i \nr`it`, cum s`-i vorbeasc`. |[i dorea s-o fi putut l`sa cu tat`l
ei, dar [tia c` era imposibil. B`trânul putea s`-[i recapete
cuno[tin]a [i nu putea fi sigur c`-l va ajuta… poate c`
atitudinea ei fa]` de el nu era \ntru totul nejustificat`, dar…
oft`. Era nefireasc`. Era fiica lui Snow; l-o ur\, a[a cum
pretindea, dar era un fapt c` era singura lui rud`.
Snow Gyler se mi[c`, murmurând ceva \n barb` [i
\ntorcându-[i nelini[tit capul. Phil \l privi cu nelini[te:
DOCTORI}A 55

– Snow? Cum te sim]i, hm? Pot s` te ajut cu ceva?

Nu primi nici un r`spuns. Din spatele lui, Annie spuse
t`ios:
– Nu v` poate auzi, domnule Barton. E incon[tient.
– Nu, \ncuviin]` Phil. Se \ntoarse spre ea. Ai tu grij` de el
aici, dac` doctorul spune c` nu trebuie s`-l mut`m?
Spaima ei nu putea fi confundat`.
– Va trebui s`-l mut`m, se for]` ea. La spitalul din Lomas.
– S-ar putea s` fie imposibil. M` \ndoiesc c` ar face fa]`
c`l`toriei, \n starea \n care se afl`.
– Atunci, doctorul Bayliss o s`-l ia la el acas`. Mai face asta
câteodat`, [ti]i, dac` un pacient e foarte bolnav…
– Doctorul Bayliss nu e \n ora[, Annie. Are un suplinitor, o
femeie doctor pe nume Margaret Ferguson, [i… Auzi o
ma[in` afar`. U[urat, se duse la fereastr` s` vad` camioneta.
Observ` c` doctori]a Ferguson era la volan, Kevin al`turi de
ea, plin de el, cu bra]ul bandajat [i legat de gât. Urm`ri cum
coboar` [i, \n ciuda eforturilor sale, pulsul \i crescu uitându-se
la chipul familiar al Margaretei. Lâng` el, Annie \[i ]inu
respira]ia [i-[i d`du seama c` [i ea recunoscuse asem`narea cu
Mollie. Dar fata nu spuse nimic. |n schimb, se scuz` politicos
[i se duse s`-i \ntâmpine pe nou-veni]i. Phil a[tept`,
ascultându-le vocile din hol. Apoi se auzir` pa[i urcând pe
sc`ri [i Margaret Ferguson intr` singur` \n camer`. Se duse
spre ea, a[teptându-se, absurd, s` se \ntind` s`-i primeasc`
s`rutul, dar \nghe]` din cale-afar`, dezam`git, când ea \i spuse,
pe un ton profesional:
– Am auzit c` ai avut grij` de pacient, domnule Barton.
Cum se simte?
56 ALEXANDRA STUART

– E \nc` incon[tient, m` tem… [i pare s` fie \n stare de

[oc. N-am putut face prea multe pentru el.
Margaret \l l`s` deoparte geanta [i se aplec` deasupra
trupului neclintit al lui Snow, c`utându-i pulsul cu ochi
cunosc`tori. Phil o urm`rea, impresionat de competen]a [i
precizia mut` a mi[c`rilor ei. Examenul fu blând, dar
minu]ios. Când termin`, se uit` cu seriozitate la Phil.
– Domnule Barton, omul acesta e \ntr-adev`r foarte grav
r`nit. Ar trebui internat \n spital, dar \n opinia mea, n-ar fi bine
s` \ncerc`m s`-l mi[c`m, cel pu]in o zi-dou`, când poate va
putea suporta mai bine. Deci, va trebui s` r`mân` aici [i va
trebui s` fac tot ce pot pentru el, cu resursele foarte limitate
pe care le am la dispozi]ie. Dar voi avea nevoie de ajutor. Am
s`-i preg`tesc acum o transfuzie [i o s`-i dau pu]in` plasm` de
sânge, pe care am adus-o cu mine, ca s` combat [ocul. Dup`
aceea, \i voi cur`]a arsurile, ceea ce va dura destul de mult.
– Po]i conta pe mine s` te ajut cu tot ce pot. Nu [tiu prea
multe, din nefericire.
Margaret \i zâmbi [i c`ldura zâmbetului ei f`cu s`-i bat`
inima mai repede.
– Pot s`-]i spun ce s` faci, desigur, [i pot s`-]i accept
bucuroas` oferta – dar cum r`mâne cu fiica lui? N-ar putea s`
m` asiste ea? Adic`, asta nu e responsabilitatea ta, nu?
– Ei bine, cred c`, \n calitate de cel mai apropiat vecin al
domnului Gyler, depinde de mine. Dac` te po]i descurca [i cu
asiten]a mea neexperimentat`, doctore Ferguson, te ajut
bucuros. Fata e foarte tân`r` [i a fost un [oc pentru ea. Cred
c` ar fi mai bine dac` am putea, pe cât posibil, s` nu
depindem de ea.
DOCTORI}A 57

– Tu [tii mai bine, domnule Barton. Trebuie s` spun c` nu

mi s-a p`rut câtu[i de pu]in [ocat`, dar… Margaret d`du din
umeri [i-[i lu` geanta. Primele cuvinte pe care mi le-a adresat
au fost s`-l mut pe tat`l ei de aici [i nu mi s-a p`rut s` conteze
unde-l duc, atât timp cât nu st` aici. Oricum, dac` n-o s` te
re]in` prea mult, ajutorul t`u ar fi inestimabil. Dar \nainte s`
\ncepem, te-a[ putea ruga s` duci instrumentele astea la
buc`t`rie, s` fie fierte?
– Desigur. Altceva \]i mai trebuie?
– Destul de multe, m` tem. |i zâmbi scurt, jenat`. O s` am
nevoie de ap` fiart`, prosoape, o ]es`tur` impermeabil`, dac`
se poate, o solu]ie salin` cinci la sut`. Margaret \i explic` pe
\ndelete cum s-o prepare [i Phil \ncuviin]`. Mai târziu, va
trebui s`-i pun ambele picioare \n ghips. Tibia dreapt` e
fracturat` sigur [i cred c` [i glezna stâng`. Dar nu trec la ghips
pân` nu-l scot din [oc [i nu m` ocup de arsuri. Vreau s`-i
umezesc pantalonii ca s`-i eliberez picioarele [i s`-i cur`] [i
s`-i tratez arsurile. Am toate solu]iile care \mi trebuie, iar
pudra de penicilin` [i sulfonamid` va minimiza riscul de
infec]ie. Dar o s`-i pun imediat transfuzia [i o s`-i fac o injec]ie
cu morfin`. Cel mai urgent, am nevoie de instrumentele
acelea sterilizate [i de solu]ia salin`, domnule Barton… |n
timp ce vorbea, mâinile i se mi[cau ocupate, sco]ând
ustensilele din geant`. Ai o baie unde le pot cur`]a?
– |n capul sc`rilor, \i spuse Phil. O conduse, pl`cut
surprins s` g`seasc` s`pun [i prosoape curate deja preg`tite.
Când se \ntoarse de la buc`t`rie cu câteva din lucrurile pe
care i le ceruse, Margaret era \mbr`cat` \n halat [i purta o
masc` [i aparatul pentru transfuzie era deja instalat. Lucra
58 ALEXANDRA STUART

absorbit` la pacientul ei [i nu-l auzi când \i vorbi. Apoi, f`r` s`

se \ntoarc`, \i d`du instruc]iuni scurte, dar detaliate cu grij`,
[i Phil se trezi ajutând-o de parc` ar fi avut ani \ntregi de
practic` \n domeniu. Admira]ia lui pentru ea crescu pe m`sur`
ce lucrau; cumva, nu se a[teptase s` fie atât de competent`
cum se dovedea, \n ciuda… expir`, oftând. Poate din cauza
asem`n`rii cu Mollie.
Timpul trecu f`r` ca vreunul din ei s`-[i dea seama. Phil
urm`rea [i se minuna v`zând cum obrajii b`trânului \[i recap`t`
treptat culoarea. |[i rec`p`tase cuno[tin]a, vorbea coerent [i
apoi, ame]it de sedativul care-i fusese administrat, c`zu \n cele
din urm` \ntr-un somn adânc, dup` ce Phil \i r`spunsese la
\ntreb`rile nelini[tite privitoare la cai [i la incendiu.
Kevin veni \n camera bolnavului, f`r` leg`tura de gât, cu
p`rul ro[u \ntr-o dezordine s`lbatic`, s` le spun` c` incendiul
fusese stins [i c` erau ocupa]i tot restul zilei cu „cur`]atul
mizeriei“. Evitând privirea lui Phil, se oferi s`-l elibereze.
– E ceva de mâncare jos, Phil, dac` ]i-e foame. {i m-am
gândit c` [i doctorul ar putea s` vrea o can` de ceai. Stau eu
cu b`trânul Snow, cât v` duce]i voi jos.
Dar Margaret scutur` ferm din cap.
– N-ar trebui s` te lup]i cu focul, cu bra]ul `la al t`u,
domnule Standish.
– Bra]ul e \n regul`, deja uitasem de el. Ce face b`trânul?
Spre exasperarea uluit` a lui Phil, Margaret spuse, plin` de
compasiune:
– M` tem c` nu r`spunde prea bine. De asta nu vreau s`-l
las. Poate – se uit` pe rând la cei doi b`rba]i – ar trebui s-o
anun]`m pe fiica lui. E jos, domnule Standish?
DOCTORI}A 59

– Da. Vrei s`-i spun eu?

– Da, dac` e[ti amabil. Spune-i c` doarme, dar poate s`-l
vad`, dac` vrea.
Dup` ce Kevin plec`, Phil \[i scoase masca pe care o
purtase la gur`.
– Nu crezi c` r`spunde prea bine, doctore?
– Nu, r`spunse ea scurt.
– Dar arat` mai bine decât la \nceput. {i doarme ca un
prunc.
– ~sta e efectul morfinei, oft` ea. {i, desigur, transfuzia cu
plasm` a ajutat. Dar sunt \ngrijorat` \n privin]a lui. Tensiunea
e mic` [i inima pare s` cedeze. Dac` l-am fi dus la spital [i
i-am fi putut da oxigen, am fi avut mai multe [anse. |ntr-un
spital bine dotat sunt atâtea lucruri pe care le-am putea
\ncerca, atâtea resurse de rezerv`. Dar aici… Se aplec`
deasupra pacientului ei, \ncruntat`.
Dup` câteva clipe, se duse la fereastr`. Era \ntuneric acum;
pe cerul nop]ii str`luceau stelele. Cu spatele la Phil, Margaret
continu` cu o voce joas` [i trist`:
– |nainte s` vin la Wollaton Springs, am fost avertizat`
asupra condi]iilor. Am [tiut c` va trebui s` lucrez f`r` un
spital, c` va trebui s` improvizez, s` fac tot posibilul cu
echipamentul disponibil. Aveam un anternament bun,
credeam c` pot face ce mi se cere. Acum… Phil v`zu c`
mâinile i se strânseser` \n pumni.
– Ai f`cut tot ce ar fi putut face orice alt doctor, o
consol` el.
– Oricum, spuse ea, \ntorcându-se cu fa]a la el, m` tem c`
nu va fi suficient.
60 ALEXANDRA STUART

– Vrei s` spui c` – Phil avu grij` s`-[i calmeze vocea – vrei

s` spui c` b`trânul Snow o s` moar`?
– Nu cred c` mai pot face nimic s` \mpiedic asta. Este atât
de sl`bit, domnule Barton.
Phil \[i puse mâinile pe umerii ei. Era mi[cat de zbuciumul
ei sufletesc [i de-abia se putu ab]ine s` n-o trag` \n bra]ele lui,
s-o lase s` plâng` la pieptul lui a[a cum ar fi f`cut Mollie
\ntr-o situa]ie similar`.
– De ce nu te duci jos s` bei un ceai? \i suger` el cu
blânde]e.
Margaret scutur` din cap [i Phil v`zu lacrimi str`lucind \n
ochii ei. Din nou trebui s`-[i adune tot autocontrolul ca s`
n-o s`rute.
– Chiar tu ai spus c` nu mai po]i face nimic, [i Dumnezeu
[tie, trebuie s` fii obosit`. Nu te-ai cru]at, ai muncit ca o sclav`
de când ai ajuns aici. Dac` nu te duci jos, cel pu]in las`-m`
s`-]i aduc ceva aici.
– Bine, mul]umesc, domnule Barton.
– N-ai putea s`-mi spui Phil? Având \n vedere prin câte am
trecut \mpreun`, chiar trebuie s` fim atât de oficiali?
– Nu, desigur, eu… mul]umesc, Phil. Nu [tiu ce m-a[ fi
f`cut f`r` tine.
– Ai fi g`sit pe altcineva, \i spuse el cu am`r`ciune. |i
zâmbi, o strânse u[or de um`r [i porni spre u[`. M` duc s`-]i
aduc ceaiul acela, Margaret. Mai vrei ceva?
– Fata, fiica lui. Ar trebui s` vin` la el.
– O s`-i spun, promise Phil.
Dar Annie Gyler refuz` cu hot`râre. Surprinzând privirea
lui Kevin, Phil nu insist`.
DOCTORI}A 61

– N-are nici un rost, Phil… am \ncercat cât am putut, dar

nici nu vrea s` aud`. |l ur`[te de moarte pe b`trân, nu-i a[a?
{i \]i spun, n-a mi[cat nici un deget pe aici. Nu pare s` vrea s`
ajute, nu?
– Nu, r`spunse Phil. Dar presupun c` ea consider` c` are
un motiv \ntemeiat, a[a c` nu e treaba noastr` s` intervenim.
Cred c` vom r`mâne aici peste noapte. Ce-]i face bra]ul? Vrei
s` te duci acas`?
– Nu. Bra]ul e \n regul`, nu-]i face griji. De[i – Kevin zâmbi
cu mali]iozitate, dezarmant – mi se pare c` norocul e de
partea ta, fiind asistentul doctori]ei. A[ fi bucuros s` te scutesc
de munc`, dac` vrei s` te duci acas`.
– Nu vreau, mul]umesc. Con[tient de \n]ep`tura
nejustificat` de gelozie, Phil lu` c`nile [i o farfurie cu
sandvi[uri [i se \ntoarse \n camera bolnavului. Era absurd,
[tia; oricum, \nchise cu u[urare u[a dormitorului lui Snow [i
puse tava pe mas`. Poftim, o invit` el. Vino [i relaxeaz`-te zece
minute. O meri]i. |i trase un scaun [i a[tept`.
– Domni[oara Gyler? \ntreb` Margaret, a[ezându-se.
– Nu. E o poveste mai \ncurcat`. Vrei s`-]i spun?
– Te rog. B`u recunosc`toare ceaiul fierbinte [i tare [i
ascult` \n t`cere. |n]eleg. Asta explic` mai multe lucruri care
m` nedumereau – lipsa lui de vigoare [i condi]ia lui general`.
De când bea regulat?
– Oh, de mul]i ani. De când \l [tiu. Cred c` a \nceput s` bea
când a murit so]ia lui; asta \nseamn`… cât? Când Annie avea
patru sau cinci ani [i acum are optsprezece.
Margaret se ridic`, l`sând neatinse sandvi[urile [i se
\ntoarse la cap`tâiul lui Snow.
62 ALEXANDRA STUART

– Bietul b`trân! Trebuie s` fie \ngrozitor pentru el s` [tie

c` e responsabil pentru accidentul fiicei lui [i s` [tie c` \nc`-l
ur`[te, dup` atâ]ia ani. M` \ntreb dac` ar vrea s`-l salvez, dac`
a[ putea.
– Ciudate cuvinte pentru un doctor.
– Oare? Da, poate c` da. Oh, nu-]i face griji, iau foarte \n
serios jur`mântul lui Hipocrate [i [tiu c` datoria mea e s`
p`strez via]a, dac`-mi st` \n putere. Asta simplific` lucrurile,
nu? Nu trebuie s` gânde[ti sau s` judeci, ci doar s` faci tot ce
po]i [i… s` te rogi, desigur. Dumnezeu are decizia final`. M`
tem c` acum nu mai putem decât s` ne rug`m pentru domnul
Gyler, domnule Bar… Phil. Se stinge \ncetul cu \ncetul [i
chiar dac` am fi la spital, m` \ndoiesc c` am putea face vreo
diferen]` notabil`. Nu are putere [i nici nu \ncearc` s`
lupte… |ngenunche lâng` pat, \[i plec` o clip` capul [i apoi
se ridic`, \ndreptându-se brusc spre u[`. Trebuie s` m` cur`]
din nou, \nainte s` ating pansamentele. Te duci s` vezi dac`
au preg`tit solu]ia salin`?
– Da, desigur. Phil se \ntoarse la buc`t`rie. O \ntâlni din
nou pe Annie Gyler când se \ntorcea, dar \l ignor`, trecând pe
lâng` el ca [i cum n-ar fi con[tientizat prezen]a lui, sau oricum
\i era indiferent`. Vru s-o strige, dar se r`zgândi. {tia care era
starea tat`lui ei [i nu mai era nimic de spus.
El [i Margaret veghear` alte dou` ore la c`p`tâiul
b`trânului. Snow st`tea neclintit \n patul mare [i demodat [i
via]a i se scurgea \ncet. Cineva, Phil nu era sigur cine, dar
credea c` Billy Joe, trimisese dup` preot, care sosi pu]in
\nainte de zorii zilei. |l l`sar` singur cu muribundul [i el fu cel
care-i chem` \napoi, \nainte de sfâr[it.
DOCTORI}A 63

– E con[tient, spuse preotul, [i \ntreab` de tine.

– De mine? \ngân` Phil, surprins [i mi[cat. Intr` \n camera
mare [i \ntunecoas` [i v`zu c` ochii b`trânului erau deschi[i [i
c` zâmbea. Vocea \i era foarte slab` [i trebui s` se lase pe vine
ca s`-l poat` auzi.
– Domnule Barton. Nu cred c-o s` rezist. Nu era nici o
temere \n vocea [optit`, doar regret. Ai fost… un vecin foarte
bun [i a[ vrea s` [tii c`… apreciez. {i tot ce ai f`cut aici, \n
seara asta.
– Uit`, \l rug` Phil, dar Snow Gyler scutur` din cap cu
vigoare nea[teptat`.
– Nu uit. Dar mai e ceva… o favoare pe care trebuie s` ]i-o
cer. Ai putea s` spui c`… e ultima favoare pe care o voi cere.
O idee despre ce era pe cale s`-i spun` se n`scu
amenin]`toare \n creierul obosit al lui Phil, dar \ntinse mâna
[i o strânse pe cea bandajat` a lui Snow. Deasupra capului lui,
\ntâlni privirea lui Margaret [i se trezi uitându-se din nou \n
ochii alba[tri care ar fi putut fi ai lui Mollie. Ezit` o clip`, apoi
[opti:
– Voi face orice vrei, Snow, [tii doar.
– E vorba de fata mea, [opti Snow. Annie… a[ vrea s`… ai
grij` de ea, domnule Barton. Nu pot cere asta altcuiva.
Desigur, proprietatea o s` fie a ei, de[i nu mai valoreaz` mare
lucru. A[ vrea s` locuiasc` aici, doar c` n-ar putea s-o conduc`
de una singur`. Dar dac` ai ajuta-o, dac` te-ai ocupa [i ai avea
grij` de ea \n locul meu… |[i ]inu respira]ia \ntr-un suspin [i
vocea i se stinse.
– Te po]i baza pe mine, Snow, promise Phil. Voi face tot
ce-mi st` \n putere s` am grij` de ea.
64 ALEXANDRA STUART

Nu era sigur c` b`trânul \l auzise, dar dup` o vreme, buzele

lui Snow se dezlipir` pentru un cuvânt:
– Mul]umesc… nu mai vorbi, doar z`cu acolo, tras la fa]`
[i lini[tit. Phil nu [tiu momentul exact \n care se stinsese, dar
dup` un timp, Margaret \l atinse u[or pe bra], se ridic` [i ie[i
din camer`.
Annie st`tea \n fa]a u[ii, a[teptând ca un copil oropsit [i
dezn`d`jduit; toat` sfidarea de mai devreme disp`ruse. Se uit`
la el, citi \n ochii lui ce urma s`-i spun` [i, spre mirarea lui, \i
\ntoarse spatele [i fugi pe sc`ri, suspinând ca [i cum i se
frânsese inima.
Se duse obosit dup` ea, o ajunse din urm` [i o strânse \n
bra]e.
– A[a, Annie, a[a. Nu trebuie s`-]i faci probleme, o s` am
eu grij` de tine. Tat`l t`u m-a rugat [i i-am dat cuvântul.
– Tu?
– Da, eu. E o perspectiv` chiar atât de mohorât`?
– Nu. Dar se ag`]a \n continuare de el, plângând zgomotos
[i neajutorat`, ca un copil, când Margaret ie[i din camer` [i
cobor\ \ncet s` li se al`ture.
 Capitolul 5

S`pt`mâna care urm` mor]ii tragice a lui Snow Gyler,

Margaret nu-l mai v`zu pe Phil Barton. Dar num`rul
pacien]ilor ei \ncepuse s` creasc` [i afl`, spre uimirea ei, c`
oamenii din Wollaton Springs \[i acceptaser` \n sfâr[it noul
doctor datorit` zvonului c` se zb`tuse eroic s`-l salveze pe
b`trân.
Dar nu to]i cei care vroiau s-o vad` erau bolnavi. Câ]iva
dintre ei, mai ales femeile, recunoscuser` c` veniser` ca s` se
cunoasc` [i s`-i ofere, cu \ntârziere, o primire c`lduroas`.
– O s` te sim]i singur`, doctore, \i spuse o femeie slab`, cu
ochi obosi]i. Fiind atât de departe de cas`, o s` vi se par`
ciudat. A[a c` m-am gândit s` vin s`-]i spun c` dac` pot face
ceva pentru tine, nu trebuie decât s`-mi spui. |ntr-un loc ca
`sta, femeile trebuie s` fie unite, \n]elegi? Via]a social` nu e
prea tumultuoas` [i suntem foarte pu]ine, dar avem biserica,
Uniunea Mamelor [i clubul tineretului [i e[ti binevenit` s`
treci pe la mine oricând ai chef de o flec`real` [i un ceai. S`
nu ezi]i.
66 ALEXANDRA STUART

Profund mi[cat`, Margaret \i mul]umi. |i strânse mâna [i o

conduse pân` la poart`, ca s`-i arate unde locuia.
– Acolo, vezi? \i indic` femeia. E doar la câ]iva metri. {i
numele meu e Elsie Probert. So]ul meu lucreaz` la fabrica de
cherestea, conduce un camion. O s`-l pun s` vin` [i el s` te
vad`, \ntr-o sear`… \l dor picioarele. Are varice, [tii, sunt
destul de mari, dar poate o s`-l aju]i. doctorul Bayliss n-a
putut, dar v`zând ce-ai f`cut pentru Snow, m` gândesc c`
poate tu…
– Ei bine, cu siguran]` voi \ncerca, promise sceptic`
Margaret. Dar cu Snow n-a fost tocmai acela[i lucru, doamn`
Probert. Vezi tu, eu… Dar Elsie Probert n-o l`s` s` termine.
– Se spune c` ai fost minunat`. Suntem noroco[i s` te
avem aici. |mi pare r`u c` n-ai fost la \nmormântare, s` auzi ce
spuneau oamenii despre tine… ]i s-ar fi umplut inima de
bucurie, te asigur!
Margaret \[i \n`bu[i un oftat, urm`rind cum doamna
Probert se \ndep`rteaz`. |nmormântarea lui Snow Gyler
avusese loc \n ziua care urmase decesului. Majoritatea
oamenilor din ora[ se duseser` , dar ea nu putuse s` mearg`
la biseric`, pentru c` fusese chemat` la o na[tere [i slujba se
terminase cu mult \nainte s` aduc` pe lume copilul. Dar
trimisese o coroan` [i primise un bilet cu mul]umiri
politicoase de la Annie Gyler, pe care era trecut` adresa de la
Barton's Creek.
Sâmb`t` diminea]`, Kevin Standish trecu s`-i scoat` firele
[i-i spuse c` fiica lui Snow se mutase la ferm` pe o perioad`
nedeterminat`.
– E destul de ciudat s` avem o femeie acolo, m`rturisi el.
Enervant, \ntr-un fel, pentru c` nici unul din noi nu e
DOCTORI}A 67

obi[nuit. Dar Phil \[i ia responsabilit`]ile destul de \n serios –

cred c` [tii de promisiunea pe care i-a f`cut-o lui Snow.
– Da, [tiu. |i desf`cu bandajul [i se duse s` se spele pe
mâini. Cum suport` fata?
– Annie? Kevin f`cu o grimas`. Dup` cum ne a[teptam… e
destul de calm`. Tot trâmbi]eaz` c`-i place la noi [i e evident
c` vrea s` r`mân`, a[a c` Phil o las`. A[ spune c` l-a prostit –
Phil nu e prostul nim`nui, dar… ei bine, [tii cum e, cu un
b`rbat ca Phil Barton.
– Nu cred, domnule Standish. Margaret se \ntoarse
lâng` el [i-[i a[ez` instrumentele pe mas`. Relaxeaz`-te…
n-o s` doar`. Trebuie s` spun c` bra]ul t`u se vindec`
frumos. Te vedeam rupându-]i copcile [i speram s` treci s`
te mai v`d.
– A[ fi venit, o asigur` Kevin, dac` ar fi depins de mine. Dar
am fost destul de ocupa]i [i oricum, n-am avut probleme cu
bra]ul.
– Mai spune-mi despre Annie Gyler. {i cum e, cu un b`rbat
ca Phil Barton…
– Poate c` am vorbit la nervi. Ce vroiam s` spun e c` Phil
n-ar face nim`nui r`u, mai ales cuiva care o face pe feti]a
r`t`cit` [i neajutorat`, cum se poart` Annie. I-e fric` de moarte
s` r`mân` pe cont propriu [i nimic n-ar face-o s` se \ntoarc`
la ea acas`. So]ia unui v`car st` la noi, lucreaz` ca menajer` [i
micu]a Annie face pe regina, de parc` ar fi casa ei [i n-ar avea
de gând s` plece vreodat`! Presupun c` a[a o s` fie luna asta.
Nu c` ar conta prea mult pentru mine, pentru c` plec
s`pt`mâna viitoare.
– Pleci? \ntreb` Margaret, nevenindu-i s` cread`. Cu
siguran]`, nu vrei s` spui c`-l p`r`se[ti pe domnul Barton, nu?
68 ALEXANDRA STUART

– Oh, nu, o s` lucrez \n continuare pentru el. Dar m`

trimite s` administrez proprietatea Gyler. E o [ans` rar` –
adic` a fost l`sat` \n plata Domnului, a[a cum probabil ai
observat când ai fost acolo, a[a c` o s` fie destul de dificil s-o
pun din nou pe picioare. Dar \mi plac caii [i Snow are o
herghelie frumoas`. A[ vrea s` fac ceva cu ea, chiar [i numai ca
s`-i demonstrez lui Phil c` nu [i-a pierdut timpul instruindu-m`.
Margaret \i puse un pansament nou [i-i zâmbi,
entuziasmat`.
– A[adar, de-abia a[tep]i s` pleci, nu?
– Bine\n]eles, doctore Ferguson! |n plus, o s` locuiesc
acolo [i e mai aproape de ora[ decât Barton's Creek. Din
moment ce voi fi propriul meu [ef, voi putea s` vin oricând voi
vrea.
Margaret fu tentat` s`-l \ntrebe ce atrac]ii ascundea
or`[elul pr`fuit, dar se ab]inu.
– Acum te duci acolo?
– Nu, Phil mi-a dat liber \n weekend, a[a c` r`mân \n ora[.
A[ vrea s` m` duc la o petrecere dansant` \n seara asta, la
biseric`.
– Oh? Organiza]i a[a ceva?
– O dat` pe lun`. Oh, nu seam`n` cu cele cu care e[ti
obi[nuit`, desigur, dar… ei bine, m` \ntrebam dac` n-ai
vrea s` vii cu mine. Pl`nuiam s` te invit, când i-am cerut
liber lui Phil.
Stânjeneala lui evident` [i umilin]a o mi[car` aproape la fel
de profund ca elogiul Elsiei Probert. Kevin Standish era un
b`iat dr`gu] [i evindent, pentru el \nsemna mult s` aib` o
partener` pentru petrecere – probabil, locuind atât de
DOCTORI}A 69

departe, nu prea avea ocazia s` cunoasc` fete de vârsta lui,

dac`, \ntr-adev`r, erau mai mult de [ase \n tot ora[ul care s`
corespund` descrierii.
– Chiar vrei s` merg cu tine, domnule Standish?
– Mi-ar face mare pl`cere s` accep]i, \i spuse el, pe un ton
serios.
– Atunci, cu pl`cere, \ncuviin]` Margaret. |]i mul]umesc de
invita]ie.
– Petrecerea \ncepe la opt. Se uit` gr`bit la ceas, num`rând
parc` orele pân` la opt. E o cafenea greceasc`… au un meniu
destul de bun. Pot s` vin pe la [ase treizeci [i s` bem mai \ntâi
un ceai?
– Trebuie s` fiu la cabinet de la [ase la [apte, \i aminti
Margaret, [i v`zând cum se bosumfl`, zâmbi. Dar nu cred c-o
s` fiu prea ocupat`, dac` e petrecere \n seara asta, ce zici?
Ce-ar fi dac` am spune [apte [i voi \ncerca s` m` schimb
\nainte s` \nchid cabinetul?
– E bine. {i apropo – nu trebuie s` te \mbraci la patru ace.
Nimeni nu se g`te[te, pe aici.
– N-o s` m` g`tesc, promise ea amuzat`, dar atent` s` nu
se tr`deze. Mul]umesc \nc` o dat`, domnule Standish, pentru
invita]ie. A[tept cu ner`bdare dansul.
– {i eu! r`spunse el, ner`bd`tor. Hm… numele meu e
Kevin; pentru prieteni, Kev. Dac` ai terminat cu mine ca
pacient, n-ar fi contra etichetei medicale dac` a[ renun]a la
„doctor“, nu?
– Nu, Kevin – Kev. Eu sunt Margaret.
– {tiu. Prietenii t`i \l scurteaz`?
Dintr-o dat`, un fior de durere \i str`b`tu inima. Johnny
Newcombe \i spusese Mag, \nc` de la prima \ntâlnire. Dar
70 ALEXANDRA STUART

terminase cu Johnny, f`cea parte din trecut [i nu vroia s`-[i

mai aminteasc` de el. L`sase amintirile dulci-amare cu Johnny
la Sydney, unde se desp`r]iser`, unde… \[i mu[c` \ngrozit`
buza.
– Nu, spuse ea, pe un ton sc`zut. Nu-mi place s` mi se
scurteze numele, Kevin. |mi pare r`u.
– E \n regul`, o asigur` el, plin de remu[c`ri. Am \ntrebat
doar pentru c` e un obicei australian. Margaret e un nume
minunat – nu m` mir c` preferi s` nu fie abreviat. Se deplas`
spre u[a cabinetului, cu p`l`ria \n mân`, un tân`r \nalt [i
ciudat, evident \ncurcat de ceea ce-[i imagina c` fusese o
mi[care gre[it`. Furioas` pe ea, Margaret se for]` s`
zâmbeasc`.
– Ne vedem la [apte.
– Desigur. Voi fi aici. La revedere, Margaret.
U[a se \nchise \n urma lui. R`mas` singur`, Margaret \[i
f`cu de lucru sterilizând instrumentele, aruncând
pansamentele folosite [i dorindu-[i s` nu-[i fi amintit de
Johnny. Venise la Wollaton Springs ca s` [tearg` cu buretele
trecutul [i sperase s` se \ngroape \n munc` [i s`-i fie mai u[or
s` uite umilin]a, regretele zadarnice, zbuciumul sufletesc [i
nefericirea. Necazul era c` nu avusese \ndeajuns de lucru pe
cât sperase, dar… se auzi soneria de la cabinet [i se duse s`
deschid`, aproape u[urat`. Fu [i mai u[urat` s` vad` c`
vizitatorul era un b`ie]el ciufulit, trimis de mama lui s-o
cheme s` consulte un copil bolnav. Familia locuia \n afara
ora[ului, spuse b`iatul, [i se oferi timid s`-i fie ghid.
Margaret \[i preg`ti geanta [i ie[i s` aduc` ma[ina veche [i
demodat` a lui Bayliss; b`ie]elul \[i urc` bicicleta pe locul din
spate, apoi se a[ez` solemn pe locul din dreapta.
DOCTORI}A 71

– Lua]i-o pe strada Lomas, domni[oar`, spuse el [i

ad`ug`, cu o re]inere pe care nu \ncerc` s-o ascund`: sunte]i
sigur` c` pute]i conduce ma[ina asta? Mi se pare \ngrozitor
de mare.
– Pot s-o conduc, spuse ea [i \nt`ri minciuna, pornind
motorul. Vizita \i ocup` toat` dup`-amiaza; noul ei pacient
locuia la zece kilometri de Wollaton Springs, \n cap`tul unui
drum pr`fuit [i plin de m`r`cini care-i solicit` toate eforturile
ca s` st`pâneasc` vechiul [i d`r`p`natul Buick. Dar când
ajunser`, \n cele din urm`, o a[tept` o primire c`lduroas`,
tipic australian`. Mama copilului bolnav \i f`cu un ceai \nainte
s-o lase s`-l vad`, [i dup` ce-[i f`cu meseria [i micu]ul fu a[ezat
confortabil, o a[tept` o mas` copioas`, \n buc`t`ria mic` [i
aglomerat`. P`rea plin` de copii care o priveau curio[i \n timp
ce mânca, iar mama – care ar`ta [i a[a destul de tân`r` s` aib`
un copil – \i m`rturisi vesel` c` a[tepta cel de-al cincilea copil,
\n câteva s`pt`mâni.
– V-a]i f`cut un control recent? \ntreb` Margaret, refuzând
o alt` farfurie cu pr`jituri.
– Oh, da – am fost la doctorul Bayliss acum vreo dou` luni.
A fost destul de mul]umit. Oricum, de obicei, n-am probleme.
Doctorul era plecat ultima dat` când am n`scut [i o s` v`
spun` c` m-am descurcat foarte bine [i f`r` el. Nu e nici o
scofal`!
– Oricum, dac` tot sunt aici, a[ putea s` v` examinez, nu
crede]i, doamn` Duff? N-o s` dureze mult [i o s` v` scuteasc`
de un drum pân` \n ora[.
– Dac` spune]i, \ncuviin]` doamna Duff, f`r` entuziasm.
Dar o s` v` pierde]i timpul – n-am niciodat` nimic, doctore,
sincer.
72 ALEXANDRA STUART

La \nceput, pe m`sur` ce o consult`, Margaret \nclin` s`-i

dea dreptate, dar când ajunse s`-i ia tensiunea, rezultatul fu
pu]in nesatisf`c`tor. Un astfel de caz nu avea de ce s`
\ngrijoreze, când pacienta se odihnea corespunz`tor [i putea
fi consultat` regulat de c`tre doctor sau de c`tre moa[`, dar
locuind acolo, cu o familie viguroas` [i tân`r` de \ngrijit, era
cu totul altceva. Când doamna Duff o conduse la ma[in`, f`cu
tot posibilul s-o conving` de necesitatea de a se relaxa \n acele
ultime s`pt`mâni ale sarcinii, dar a[a cum se a[teptase,
pledoaria ei bine inten]ionat` se lovi de pere]i.
Nu era de mare folos s` cear` s` stea de vorb` cu so]ul ei.
Domnul Duff lucra la o firm` de inginerie [i majoritatea
timpului [i-l petrecea departe de cas`, reparând utilaje
agricole. Margaret nu reu[i decât s`-i smulg` lui Jimmy,
b`iatul care-i fusese ghid, promisiunea s-o cheme \ndat` ce
mama lui d`dea vreun semn de disconfort.
Nu aveau telefon, dar asta nu p`rea s`-i deranjeze prea
mult pe cei din familia Duff; pe Margaret, \ns` o aduse la
disperare. Se gândi s` treac` din nou pe la ei, cu prima ocazie,
\i suger` s`-[i schimbe dieta, cu toate c` era convins` c` nu-i
va urma sfatul, [i apoi plec`. Toat` familia se alinie s`-[i ia
r`mas-bun de la ea; chiar [i copilul pe care tocmai \l tratase
veni la fereastr`.
Wollaton Springs i se p`ru remarcabil de civilizat, \n
contrast. Nu \n]elegea de ce oameni ca ei alegeau s` locuiasc`
acolo unde locuiau când ar fi fost mai u[or [i mai pl`cut s`
aib` o cas` \n ora[. De[i… trebuia s` fie mai scump`.
Martha a[tepta la u[a casei, când Margaret parc`. Refuzând
oferta de ceai a menajerei, Margaret \ntreb`:
DOCTORI}A 73

– Am mai primit vreun telefon?

Martha \ncuviin]` din cap, cu fa]a \ntunecat` schimonosit`
\ntr-o grimas` ciudat`. Se descurca destul de bine la telefon,
dar, dintr-un motiv pe care Margaret nu reu[ea s`-l \n]eleag`,
refuza s` noteze mesajele, preferând s` le memoreze [i s` i le
recite.
– A sunat domnul Barton, pu]in mai devreme. {i v`
a[teapt` cineva la cabinet, cu o t`ietur` la picior. Zice c` s-a
t`iat acum o s`pt`mân` [i nu se vindec` a[a cum trebuie.
– Nu m` mir! Ce vroia domnul Barton, [tii?
– N-a spus. A sunat [i a \ntrebat de tine. Când i-am spus c`
nu e[ti, a zis s` nu-l suni \napoi, pentru c` n-o s` mai fie acas`
dup` trei. Acum, e aproape cinci.
– Da. Ei bine, m` duc s` v`d ce pot face cu piciorul acela.
}i-a spus cum \l cheam`?
– N-a trebuit, [tiu cum \l cheam`. E domul Blake, de la
gar`. E[ti sigur` c` nu vrei un ceai? Nu e nici un deranj.
– Nu, mul]umesc. Margaret se duse la cabinet, con[tient`
de o senza]ie vag`, dar inconfundabil` de dezam`gire la
gândul c` ratase telefonul lui Phil. Dintre to]i oamenii pe care-i
cunoscuse de când venise la Wollaton Springs, Phil era cel cu
care se sim]ise cel mai \n largul ei. Poate c` datorit` bun`t`]ii
lui fa]` de Snow Gyler [i a felului \n care o ajutase s`-l
\ngrijeasc`, de[i nu era \n nici un fel responsabilitatea lui.
|i pl`cea foarte mult Phil, hot`r\ ea, luându-[i halatul alb.
Era u[or s` vorbe[ti cu el, era manierat [i… \[i re]inu un
suspin. Era opusul lui Johnny Newcombe – o persoan`
puternic`, independent`, purtat` de generozitate [i de acel
amestec de blânde]e [i asprime care adesea caracteriza un
b`rbat ca el. Nu avea fizicul rafinat al lui Johnny [i farmecul lui
74 ALEXANDRA STUART

versatil, dar, \n felul s`u, era un b`rbat atr`g`tor [i, era sigur`,
cinstit. Cuvântul lui Phil Barton avea \nsemn`tate, \n vreme ce
al lui Johnny… oh, la naiba cu Johnny! Cum nu se mai
gândise la el de s`pt`mâni \ntregi, de ce trebuia s-o fac` acum,
de ce trebuia s`-[i aminteasc`? Mai bine se concentra asupra
problemei doamnei Duff… sau asupra piciorului lui Blake,
din moment ce asta era slujba ei [i pentru asta era pl`tit`. {i
nu avea petrecerea dansant`, cu Kevin, pe care s-o a[tepte cu
ner`bdare?!
Deschise u[a [i-l pofti pe pacient s-o urmeze. Tot numai un
zâmbet, Jim Blake, o ascult` docil.
– {tiu c` programul de consulta]ii \ncepe la [ase, se scuz`
el, dar piciorul `sta al meu m` scoate din min]i, a[a c` sper c`
nu te superi c` am venit acum…
– Ei bine, ar trebui s` m` sup`r, din moment ce \n]eleg c`
te-ai accidentat acum o s`pt`mân`. Dar te iert, de data asta. Ce
ai p`]it?
– Mi-a sc`pat un pachet pe el, domni[oar`. Atunci, nu m-a
durut cine [tie ce, dar acum a devenit insuportabil. Uite, e
umflat, vezi? Abia dac` reu[esc s` m` \ncal].
– Lucrezi la gar`, nu? Margaret scoase cu grij` bandajul
murdar [i cercet` piciorul b`trânului.
– Exact, sunt func]ionar acolo… Jim Blake. Am venit aici
cu Kevin Standish, cu dou` zile \nainte s` m` lovesc, eu… au!
Doare pu]in, doctore. Crezi c` mi-am rupt vreun os?
Margaret \i flex` cu grij` talpa, f`r` s`-i r`spund`.
– Nu, nu cred, dar v-a]i lovit foarte r`u. O s` te bandajez [i
o s`-]i pun o compres` rece, dar m` tem c` va trebui s` te
odihne[ti câteva zile.
DOCTORI}A 75

– Adic` s` nu m` duc la lucru?

– A[a ar trebui. Ar fi dificil?
– Imposibil, doar dac`-mi dau concediu, [i nu [tiu când va
fi asta. Dar slujba mea presupune s` stau jos, doctore. Nu
trebuie s` car bagaje \n stânga [i-n dreapta. Dac` nu m` sprijin
pe piciorul `sta [i stau doar la birou, s` supraveghez lucrurile,
ar fi suficient` odihn`, nu?
P`rea atât de \ngrijorat, \ncât Margaret râse.
– Se pare c` va trebui s` fie, nu? Bine, domnule Blake,
odihne[te cât de mult po]i piciorul [i vino s` te v`d peste o zi-
dou`. |l pans` [i apoi se uit` la el. Cum e, nu e prea strâns, nu?
– E ca [i nou, domni[oar`, pe cuvântul meu! M` bucur
c-am venit. Dup` cum m-ai bandajat, cred c-a[ putea s` m`
duc disear` la dans!
– Ar fi mai bine s` nu te v`d pe acolo, domnule Blake, \l
avertiz` Margaret [i v`zu zâmbetul lui mali]ios.
– A[adar, te duci la dans, doctore?
– Da.
– Cu tân`rul Kev? Te-a invitat el?
– Da, m-a invitat, domnule Blake. Dar…
– {tiu, ar trebui s`-mi v`d de treaba mea, asta vroiai s` spui,
nu? Dar eu v-am f`cut cuno[tin]`, s` [tii. Dac` n-a[ fi fost eu,
Kev s-ar fi dus la Lomas cu bra]ul `la… Eu l-am convins s` vin`
la tine. A[a c` dac` iese ceva, mie va trebui s`-mi mul]umeasc`,
nu? Ochii lui c`prui, ca de pas`re, se strânser`, \n expectativ`,
sub sprâncenele stufoase. Margaret \l privi, exasperat`.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu! protest` ea,
indignat`. N-o s`… ias` nimic, domnule Blake, a[a c` te rog
s` nu fabulezi. Sunt aici s`-mi fac meseria, s` ]in cabinetul \n
absen]a doctorului Bayliss, [i ultimul lucru pe care mi-l doresc
76 ALEXANDRA STUART

e s` \ncurajez bârfele. A fost [i a[a destul de greu s`-i conving

pe cei de aici c` sunt un medic de \ncredere, \n ciuda vârstei
mele, [i dac` vrei s` le sugerezi c`… sunt interesat` de Kevin
Standish, ajung din nou de unde am pornit. Pentru c` nu
sunt… Spre iritarea ei, descoperi c` avea lacrimi \n ochi [i nu
putu s` mai continue.
– Uite, \mi pare r`u, doctore. Jim Blake era n`ucit. N-am
inten]ionat nimic – eram \ncântat, atâta tot. Se ridic`
b`l`b`nindu-se \n picioare [i-[i puse ghetele. Evitând privirea
doctori]ei, ad`ug` sfid`tor: dar Kevin e un b`iat bun, s` [tii –
unul din cei mai buni. N-o s` stârne[ti nici o bârf` dac` te duci
la petrecere cu el – oamenii or s` fie \ncânta]i, ca [i mine,
pentru c`-l plac pe tân`rul Kev [i pentru c` vor s` te sim]i aici
ca acas` [i s` te distrezi. Oi fi doctor bun, dar e[ti [i femeie [i
nimeni nu se a[teapt` s` te por]i de parc` n-ai fi.
– Nu? Nu sunt a[a de sigur`.
– Ei bine, eu n-o s`-i \ncurajez, domni[oar`. Te po]i baza
pe mine, o asigur` Jim Blake, \ntinzându-i mâna. Ar fi mai bine
s` plec. Mul]umesc \nc` o dat` [i… f`r` resentimente, hm?
Chiar n-am vrut s` te sup`r.
Margaret \l urm`ri stânjenit` cum pleac`. |n ciuda
asigur`rii lui, se temea c` nu se va putea ab]ine s` nu
bârfeasc`. Era prietenos [i guraliv [i era evident c` tr`ia din
bârfe. Dar \n postura ei, nu-[i putea permite s` ri[te s` se
vorbeasc` despre ea; acum c` era prea târziu s` se retrag` f`r`
s`-i r`neasc` sentimentele lui Kevin, \[i dorea s` nu fi acceptat
s`-l \nso]easc` la dans. Pacien]ii puteau s`-[i piard` \ncrederea
\n integritatea ei profesional`, dac` o vedeau la petreceri cu
un b`iat de vârsta lui Kevin, dac`-[i imaginau c`… Se
\ncrunt`, regretând impulsul care o f`cuse s`-i promit` c` va
DOCTORI}A 77

merge cu el. Aici nu era Londra sau Sydney, era un or`[el

unde nimeni [i nimic nu trecea neobservat [i nedezb`tut, [i
medicii, ca [i preo]ii, trebuia s` aib` un comportament
irepro[abil. Mai ales o femeie doctor, a c`rei reputa]ie putea
avea de suferit, ca urmare a câtorva [oapte mali]ioase.
Fusese o proast` c` nu v`zuse [i nu anticipase pericolul.
Dar oricum, ea [i Kevin nu trebuia s` ia masa \mpreun`
\ntr-un restaurant public. Putea s`-i spun` Marthei s` pun` un
tacâm \n plus \n sufragerie [i putea s` plece mai devreme de
la petrecere, pledând oboseal`, ca s` nu dea prea multe
motive de bârf`. {i… soneria de la u[` \i \ntrerupse gândurile.
Instinctiv, se uit` la ceas. |nc` nu era [ase, dar ora de
consulta]ii trebuia s` \nceap` din clip` \n clip`. Poate dac` va
fi ocupat` [i va invoca scuza asta, Kevin nu va pune la \ndoial`
decizia ei de a r`mâne aici pentru cin` [i nici nu se va sim]i
ofensat. Poate chiar va…
Martha b`tu f`r` prea mult` ceremonie la u[a cabinetului
[i, f`r` s` a[tepte vreun r`spuns, \[i vâr\ capul \n`untru.
– Ave]i un musafir, doctore, anun]` ea. S`-l conduc aici sau
\n sufragerie?
– Un musafir? Adic` nu e pacient?
– Oh, nu. Cel pu]in, nu cred…
Vocea grav` a lui Phil Barton o \ntrerupse.
– Eu sunt, [i cred c` am venit \ntr-un moment nepotrivit,
nu-i a[a? Trebuie s` \nceap` consulta]iile de sear`, nu?
– Trebuie s` \ncep la [ase, domnule Barton, dar momentan
nu a[teapt` nimeni, a[a c` intr`. Vrei ceva? O b`utur`, poate
un ceai?
– Nu, mul]umesc. {i nu vreau s` te re]in, de[i, \ntr-un fel,
e o chestiune care-]i solicit` aten]ia profesional`. Te-am sunat
78 ALEXANDRA STUART

mai devreme, dar nu erai, a[a c` m-am gândit s` trec pe aici,

dac` tot trebuia s` vin \n ora[. Dar am uitat complet c` ai
consulta]ii.
Margaret realiz` c` era nea[teptat de \ncântat` s`-l vad`.
Zâmbind, \i ar`t` un scaun de lâng` birou.
– Nu cred c-o s` dureze mult, sâmb`t` seara. Ia loc, te rog.
Se a[ez` [i ea, \mpingând deoparte carne]elul cu re]ete. Cum
e cu durerile de cap? Te-au ajutat pastilele acelea?
– Dureri de cap? O clip`, ar`t` perplex, apoi se lumin` la
fa]`. Oh, durerile de cap! Ca s` fiu sincer, nu am mai avut nici
una de când m-ai examinat, a[a c` n-am avut ocazia s` \ncerc
pastilele tale. De fapt, n-am venit pentru mine.
– Nu? Dar pentru cine?
– Ei bine… sprâncenele lui negre se unir`, \ntr-o u[oar`
iritare. Pentru Annie Gyler. Vreau s`-]i cer sfatul, sau mai
bine… Ezit`, privind-o cu o expresie rug`toare.
– Mai bine?
– M` \ntrebam dac` te-a[ putea ruga s` vii mâine la
Barton's Creek, s` petreci ziua acolo. Te iau [i te aduc eu,
desigur. E[ti liber` duminica, dac` nu e nici o urgen]`, nu?
– Da, dar…
– Am putea aranja s`-]i fie comunicate prin telefon, suger` el.
– Da, cred c` am putea. Duminica trecut` n-am primit nici
un telefon – oamenii sunt foarte plini de tact. Dar – de data
asta, Margaret fu cea care se \ncrunt` – ce se \ntâmpl` mai
exact cu Annie Gyler? Ce vrei s` fac eu?
– A[ vrea [i eu s` [tiu ce are, spuse Phil, neajutorat. Dac`
ar fi durere \n urma decesului tat`lui ei, a[ putea \n]elege,
pentru c` ar fi firesc. Dar nu e asta, Margaret. Eu… ei bine,
chiar vreau s` vii, ca [i cum ai fi un musafir, [i s` te ui]i la ea
DOCTORI}A 79

f`r` s`-[i dea seama, ca s` nu se sperie. E o fat` ciudat` [i

sincer, nu cred c` pot s` m` mai descurc mult de unul singur
cu ea. Crezi c-o s` reu[e[ti s` vii? }i-a[ fi extrem de
recunosc`tor. Zâmbi dintr-o dat`, cu zâmbetul acela cald [i
ner`bd`tor, de pu[tan. Dincolo de toate astea, vreau s` vezi
ferma [i vreau s` te rev`d! Dar Annie nu e un pretext. |]i cer
cu sinceritate sfatul profesionist, de[i trebuie s` recunosc c`
asta coincide cu dorin]ele mele. |ns` am un respect s`n`tos
pentru abilit`]ile tale.
– |n cazul `sta, cu greu pot s` te refuz, nu?
– Speram s` n-o faci, recunoscu el.
– Po]i s`-mi spui mai multe despre Annie?
– |]i spun când plec`m. Nu vreau s`-]i irosesc acum timpul.
Pa[ii care se auzir` din sala de a[teptare \i subliniar` cuvintele.
Se ridic`, uitându-se la ceas. Ora [ase [i deja pacien]ii dau
buzna! Ar fi mai bine s` plec [i s` te las s`-]i vezi de treab`. Dar
\]i sunt profund recunosc`tor… cât de devreme e[ti gata,
mâine diminea]`? Cel mai bine e s` profit`m de r`coarea
dimine]ii [i a[a, stai [i mai mult la ferm`.
– Pot fi gata la orice or`, promise Margaret .
– Atunci, s` fie pe la [ase, bine? Lu`m micul dejun cum
ajungem, dac` e[ti de acord.
– Da, desigur.
– R`mân \n ora[ \n noaptea asta, cu prietenii. Ezit` din nou
[i Margaret era con[tient` c-o m`soar` din priviri. Acum, nu
era deloc arogant, doar ciudat de tensionat, ca [i cum \ncerca
s`-i spun` ceva ce, dintr-un motiv anume, se temea s` n-o
alarmeze. Stând acolo [i privindu-se \n t`cere \n ochi,
Margaret \[i mai d`du seama [i cât era de atr`g`tor [i ce
personalitate puternic` avea, con[tientiz` magnetismul lui [i
80 ALEXANDRA STUART

r`spunsul ei prompt [i instinctiv la acesta. Inima \i b`tea mai

repede, zb`tându-i-se s`lbatic \n piept. Nu se temea de el, a[a
cum se temuse de Johnny; nu-l privi ne\ncrez`toare când se
apropie [i-i lu` mâna, nici nu se retrase, ba chiar \i zâmbi.
– Margaret… Vocea lui era sc`zut`. Dar atunci, o u[` se
deschise \n spatele lor [i al]i pa[i p`trunser` \n sala de
a[teptare. Cineva tu[ea.
Cum vraja care-i unise câteva clipe se rupsese, Phil spuse
cu triste]e:
– Unde mi-e capul – la naiba, nu e nici locul, nici
momentul, nu-i a[a? |mi pare r`u, Margaret, trebuie s` te las
s` te ocupi de pacien]ii t`i. Dar… hm… \n seara asta e o
petrecere, cred, ceva modest, la biseric`. Presupun c` n-ai vrea
s` mergi cu mine, nu? Nu sunt cine [tie ce dansator, m` tem,
dar voi face tot posibilul… mi-ar face mare pl`cere s` te duc.
Poate am putea s` vorbim [i…
O durea s`-l refuze, dar nu avea de ales.
– |mi pare r`u, Phil, mi-ar fi f`cut mare pl`cere, dar am
promis deja c` m` duc… cu Kevin. M-a invitat de diminea]`,
când a venit s`-i scot firele.
– Cu Kevin? P`ru [ocat, dar o clip` mai târziu, \[i reveni.
Uitasem de Kevin. Zâmbi [i-[i lu` p`l`ria de pe col]ul biroului.
Ei bine, sper s` v` distra]i. Kev e mult mai apropiat decât mine
de vârsta ta [i e un fl`c`u cumsecade; o s` aib` grij` s` te sim]i
bine. La revedere, Margaret. Vin s` te iau mâine diminea]`,
la [ase.
U[a cabinetului se \nchise \n urma lui. Margaret r`mase
\nc` o vreme unde o l`sase [i apoi, cum tusea se auzi din nou
din sala de a[teptare, se a[ez` obosit` la biroul doctorului
Bayliss [i sun` din clopo]el s` intre primul pacient.
 Capitolul 6

Duminic` diminea]`, pu]in \nainte de [ase, Phil opri \n fa]a

hotelului s`-l ia pe Kevin. Era o diminea]` senin` [i r`coroas`,
cu o briz` proasp`t` din sud care nu prevestea câtu[i de pu]in
canicula de mai târziu, dar privind plictisit bolta cenu[ie a
cerului, Phil era bucuros c` insistase s` plece atât de devreme.
Odat` ce soarele va urca pe cer, cu siguran]` va fi o zi extrem
de c`lduroas` [i condusul pe orice distan]`, \n spa]iul restrâns
al unei ma[ini putea fi mai mult decât nepl`cut, chiar [i
pentru cei care erau obi[nui]i cu asta… [i Margaret Ferguson
nu era.
Claxon`, ner`bdator. Kevin ap`ru \n câteva secunde,
zâmbind, [i Phil se gândi cu gelozie c` ar`ta ]an]o[ [i
satisf`cut. |i d`du vesel bun` diminea]a [efului s`u, \[i arunc`
bagajul \n cabin` [i vru s` urce \n dreapta.
– O lu`m [i pe doctori]a Ferguson, \i aminti Phil. Nu ]i-a
spus asear`?
– Oh, da! Zâmbetul lui Kevin se l`rgi. Mi-a spus ceva. Vrei
s` stau \n spate?
82 ALEXANDRA STUART

– Ar fi mai civilizat din partea ta. |i deschise portiera,

realizând c` sarcasmul lui fusese \n van, din moment ce Kevin
continua s`-i zâmbeasc` mali]ios, cu umor non[alant, de pe
locul din spate. Cum a fost la petrecerea de asear`?
– La dans? Oh, a fost frumos. Destul de aglomerat. A fost
mai mult` lume ca de obicei, a spus preotul. P`rea \ncântat.
– |mi imaginez c` a fost. Cum i s-a p`rut Margaretei
Ferguson?
– Cred c` s-a sim]it bine. Cel pu]in, a[a mi-a spus. Dar
afirma]ia lui avusese destul` \ndoial` \ncât s` trezeasc` \n Phil
o bucurie s`lbatic`. Era absurd s` fie gelos pe Kevin, absurd [i
\n van, dar nu se putea ab]ine. Cumva, era ca [i cum b`iatul se
amesteca \n pre]ioasele lui amintiri despre Mollie. |ncercând
s` par` nep`s`tor [i dezinteresat, \ntreb`: ai prezentat-o
tuturor, nu?
– Oh, ba bine c` nu! To]i au fost foarte prieteno[i [i a stat
mult la pove[ti cu preotul. Nu m` \ntreba despre ce au vorbit,
m` dep`[e[te… c`r]i [i muzic`, ceva de genul `sta. N-am auzit
prea multe – am dansat.
– Cu altcineva? insist` Phil, nevenindu-i s` cread` [i abia
dac`-[i putu ascunde pl`cerea când Kevin d`du din cap.
– Da. Margaret era obosit`… a avut o zi lung` [i a p`rut s`
prefere s` stea deoparte cu preotul. {i nepoata lui era acas`…
[tii, Jill… a[a c` am avut grij` de ea. E o pu[toaic` de treab`,
danseaz` bine. {i arat` de milioane, acum c` a crescut.
Phil \ncetini când se apropiau de casa doctorului. Sim]ea o
u[urare f`r` margini c` lucrurile luaser` \ntors`tura aceasta
nea[teptat`, [i \ntreb`, realmente interesat:
– Te referi la Jill Conroy? Nu e cea care e la universitate?
– Exact. Se preg`te[te pentru licen]` – vrea s` fie
profesoar`, auzi!
DOCTORI}A 83

– Ce ]i se pare atât de ciudat? Nu e nevoie acut` de profesori?

– Poate c` da. Dar Jill nu e genul, vezi tu? Kevin vorbea cu
convingere. E prea frivol` [i lejer`, n-o s` prind` niciodat` la
elevi. S` m` duc s-o chem pe doctori]`?
Phil ezit`. Pân` la urm`, de ce l-ar l`sa pe b`iat s` fac` dup`
placul lui? Avusese [ansa lui seara trecur` [i dac` nu profitase
de ea, nu era decât vina lui.
– Nu, scutur` el hot`rât din cap, r`mâi acolo, Kev. M` duc
eu. Cobor\ \nainte ca b`iatul s` poat` protesta [i, con[tient de
privirea nedumerit` a acestuia, se duse la poart` cu o
non[alan]` pe care n-o sim]ea realmente. Auzind ma[ina,
Margaret Ferguson deschisese [i-l a[tepta \n prag.
Era \mbr`cat` \ntr-o rochie moale din pânz`, care-i punea
\n eviden]` tenul de englezoaic` [i reflexele aurii ale p`rului.
Ar`ta foarte tân`r` [i frumoas`, se gândi Phil [i, ciudat, sem`na
mai pu]in cu Mollie. De[i probabil asta se datora rochiei foarte
simple, cu o croial` pu]in cam sever`. Când nu purtase
pantaloni scur]i sau de c`l`rie, Mollie se \mbr`case
\ntotdeauna mai degrab` elegant, preferase culorile
puternice, materialele \nflorate [i pliurile. Pân` acum, Phil \[i
imaginase \ntotdeauna c` stilul ei era de o feminitate
impecabil`, dar acum, studiind pe \ndelete apari]ia
Margaretei, nu mai era atât de sigur. Tân`ra doctori]` ar`ta
minunat [i era foarte con[tient c`-l atrage.
– E bine a[a? \ntreb` ea, v`zând c-o prive[te [i ro[ind pu]in.
N-am mai vizitat niciodat` o ferm` de bovine, a[adar nu prea
[tiu la ce s` m` a[tept. Dar cum e duminic`, m-am gândit c`…
– Ar`]i pur [i simplu \ncânt`tor, o asigur` Phil. |i lu` geanta
[i o privi \ntreb`tor. Ai venit preg`tit` pentru urgen]e
medicale? Ce con[tiincioas` e[ti!
84 ALEXANDRA STUART

– Nu se [tie niciodat` când apare una, zâmbi ea. {i i-am dat

Marthei num`rul t`u de telefon, \n caz c` m` caut` cineva. {i
mi-am luat [i o pereche de pantaloni de c`l`rie. Ai spus c`-mi
ar`]i proprietatea [i nu eram sigur` dac` mergem cu ma[ina
sau c`lare, a[a c` m-am gândit c` cel mai bine e s` fiu
preg`tit`.
– M` bucur, de[i dac` n-ai chef s`-]i epuizezi energia, \]i
pot ar`ta totul din ma[in`. Phil o conduse la automobil [i f`cu
un semn spre zâmb`re]ul Kevin. |l las pe Kev la proprietatea
Gyler… poate ]i-a spus c` i-am dat-o pe mân` pentru o
vreme?
– Da, mi-a spus… bun`, Kevin! Nu e[ti obosit, dup`
asear`?
– Eu nu, Margaret. Tu? Kevin evit` privirea lui Phil,
zâmbindu-i proste[te fetei.
– Oh, am recuperat, mersi. A fost distractiv, nu?
– Ba bine c` nu! Tonul lui Kevin era plin de entuziasm [i
ochii alba[tri \i str`luceau privind-o – Phil sim]i din nou un
fior de furie amestecat` cu gelozie. Dar nu spuse nimic [i o
ajut` pe Margaret s` urce \n dreapta.
R`mase t`cut tot drumul. Cei doi pasageri flec`rir` veseli [i
plini de via]` despre dans [i despre oamenii pe care-i
cunoscuser` acolo, iar el ascult` posac, sim]indu-se indignat [i
marginalizat. {i asta era stupid [i nedemn, ca s` fie indulgent.
Nu era un pu[ti \ndr`gostit lulea; era b`rbat \n toat` firea,
trecut deja de prima jum`tate a vie]ii. Doar pentru c` Margaret
Ferguson sem`na pu]in cu fata cu care se \nsurase acum [ase
ani, nu avea nici un drept asupra ei, nici o \ntâietate [i cu
siguran]`, nici o justificare s` fie gelos… De ce naiba nu putea
s` priceap` asta odat`?! {ase ani lungi tr`ise suficient de
DOCTORI}A 85

fericit, pe p`mântul lui, f`r` o femeie, cu singurul regret c` nu

avea un fiu care s`-l mo[teneasc` [i… Gura i se strâmb` când
\ntoarse volanul [i porni pe podul care traversa râul.
|n fa]`, dincolo de \ntinderea \nv`luit` \n cea]`, putea ghici
pâlcul de copaci care ascundea ferma lui Snow Gyler [i se
gândi la Annie, c`reia \i apar]inea acum proprietatea. Ce
valoare avea pentru ea mo[tenirea, cât \i p`sa de p`mântul pe
care tat`l ei \l iubise? Poate c`, pân` la urm`, era norocos c`
nu avea copii, se gândi Phil cu am`r`ciune. Ca [i Annie, fiul lui
ar fi putut s` nu vrea ce avea s`-i ofere; ca [i ea, ar fi putut s`
viseze la o via]` la ora[ [i s` tânjeasc` s` scape de obliga]iile pe
care le aducea p`mântul proprietarului s`u. Suspin`.
– Phil, m` \ntrebam… Kevin se agita nelini[tit pe locul din
spate. |i puse câteva \ntreb`ri de rutin` despre proprietatea pe
care urma s-o administreze [i Phil \l \ncuraj`, \n ciuda voin]ei lui.
Kevin era un b`iat bun, muncitor, din cale-afar` de
con[tiincios [i ascu]it la minte. Totu[i, nu fusese crescut
pentru o via]` ca asta, nu o alesese din voin]` proprie.
|ntâmplarea \l adusese \n Australia – un orfan lefter, nedorit la
un anume c`min Dr. Barnardo's din Anglia [i venise la
Barton's Creek f`r` s` aib` nici cea mai mic` idee cum va fi sau
ce se va a[tepta de la el. Dar se descurcase bine, profitase de
ocazia care i se oferise [i r`spl`tise cu vârf [i \ndesat pu]inul
pe care Phil putuse s`-l fac` pentru el. |[i [tia meseria [i [i-o
f`cea bine. Phil se \ntoarse spre el, \ncetinind. Uitându-se la
fa]a lui Kevin, recunoscu, plin de compasiune, cât de tân`r era
[i se \ntreb` dac`, pân` la urm`, b`iatul era preg`tit s`
primeasc` o sarcin` atât de dificil`.
– Nu-]i face prea multe griji, Kev. {tim amândoi cu ce
dezastru va trebui s-o sco]i la cap`t – \mi imaginez c`
86 ALEXANDRA STUART

registrele de contabilitate trebuie s` fie un haos, asta dac` le-a

p`strat. Nu trebuie decât s` faci tot ce po]i s` pui ordine \n
lucruri [i, dup` o s`pt`mân` – dou`, anun]`-m` cum crezi c`
e cel mai bine s` administrezi proprietatea, [i voi vedea cum
pot s` te ajut. Dup` ce termin`m cu adunatul [i-mi duc cota-
parte la gar`, probabil voi putea s`-]i dau câ]iva oameni, dac`
ai nevoie. Dar Billy Joe e foarte folositor, dac` te por]i cum trebuie
cu el. Las`-l s`-]i dea din când \n când câte un sfat [i aminte[te-]i
– ce nu [tie el despre dresajul cailor, nu merit` [tiut.
– Mai ales \n privin]a lui Billy Joe \mi fac griji, se confes` cu
gravitate Kevin. I-a fost devotat b`trânului Snow, nu? M`
\ntreb cum o s`-i plac` s` primeasc` ordine de la mine – sau
dac` o s` le respecte. {tii cum e, nu, Phil?
– Billy Joe e uria[ul care te-a ajutat s`-l sco]i pe b`trân din
fl`c`ri? interveni Margaret, interesat`.
– Exact, confirm` Phil. E fermierul-[ef. Oprir` lâng` gardul
de frontier` [i, când Kevin s`ri s` deschid` poarta, \i povesti
câte ceva despre Billy Joe. Subiectul discu]iei lor ap`ru \n
persoan`, exact \nainte s` ajung` la ferm`: o siluet`
impresionant` pe o iap`, care-i \ntâmpin` cu un zâmbet alb,
luând-o \naintea lor.
Phil \l v`zuse o singur` dat` dup` moartea patronului s`u,
[i atunci \n treac`t, când el [i Annie trecuser` pe acolo, la
\ntoarcerea de la \nmormântare. Cobor\ din ma[in` [i se duse
s`-i dea vestea sosirii lui Kevin. Fermierul uria[ \l ascult` \n
t`cere, cu fa]a neagr` lipsit` de expresie, dar cu ochi reticen]i.
Cu gândul la \ndoielile lui Kevin, Phil \i vorbi cu compasiune,
dar cu autoritate, [i când termin`, fermierul \i f`cu semn c`
\n]elesese, dând scurt din cap [i strângând amenin]`tor din
buzele groase.
DOCTORI}A 87

– Dac` spune]i dumneavoastr`, domnule Barton, atunci e

\n regul`. Trebuie s` fie, nu-i a[a?
– Unde ba]i, Billy Joe?
Umerii masivi ai lui Billy Joe se ridicar` \ntr-un gest de
resemnare.
– {eful a l`sat totul \n seama dumneavoastr` [i dac` vi se
pare potrivit s` pune]i unul din oamenii dumneavoastr`
peste mine, nu pot face nimic. Dar nu m` pot preface c`-mi
place.
– Nu-l pun pe domnul Standish peste tine, Billy Joe, \l
corect` Phil. L-am desemnat s` te ajute s` pui ordine \n
registre [i-n contabilitate, [i \n general, s` pune]i lucrurile \n
ordine pentru domni[oara Annie. {tiu c` ]i-au dat o educa]ie
foarte bun` la Misiune, dar nu e[ti un contabil instruit, nu?
– Nu, domnule, recunoscu ursuz fermierul. Lini[ti iapa
agitat` cu o comand` pe un ton sc`zut [i apoi \ntreb`,
provocator [i ostil: cât o s-o ]ine]i pe domni[oara Annie la
Barton's Creek? Ar trebui s` stea aici, unde-i e locul. Sunt
preg`tit [i dispus s` lucrez pentru domni[oara Annie, la fel
cum am lucrat pentru tat`l ei, domnule Barton, [ti]i foarte
bine. Locul `sta este al ei, acum.
– Va veni de-ndat` ce se va sim]i \n stare, promise Phil. Dar
pân` atunci, o las s` stea acolo unde e. Vroia s` atenueze
lovitura, con[tient c` refuzul lui Annie de a se \ntoarce pe
proprietatea tat`lui ei l-ar face s` sufere pe Billy Joe, c`ci n-ar
putea s` \n]eleag`. A fost un [oc sever pentru ea, s-a petrecut
atât de brusc [i \nc` nu e obi[nuit` cu genul `sta de via]`, [tii?
O duc pe doctori]` s-o vad` acum [i…
– Nu se simte bine? \ntreb` Billy Joe, tem`tor. Domni[oara
Annie nu se simte bine?
88 ALEXANDRA STUART

– Nu e tare. {tii prea bine.

– Da, desigur c` [tiu. Trebuie s` fie bolnav`, dac` \i aduce]i
un medic. Ochii lui \ntuneca]i cercetau suspicio[i [i
ne\ncrez`tori chipul lui Phil, dar \n cele din urm` se l`s`
convins c` nu avea de ce s` se alarmeze pentru Annie Gyler;
când li se al`tur` [i Kevin, r`spunse destul de civilizat la
salutul tân`rului.
P`rea s` nu existe nici un motiv s` mai z`boveasc`. Kevin
probabil se va descurca mai bine pe cont propriu, acum c`
drumul \i fusese deschis [i situa]ia cu Billy Joe era clarificat`.
|[i lu` scurt r`mas-bun de la ei [i se \ntoarse unde-l a[tepta
Margaret, lâng` ma[in`.
– Gata?
– Da, putem s` plec`m. Phil \l v`zu pe Kevin f`cându-le cu
mâna. Margaret \i r`spunse nep`s`toare [i, \n culmea fericirii,
\i deschise portiera. Vorbind cu Billy Joe, b`iatul nu veni s`-i
conduc`.
– E prima ocazie a lui Kevin de a conduce o ferm`?
– Da. De[i l-am l`sat de câteva ori responsabil la Barton's
Creek, când a trebuit s` plec. S-a descurcat destul de bine.
– Crezi c-o s` se descurce [i aici?
– De ce nu? E un om de prim` mân` \n meseria lui. La fel
[i Billy Joe.
– Tocmai \n privin]a asta m` \ntrebam. Nu-l cunosc pe Billy
Joe, desigur, dar… ei bine, dup` ce Kevin a spus c` nu-i prea
place s` primeasc` ordine, nu eram sigur`. Arat` formidabil,
nu-i a[a? nu mi-a[ dori s`-l am du[man pe Billy Joe.
– Oh, nu e a[a formidabil cum pare, te asigur, râse Phil.
Kev o s` se descurce cu el, o s` vezi. Oricum, n-o s` fie acolo
DOCTORI}A 89

decât temporar, pân` afl`m ce vrea s` fac` Annie cu

proprietatea. Poate se hot`r`[te s-o vând` a[a cum e, pentru
ce o putea s` ia pe ea.
– Ar lua mult?
– Nu. Cu siguran]`, nu suficient \ncât s`-[i asigure luxul pe
care [i l-ar dori, dac` s-ar \ntoarce la ora[. E \ntr-o stare
deplorabil` [i trebuie s` cheltuim bani cu ea – mul]i bani, pe
care Annie nu-i are. Desigur, ar putea s` vând` animalele. Caii
valoreaz` destul de mult [i ar putea folosi banii lua]i pe ei ca
s` reabiliteze cl`dirile [i s` repare o parte din garduri. Dar asta
ar dura. Nu cred c` Annie e preg`tit` s` a[tepte. Vrea s` se
descotoroseasc` de ferm`, s` se elibereze de amintirea tat`lui
ei. Sincer, Margaret, nu pot s-o conving s` se \ntoarc` aici.
Billy Joe \mi propunea s-o aduc chiar acum [i a trebuit s` m`
eschivez. I-am spus c` va veni dup` ce va dep`[i [ocul mor]ii
tat`lui ei, dar – ridic` neajutorat din umeri – nu cred c-o s` se
mai \ntoarc` vreodat` aici, dac` o ajut. De asta vreau s-o vezi.
– Crezi c` te pot ajuta s-o convingi?
– Cred c` poate cu tine o s` vorbeasc`. Nu vrea s`-mi
spun` nimic, doar refuz` s` discute.
– |n]eleg. Spune-mi despre Annie. |]i faci griji pentru
ea, nu?
– Da, explod` Phil, \mi fac griji, [i `sta e un mod blând de
a m` exprima!
Ajunser` la poart` [i Phil cobor\ s-o deschid`. Cum s`
\nceap` s`-i spun` despre Annie [i despre temerile lui privind-o
pe ciudata [i nefericita fiic` a lui Snow? Nu avea decât
optsprezece ani, era doar o copil`, dar… Oft`. Straniu, dar
prezen]a ei \n cas` \l deranja, [i totu[i abia dac` putea s`
recunoasc`, fie [i fa]` de Margaret, din moment ce nu putea
90 ALEXANDRA STUART

s`-i dea nici un motiv \ntemeiat pentru asta. Cu atât mai pu]in
putea s`-i explice ne\ncrederea instinctiv` \n Annie Gyler, sau
b`nuiala vag`, pe jum`tate format`, care-l bântuia de la
venirea ei la Barton's Creek.
Avea o responsabilitate fa]` de fat`, de care nu avea nici
o inten]ie s` \ncerce s` scape. |i fusese \ncredin]at` de c`tre
un muribund, c`ruia \i promisese s` aib` grij` cum putea
mai bine de ea [i, Dumnezeu s`-l ajute, asta va face! |n orice
caz, nu avea nimic concret pe care s` se bazeze, prea pu]in
s` exprime \n cuvinte. Poate c`… Zâmbi cu melancolie.
Poate c` impresia lui despre Annie se datora faptului c`
ad`ugase ni[te complica]ii nea[teptate [i de nedorit vie]ii
lui, \ntr-un moment \n care, numai cerul [tia, vroia s` se
elibereze de ele.
|nchizând poarta grea [i prost montat` dup` ce Margaret
trecu, Phil o urm`ri [i l`s` neglijent ca poarta s`-i cad` peste
degete. |njur` \n barb`. Acum, dup` atâ]ia ani de singur`tate
[i de frustr`ri, g`sise o fat` care s`-i poat` lua locul lui Mollie
– o fat` care sem`na atât de bine cu ea c` ar fi putut fi surori
– dar o avea pe Annie Gyler cu care trebuia s` se descurce [i,
din cauza promisiunii pe care i-o f`cuse tat`lui ei, nu putea s`
se descotoroseasc` decent de preten]iile ei asupra lui.
Indiferent de implica]ii, trebuia s`-[i ]in` cuvântul.
Se \ntoarse la ma[in` fluierând vesel. Pe drum, \ncerc` s`
vorbeasc` despre Annie, s-o fac` pe Margaret s` \n]eleag`
problema lui, dar apropierea ei \l tulbura [i \i era greu, uneori
chiar imposibil, s` r`mân` la subiect. Mirosul p`rului ei \i
invada n`rile, glasul ei \i umplea urechile [i din când \n când,
bra]ul ei \l atingea pe al lui, f`când s`-i creasc` pulsul [i
l`sându-l f`r` cuvinte.
DOCTORI}A 91

La \nceput, Margaret fu nedumerit`, apoi sincer uluit`.

Ce-i spusese Phil despre Annie ad`ugase foarte pu]ine la ceea
ce [tia deja; pauzele lui, frecventele momente de \ndoial`,
când t`cea [i o privea cu expresia aceea ciudat` [i rug`toare
pe care o mai v`zuse, nu f`cur` decât s-o uimeasc` [i mai
mult. Fu u[urat` când ajunser` \n sfâr[it la grani]ele lui [i
\ncet` s` mai vorbeasc` despre Annie [i \ncepu despre
proprietatea lui. Acum nu mai erau pauze ciudate, nici t`ceri
– pe teritoriul lui, Phil era un expert [i, \ncurajat de interesul
ei, \i spuse multe.
Era impresionat` de imensitatea propriet`]ii lui. Nu i se
p`rea posibil ca un singur om s` fie proprietarul atâtor acri de
p`mânt. Obi[nuit` cu fermele sco]iene [i cu propriet`]ile
modeste, abia dac` putea s` perceap` sau s` vizualizeze cifrele
pe care le pomenea Phil, sau cum era s` angajezi atâ]ia oameni
câ]i avea el [i tot s` trebuiasc` s` munce[ti pe brânci. |i ar`t`,
atât cât se vedea cu ochii, pân` unde se \ntindea p`mântul lui
– kilometru dup` kilometru, cu un [ir de dealuri joase la
orizont, \nv`luite \n cea]` din cauza dep`rt`rii [i deja neclare
\n aburul c`ldurii. Pârâul care d`dea numele propriet`]ii
trecea peste paji[tile \ndep`rtate, delimitat de un [ir de
copaci. Izvora din dealuri, \i spuse Phil, [i aproviziona cu ap`
pentru cre[terea animalelor [i pentru iriga]ii. Izvorul nu
secase decât de dou` ori.
– {i asta a \nsemnat dezastru, de ambele d`]i. Bunicul a
pierdut [aizeci la sut` din vite, inclusiv bivolii de ras`
Hereford pe care-i importase la pre]uri exorbitante ca s`-[i
\mbun`t`]easc` cirezile. Aproape a dat faliment [i asta l-a ucis.
Tata a fost aproape la fel de afectat de seceta din 1944-1945,
pe care, desigur, mi-o amintesc foarte bine – aveam
92 ALEXANDRA STUART

[aptesprezece ani pe atunci. Tocmai terminasem liceul [i

a[teptam s` m` \nscriu la facultate. Phil oft`. Dup` cum vezi,
ne-am revenit. Acum, suntem o ferm` prosper`. Pe lâng`
cirezile obi[nuite, avem o ciread` mare de Hereford pur [i
\ncep s` pretind` pre]uri mari de la to]i cresc`torii din lume.
Margaret fu impresionat` de ceva din vocea lui, un amestec
de mândrie, umilin]` [i tandre]e.
– De cât timp de]ine familia ta p`mântul `sta?
– Din 1862. Primul Philip Barton a fost c`pitan naval; a
l`sat marea pentru uscat. A devenit unul din primii proprietari
din zona asta. Supraveghindu-l pentru guvern, a cump`rat
p`mântul de la aborigeni [i a \nceput s` creasc` vite. N-a avut
cine [tie ce competi]ie, din moment ce a[ez`rile libere erau
interzise pe o raz` de dou`zeci de kilometri, [i a avut mân` de
lucru suficient` [i nevast`. Era o irlandez` pe nume Katie
O'Flynn, care fusese deportat` pentru c` furase o navet` de
pâine. Povestea lor a fost foarte romantic`; o s` ]i-o spun
cândva, dac` te intereseaz`. Avem scrisorile [i jurnalele
b`trânului c`pitan, pe care le-a p`strat cu mai mult` sfin]enie
decât jurnalele de bord. Conform acestora, proprietatea l-a
costat o cantitate de p`turi, foarfece, oglinzi [i cu]ite de o]el.
– Ce poveste fascinant`! Crezi c` e adev`rat`?
– {tiu c` este. {i Melbourne s-a n`scut la fel, dup` zece ani.
Dar cel care l-a cump`rat a fost chiar mai priceput decât str`-
str`bunicul meu.
Continu` s` vorbeasc`, oprindu-se din când \n când s`
deschid` por]i sau s` arate câte un subiect de interes pe care
vroia s`-l vad` Margaret. V`zu vite p`scând \n dep`rtare, dar
erau mai pu]ine decât s-ar fi a[teptat [i Phil \i explic`: erau rasa
pur` Hereford, u[or de identificat dup` fa]a alb`. Restul
DOCTORI}A 93

vitelor lui erau mânate la p`scut \ntr-o zon` cunoscut` ca

Lone Peak Valley, pentru adunatul anual.
– Le num`r`m, adun`m animalele r`t`cite [i le \nsemn`m,
apoi transport`m boii cu trenul, de la Spring. E o perioad`
foarte agitat`! fiecare om din zon` este acolo, s` ajute, [i cei
care le mân` renun]` la animalele selectate [i se preg`tesc s`
le duc` la gar`, ceea ce \nseamn` o c`l`torie de [ase zile.
– Vrei s` spui c` dureaz` [ase zile s` ajung` la Wollaton
Springs? repet` Margaret, uluit`.
– Da. Vitele trebuie s` c`l`toreasc` lent, dac` vrem s`
ajung` \n form` maxim`. Dar gara de la Springs n-o avem
decât dup` ce am preluat eu conducerea, dup` r`zboi. Pe
vremea tat`lui meu, trebuia s` se duc` la Lomas, adic` de trei
ori mai departe. Când eram mic, obi[nuiam s` m` duc cu cei
care le mânau [i cred c` era cel mai incitant lucru pe care l-am
f`cut vreodat`. Dar, desigur, pe atunci nu aveam nici o
responsabilitate pe umeri, a[a c` traversatul râului mi se p`rea
distractiv, iar o ambuscad` – cel mai distractiv lucru posibil!
Crede-m`, acum m-am r`zgândit.
– Vitele sunt s`lbatice, nu? Adic`…
– {tiu la ce te referi! Da, cred c` dup` standardele tale,
sunt s`lbatice. Hoin`resc mai mult sau mai pu]in din proprie
voin]`, p`scând acolo unde e cea mai bun` iarb` [i singurii
oameni pe care-i v`d sunt cei c`lare, care vin periodic s` le
vad`. Sunt destul de obi[nuite cu un om c`lare [i nu se ating
niciodat` de el. Dar dac` \ncerci s` te apropii de ele pe jos, e
cu totul altceva – chiar [i-n ]arcurile de la gar`. }i-ar pl`cea s`
vii acolo, când le adun`m, s` vezi ce se \ntâmpl`?
– Da, dac` n-a[ sta \n cale.
– Nici vorb`, draga mea. Cu atât mai pu]in \n calea mea,
decât am stat eu \n a ta.
94 ALEXANDRA STUART

Amintindu-[i de noaptea accidentului lui Snow, lui

Margaret \i pieri zâmbetul. Phil o lu` de mân`.
– E[ti un doctor bun, Margaret. Sper ca cei de la Wollaton
Springs s` \nceap` s` aprecieze norocul de a te avea acolo.
Kevin \mi spune c-ai fost ocupat`.
– Da, \ncuviin]` ea [i apoi, con[tientizând brusc ce trebuia
s` fi f`cut, \[i ]inu respira]ia. Phil, asta ]i se datoreaz` \n mare
parte, nu? Ai… ai vorbit despre mine? Le-ai garantat pentru
competen]a mea profesional`?
– Eu, s` garantez pentru tine? Dumnezeule, nu, n-a fost
nevoie… doar am spus unei persoane-dou` cum te-ai luptat
pentru via]a lui Snow, cât de minunat` ai fost. E adev`rul – ai
fost minunat`. Am fost acolo, am v`zut ce ai f`cut, a[a c` m`
cred. To]i, inclusiv Billy Joe, care suferea [i poate ar fi avut o
scuz` s` se \ndoiasc` de tine. Asta a fost tot, Margaret, \]i dau
cuvântul.
Margaret sim]i culoarea stânjenelii urcându-i \n obraji.
– |]i sunt recunosc`toare, mai mult decât \]i pot spune. Am
venit aici s` muncesc [i la \nceput, n-am avut nici un pacient,
oamenii se duceau la Lomas mai degrab` decât s` m`
consulte. M` temeam c-am f`cut o gre[eal` venind aici. M`
temeam c` n-or s` m` accepte niciodat`, doar pentru c` sunt
femeie.
– Te-ar fi acceptat, cu timpul, o asigur` Phil. Ezit` o clip`,
apoi \ntreb` brusc: de ce ai venit?
– Eram nefericit`. Vroiam s` plec departe de… de cauza
nefericirii mele. Am sperat c` munca va fi grea [i incitant`, ca
s` pot uita.
– {i ai reu[it s`-l ui]i, indiferent cine e? Phil opri ma[ina [i
se \ntoarse spre ea. Ai reu[it, Margaret?
DOCTORI}A 95

Margaret \nfrunt` f`r` s` clipeasc` ochii lui neclinti]i [i

cercet`tori. O clip`, v`zu \n treac`t chipul lui Johnny, apoi
disp`ru [i nu-[i mai putu aminti cum ar`ta. |n orice caz,
Johnny Newcombe nu suporta compara]ie cu Phil Barton,
realiz` ea, speriat` de descoperire. Atractivitatea lui era numai
la suprafa]`, \n vreme ce a lui Phil… \[i plec` repede privirea.
– Da, cred c` l-am uitat, Phil.
– M` bucur, \i spuse el cu sinceritate [i, aplecându-se, o
s`rut` blând [i tandru pe buze. Margaret nu se mi[c`, iar el se
scuz`: \mi pare r`u, poate c` n-ar fi trebuit s` fac asta. Dar
tenta]ia a fost prea mare. Vezi tu, eu… Se \ntrerupse,
\nro[indu-se [i porni din nou, atent s` se fereasc` de privirea
ei. S`rutul lui o tulburase profund, dar cu toate astea fu
bucuroas` când \i ar`t` poarta vopsit` \n alb. Aproape am
ajuns [i cred c` e[ti preg`tit` pentru o baie [i micul dejun, nu?
Putem vorbi mai târziu… vreau foarte mult s` stau de vorb`
cu tine, Margaret. Dar o s` a[tept un moment mai prielnic –
\ncep prea devreme, te iau \n prip`, [tiu, când ar trebui s-o
lu`m \ncet. Eu… cât inten]ionezi s` r`mâi la Wollaton
Springs? Ai idee?
– Nu. Se for]` s` fie calm`. Nu m-am gândit. Am fost de
acord s` r`mân pân` doctorul Bayliss va fi putea s` reia lucrul
sau pân` când mi se g`se[te un \nlocuitor. Mi s-a dat postul `sta
doar pentru c` n-au g`sit un medic b`rbat care s` fie preg`tit s`-l
preia [i am fost avertizat` c` nu e o treab` de femeie.
– Nu este, draga mea, \n ciuda faptului c` te-ai descurcat.
Dar ar fi mai bine s` vorbim [i despre asta tot mai târziu.
Ajunser` la poart` [i cobor\ s-o deschid`.
Apropiindu-se de cas`, Margaret v`zu c` era o cl`dire joas`,
alb`, mult mai mare decât \[i imaginase, acoperit` cu [indril`
96 ALEXANDRA STUART

care, evident, fusese proasp`t vopsit`. O peluz` atent \ngijit`

o \nconjura [i un [ir de copaci umbro[i se \ntindea pân` \n
fa]a casei.
– Ei bine? Ce p`rere ai? E cum te a[teptai? o \ntreb` Phil,
deschizându-i portiera.
– Nu, m`rturisi Margaret, nu e deloc cum m` a[teptam. Nu
mi-am imaginat vreodat` c` ai o gr`din` atât de frumoas`.
– Mama era o \mp`timit` a gr`din`ritului – la fel [i bunica.
Amândou` iubeau trandafirii. Am \ncercat s` p`strez locul a[a
cum era, dar nu e u[or, [i m` tem c` nu sunt un gr`dinar prea
iscusit. O privi \n ochi. |n afar` de asta, are nevoie de grija
unei femei, Margaret. |i lipse[te de foarte mult timp.
Con[tient` de pulsul ei accelerat, Margaret se l`s` condus`
\n cas`, unde fu din nou surprins`. Era mobilat` cu gust, \ntr-un
stil familiar, din moment ce din multe puncte de vedere
sem`na cu propria ei cas`. Parchetul lustruit era acoperit cu
covoare persane, pe hol se g`sea un dulap antic, pe care st`tea
un vas uria[ de cupru, plin cu trandafiri [i, \ntr-o camer` din
spate, Margaret recunoscu liniile gra]ioase ale unui birou
Queen Anne.
Phil veni lâng` ea [i-[i a[ez` u[or mâna pe um`rul ei. Cu o
voce mic` [i plin` de o emo]ie pe care Margaret n-o putea
analiza, \i spuse:
– Toate astea i le datorez bunicii – era o mo[tenitoare [i a
adus aici multe din obiectele ei favorite, când a venit ca
mireas`. Le iubesc pe toate [i iubesc aceast` cas`, dar lucruri
de genul `sta nu-i sunt de mare folos unui b`rbat, dac` nu are
cu cine s` le \mpart`. Dar… Fu \ntrerupt de o voce ascu]it`,
care-l striga. Annie Gyler venea \n fug` pe hol, f`r` suflu [i
ner`bd`toare. S`ri speriat` când o v`zu pe Margaret [i
expresia entuziasmat` i se schimb` \ntr-una \nsp`imântat`.
DOCTORI}A 97

– Oh, nu e[ti singur, nu [tiam… Bun` diminea]a, doctore

Ferguson. V`zu mâna lui Phil pe um`rul musafirei [i \n ochii
ei se aprinse o clip` furia. Apoi p`li [i \ntreb` nep`s`toare
dac` Margaret vroia s` ia micul dejun.
– Da, bine\n]eles c` vrea, pufni Phil, iritat. {i eu la fel. Te
rog, Annie, du-o pe doctori]a Ferguson \n camera ta, s` se
poat` \mprosp`ta pu]in, iau eu m` duc s` v`d de micul dejun.
Phil plec` [i Annie o conduse \n t`cere \ntr-un dormitor
din spatele casei. A[tept` politicos cât timp Margaret se ruj` [i
se pudr`, \i d`du indica]ii cum s` g`seasc` baia [i-i aduse
prosoape curate. Dar nu scoase o vorb` pân` nu termin`
Margaret [i apoi, \ntorcând brusc capul, o invit` solemn:
– Vino pe aici, te rog. E ceva ce cred c` ar trebui s` vezi
\nainte s` te \ntorci la Phil, doctore Ferguson – ceva ce nu
cred c` ]i-a spus. Uite… Plin` de dramatism, trânti de perete
u[a unei camere neocupate [i-i ar`t` un portret care atârna pe
peretele opus. Era pictat \n ulei [i era portretul \n m`rime
natural` al unei fete, \nr`mat \n aur masiv. Margaret se zgâi la
el, nevenindu-i s`-[i cread` ochilor, c`ci subiectul tabloului ar
fi putut fi ea \ns`[i. {i totu[i, nu se putea… nu mai intrase
vreodat` \n casa aceasta, nu pozase niciodat` pentru un artist
[i, pân` nu venise la Wollaton Springs, nu [tiuse de existen]a
lui Phil Barton.
– Ce e asta? \ntreb`, controlându-se cu eforturi aproape
vizibile. Cine e fata din tablou?
– E so]ia lui Phil, r`spunse [optit Annie. Numele ei era
Mollie Carpenter [i a murit \ntr-un accident de ma[in` chiar \n
ziua nun]ii lor, acum [ase ani. F`cu o pauz`, fixând-o cu
privirea, apoi spuse, cu inocen]` studiat`: sem`na]i foarte
mult… tu [i cu ea, nu?
 Capitolul 7

Restul interminabilei dimine]i, Margaret fu con[tient` de

un sentiment de profund` stânjeneal` [i re]inere. |n ciuda
ospitalit`]ii c`lduroase ale lui Phil [i a eforturilor lui pline de
curtoazie de a-i trezi interesul [i de a o distra, nu putu s` scape
de el, c`ci zguduise r`d`cinile calmului ei profesional [i-i era
din ce \n ce mai greu s` p`streze aparen]a unei prietenii
obi[nuite.
Vederea portretului lui Mollie Carpenter o sup`rase mai
mult decât vroia s` recunoasc`; faptul c` sem`na atât de mult
cu r`posata so]ie a gazdei o deziluzionase [i o cople[ise cu un
val de \ndoieli. Amabilitatea lui Phil, dorin]a de a fi \n
compania ei, ner`bdarea s-o invite la Barton's Creek, chiar [i
s`rutul pe care i-l d`duse pu]in mai devreme – se vedeau
acum \ntr-o alt` lumin`. Intui]ia feminin` \i spusese c` acesta
era preludiul pentru a-i face curte, ghicise c-o adusese aici,
acas` la el, ca s`-i arate o parte din via]a lui, \nainte s-o roage
s-o \mpart` \mpreun`. |n subcon[tient, [tiuse unde duceau
toate – i-o spuseser` s`rutul lui, \ntreb`rile despre Johnny,
DOCTORI}A 99

felul \n care vorbise despre munca lui [i a ei. |n adâncul

sufletului, sim]ise primele semne ale unor emo]ii pe care nici
un b`rbat nu i le mai trezise, ale unei bucurii pe care n-o mai
experimentase vreodat`.
Dar acum, se \ntreba cu am`r`ciune dac` Phil era \nc`
\ndr`gostit de o amintire, dac` vreunul din complimentele pe
care i le f`cuse \i fusese \ntr-adev`r adresat doar ei. Oare o
vedea doar ca pe o fantom` a fetei cu care se \nsurase [i care
se \ntorsese miraculos la el?
Asta ar explica multe din lucrurile care o nedumeriser` la
el: c`ldura fa]` de ea \nc` din prima clip` când se
cunoscuser`, [ocul pe care-l suferise ini]ial la vederea ei [i
convingerea c`, de[i erau doi str`ini, n-o privea ca atare. Ar
explica [i atrac]ia pe care [tia c-o reprezint` pentru el [i
s`rutul acela impulsiv, pentru care se scuzase, dar pe care,
evident, nu-l regretase.
Margaret suspin`, mu[cându-[i buza. |ntotdeauna sincer`
cu ea, acum se for]a s` \nfrunte faptul c` Phil ajunsese deja s`
\nsemne pentru ea mai mult decât inten]ionase. R`nit` [i
\nsp`imântat` de felul \n care se purtase Johnny cu ea,
acceptase admira]ia lui Phil ca pe un balsam pentru sufletul ei
suferind, f`r` s` caute un motiv pentru aceasta, atribuindu-i-o
– dac` se gândise vreun pic – farmecului [i felului \n care
ar`ta. |l v`zuse pe Phil \ntr-o antitez` complet` cu Johnny,
avusese \ncredere \n el [i uitase de precau]ia ei nativ`. F`r` s`
vrea, \ncepuse s`-l pun` \n locul lui Johnny. Nu era
\ndr`gostit` de el, era prea devreme, slav` cerului, dar fusese
pe cale s` cad` \n mrejele lui. |n ciuda instruirii [i a \ncrederii
\n sine pe plan profesional pe care le c`p`tase, fusese la fel de
vulnerabil` ca orice fat` tân`r` [i neexperimentat`, [i asta din
100 ALEXANDRA STUART

pricina primei ei rela]ii nefericite. Margaret trase adânc aer \n

piept, \nsp`imântat` de ce tocmai realiz`: se comportase a[a
cum ar fi putut-o face Annie Gyler.
Cu siguran]`, Annie \i anticipase reac]ia [i, \n timpul
micului dejun, hot`r\ c` nu mai trebuia s` caute motivul
pentru atitudinea ciudat` a fetei, care lui Phil i se p`rea
inexplicabil`. Evident, era alimentat` de gelozie. Annie \i
ar`tase portretul inten]ionat, ca s` dea na[tere exact
re]inerilor pe care le avea acum [i singurul motiv pe care-l
putea g`si era acela c` Annie era, sau \[i imagina c` este
\ndr`gostit` de el. |n situa]ia de fa]`, era pu]in probabil. Annie
era atât de tân`r` [i u[or de impresionat; suferise un [oc sever
la moartea tat`lui ei [i Phil se str`duise din r`sputeri s`-i arate
bun`tate [i compasiune, pe care, \n starea emo]ional` \n care
se afla, putea foarte u[or s` le \n]eleag` gre[it. O adusese \n
casa lui, care, \n contrast cu a tat`lui ei, trebuie s` i se fi p`rut
foarte luxoas` [i de bun-gust [i nu era de mirare c` fata era
atât de reticent` la ideea de a p`r`si Barton's Creek [i a se
\ntoarce \n cl`direa [ubred`, abia mobilat` [i murdar` care-i
servise tat`lui ei drept c`min. Probabil, Annie o v`zuse ca pe
o amenin]are la siguran]a ei actual` [i c`utase, cu mali]iozitate
[i cruzime, s`-i pun` cap`t.
De[i poate trebuia s`-i fie recunosc`toare pentru c`-i ar`tase
adev`rul, pentru c`-i deschisese ochii. Fusese oarb` [i proast`,
\n ciuda faptului c` situa]ia asta nu era una la care ar fi fost firesc
s` se a[tepte. Phil nu era genul de b`rbat care s`-[i ]in` inima \n
palm` [i cu siguran]`, nu era genul care s` se arunce impulsiv
\ntr-o c`s`torie cu o str`in`. Calit`]ile pe care le admirase la el
erau cele pe care Johnny nu le avea – onestitatea, devotamentul,
puterea [i blânde]ea care se \mpleteau atât de des.
DOCTORI}A 101

|n timpul ciudatei mese, Margaret \ncerc` s` fac` totu[i

conversa]ie, \ns` Annie c`zu \ntr-o t`cere posac` [i [tiu c`
presupusese corect. Ochii fetei, str`lucind de mali]iozitate,
abia dac`-i p`r`seau fa]a, [i când Phil o rug` s` se duc` s` mai
aduc` ni[te cafea, se ridic` f`r` s`-[i ascund` lipsa de tragere
de inim` [i spuse scurt:
– Presupun c` vrei s` scapi de mine, ca s` po]i vorbi cu
doctori]a Ferguson… ei bine, de ce nu spui a[a, \n loc s`
inventezi scuze stupide? Pentru c` [tiu de ce-ai adus-o aici.
{tiu exact de ce – [i ea la fel, acum.
Dup` ce plec`, luând \n sil` carafa de cafea, Phil \[i \ntinse
mâinile, neajutorat.
– Pentru numele lui Dumnezeu, ce-a fost asta? E o fat`
teribil de mofturoas` [i de imprevizibil`. |n clipa asta e \n
culmea fericirii [i zâmbe[te toat`, \n urm`toarea izbucne[te \n
plâns [i m` acuz` c` vreau s`-i fac r`u, ceea ce cu siguran]`, nu
inten]ionez. Te mir` c` am nevoie de sfatul t`u, ca medic,
Margaret? Pentru c` situa]ia cu Annie m` dep`[e[te complet [i
pur [i simplu nu [tiu cum s` m` port cu ea.
– Nu [tiu dac` pot s`-]i dau vreun sfat… \ncepu evaziv
Margaret, dar el o \ntrerupse, zâmbind.
– Draga mea, nu m` a[tept la miracole – ai v`zut-o prea
pu]in ca s`-]i po]i face o opinie, nu-i a[a?
– A[a e, confirm` u[urat`. Dar…
– Sper c` m`car ca femeie, dac` nu ca medic, vei putea
s`-]i dai seama ce se \ntâmpl` cu ea. De exemplu, ce a vrut s`
spun` mai devreme? De unde ar putea s` [tie de ce te-am
chemat aici?
Era un teren periculos [i Margaret ezit`, \ntrebându-se
dac` putea s`-i r`spund`. Dac` recuno[tea c` Annie \i ar`tase
102 ALEXANDRA STUART

tabloul, \nsemna c`… Fu salvat` de \ntoarcerea lui Annie, cu

carafa plin`. O trânti \n fa]a lui Phil [i \ntreb`, sfid`toare:
– Te duci la Lone Peak Valley \n diminea]a asta, sau nu?
– A[a m` gândeam, r`spunse el, uitându-se la Margaret. De
ce, Annie? Vrei s` vii cu noi?
– Oh, nu, desigur c` nu, din moment ce evident nu m`
vrei, pentru c-o ai pe doctori]a Ferguson. Vroiam doar s` [tiu.
– N-am f`cut \nc` nici un plan definitiv, dar vreau s`-i ar`t
lui Margaret cât mai multe. N-a mai fost niciodat` la o ferm`
de bovine.
– {i oricum, n-o s` vad` multe ca asta. Annie se \ntoarse
spre Margaret [i ad`ug`, cu mali]iozitate: Phil e angajatorul
ideal [i oamenii lui \l idolatrizeaz`, doctore, de parc` ar fi un
zeu – va vrea s` vezi asta, bine\n]eles, pentru c` e ner`bd`tor
s` te impresioneze. Dar nu uita de ce, bine? {i nu te l`sa
p`c`lit` din nou. Ie[i din \nc`pere cu capul sus, dar cu ochii
\notând \n lacrimi.
– Vezi? spuse Phil când u[a se trânti \n urma ei. Fac tot ce
pot ca s`-mi onorez promisiunea fa]` de Snow, dar Annie \mi
face via]a foarte dificil`. Uneori, m` \ntreb dac` n-ar fi mai
bine s-o trimit \napoi la internat.
– Nu po]i face asta, \l avertiz` Margaret. Se ridic`, l`sând
jos cea[ca de cafea [i refuzând ]igara oferit` de el. O s` \ncerc
s` vorbesc cu ea, dac` o s` m` lase.
– A[ vrea s-o faci, r`spunse el recunosc`tor [i-i deschise
u[a. Te duc cu ma[ina s` vezi proprietatea? S` zicem, \ntr-o
jum`tate de or`. Dac` vrei s` te schimbi \n costumul de
c`l`rie, putem lua doi cai din vale [i c`l`rim pân` la tab`r`, \n
cel`lalt cap`t.
DOCTORI}A 103

Margaret se schimb` \n baia al`turat` camerei lui Annie [i

când se \ntoarse, o g`si pe fat` a[tepând-o. Dar nu vru s`
vorbeasc` [i refuz` cu \nc`p`]ânare s` r`spund` vreunei
abord`ri, indiferent cu cât tact f`cute. |i aduse o pereche de
ghete pân` la glezn` pe care i le oferi \n locul cizmelor de
c`l`rie.
– O s`-]i fie mai la \ndemân` decât astea pe care le ai [i te
protejeaz` [i de [erpi. Ia-le; dac` vrei, po]i s` le p`strezi… nu
mai am nevoie de ele. Nu c`l`resc.
– De ce? |ntrebarea fusese pus` cu inocen]` [i Margaret fu
luat` pe nepreg`tite de ie[irea pe care o provoc`.
– M` \ntrebi asta [i mai e[ti [i doctor, pe deasupra?! Am
avut un accident când eram mic`; tata l-a provocat punându-m`
pe un mânz nedresat pe care nu l-am putut controla [i care a
c`zut peste mine. Nu ]i-a spus nimeni c` mi-am petrecut
jum`tate din via]` \n spital, f`când opera]ie dup` opera]ie, ca
s` nu r`mân infirm`?
– Nu, Annie, nu mi-a spus nimeni. Dar dac` tot sunt medic,
nu vrei s` m` la[i s` te examinez? Poate \]i pot recomanda ceva
care s` te ajute.
– Nu po]i. Nimeni nu poate. M-au consultat cei mai buni
speciali[ti din ]ar` [i to]i sunt de p`rere c` nu se mai poate
face nimic. Vocea lui Annie era \necat` de suspine. {ira
spin`rii nu e dreapt` [i unii nervi au fost afecta]i. Trase
adânc aer \n piept. Exista o singur` [ans`, mi-au spus, dar
tata nu m-a l`sat s` \ncerc. A zis c` nu-[i permite.
– Ce [ans`?
– Ce-]i pas`?
– |mi pas`, s` [tii. Te rog, spune-mi.
Buzele fetei se curbar` \ntr-un zâmbet trist.
104 ALEXANDRA STUART

– Ei bine, \nsemna s` merg \n America [i s` stau acolo un

an. E un chirurg american pe nume Friedman…
– Otto Friedman, de la clinica Mayo?
– Da, exact. Ai auzit de el?
– Bine\n]eles. E unul din cei mai buni chirurgi ortopezi din
America. }i s-a sugerat s` te duci la el?
– Totul era aranjat, acum [ase luni. Dar apoi tata a hot`rât
c` l-ar costa prea mult – [tii pe ce prefera s`-[i cheltuiasc`
banii, nu? A[a c` am l`sat-o balt` [i am anulat aranjamentele.
Specialistul din Brisbane, doctorul Meyer, a fost foarte
sup`rat… [tiu c` i-a scris tatei, implorându-l s` se
r`zgândeasc`, dar bine\n]eles c` n-a avut sor]i de izbând`. Nu
i-a p`sat.
– Poate c` i-a p`sat, Annie, dar nu era un om bogat…
– Asta din vina lui. Ar fi putut s` fie, dac` n-ar fi b`ut fiecare
ban pe care-l câ[tiga. Annie ar`t` spre ghete. Obi[nuiam s`
c`l`resc bine, dar acum m` doare prea tare. M` doare spatele
[i dac` stau prea mult \n picioare.
Margaret lu` o hot`râre.
– |ntinde-te, Annie. Te rog, las`-m` s` te examinez.
– O s` \ntârzii cu Phil…
– Las` asta. Te rog, f` cum \]i spun.
– Oh, bine. Lui Phil n-o s`-i plac` s`-l faci s` a[tepte. Din
cauz` c` semeni cu Mollie, el…
– Te-ai f`cut \n]eleas`, nu-]i face griji. Acum, te rog,
\ntinde-te. Mai \ntâi, scoate-]i rochia.
Examenul fu scurt, dar afl` multe lucruri. Dup` ce termin`,
o \ntreb` pe Annie despre razele X [i despre rapoarte [i afl`,
a[a cum se a[teptase, c` doctorul Meyer avea o eviden]`.
Ob]inu permisiunea fetei s` ia leg`tura cu specialistul de la
DOCTORI}A 105

Brisbane, aranj` s` treac` s`pt`mâna viitoare pe la cabinet ca

s`-i poat` face un examen mai am`nun]it [i-i d`du câteva
tablete care s-o scape de durerea care-i d`dea b`t`i de cap.
Annie r`mase ostil` [i suspicioas`, mul]umindu-i f`r` c`ldur`.
Dar când se \ntoarse la Phil, sim]ea c`, \n ciuda atitudinii lui
Annie, f`cuse un oarecare progres.
Când \i povesti lui Phil, acesta jubil`. Urcând \n ma[in`, \i
spuse:
– Dar asta e minunat, Margaret. Dumnezeule, ai aflat
\ntr-o jum`tate de or` ce n-a[ fi putut s` scot de la ea nici \ntr-o
mie de duminici! Mai mult, mi-ai dat un r`spuns pentru prob-
lema mea.
– Da?
– Bine\n]eles, draga mea. O s-o trimitem \n State, la acest
doctor Friedman. N-ar trebui s` fie dificil de aranjat, nu?
– … Nu, probabil c` nu.
– Te \ndoie[ti…
– Da, m`rturisi Margaret. Din mai multe motive, Phil.
Annie e mândr` [i sensibil` [i e con[tient` c` ar implica foarte
mul]i bani. Oh… Scutur` din cap, când el \ncerc` s-o
contrazic`. {tiu c`-]i permi]i, dar nu despre asta e vorba.
Problema e… o s` te lase Annie s`-i pl`te[ti [ederea \n State
sau o s` refuze?
– Dar dac` asta \nseamn` c` se vindec`, nu v`d de ce ar
refuza ajutorul meu.
– Nu \nseamn` neap`rat c-o s` se vindece. Nu exist` nici o
garan]ie c` doctorul Friedman va reu[i acolo unde ceilal]i au
e[uat. |i d`du câteva detalii tehnice despre handicapul lui
Annie. Annie nu e un copil [i nu po]i s-o trimi]i pachet \n
America f`r` consim]`mântul ei, de bun`voie [i nesilit.
106 ALEXANDRA STUART

– Tat`l ei m-a f`cut responsabil pentru ea, obiect` Phil. Cu

siguran]`, asta \mi d` dreptul s` decid chestiunile astea \n
locul ei. Nu are decât optsprezece ani, [i dac`, dup` cum spui,
are dureri constante [i ortopedul de la Brisbane a sf`tuit-o s`
se lase pe mâna lui Friedman, nu e de datoria mea s` am grij`
ca sfatul lui s` fie urmat, cât de curând posibil? Acum c` mi-ai
spus ce se poate face, pentru numele lui Dumnezeu, s-o
facem!
Margaret t`cu o vreme, cânt`rind situa]ia.
– M` la[i s` vorbesc cu ea, dup` ce iau leg`tura cu doctorul
Meyer? |ntre timp, nu-i pomeni nimic lui Annie – cred c` ar fi
mai bine a[a.
– Desigur, dac` spui tu, Margaret. O s-o aduc s`pt`mâna
viitoare s-o vezi, bine? Te sun s` facem o programare.
– Foarte bine.
– Dumenezeu [tie, mi-ai luat o piatr` de pe inim`! |]i sunt
foarte recunosc`tor, crede-m`. |n ochii lui era mai mult decât
recuno[tin]` [i Margaret se \nchise \n ea. Tensiunea care
fusese \ntre ei la mas` reveni, cu toate \ndoielile [i temerile de
mai devreme.
|n rest, ziua, de[i interesant`, c`ci vedea peisaje noi, fu
aproape insuportabil de \ncordat`. Tot ce f`cea Phil, tot ce
spunea, tot ce-i ar`ta, i se p`rea c` duce spre o inevitabil`
cerere \n c`s`torie pe care, \nainte s` vad` portretul lui Mollie
Carpenter, ar fi acceptat-o bucuroas`. |l g`sea mai atr`g`tor ca
oricând, ajunsese s`-l plac` [i s`-l respecte mai mult decât
[i-ar fi imaginat c` ar fi posibil. Atingerea ferm` [i protectoare
a mâinii lui pe bra]ul ei, tonul aproape copil`resc de
ner`bd`tor al vocii lui \i l`sau un gust dulce-amar c`ruia \i era
greu s` reziste. O duse pretutindeni, la \nceput cu ma[ina,
DOCTORI}A 107

apoi c`lare pe ponei, conducând-o \ntr-o p`dure sc`ldat` \n

soare, unde-[i stabiliser` tab`ra cei care mânau vitele.
La prânz, mâncar` friptur` de vit` [i b`ur` ceai tare, \n aer
liber, \mpreun` cu oamenii, lâng` un foc de tab`r`, [i apoi
c`l`rir` din nou spre valea unde p`[teau vitele. Margaret privi
uluit` la animalele maro, cu coarne impun`toare, care se
mi[cau nelini[tite de colo colo. Totul o fascina [i Phil \i vorbi
despre ele [i despre v`carii cu care luaser` masa. Printre ei
erau câ]iva aborigeni scunzi [i gra[i, cu fe]e negre, dar care nu
aveau educa]ia pe care Billy Joe o primise la Misiune [i
vorbeau \ntr-un dialect ciudat, pe care Margaret nu reu[ea
deloc s`-l \n]eleag`. Phil \i spuse despre triburile originare din
care proveneau – triburi care, pe vremea str`-str`bunicului
lui, cutreieraser` libere pe teritoriul neospitalier,
supravie]uind gra]ie iscusi]ei la vân`toare [i a sim]urilor lor
ascu]ite.
Margaret \l asculta, minunat` de amestecul de mândrie [i
umilin]` din glasul lui. Phil iubea p`mântul acesta, [tia, [i
acum, v`zându-l aici, pe teritoriul lui, realiz` c` f`cea parte din
el. Amintindu-[i cuvintele batjocoritoare ale lui Annie, \l privi
cu oamenii lui [i v`zu respectul acestora. Aparent, vorbeau ca
\ntre egali, dar dac` f`cea vreo sugestie, i se d`dea curs
imediat, f`r` nici o \ntrebare.
Soarele apunea când Phil o conduse \napoi la ma[in`.
– Ei bine, cred c` trebuie s` te duc \napoi la Springs,
Margaret, dar e p`cat… mi-a f`cut mare pl`cere s` te am aici,
nici nu pot s`-]i spun. Sper c` te-ai sim]it bine [i nu ]i s-a p`rut
prea obositor.
– M-am distrat pe cinste, \l asigur` Margaret. Dar, dintr-o
dat`, o duru inima [i cuvintele pe care vru s` le spun` i se
108 ALEXANDRA STUART

oprir` \n gât. Trecu orbe[te pe lâng` el [i urc` \n ma[in`,

ignorând mâna pe care i-o oferise \n ajutor. O urm` \n t`cere,
uluit, [i porni motorul.
– Te-am sup`rat cu ceva? Tonul lui era t`ios.
– Nu, bine\n]eles c` nu. Ai fost atât de amabil c` mi-ai
ar`tat [i m-ai \nv`]at atâtea. Numai c` eu…
– E[ti obosit`, \n]eleg. Expresia \i deveni mai relexat`. Te
duc \napoi s` faci o baie [i s` bei un ceai. Am fost un idiot c`
te-am dus atât de departe, când nu e[ti obi[nuit`. A trecut
mult de când n-ai mai c`l`rit, nu?
– Da, a[a e. Se vede?
– Nu, deloc… c`l`re[ti foarte bine. Dar trebuie s` te \nv`]
stilul australian, e mai pu]in extenuant. Spune-mi, \]i place
locul `sta atât de mult pe cât pare?
– |mi place foarte mult, Phil, r`spunse ea, \mbujorat`.
Dar…
– De-ajuns \ncât s` te stabile[ti aici, draga mea? Nota
ner`bd`toare [i rug`toare din vocea lui o avertiz`, [i-i
r`spunse evaziv:
– Oh, nu [tiu. Am crescut la ora[ [i cred c` dup` câteva
luni, a[ tânji s` lucrez din nou \ntr-un spital mare [i modern.
Dar \mi place destul cât s` r`mân pân` se \ntoarce doctorul
Bayliss. Oamenii sunt atât de dr`gu]i [i desigur, e o experien]`
minunat`, nu?
Phil p`rea distrus.
– Nu la asta m` refeream, Margaret. Ezit` o clip`. Cariera
\nseamn` atât de mult pentru tine?
– |nseamn` enorm, r`spunse cu sinceritate Margaret. |mi
iubesc meseria.
DOCTORI}A 109

– Dar, f`r` \ndoial`, nu inten]ionezi s` doftorice[ti toat`

via]a, nu?
– Eu… de ce nu?
– Pentru c` e[ti femeie, draga mea – o femeie frumoas` [i
atr`g`toare. Nu vrei s` te c`s`tore[ti, s` ai casa ta, un so] –
copii? Majoritatea femeilor \[i doresc asta.
Lacrimile \i ardeau gâtul [i pleoapele. O clip`, v`zu
portretul lui Mollie Carpenter ca pe propria imagine [i [tiu c`
nu-l putea l`sa s` continue. Sim]ea c` urma propunerea, dar
fu luat` prin surprindere când o auzi. Phil opri, se \ntoarse
spre ea [i o lu` brusc \n bra]e.
– Margaret, draga mea… buzele lui le c`utau pe ale ei cu
insisten]` ner`bd`toare [i fl`mând`. Oh, Margaret! S`rutul lui
fu p`tima[, [i \n ciuda reticen]ei ei, se trezi r`spunzându-i.
Phil o strânse \n bra]e. |[i puse mâna sub b`rbia ei [i o for]`
s`-l priveasc` \n ochi.
– Trebuie s` [tii ce simt pentru tine, trebuie s`-]i fi dat
seama… sunt \ndr`gostit de tine, iubito… nebune[te. Din
prima clip` \n care te-am v`zut, abia dac` am putut s` m` ab]in
s` nu strig \n gura mare [i presupun c` se vede de la o po[t`,
nu-i a[a? oricum, mie a[a mi se pare. Margaret, vreau s` te
c`s`tore[ti cu mine, iubito… curând, \ndat` ce putem aranja,
dac` vrei s` m` accep]i. M` accep]i, iubito? Am atâta nevoie de
tine, a[ face orice mi-ar sta \n putere s` te fac fericit`, \]i jur –
a[ face orice s` m` revan[ez pentru pierderea carierei tale.
– Oh, te rog, Phil, nu mai continua! gemu ea, disperat`.
Bra]ele lui se strânser` [i mai tare \n jurul ei.
– De ce, Margaret? Exist` altcineva? Credeam c` ai spus c`
l-ai uitat…
110 ALEXANDRA STUART

– L-am uitat, dar…

– Nu e Kevin, nu?
– Oh, nu, bine\n]eles c` nu.
– Atunci, de ce, draga mea, de ce? Ur`[ti ideea de a tr`i aici,
asta e?
Trebuia s`-i spun`. Eliberându-se din bra]ele lui, Margaret
\l privi cu lacrimi \n ochi.
– Phil, \n casa ta e un portret. Annie mi l-a ar`tat de
diminea]`. N-am putut s` nu observ c` seam`n` cu mine [i s`
nu m` \ntreb dac`… Vocea \i pieri [i nu mai putu s`
continue.
– Annie ]i-a ar`tat tabloul? Ochii lui erau furio[i. Pentru
numele lui Dumnezeu, de ce a f`cut asta?
– … Nu [tiu. Dar m` bucur c-a f`cut-o.
– Da? Tonul lui era t`ios. Mollie e moart`, s` [tii. A murit
\n ziua când ne-am c`s`torit, \ntr-un accident de ma[in`…
cred c` ai aflat deja povestea. Eu eram la volan.
– Da, mi s-a spus, Phil. |nnebunit` de compasiune,
Margaret nu se putu uita la el. Presupun c`… te consideri
vinovat…
– Cum altfel? Eu conduceam. Oh, cel`lalt [ofer a fost la fel
de vinovat, dar \ntotdeauna m-am torturat cu gândul c` dac`
a[ fi avut mai mult` prezen]` de spirit, a[ fi putut evita
coliziunea. Vocea lui Phil era \necat` de durere. |ntinse
nesigur mâna spre Margaret. Dup` o clip` de ezitare, ea i-o
strânse. Margaret, toate astea s-au \ntâmplat acum [ase ani. Nu
vreau s` spun c` le-am dat uit`rii, a[a ceva nu po]i uita cât
tr`ie[ti, nu po]i sc`pa de sentimentul de vinov`]ie – dar am
trecut de dragostea pentru Mollie. Amintirea ei a p`lit.
DOCTORI}A 111

– Pân` când am re\nviat-o eu, suger` cu blânde]e Mollie.

A[a e, nu, Phil?
– Da, recunoscu el cu sinceritate. Cred c` ai re\nviat
amintirea ei. Prima dat` când te-am v`zut, a fost un [oc pentru
mine. Aproape m-a d`râmat, pentru c` nu m` a[teptam. Dar
de atunci… Margaret, \]i imaginezi c` nu sunt \ndr`gostit de
tine decât pentru c` semeni cu Mollie?
– Po]i fi sigur c` nu e `sta singurul motiv, Phil?
– Mi-am pus [i eu \ntrebarea asta. |]i spun cu toat`
sinceritatea, nu cred c` e singurul motiv. Evident, trebuie s`
m` fi influen]at, când te-am v`zut prima oar` – m-a influen]at,
n-o s` neg. Nu te-am privit niciodat` ca pe o persoan` pe care
o cunosc doar de câteva ore, sim]eam c` te [tiu de o via]`,
[i… m` bântuiai, nu m` puteam gândi la nimeni [i la nimic
altceva. Eram ca \n trans`. Zâmbi strâmb. De fiecare dat` când
ne-am v`zut, a trebuit s` exersez cel mai riguros autocontrol
ca s` nu cumva s` te cer \n c`s`torie. {i am trecut prin agonie
din cauza geloziei pe Kevin.
– Nu aveai nici un motiv, zâmbi Margaret.
– Iubito, [tiu. |i strânse cu putere degetele. Margaret,
semeni cu Mollie numai fizic… dar nu ai nici acela[i caracter
[i nici acela[i mod de a gândi. Cred c`, indiferent cum ai fi
ar`tat, m-a[ fi \ndr`gostit pân` la urm` de tine. Cum a[ fi
rezistat? Tu e[ti… tu [i te admir pentru ce ai f`cut aici, \mi
place s` vorbesc cu tine. Iubesc vocea [i zâmbetul t`u, sunt
incredibil de fericit \n compania ta. Nu e asta iubire?
– … Presupun c` este, eu… Stând acolo, lâng` el, \n
\ntunericul care se l`sa, Margaret \[i dorea s`-l cread`. Nu
rezist` când, cu mare tandre]e, Phil o trase din nou \n bra]ele
lui. N-o s`rut`, dar \[i lipi obrazul de al ei.
112 ALEXANDRA STUART

– Margaret, iubito, dac` n-ar fi fost coinciden]a aceasta

extraordinar`, te-ai fi \ndoit c` te iubesc?
– Nu, recunoscu ea, con[tient` c` acela era adev`rul.
– Atunci, d`-mi [ansa s`-]i demonstrez acum. Am iubit-o pe
Mollie, o cuno[team de mic` [i când m-am c`s`torit cu ea
eram foarte \ndr`gostit – dar timpul vindec` r`nile, nu-i a[a?
Acum sunt cu [ase ani mai b`trân. A fost o vreme, dup`
moartea ei, când am crezut c-o s` \nnebunesc de durere [i de
singur`tate [i când nu puteam s` nu-mi repro[ez, dar am
dep`[it nenorocirea. Ace[ti [ase ani nu i-am petrecut doar
plângând-o pe Mollie… au fost ani folositori, productivi, pe
care i-am dedicat propriet`]ii acesteia. Vreau s-o \mpar]i cu
mine [i vreau ca fiii no[tri s` creasc` aici, ca [i mine, [i s-o
mo[teneasc` \ntr-o zi.
Nu se putea \ndoi de sinceritatea lui.
– Oh, Phil, [i eu vreau asta… dac` e[ti sigur, [opti ea.
– Sunt sigur. N-am fost niciodat` mai sigur de ceva, cum
sunt \n momentul `sta. O s` te \nv`] s` m` iube[ti.
– Asta n-o s` fie… greu, Phil. Dar mai d`-mi pu]in timp. Nu
ne cunoa[tem de mult, \n ciuda coinciden]ei, nu?
O s`rut` extaziat.
– Vei avea cât timp vei vrea, iubirea mea, \]i promit.
Atâta vreme cât te pot vedea des [i putem fi \mpreun` \n
fiecare clip` liber`, voi fi mul]umit s` a[tept pân` vei fi
preg`tit`.
Se ag`]ar` unul de cel`lalt, cu respira]ia t`iat`, \mb`ta]i de
minunea nou descoperit` a iubirii lor, nem`rginit de ferici]i.
Pentru Margaret, amintirea lui Johnny Newcomber pierise
pentru totdeauna, iar pentru Phil, strângând-o posesiv \n
DOCTORI}A 113

bra]e, era finalul singur`t`]ii, al regretelor [i al repro[urilor

zadarnice care-l chinuiser` atâta timp.
Era \ntuneric când pornir` din nou.
– Spune-mi, ce fel de inel ]i-ar pl`cea? Bijutierul din Lomas
are o colec]ie surprinz`tor de bun`, sau dac` preferi s`
a[tept`m pân` se termin` adunatul, putem s` mergem la
Brisbane s` alegem unul.
– Cred c` prefer s` a[tept`m.
– Pentru c` \nc` nu e[ti sigur`?
– Oh, nu… pentru c` nu pot l`sa cabinetul, nici m`car ca
s` m` duc la Brisbane \ntr-un weekend, pân` nu vine cineva
\n locul meu.
– Vei renun]a curând la practic`, nu-i a[a?
– De \ndat` ce voi putea, promise Margaret. Phil \i zâmbi
pozna[.
– Spune-mi [i voi vedea dac` nu pot s` trag ni[te sfori.
Desigur, nu te gr`besc, dar nu m` face s` a[tept prea mult,
iubito. Nu vreau s` te \mpart nici m`car cu pacien]ii. Zâmbetul
\i pieri [i o \ntreb` grav: te deranjeaz` s` renun]i la medicin`?
– Odat`, a[ fi crezut c` da, Phil. Acum, nu sunt sigur`.
– Bine. O ultim` \ntrebare, Margaret: m`sc`riciul `sta pe
care ai venit aici s`-l ui]i… cine e?
– E doctor, chirurg. L-am \ntâlnit pe vas. Lucrase la Londra
\n perioada reziden]iatului [i se \ntorcea la Sydney. Nu mi-a
spus c` e c`s`torit decât cu o noapte \nainte s` ajungem. Asta
e tot ce s-a \ntâmplat, serios. Am fost o proast`. Dar slujba mea
era la Sydney [i el lucra \n acela[i spital – a trebuit s`-l rev`d
[i n-a fost u[or. A[a c` a trebuit s` m` transfer mai \ntâi la
Brisbane [i apoi am venit aici.
114 ALEXANDRA STUART

Phil \i strânse \n]eleg`tor mâna, dar \n afara unui „ \n]eleg“

morm`it, nu mai f`cu nici un comentariu. Luminile de la
re[edin]` \ncepuser` deja s` se vad` printre copaci.
– A fost o zi minunat`, Margaret – o zi pe care mi-o voi
aminti toat` via]a. M-ai f`cut cel mai fericit b`rbat din lume,
iubito! Sper doar ca nici unul din pacien]ii t`i s` nu fi avut
nevoie de tine, dar presupun c` asta vom afla curând.
Annie \i \ntâmpin` \n hol, posomorât`.
– Te-a c`utat cineva, doctore. Pe la cinci – un anume domn
Duff, de la Leyland Bluff. Zicea c` so]ia lui a le[inat [i vroia s`
vii imediat. Am crezut c` v` \ntoarce]i la ceai, a[a c` nu v-am
chemat. Eu…
Margaret o \ntrerupse, cu inima strâns`. Se \ntoarse spre
Phil:
– |mi pare r`u – trebuie s` m` duc imediat, Phil. Ar putea
fi urgent.
– Bine, plec`m \n cinci minute. Dar mai \ntâi, bei o can` de
ceai… ai tu grij`, Annie, da? M` duc s` verific dac` avem
suficient` benzin`. Vino la ma[in` când e[ti gata.
Fu un [oc s` afle c` telefonul fusese inutil. Domnul Duff,
tocmai \ntors dintr-o delega]ie de dou` s`pt`mâni, aflase
\ngrijorat o poveste incert` despre tensiunea so]iei [i se
decisese pe loc s-o cheme pe doctori]a ei. Margaret \l lini[ti, \i
ascult` plictisit` scuzele, dar nu-i repro[` nimic. Se \ntoarse la
ma[in`, unde Phil picotea la volan. Se trezi imediat la auzul
pa[ilor ei [i, deschizându-i portiera, \i lu` geanta.
– Totul e \n regul`?
– Totul e \n regul`.
DOCTORI}A 115

– Atunci, s` mergem acas`. Dac` vrei s` tragi un pui de

somn, simte-te liber` s` te folose[ti de um`rul meu, iubito. E
destul de lat.
Margaret \i urm` recunosc`toare sugestia. Dormea când se
\ntâmpl` accidentul [i nu putu decât s` ghiceasc` din ce
cauz`, c`ci se trezi \n zgomotul \nfior`tor al metalului zdrobit
[i, deschizând ochii, fu orbit` de ni[te faruri care p`reau doar
pu]in deasupra ei. Auzi o voce tânguindu-se ascu]it de team`
[i n-o recunoscu a fi a ei, apoi ma[ina se \nvârti pe
cauciucurile care alunecau [i se opri turmentat` pe marginea
drumului. O clip` mai târziu, Phil veni \mpleticindu-se lâng`
ea. |ngenunche, o ridic` \n bra]e [i-l auzi [optind spart, \n
\ntuneric:
– Oh, Mollie… Mollie, iubirea mea!
Dup` aceea, i se puse un v`l pe ochi [i-[i pierdu
cuno[tin]a; dar vocea lui, cu bocetul ei sfâ[ietor, o urm` – un
ecou r`sunând \n \ntuneric.
 Capitolul 8

|n prima clip` dup` ce o ridicase pe Margaret \n bra]e, Phil

nu-[i d`du seama ce spusese, dar când fata se zb`tu [i
deschise ochii, con[tientiz` numai senza]ia cople[itoare de
u[urare. Tr`ia [i, din câte \[i putea da el seama, nu era grav
r`nit`. O strânse cu tandre]e, dintr-o dat` eliberat de
zdrobitoarea povar` a vinei pe care o purtase timp de [ase ani.
Istoria se repetase; era a doua oar` când avea un accient \n
care era implicat` fata pe care o iubea, dar de data asta [tia cu
siguran]` c` nu fusese vina lui. De data asta se dusese pe
brânci lâng` Margaret, a[a cum se dusese [i lâng` Mollie, dar
era \n siguran]` [i n-o pierduse, nu trebuia s` se \nvinuiasc`
pentru ce se \ntâmplase.
|n spatele lui, [oferul camionetei care se lovise de ei \i
confirm` acuza]ia nerostit`.
– Dumnezeule, domnule, \mi pare r`u… trebuie s` fi
adormit. Pur [i simplu, nu v-am v`zut, `sta e adev`rul. Se uit`
\napoi, la camioneta lui care se afla de-a curmezi[ul drumului
[i se scutur`. Indiscutabil, se afla pe contrasens [i farurile ei
DOCTORI}A 117

luminau resturile Sedanului lui Phil, care pe jum`tate atârna

haotic peste marginea drumului. Urmele de cauciucuri, acolo
unde Sedanul derapase [i unde fuseser` puse frânele,
spuneau mute restul pove[tii – [i nu era nimic care s` indice
c` cel cu camionul f`cuse vreo tentativ` s` opreasc`. Uitându-se
la ei, [oferul oft` ap`sat: nu prea e nimic de spus, nu? Era un
b`rbat \n vârst`, cu chelie [i cu o fa]` ridat` de pe care
pierise orice urm` de culoare [i ar`ta la fel de nefericit pe cât
suna.
– Nu, a[a e, scutur` din cap Phil. Dar nu v` sup`ra]i – o s`
rezolv`m prin intremediul companiilor de asigurare. Ce
trebuie s` facem \n momentul `sta e s-o ducem cât mai repede
\n ora[ pe doctori]a Ferguson. Nu cred c` e grav r`nit`, dar
n-o ajut`m prea mult dac` o ]inem aici, nu? Crezi c` po]i porni
camioneta [i s` ne duci pe amândoi la Springs? M` tem c`
ma[ina mea e distrus`.
– Camioneta e \n regul` – motorul func]ioneaz`. Privirea i
se mut` de la ma[ina avariat` la chipul lui Phil [i-l recunoscu,
speriat. Sunte]i domnul Barton, de la Barton's Creek, nu-i a[a?
– Da, sunt Phil Barton. Tu?
– Tom Probert, domnule. Lucrez la fabrica de cherestea,
sunt [ofer.
– Duminic` seara? \ntreb` Phil, suspicios.
– |i f`ceam un serviciu unui coleg, domnule Barton. |i
aduceam ni[te mobil` pe care a cump`rat-o la o licita]ie din
Lomas.
– Presupun c-ai \mprumutat camioneta?
– Da, am \mprumutat camioneta, dar [eful meu [tie – mi-a
dat voie. N-ar fi mai bine s-o punem \n spate pe domni[oara,
ca s` poat` sta \ntins`?
118 ALEXANDRA STUART

Phil studie cu anxietate chipul alb al Margaretei. |nchisese

din nou ochii [i-[i pierduse cuno[tin]a, dar cum era de lini[tit`
[i dup` cum respira, [tia c` nu avea de ce s` se alarmeze. Ezit`
[i \n cele din urm` refuz` s-o pun` \n spatele camionetei.
Chiar dac` \ngenunchea lâng` ea, n-o putea proteja contra
vibra]iilor [i pe anumite por]iuni, drumul era foarte dificil. |n
orice caz, dup` ce se \ntâmplase, nu avea \ncredere \n
condusul lui Tom Probert – b`rbatul mirosea puternic a
b`utur` [i era posibil s` adoarm` din nou. Evident, prietenul
\i returnase favoarea [i-i d`duse de b`ut. {ocul accidentului \l
trezise acum, dar asta nu era o garan]ie c` va r`mâne treaz
pân` la Wollaton Springs.
– E loc [i \n cabin`, nu? Cred c` e mai confortabil.
– Oh, e loc, domnule Barton. Am crezut doar…
– Las` asta. Deschide portiera, te rog.
– N-o s` adorm iar. V` jur, domnule Barton. Nu [tiu ce mi
s-a \ntâmplat. E prima dat` când adorm la volan. A]i spus c`
numele domni[oarei e Ferguson? Nu e doctori]a care tocmai
a venit la Springs?
– Da, a[a este. Acum, dac` nu te superi…
– So]ia mea tocmai \mi vorbea despre ea, ieri, când am
venit la ceai. Vroia s` m` duc la cabinetul ei, s` v`d dac` poate
s` m` ajute. {i tocmai \n ea am intrat cu camioneta! Sunte]i
sigur c` nu e r`nit` grav?
– Sper din tot sufletul c` nu! explod` Phil, pierzându-[i
r`bdarea cu el. S` pornim camioneta asta [i s` l`s`m discu]iile
pe mai târziu. Dac` e r`nit`, nu-i facem nici un bine stând aici, nu?
– Nu, domnule. Nu vre]i nimic din ma[ina dumneavoastr`?
Mi s-a p`rut c` am v`zut o geant` \n spate. Poate c` e a
doctori]ei [i…
DOCTORI}A 119

– Adu-o, te rog, \i spuse Phil, controlându-se cu greu. Sim]i

c` Margaret se mi[c` \n bra]ele lui [i-i s`ri inima din piept.
Margaret, iubito… m` auzi? Cum te sim]i?
– Sunt… bine, eu…
– Nu \ncerca s` vorbe[ti, iubito. E[ti \n siguran]`, te ]in \n
bra]e.
– Da, dar… Avea acum ochii deschi[i, plini de durere.
Trebuie s`-]i spun ceva, Phil…
Buzele lui \i atinser` obrazul. Vocea i se p`ru chiar [i lui
aspr` [i \ncordat`:
– Ce e, iubito… ce vrei s`-mi spui? |n clipa aceea, \n
\ntunericul cald al cabinei [tiu c-o iubea cu toat` fiin]a lui [i
trebui s` fac` apel la tot autocontrolul s` n-o ridice [i s-o
acopere, fl`mând, de s`rut`ri. Dar se st`pâni; bra]ele lui
blânde [i protectoare \n jurul ei [i un anume instinct \l
avertizar` \n privin]a a ce urma s`-i spun`, \nainte ca vorbele
s`-i spulbere visul [i dorin]ele. Le auzi \n t`cere, cu buzele
strânse, lupându-se s` se controleze.
– Phil, eu… Margaret se lupt` s` se ridice, s` se elibereze
din bra]ele lui. Nu pot s` m` c`s`toresc cu tine. N-ar fi cinstit
nici fa]` de tine, nici fa]` de mine. Nu sunt Mollie a ta,
Phil, eu…
– Cine a spus c` e[ti, Margaret? Doar nu eu, nu?
Margaret \l privi f`r` s` clipeasc`.
– Când ne-am ciocnit, Phil, ai venit lâng` mine [i… Vocea
\i pieri \ntr-un suspin. M-ai strigat Mollie, [opti dezn`d`jduit`.
Nu vezi – oh, poate a fost coinciden]a – dar când ai venit la
mine, ai uitat cine sunt. Pentru tine, era \nc` Mollie.
– N-am [tiut, m`rturisi cu am`r`ciune Phil.
– E adev`rat. Nu e imagina]ia mea, te-am auzit.
120 ALEXANDRA STUART

– Nu-]i pun la \ndoial` cuvântul, Margaret. Dar `sta e un

motiv suficient \ncât s` nu te c`s`tore[ti cu mine?
– Cred c` da, Phil. Trebuie s` fie.
Tom Probert conduse cea mai mare parte a drumului f`r`
s` vorbeasc` [i nici Margaret, nici Phil nu \ncercar` s` rup`
t`cerea. Phil se sim]ea ciudat de calm [i de deta[at, de parc`
ar fi tr`it un co[mar, dar durerea \i sfâ[ia inima pe m`sur` ce
kilometrii r`mâneau \n urm` [i tot nu se putea trezi din el.
Bra]ul lui pe um`rul Margaretei o sprijinea, dar, \n ciuda
apropierii fizice, bariera dintre ei era de netrecut, de parc` ar
fi fost la sute de kilometri dep`rtare. Nu se uit` la el [i nu-i
vorbi [i când se uit` la fa]a ei, v`zu c` era distant` [i \nchis` \n
ea, fa]a unei str`ine care acum nu i se mai p`rea deloc
asem`n`toare cu Mollie. {tia c-o r`nise profund [i-[i blestema
neghiobia, dar putea s`-[i fr`mânte creierii [i s` se chinuiasc`
la nesfâr[it, nu g`sea cuvintele s`-i explice, nu-[i g`sea nici o
scuz`. Desigur, nici nu exista – decât aceea c` memoria \i
jucase feste. Mollie era moart` [i acceptase asta de-a lungul
anilor, \ncetase s-o mai jeleasc` [i \nv`]ase s` iubeasc` din nou
– dar cum putea s-o conving` pe Margaret, cum s` se a[tepte
s`-l cread`?
Aproape ajunseser` la Wollaton Springs, când o \ntreb` \n
[oapt`, s` nu-l aud` Tom, dac` decizia ei e final` sau dac`, de
dragul lui, se mai gânde[te.
Margaret \i r`spunse, cu spatele la el [i cu fa]a \ntoars`:
– Trebuie s` fie final`, Phil… de dragul amândurora. Nu
sunt o fantom`, vezi tu, dar asta sunt pentru tine – asta a[ fi
probabil \ntotdeauna, dac` m-a[ c`s`tori cu tine. {i nu e
de-ajuns, pentru nici unul din noi, nu? Cu siguran]`, nu
de-ajuns \ncât s` fie baza unui mariaj.
DOCTORI}A 121

– Ar putea fi, dac` ai avea \ncredere \n mine, dac` m-ai

crede c` te iubesc.
– Nu te pot crede, Phil. A[ vrea s` pot. Din tot sufletul, a[
vrea s` te pot crede!
Zbuciumul din glasul ei \l duru de parc` ar fi fost al lui. Nu
avea rost s-o contrazic`, recunoscu el posomorât. Cel`lalt
b`rbat pe care vrusese s`-l iubeasc` [i \n care vrusese s` cread`
o dezam`gise – nu trebuia s` fac` asta. Cu orice pre], nu
trebuia s-o deziluzioneze mai mult decât o f`cuse deja.
– Ce vei face, Margaret?
– Voi pleca de aici, desigur. Cât mai curând posibil.
– {i te vei \ntoarce la Brisbane?
– Poate. Nu [tiu. S-ar putea s` m` duc \n Anglia.
La cincisprezece mii de kilometri dep`rtare! Dumnezeule!
Cât dor \i va fi de ea! Dar nu mai spuse nimic pân` când nu
oprir` \n fa]a casei doctorului Bayliss [i apoi, când Margaret
refuz` s-o \nso]easc` pân` la u[` [i-l asigur` c` se va descurca
[i f`r` ajutorul lui, trebui s`-i ureze noapte bun` [i s-o lase.
La \ntrebarea b`lm`jit` a lui Tom Probert, ceru s`-l lase la
ferma Gyler.
Kevin veni la u[a casei [ubrede când auzi ma[ina [i cu ochii
mari de uimire, v`zu c` [eful lui coboar` \n]epat din cabin`.
– Salut, Phil… tocmai beam un ceai, dac` vrei [i tu, ia-]i o
can`. Nu puse nici o \ntrebare pân` nu plec` [oferul, dar când
intrar` \n`utru, spuse: s-a \ntâmplat ceva, Phil, nu-i a[a?
Prea am`rât [i obosit s` se prefac` sau s` \ncerce s`-[i
ascund` sentimentele, Phil d`du din cap.
– Da. Printre alte lucruri, p`c`liciul `la cu camioneta a
adormit la volan [i a intrat \n mine. Ma[ina e avariat` –
ireparabil, cred.
122 ALEXANDRA STUART

– N-ai p`]it nimic?

– Nu. Nici Margaret Ferguson, slav` Domnului! Dar asta
mai mult din noroc.
– Vrei s`-mi poveste[ti sau preferi s` m`nânci ceva mai
\ntâi? Eu servesc friptur` [i ou`, dac` vrei.
Phil nu-[i d`duse pân` acum seama c`-i era foame, dar
\ncuviin]`.
– Desigur, e foarte bine, Kev, mul]umesc. {i o can` de ceai.
– Imediat. Intr` [i ia loc, Phil; m` duc s` aduc mâncarea.
Kevin deschise u[a sufrageriei, invitându-l \n`untru. Am f`cut
ceva cur`]enie, dup` cum vezi. D`du din umeri. Era nevoie! S`
fi v`zut câte sticle goale am g`sit – cred c` b`trânul Snow n-a
aruncat niciodat` vreuna. Chiar [i \ncrederea lui Billy Joe a
fost zguduit` când le-a v`zut.
– Cum suport` Billy Joe?
– Nu prea bine, pân` acum. Dar e devreme s` spunem, nu?
Cred c-o s` se dea pe brazd` pân` la urm`. E un om bun – [i
so]ia lui e o buc`t`reas` al naibii de talentat`, cum sper s`-]i
demonstrez imediat. Simte-te ca acas`, Phil. {i relaxeaz`-te –
ar`]i ca naiba. M` \ntorc \n câteva clipe.
Phil se a[ez` \ntr-un fotoliu [i-[i \ngrop` fa]a \n palme.
Capul \i zvâcnea nemilos [i ace albe [i fierbin]i \i s`getau
ochii. Era una din acele dureri de cap pentru care o
consultase pe Margaret, realiz` el [i, scotocind prin
buzunare, scoase un flacon mic cu capsulele albe pe care i le
prescrisese. Prospectul spunea c` la \nceputul durerii se lua
o pastil` sau dou` [i \nc` una la un interval de dou` ore; era
un avertisment de a nu dep`[i doza prescris`. Se strâmb`
obosit [i \nghi]i trei. Când Kevin se \ntoarse cu o can` de ceai,
se sim]ea pu]in mai bine.
DOCTORI}A 123

Vorbir` despre accident [i despre proprietatea Gyler. Cu

toate c` era de foarte pu]in timp acolo, Kevin avea multe idei,
majoritatea bune, [i era ner`bd`tor s` le pun` cât mai curând
\n practic`. Phil \l ascult`, cu creierul aproape \nghe]at.
Cumva, reu[i s`-i dea cele câteva replici pe care Kevin evident
le a[tepta, dar abia dac` era con[tient de ce spunea [i de dou`
ori se contrazise. Când, pentru a treia oar`, refuz` o sugestie
cu care mai devreme fusese de acord, Kevin spuse,
comp`timindu-l:
– Phil, nu e[ti pe accea[i lungime de und`, nu? De ce nu
\ncerci s` dormi pu]in? Accidentul `la te-a afectat, fie c`-]i dai
seama, fie c` nu, [i mi se pare c` e[ti pe cale s` le[ini din clip`
\n clip`. Pot s`-]i fac patul aici [i…
Phil \l \ntrerupse, ridicându-se nesigur \n picioare.
– Nu, Kev, mersi, vreau s` ajung acas`. De fapt, am venit
aici s` v`d dac` nu-mi \mprumu]i o ma[in`. Mâine avem o zi
plin` la Lone Peak [i cum nu vei fi acolo s` supraveghezi \n
locul meu, trebuie s` m` duc devreme. Ce zici, hm? Ai vreo
camionet` s`-mi \mprumu]i?
– Ei bine, e vechitura lui Snow. Po]i s-o iei, dac` vrei.
– E bun`. }i-o trimit mâine \napoi.
– A[teapt` pu]in, suger` Kevin. De ce nu-l la[i pe Billy Joe
s` te duc`? De-abia a[teapt` s-o vad` pe domni[oara Annie [i
sunt sigur c` ar accepta bucuros. |n afar` de asta, [tii [i tu
ma[ina aia – se dezintegreaz` v`zând cu ochii, dar Billy Joe
spune c` se descurc`. S`-l chem? Pentru c` sincer, nu pari \n
stare s` conduci, Phil.
– Bine, \ncuviin]` indiferent Phil. Roag`-l. Dar nu-l for]a,
dac` nu vrea. M` descurc singur.
Kevin plec` [i se \ntoarse zâmbind.
124 ALEXANDRA STUART

– Am aranjat. Billy Joe e \ncântat. I-am spus c` nu e nevoie

s` se \ntoarc` pân` n-o vede pe Annie. Cred c` asta a vrut s`-i
spun, a[a c` i-am intrat \n gra]ii! Annie va fi probabil \n pat
pân` când ajunge]i [i nu vreau s-o piard`.
– |n pat? Dumnezeule – chiar atât de târziu e? Phil realiz`
c` timpul \ncetase s` mai aib` vreo \nsemn`tate pentru el. Se
uit` la ceas. Era trecut de zece [i pân` vor ajunge la Barton's
Creek se va face dou`sprezece. F`r` \ndoial`, Annie va fi \n
pat, se gândi Phil, u[urat. Annie Gyler, cu toanele [i
repro[urile ei, era ultima persoan` pe care vroia s-o vad` \n
momentul acela.
|[i lu` r`mas-bun de la Kevin [i merser` \mpreun` la
ma[in`. Billy Joe p`rea enorm \n spatele volanului [i ciudat de
nepotrivit, dar st`pânea vehiculul vechi cu aceea[i blânde]e cu
care st`pânea [i mânjii. Fermierul uria[ nu vorbi [i Phil st`tu
lâng` el \ntr-un fel de picoteal`, uneori dormind, uneori treaz,
chinuit de gânduri. Dup` o vreme, negrul se \ntoarse cu
demnitate grav` spre el [i-l \ntreb` dac` avea vreun necaz. Phil
ezit`. |n cele din urm`, pentru c` [tia c` era imposibil s`
p`c`leasc` instinctul aborigen, recunoscu.
– |n leg`tur` cu domni[oara Annie?
– Nu, Billy Joe, nu are leg`tur` cu Annie. Am fost \ngrijorat
[i \n privin]a ei, dar doctori]a a rezolvat asta. Crede c` dac`
Annie se duce \n America s` vad` un doctor foarte bun, se
poate vindeca.
– Se va vindeca [i va putea s` c`l`reasc` din nou? S`
c`l`reasc`, s` mearg`, s` danseze poate, ca toate celelalte fete?
S` se poat` c`s`tori [i s` aib` copii?
– Da, a[a sper`m. Cred c` ar trebui s-o trimitem cât mai
curând, nu? |ndat` ce-[i poate face bagajele.
DOCTORI}A 125

– O s` coste bani, [efule. Mul]i bani.

– Nu-]i face probleme pentru asta, Billy Joe. Am eu grij`.
Tat`l ei m-a rugat s` v`d de ea, dup` cum [tii, [i exact asta voi
face. Imaginea Margaretei \i ap`ru deodat` \n fa]a ochilor, \i
auzi \n minte ecoul vocii avertizându-l c` nu exista nici o
garan]ie c` tratamentul marelui doctor Friedman va avea
succes. Probabil c` ar trebui s`-i spun` asta [i lui Billy Joe, dar
n-o f`cu; decise s`-l anun]e dup` ce aranja cu Annie. Ma[ina
ajunse la o poart` [i cobor\ el \nsu[i s-o deschid`.
– Poate c` domni[oarei Annie n-o s`-i plac` s` pl`ti]i atâ]ia
bani pentru plecarea ei, domnule Barton.
– Cred c` po]i s` la[i grija asta \n seama mea. O s` g`sesc
o modalitate s`-i expun situa]ia – sau doctori]a Ferguson.
Oricum, Annie e acum \n grija mea. Trebuie s` ac]ionez ca [i
cum a[ fi tat`l ei [i s` decid pentru ea, nu?
Billy nu spuse nimic, dar t`cerea lui era gr`itoare. Phil se
\ntoarse spre el, iritat:
– Ei bine? \l provoc` el.
– Dar nu sunte]i tat`l ei, domnule Barton. Indiferent ce
spune]i, nu sunte]i tat`l ei.
– Nu, nu sunt. Ajunser` la ultima poart` [i v`zu luminile
aprinse. Evident, Annie nu se dusese \nc` la culcare, se gândi
Phil din ce \n ce mai lipsit de tragere de inim`. B`trânul
Charlie, care se considera responsabil \n absen]a [efului s`u,
era foarte atent cu luminile; numai prezen]a prelungit` a lui
Annie \n sufragerie l-ar fi determinat s` lase atâtea lumini
aprinse. Vrei s` vorbe[ti cu Annie \n seara asta? Nu cred c` s-a
culcat.
– Nu, nu \n seara asta, domnule Barton – mâine diminea]`.
O s` dorm aici, \n ma[in`. Opri \n fa]a intr`rii principale [i fa]a
126 ALEXANDRA STUART

lui \ntunecat` se lumin` brusc \ntr-un zâmbet când Phil \i

mul]umi. Nici un deranj, domnule Barton. Orice pot face
pentru dumneavoastr`, oricând – nu \nseamn` nici un deranj,
v`zând ce \ncerca]i s` face]i pentru domni[oara Annie.
|ntoarse ma[ina veche [i parc` pe marginea \ndep`rtat` a
drumului. Phil ghici c` nu va dormi \n ea; probabil va hoin`ri
prin zon` pân` va g`si un loc sub vreun copac. Educa]ia lui de
la Misiune [i spoiala de civiliza]ie pe care o primise acolo nu
st`teau \n calea instinctelor lui de aborigen [i se va sim]i mai
\n siguran]` [i mai lejer \n aer liber. Billy Joe era un amestec
curios; ca [i ceilal]i din rasa lui, acceptase modul de via]` al
albilor, care era \n contradic]ie cu al lui. Dar loialitatea lui fa]`
de Snow Gyler [i fiica acestuia erau de net`g`duit [i, \ntr-un
fel, ciudat de emo]ionant`.
Charlie era la u[` când Phil urc` treptele.
– De ce ai venit cu ma[ina asta, [efule? A ta s-a stricat?
– Am lovit-o, r`spunse Phil, pe un ton care \ncheia
subiectul. O s`-]i spun diminea]` toat` povestea. Acum, nu
vreau decât un somn bun [i un pahar de whisky. |ntoarse
capul spre sufragerie. Annie e acolo?
– E acolo. Acolo a stat toat` seara, [i-a f`cut de lucru.
Femeile! Nici m`car nu pare recunosc`toare pentru tot ce-a]i
f`cut pentru ea! Cred c` tat`l ei a r`sf`]at-o [i trebuie s-o aduc`
cineva cu picioarele pe p`mânt. O s`-]i aduc whiskyul acela…
se vede c` ai nevoie de un pahar.
– Am, m`rturisi Phil. Se duse \n camera lui, trecând pe
vârfuri prin dreptul sufrageriei, ca Annie s` nu observe c` se
\ntorsese. Camera lui era mare [i d`dea pe verand`, unde \[i
a[ezase patul. Charlie \i aduse un pahar plin cu whisky, zâmbi
cu mali]iozitate când \l b`u [i plec` râzând – probabil de ce-[i
DOCTORI}A 127

adusese aminte, se gândi Phil sim]ind deja efectul alcoolului.

Ei bine, nu conta. Avusese nevoie de stimulent [i acum putea
s` se culce. Poate chiar \i va amor]i durerea.
Oft` [i, pornind spre baie, \ncepu s`-[i descheie c`ma[a;
un cioc`nit timid \n u[` \l f`cu s` se \ntoarc` iritat. U[a se
deschise \ncet [i Annie intr`, zâmbindu-i nesigur`.
– Bun`, Phil… am auzit ma[ina. Dar nu e a ta, nu? E una
din cele pe care le avea tata.
– A[a e, am \mprumutat-o. Billy Joe m-a adus de la tine.
R`mâne aici. Vrea s` te vad` diminea]`, \nainte s` se \ntoarc`.
– Billy Joe vrea s` m` vad`? De ce naiba?
– Nu [tiu, Annie… dar vrea. Phil nu putea s` \mpiedice ca
plictiseala s` nu-i transpar` \n voce. |ncepuse s`-l doar` din
nou capul [i-[i dorea ca Annie s` plece [i s`-l lase singur, ca s`
mai poat` lua o pilul`. Avuseser` efect, f`cuser` s` nu-l mai
doar` capul pân` ajunsese acas`. Margaret era un doctor bun.
O iubea, dar refuzase s` se m`rite cu el – oricum, trebuia s`-i
recunoasc` meritele. |[i [tia meseria [i o f`cea bine… aflase
ce avea biata Annie, \i ar`tase cum putea s-o ajute. Gândindu-se
s`-i fac` pe plac, spuse: Annie, doctori]a Ferguson mi-a spus
c` exist` [anse mari s` te vindeci dac` te trimitem \n America,
la un chirurg faimos de la clinica Mayo.
Annie f`cu un pas \napoi, p`lind dintr-o dat`.
– }i-a spus despre asta?
– Desigur c` mi-a spus. Amândoi vrem s` te ajut`m.
– Phil, doar nu te c`s`tore[ti cu doctori]a Ferguson, nu?
\ntreb` ea, prinzându-l de bra].
– Nu, spuse el, cu voce gâtuit`. Dac` te prive[te \n vreun
fel, nu m` c`s`toresc cu ea. Dar \n leg`tur` cu plecarea ta \n
America, Annie…
|l privi, cu fa]a alb` [i plin` de am`r`ciune.
128 ALEXANDRA STUART

– Doar nu te gânde[ti s-o pl`te[ti tu, nu-i a[a?

– Ei bine, ba da. Nu vrei s` mergi?
– Desigur c` vreau! Mai mult decât orice pe lume. Dar nu
te pot l`sa s` pl`te[ti.
– De ce naiba nu? I-am promis tat`lui t`u c` am grij` de
tine. |[i \ncheie la loc c`ma[a, resemnat. Nu mai vroia o scen`
cu Annie, dar se p`rea c` n-o va putea evita. Capul \i zvâcnea
[i vederea \i devenise din nou neclar`, a[adar \i era foarte greu
s` se concentreze la ceva. Se scuz` [i \nghi]i \nc` dou` pastile.
Nu-i limpezir` capul, ca mai devreme; dimpotriv`, p`reau s`-i
fi crescut disconfortul. Vocea lui Annie, pi]ig`iat` [i sup`rat`,
\i bubuia \n urechi, jucându-i-se cu nervii. |i d`dea motivul
pentru care nu era bine s`-i pl`teasc` tratamentul \n State, dar
Phil nu \n]elese nimic pân` când, dintr-o dat`, \i spuse:
– Ar fi altceva dac` a[ fi so]ia ta, Phil… sau m`car
logodnica. Atunci, a[ putea s` primesc banii t`i.
– So]ia mea?! Oh, pentru numele lui Dumnezeu! O privi
dezgustat. Logodnica mea! Cum ]i-a venit ideea c` a[ vrea s`
fii vreuna din ele?
– Poate c` nu te-ai gândit la asta, dar eu m-am gândit,
spuse Annie printre lacrimi. Nici m`car nu [tii c` exist, nu-i
a[a? Nu m` vezi niciodat` ca pe o femeie.
– Pentru c` nu e[ti. La naiba, Annie, e[ti un copil – un
copil pe care tat`l t`u mi l-a \ncredin]at \n grij`. Phil vru s`
deschid` u[a. Uite, cred c` ar fi mai bine s` pleci. Nu are nici
un sens s` mai continu`m discu]ia asta. Putem vorbi mâine
despre… plecarea ta \n America. Noi… Camera \ncepu s` se
\nvârt` cu el \n cercuri nebune[ti [i trebui s` se ]in` de u[`.
Whiskyul, se gândi – la naiba cu Charlie pentru c`-i d`duse o
asemenea doz`! Whiskyul [i pastilele… Annie, te rog, las`-m`
singur. Eu…
DOCTORI}A 129

Dar fata nu-l asculta, \l bombarda cu acuza]ii [i repro[uri,

cu glasul \necat de suspine.
– E doctori]a aia, Ferguson, nu? Nu mai vezi pe nimeni \n
afara ei… doar pentru c` ]i se pare c` seam`n` cu Mollie! Dar
ea nu e Mollie, s` [tii, e destul de diferit`. I-am ar`tat portretul
de diminea]`, ca s` \n]eleag` [i s` plece. A mers, nu-i a[a?
Presupun c` ai cerut-o de so]ie [i n-a acceptat, pentru c` [tie
c` nu e[ti \ndr`gostit de ea. De ce nu po]i s-o ui]i – de ce nu
po]i s` le ui]i pe amândou`? Mollie e moart` [i doctori]a
Ferguson n-o s`-i ia locul, nu poate. Dar eu sunt \ndr`gostit`
de tine… te-am iubit dintotdeauna, de când eram mic`! Phil,
ascult`-m` – sunt \ndr`gostit` de tine, nu \n]elegi? A[ face
orice pentru tine…
Ciocane b`teau \n capul lui Phil. |ncerc` \n van s` opreasc`
avalan[a de cuvinte, \ncerc` s` nu le asculte.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Annie, taci! Nu [tii ce
vorbe[ti.
– Ba [tiu. Veni lâng` el, \ntinzând o mân` s`-l ating` [i
sim]i respira]ia ei pe obraz. Nu sunt un copil, Phil, am
optsprezece ani. {i te iubesc, te-a[ putea face fericit, \]i promit.
Nu e bine ca un b`rbat ca tine s` stea singur \n casa asta
uria[`… un b`rbat are nevoie de o femeie ca s` fie complet,
are nevoie de o so]ie. A[ fi so]ia ta, m-a[ duce \n America,
m-a[ opera [i m-a[ \ntoarce… la tine, Phil! A[ putea fi din nou
puternic` [i s`n`toas` [i a[ locui aici, a[ avea grij` de tine [i de
cas`. E atât de frumos aici [i ai atât de mult… nu ca tat`l meu.
Nu m` trimite \napoi \n casa lui oribil` [i murdar` – las`-m`
s` stau cu tine. Nu-]i par resping`toare, nu? Oamenii mi-au
spus c` sunt frumoas` [i c` nu se observ` c` [chiop`tez. {i
sincer, nu sunt o copil`… Chipul ei, \mbujorat [i umezit de
130 ALEXANDRA STUART

lacrimi, ap`ru prusc \n raza lui vizual` [i Phil \l v`zu clar, v`zu
c`, a[a cum pretindea, nu mai era chipul unui copil, ci al unei
femei. Sim]i o compasiune dureroas` pentru ea [i, cu
blânde]e, \i aranj` p`rul dezordonat de pe frunte.
– Sst, Annie, sst… nu mai spune. O s` uit`m asta, ne vom
preface c` nu s-a \ntâmplat niciodat`, bine?
– Eu n-o s` uit…
– Dar eu da, \i spuse Phil, revenindu-[i. Sim]ea c` se
\n`bu[e, abia putea s` respire, dar [tia c` nu putea s` deschid`
fereastra f`r` s` sting` lumina, altfel camera ar fi fost invadat`
de insectele nocturne. De parc` i-ar fi ghicit gândurile, Annie
f`cu un pas \napoi [i ap`s` \ntrerup`torul. Camera fu \nv`luit`
\ntr-un \ntuneric impenetrabil, dar \i auzi [chip`tatul u[or \n
timp ce venea spre el. Degetele ei i se strânser` pe bra],
]inându-l cu putere \n timp ce se \ntinse s` deschid` fereastra.
Aerul rece al nop]ii \l \nvior` pu]in [i se \ntoarse spre ea brusc:
– Acum, Annie, te rog… trebuie s` pleci. Sunt obosit [i
vreau s` dorm, chiar dac` tu nu.
– Oh, Phil! Se ag`]` \nnebunit` de el [i unghiile ei \i
mu[car` dureros pielea. De ce e[ti atât de crud cu mine? De
ce, când te iubesc a[a de mult? Las`-m` s` stau cu tine.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu \ncerc s` fiu crud
cu tine, Annie, crede-m`.
– Atunci, de ce nu prime[ti ce am s`-]i ofer? Sunt a ta, te
iubesc… f` ce vrei cu mine, Phil. {i ai fost atâta vreme
singur… cu siguran]`, trebuie s` te sim]i singur…
Avea dreptate, se gândi posomorât Phil, uitându-se \n ochii
ei inunda]i de lacrimi. Era singur de foarte mult timp, dar ea,
biata copil`, nu-i putea alunga singur`tatea, nu-i putea da ce
c`uta, c`ci nu era \n puterea ei. |ncerc` s-o dezlipeasc` de el
DOCTORI}A 131

[i s-o conduc` la u[`, dar se ag`]a cu disperare de el, tr`gându-i

gura spre ea. |i sim]i buzele, moi [i supuse sub ale lui, \i sim]i
trupul sub]ire [i tân`r lipit de al lui [i, o clip`, obosit [i bolnav
de frustrare, fu tentat s` ia ce-i oferea. Dar numai o clip`. O
s`rut` o dat`, \nfometat, [i apoi nebunia trecu. |[i aminti de
promisiunea f`cut` tat`lui ei [i se mi[c` orbe[te spre verand`,
eliberându-se din bra]ele fetei.
Ce-l apucase, oricum? Dumnezeule mare, whiskyul nu-l
putea scuza pentru ce aproape f`cuse… \[i trecu o mân`
tremurând` peste sprâncene, sim]ind c` i se face r`u.
– Phil… Annie \l urm`, strigându-l disperat` pe nume. O
raz` de lun` \i ar`t` fa]a ei, alb` [i \nsp`imântat`. |i ar`t` [i
altceva… pe fundalul \ntunecat a cerului, trupul masiv al lui
Billy Joe st`tea neclintit, ca o siluet` primitiv` sculptat` \n
abanos. Sim]indu-se vinovat, Phil se \ntreb` cât din cele
\ntâmplate v`zuse [i ce \n]elesese, dar chipul plat [i negru era
perplex, lipsit de orice expresie. |n noaptea aceasta, Billy Joe
l`sase deoparte leg`turile cu civiliza]ia – cu excep]ia cârpei de
la brâu, era dezbr`cat [i lui Phil i se p`rea c` arat` ca unul din
str`mo[ii lui s`lbatici, \ntors din trecut. Nu vorbi, dar ridic`
\ncet mâna [i indic`, direct [i precis, spre inima lui Phil. Mâna
era goal`; Billy Joe nu avea nici suli]` de r`zboinic, nici
bumerang de vân`toare, [i cu toate astea, degetul cu care
ar`ta era \ngrozitor de amenin]`tor, trimi]ându-i fiori pe [ira
spin`rii.
Annie plângea cu suspine, asemenea unui anim`lu]
suferind, [i Phil \[i recuper` autocontrolul.
– Ie[i afar`, \i spuse el, cu voce groas`. Pentru Dumnezeu,
copil`, du-te \n camera ta [i las`-m` \n pace! Am \ndurat
destule pe ziua de azi.
132 ALEXANDRA STUART

Fata plec` f`r` alte cuvinte [i Phil auzi u[a \nchizându-se \n

urma ei. Când se uit` din nou, uria[ul aborigen plecase [i el,
disp`rut \n umbra copacilor, o vedenie f`r` o existen]`
tangibil`, \nghi]it` de \ntuneric.
Phil se arunc` \n pat a[a cum era, extenuat [i sleit de
puteri. Somnul veni aproape instantaneu, dar nu fu unul
firesc, adânc [i s`n`tos. Visele venir` s`-l chinuie; se perpeli
f`r` lini[te, v`zând pe rând chipurile Margaretei, ale lui Annie,
Kevin [i Billy Joe. |ntotdeauna \l urm`rea degetul care ar`ta,
neclintit [i ne\nduplecat, [i nu putea s` scape cu nici un chip
de el, indiferent ce f`cea.
Diminea]`, când b`trânul Charlie veni s`-l trezeasc`, avea
febr` mare [i nu putu nici m`car s`-[i ridice capul de pe
pern`.
– Mai bine o chem pe doctori]`, se oferi buc`tarul dup` ce
v`zu obrajii [i ochii ro[ii ca focul ai [efului s`u. Phil \l opri cu
un gest autoritar.
– Nu! Tonul lui t`ia orice comentariu. Nu, Charlie, ne descurc`m
singuri. Nu trimi]i dup` ea sub nici o form`, m` auzi?
– Te aud, [efule, dar cred c` ]i-ai pierdut min]ile. Oricine
ar crede c` ]i-au f`cut farmece.
– Mi-au f`cut, r`spunse Phil, \nchizând ochii. Nu c` a[
crede \n asta, dar adev`rul este c` Billy Joe mi-a f`cut farmece,
asear`.
– Billy Joe nu mai e aici, spuse Charlie, \ngrijorat. A l`sat
ma[ina unde era [i a plecat de unul singur. Oamenii spun c`
s-a dus \ntr-o c`l`torie pe jos \n ]ar`.
Phil nu-i r`spunse. Nu mai era nimic de spus.
 Capitolul 9

Margaret fu trezit` de soneria insistent` a telefonului.

Luptându-se cu somnul, \ntinse mâna [i ridic` receptorul.
– Alo… da… Wollaton Springs 490.
– Doctori]a cea nou`?
– Da, sunt doctor Ferguson. Margaret trase cu ochiul la
ceas. Nu era \nc` cinci… Cu ce v` pot ajuta, domnule… hm?
– Numele meu e Taylor, domni[oar`. |i d`du o adres` care
p`rea s` fie \n afara ora[ului. O s` m` uit dup` tine, la
intersec]ie.
– Vre]i s` vin, a[adar? Care e necazul, domnule Taylor?
Omul \i povesti \ntr-un aflux agitat de cuvinte. Fiica lui cea
mare, \n vârst` de [apte ani, avea temperatur` de câteva zile [i
p`rea s` aib` grip`. O ]inuser` \n pat, dar acum… Margaret
ascult` descrierea simptomelor. Sem`na cu… Oft`, sperând
ca suspiciunile ei s` se dovedeasc` nefondate.
– Se duce la [coal`?
– La o [coal` cu internat, doctore. Acum, e \n vacan]`… de
vreo zece zile.
134 ALEXANDRA STUART

– A fost vaccinat` vreodat`?

– Nu, doctore. Eu [i so]ia mea nu prea agreem injec]iile.
|ntotdeauna a fost s`n`toas`.
– |n]eleg. Vin imediat.
Era o diminea]` pl`cut` [i cald`, a[a cum fusese [i ieri,
când Phil o dusese la Barton Springs. Plecase ner`bd`toare [i
emo]ionat`, dar se \ntorsese dezam`git` [i deziluzionat`.
Sentimentele ei erau \nc` la fel de confuze. Phil era un om
bun – cel mai bun b`rbat pe care-l cunoscuse [i probabil pe
care-l va cunoa[te vreodat` – [i totu[i, refuzase propunea lui
[i-l izgonise, de parc` o insultase. {i din ce cauz`? doar pentru
c`, printr-un capriciu al sor]ii care-[i imaginase c` nu se
\ntâmpl` decât \n filme, sem`na fizic cu fata cu care se
\nsurase [i pe care o pierduse tragic, cu [ase ani \n urm`.
L`sând ora[ul \n urm`, Margaret acceler`. Dar gândurile nu
putu s` le lase deoparte [i nu putea sc`pa de mustr`rile de
con[tiin]`. Nu fusese dreapt` cu Phil Barton – nici ca medic,
nici ca femeie, nu avusese nici o justificare pentru tratamentul
pe care i-l oferise. Mai ales când, m`car fa]` de ea \ns`[i,
trebuia s` recunoasc`: trezise \n ea sentimente pe care nu le
mai experimentase vreodat` cu un b`rbat. Dac` \nc` nu era
nebune[te [i irevocabil \ndr`gostit` de el, atunci era foarte
aproape. {i dac`-l iubea, interveni con[tiin]a ei, de ce-[i
permisese s` cread` ce era mai r`u despre el? Ce justificare
avea s`-[i imagineze vreunul din lucrurile pe care [i le
imaginase din clipa \n care Annie \i ar`tase tabloul lui Mollie
Carpenter?
Mollie, so]ia lui Phil, fusese fata pe care o cunoscuse
dintotdeauna; crescuser` \mpreun` [i fuseser` prieteni din
copil`rie, iar astfel de prietenii nu se destr`mau cu u[urin]`.
DOCTORI}A 135

Amintirile care-[i aveau r`d`cinile \n copil`rie nu erau u[or de

dat uit`rii, a[adar era de \n]eles c` Phil nu uitase… Chiar dac`
n-ar fi iubit-o niciodat` pe Mollie, dac` nu s-ar fi c`s`torit cu
ea… se putea a[tepta cineva s-o uite? Era absurd s` crezi asta.
Apropiindu-se de intersec]ia care ducea \n locul unde
avuseser` asear` accidentul, Margaret tremur`. Petrecându-se
a[a cum se petrecuse, accidentul trebuie s`-i fi trezit lui Phil
cele mai amare amintiri. El fusese la volan, la fel ca acum [ase
ani, dup` nunta cu Mollie, [i trebuie s`-i fi p`rut c` istoria se
repet`. Coinciden]a extrem de nea[teptat` [i asem`narea ei cu
Mollie trebuie s` se fi asociat \n mintea lui, probabil
incon[tient, astfel c` \n prima clip` de [oc, timpul p`ruse c`
nu se scursese. Gândurile lui ira]ionale trecuser` puntea celor
[ase ani [i când alergase la ea, alergase [i la Mollie, strigând-o
pe nume \ntr-o agonie plin` de am`r`ciune [i de repro[uri,
c`ci mintea lui avusese totu[i siguran]a a ce va g`si. Mollie
murise acolo, pe marginea drumului, lâng` ma[ina distrus` [i,
timp de [ase ani, Phil se \nvinuise pentru moartea ei.
Margaret tremur` din nou. Pe parcursul studiilor ei de
medicin`, f`cuse [i o perioad` de preg`tire \ntr-un salon de
psihiatrie [i \nv`]ase multe lucruri ciudate privitoare la
comportamentul uman. Dac` cineva ar fi trebuit s` \n]eleag`,
aceea era ea; ar fi trebuit s`-[i dea seama ce se \ntâmplase [i ar
fi trebuit s`-i acorde lui Phil prezum]ia de nevinov`]ie. |n
schimb, reac]ionase ca o femeie, nu ca un medic [i se l`sase
orbit` de mândria r`nit`. De mândria r`nit` [i de…
ne\ncrederea instinctiv` pe care i-o l`sase ca mo[tenire
nefericita asociere cu Johnny Newcomber. Nu se oprise s` se
gândeasc` sau s` ra]ioneze; pentru c` demnitatea \i fusese
r`nit`, lovise orbe[te \n Phil, care nu putuse oricum s` retrag`
ce spusese.
136 ALEXANDRA STUART

|l va suna pe Phil [i-i va spune, cu umilin]`, c` gre[ise.

Iubirea \nsemna \ncredere, [i dac` nu se putea \ncrede \n Phil
Barton, atunci nu se putea \ncrede \n nimeni. Phil era
onestitatea \ntruchipat` [i… avusese \ncredere \n ea.
Acceptase povestea ei scurt` despre aventura nefericit` de pe
vas, cu Johnny Newcomber, f`r` s` se \ndoiasc`, [i singurul
lucru care o \ntrebase fusese dac` se terminase sau nu.
{i se terminase, din partea ei – acum o [tia, era absolut
sigur`. Trecutul r`m`sese \n urm` pentru amândoi, pentru
Phil [i pentru ea. Viitorul putea s` le rezerve atâta fericire [i
atâtea promisiuni, dac`-l vor \nfrunta \mpreun`. Phil vorbise
de copii. |[i dorea un fiu care s` mo[teneasc` p`mântul pe
care-l iubea – iar ea vroia s` fie mama fiului lui Phil. Vroia mai
mult decât orice pe lume.
La o cotitur`, Margaret v`zu un b`rbat lâng` o camionet`
parcat`. Acesta \i f`cu semn cu mâna [i opri lâng` el.
– Domnul Taylor?
– Exact, domni[oar`. Tu e[ti doctori]a? O m`sur`
ne\ncrez`tor din priviri. Sper c`-]i [tii meseria, doctore.
Copilul meu e destul de grav.
– Voi face tot posibilul pentru ea, promise Margaret.
Margaret consult` feti]a, care a[a cum se temuse, era
bolnav` de difterie, [i-i f`cu o traheotomie, asistat` de mam`.
|l trimise pe tat` la spitalul din Brisbane, dup` vaccinul de
imunizare. Mai târziu, o sun` Martha s` verifice dac` o mai
chemase cineva [i afl` c` doamna Duff era pe cale s` nasc`.
– Au mai fost telefoane sau mesaje? \ntreb` Margaret,
\nainte s` \nchid`. Martha ezit`, c`utând s`-[i aminteasc`.
Doar unul, doctore. De la un anume doctor Meyer, din
Brisbane. A sunat acum o or`, a \ntrebat de doctorul Bayliss;
DOCTORI}A 137

i-am spus c` acum te ocupi tu de cabinet [i vrea s`-l suni când

te \ntorci. E vorba despre Annie Gyler. }i-a l`sat num`rul lui
de telefon.
Margaret \l not` [i \nchise. |[i lu` r`mas-bun de la so]ii
Taylor [i porni spre casa familiei Duff, s` asiste la na[tere. Era
extenuat` când copilul sosi pe lume [i mama zâmbitoare \[i
v`zu pentru prima oar` feti]a pe care o n`scuse atât de greu.
|i fu imposibil s` scape de ospitalitatea ner`bd`toare a familiei
acesteia [i abia când invoc` motivul pacien]ilor care o a[teptau
la consula]ie putu s` plece.
|ntr-adev`r, o a[teptau trei pacien]i când ajunse la cabinet.
|i consult`, f`când eforturi mari s` nu-[i tr`deze oboseala [i
dup` ce plecar`, se pr`bu[i pe scaun cu ochii \nchi[i. Martha
\i aminti c` doctorul Meyer a[tepta un telefon de la ea.
– ~sta e num`rul. I-am spus c-o s`-l suni negre[it \n seara
asta. M` duc s`-]i fac o cafea tare [i neagr`, iar tu vorbe[ti \ntre
timp cu el. Mai ai pu]in [i adormi, doctore.
– {tiu, recunoscu Margaret. A fost o zi lung`, Martha. Dar
poate c` o cafea tare o s` m` ajute.
– }i-o aduc imediat. Menajera plec` [i Margaret ridic`
receptorul. Dup` o scurt` \ntârziere, i se f`cu leg`tura [i ceru
cu doctorul Meyer.
– Doctor Meyer la telefon, se auzi o voce pl`cut`, cu
accent. Iar dumneavoastr` sunte]i… doctori]a Ferguson, a]i
spus? Ce pot face pentru dumneavoastr`?
– Am \n]eles c` a]i vrut s` vorbi]i cu mine despre Annie
Gyler, de la Wollaton Springs. A fost pacienta dumneavoastr`,
doctore, când…
– Oh, \i ]ine]i locul doctorului Bayliss! Atunci, \ntr-adev`r,
vreau s` v` vorbesc despre Annie. Presupun c-a]i v`zut-o, nu?
138 ALEXANDRA STUART

– Da. Dar ieri a fost prima oar` când am consultat-o.

– Cunoa[te]i starea ei, doctore, [i istoria cazului ei? |i d`du
câteva detalii scurte despre caz [i continu`: am tratat-o cu
succes \n ultimii patru ani, dar \n cele din urm`, când a
devenit peste puterile mele s-o ajut, l-am sf`tuit pe tat`l ei s-o
trimit` la doctorul Otto Friedman, la clinica Mayo. Doctorul
Friedman e un prieten [i un compatriot de-al meu [i, dup`
cum probabil [ti]i, a f`cut o munc` remarcabil` \n domeniul
acesta. L-am convins s-o accepte pe Annie Gyler ca pacient`,
dar din nefericire, tat`l ei s-a hot`rât s` nu-mi urmeze sfatul,
din câte am \n]eles, din motive financiare.
Margaret \i spuse despre moartea b`trânului Snow Gyler.
– Oh, \mi pare r`u! Dar telefonul meu urgent este \n
leg`tur` cu doctorul Friedman. Vede]i, vine aici, la Brisbane,
la sfâr[itul s`pt`mânii… ca s` opereze un pacient de-al meu
care-[i permite s` pl`teasc` pentru privilegiul acesta.
Aranjamentele tocmai au fost f`cute [i m-am gândit c` dac` am
putea-o aduce [i pe Annie la ora[, l-a[ putea ruga pe prietenul
meu s-o opereze [i pe ea, pentru un procent din costurile
unei c`l`torii \n America. |n]elege]i, va avea nevoie de un
tratament prelungit \n spital, ulterior opera]iei, dar acesta se
poate face aici [i a[ fi bucuros s`-i supraveghez tratamentul
atâta timp cât va fi necesar.
Margaret \l asculta cu ner`bdare crescând`, uitând de
oboseal`, \n timp ce discutar` modalit`]ile de a o aduce la
Brisbane. |i spuse despre custodia lui Phil [i c` era dispus s` pl`teasc`
el costurile tratamentului lui Annie [i-i promise s`-l contacteze
imediat ca s` afle ve[ti despre sosirea doctorului Friedman.
– Atunci, crede]i c` putem aranja? \ntreb` doctorul Meyer.
{i c` domnul Barton va fi de acord?
DOCTORI}A 139

– Sunt foarte sigur` c` va accepta. V` va fi recunosc`tor c`

v-a]i gândit la asta.
– Bine! Annie e un copil ciudat, s` [ti]i. |ntotdeauna m-am
sim]it responsabil [i mi-am f`cut griji pentru ea, c`ci o privesc ca
pe unul din e[ecurile mele. Boala aceasta \ndelungat` [i
condi]iile de acas`, despre care mi-a vorbit – fiecare au afectat-o
pe plan psihologic, doctore Ferguson. … Cum s` m` explic? I-au
sucit min]ile, i-au pus un v`l [i au l`sat-o cu o am`r`ciune ciudat`,
mult prea ap`s`toare pentru vârsta ei. A[ vrea, dac` se poate, s`
fac asta pentru ea, chiar [i numai ca s` fiu cu inima \mp`cat`.
– Nu cred c` ave]i vreun motiv s` v` repro[a]i, doctore…
\ncepu Margaret, dar el o \ntrerupse.
– S` spunem c-am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]`. Am
lucrat cu Otto Friedman la Viena, dar nu am geniul lui. Ei
bine… dac` sunte]i \ncrez`toare c` domnul Barton \[i va da
consim]`mântul [i c` Annie o s` fie dispus`, voi trimite chiar
\n seara asta un mesaj la clinica Mayo. Doctorul Friedman
terbuie s` soseasc` peste numai trei zile, a[a c` este important
ca Annie s` vin` la Brisbane s`pt`mâna asta, de fapt cel târziu
joi. M` pot baza pe dumneavoastr` s` v` \ngriji]i s` fie aici?
– Desigur, doctore.
– Excelent. Dac` doctorul Friedman va refuza – ceea ce e
foarte pu]in probabil – v` voi anun]a.
– V` mul]umesc foarte mult, doctore Meyer.
– Draga mea domni[oar`, fac foarte pu]in. Otto Friedman
e cel care, s` sper`m, va merita mul]umirile noastre… [i ale
lui Annie. Noapte bun`, doctore Ferguson. A[tept ve[ti despre
sosirea lui Annie.
Se auzi un clinchet [i apoi tonul. Martha b`tu la u[` [i apoi
aduse cafeaua. Se zgâi uimit` la expresia schimbat` a
Margaretei.
140 ALEXANDRA STUART

– Doctore, ar`]i de parc` ai primit o veste bun`! Doctorul Meyer?

– Da, Martha, mi-a dat o veste bun`. Mul]umesc pentru
cafea. Po]i s` \nchizi u[a cabinetului acum, e trecut de [apte [i
mai am un telefon de dat.
Menajera \ncuviin]` [i o l`s` singur`. Margaret form`
num`rul lui Phil. R`spunse b`trânul Charlie, pe un ton iritat.
– Domnul Barton nu e aici… nu, nici domni[oara Gyler.
Cine \ntreab`? Tonul i se \mblânzi când Margaret \i spuse cine
era. Slav` Domnului c` e[ti tu, doctore! {eful mi-a interzis s`
te chem, dar cred c` dac` ai sunat prima, sunt eliberat, nu?
– A[a cred, Charlie, spuse Margaret [i apoi, sesizând panica
din vocea lui, \[i ]inu respira]ia. S-a \ntâmplat ceva?
– Ba bine c` nu, domni[oar`. Domni[oara Annie a disp`rut
[i nu i-am dat de urm` toat` ziua. {eful crede c-a luat-o Billy
Joe [i e mort de \ngrijorare. A plecat \n c`utarea lor de cum s-a
cr`pat de ziu`, [i-]i spun, doctore, o s` se omoare cu mâna lui.
Avea febr` mare când s-a trezit [i n-avea putere s` ridice nici
un ac de g`m`lie, dar când a auzit despre domni[oara Annie,
n-a mai ascultat nimic din ce i-am spus – doar s-a târât jos din
pat [i a plecat s-o caute.
Margaretei \i b`tea inima s`-i sparg` pieptul. Strângea cu
atâta putere receptorul, \ncât i se albiser` \ncheieturile
degetelor. For]ându-se s` vorbeasc` pe cât posibil calm, spuse:
– Charlie, ai putea s` m` duci la el, dac` vin acum? Ar fi de
vreun ajutor s` vin?
– Ia te uit`! r`spunse Charlie, vehement. E[ti singura de
care o s` asculte, doctore, `sta e adev`rul! Vino aici… [i te
duc la el. Dar va trebui s` c`l`re[ti… e[ti \n stare?
– M` descurc, promise Margaret. {i eu trebuie s-o g`sesc
pe Annie.
 Capitolul 10

Luna se ridicase, un disc de lumin` argintie, protejat de

p`turi de nori pufo[i. Aruncau umbre peste copacii \nal]i [i
calul obosit al lui Phil se \mpiedic` de r`d`cinile nev`zute.
Blestem` \n barb` [i-l gr`bi, plictisit.
Era mai rece acum, dup` cople[itoarea c`ldur` din timpul
zilei, [i o briz` u[oar` agita coroanele copacilor, aducând cu
ea mirosul familiar, \n]ep`tor [i uscat, al regiunii. Phil privi \n
jur; ajunsese departe, pe dealurile s`lbatice care formau
grani]a nord-estic` a p`mântului s`u, acolo unde triburile
aborigene cutreieraser` [i vânaser` odat` [i unde se spunea c`
dormeau spiritele lor. Urm`ritorii lui de culoare \l
conduseser` aici, \n timpul zilei, urmând cu iscusin]` semnele
imperceptibile ale trecerii lui Billy Joe, dar nu vor mai \nainta
pe \ntuneric, a[a c`-i l`sase s` plece [i continuase singur
c`ut`rile.
Ochii lui nu puteau vedea ce vedeau ei [i vâna orbe[te –
con[tiin]a nu-l l`sa s` se odihneasc` [i [tia c` dac` ar fi r`mas
cu ei, n-ar fi putut s` doarm`. Avea febr` mare [i abia dac`
142 ALEXANDRA STUART

putea s` se ]in` \n [a, dar se ag`]a cu obstina]ie, l`sându-[i

calul s`-l duc` unde vroia. |ntr-unul din rarele momente de
luciditate, se gândise c` Billy Joe se va \ndrepta spre dealuri,
[tiind c` acolo era mai pu]in probabil ca urm`ritorii s`-i
prind`. |ngreunat de Annie, nu se putea mi[ca la fel de repede
sau pe nesim]ite cum ar fi f`cut-o dac` ar fi fost singur; nu se
putea opri s` [tearg` urmele sau s`-i induc` \n eroare. Ambii
cai pe care-i furase erau animale mediocre [i Billy Joe, cu
dragostea lui nativ` fa]` de cai, nu-i va mâna mai repede ca s`
nu-i istoveasc`.
Prin urmare, nu puteau fi prea departe, c`ci nu avuseser`
decât un avans de dou` ore. Cu pu]in noroc, era posibil ca
Annie s`-l fi for]at s` fac` un popas pe timpul nop]ii. Va fi
extenuat` [i probabil va avea dureri, iar Billy Joe – chiar dac`
revenise temporar la originile lui primitive – nu avusese
niciodat` un caracter brutal sau inuman. |i fusese devotat lui
Snow [i Phil era convins c-o r`pise pe fiica acestuia numai din
loialitate, nicidecum din vreun motiv sinistru. Nu i-ar face
inten]ionat nici un r`u, nici nu i-ar cauza dureri [i disconfort.
Luând-o de la Barton's Creek, c`utase s-o protejeze din calea
unui pericol pe care-l considerase mult mai mare decât acela
de a petrece câteva zile \n pustietate. Uitând educa]ia lui
cre[tin`, invocase blestemul str`vechi al oamenilor lui asupra
b`rbatului care credea c-o sedusese pe Annie [i, satisf`cut c`-l
va ucide, o dusese pe fat` \ntr-un loc pe care-l condidera de
maxim` siguran]`, pân` când vraja \[i va face fatalul efect.
Ceea ce aproape se \ntâmplase, se gândi posomorât Phil.
Cuno[tea majoritatea credin]elor [i supersti]iilor aborigene,
era con[tient c` „s` fii fermecat de {arpele din Vis“, pentru
aborigeni \nsemna sentin]a la moarte. Cel c`ruia „i se f`ceau
DOCTORI}A 143

farmece“ de c`tre un du[man credea c` un [arpe uria[ se

\ncol`cea \n jurul organelor vitale [i-l l`sa \ncet f`r` suflare.
Nu i se \mpotrivea, pentru c` nu putea. {arpele era invizibil [i
era peste puterile oricui s`-l combat`; fra]ii lui r`zboinici, la fel
de fatali, \i luau armele [i toate posesiunile [i-l tratau, cât timp
mai tr`ia \nc`, de parc` ar fi fost deja mort. Prin urmare, nu
avea de ales decât moartea [i, p`r`sindu-[i tribul, pleca singur
la plimbare, f`r` s` m`nânce sau s` bea pân` când murea.
Phil oft`; asta era soarta pe care i-o dorise Billy Joe, nu din
mali]iozitate, ci doar ca r`splat` pentru ce-[i imagina c`
f`cuse. |n ochii lui Billy Joe, tr`dase \ncrederea pe care Snow
[i-o pusese \n el [i, prin urmare, merita s` moar`. Singura cale
de a-i demonstra c` nu merita s` moar` era s` r`mân` \n
via]`… [i s`-[i continue c`utarea chiar dac` \n starea aceasta
\nsemna s` cad` \n mâinile lui Billy Joe. Dac` fermierul uria[
l-ar putea vedea acum, ar presupune, pe bun` dreptate, c`
{arpele din Vis \l \n[f`case deja \n strânsoarea lui letal`.
Trase adânc aer \n piept [i sim]i parc` o band` de o]el
strângându-l; apoi, recunoscând absurditatea gândurilor sale,
se \ntreb` ce ar fi spus Margaret despre ele. Dumnezeule,
probabil l-ar considera un caz demn de sec]ia de psihiatrie! Un
om slab, care nu avea curajul s`-[i asume convingerile [i care
se l`sase prad` unei supersti]ii s`lbatice [i primitive… când
tot ce i se \ntâmpla nu era decât un atac de febr` [i o
supradoz` din pastilele pe care i le prescrisese pentru durerile
de cap. Ca s` nu mai men]ioneze excesul de whisky, pe
stomacul gol… Dezgustat, Phil \[i struni calul [i porni pe o
c`rare care cobora \n ni[te chei stâncoase.
Calul \ns` abia \[i târa picioarele [i se \mpiedica, prea
obiosit s` aleag` cu aten]ie calea [i Phil [tia c`, dac` Billy Joe
144 ALEXANDRA STUART

se afla pe o raz` de doi-trei kilometri, auzul ascu]it [i instictele

lui puternic dezvoltate \i vor fi dat deja primele semnale de
alarm`. Nu avea sens s`-[i imagineze c` va reu[i de unul
singur s`-i prind` din urm` pe fugari. Era norocos dac` nu se
r`t`cea [i nu mergea \n cerc, \napoi spre locul de unde
plecase. Dar era hot`rât s` nu se dea b`tut pân` nu va fi silit
s` capituleze.
{i asta se \ntâmpl` dezastruos de brusc. Se cl`tina \n [a,
de-abia con[tient de \mprejurimi [i cu frâiele aproape libere,
când un cangur se ridic` aproape de sub copitele calului s`u,
f`când câteva salturi haotice spre ascunz`toarea lui. Calul
nechez` speriat [i tres`ri violent, aruncându-l din [a. C`zu din
plin, lovindu-se cu capul de o piatr` [i calul, [i mai
\nsp`imântat, se scutur` s` se elibereze de el [i o lu` la goan`.
Phil z`cu acolo unde c`zuse, neputând s` se mi[te. Timp
de câteva minute, fu con[tient [i f`cu eforturi de[arte s` se
ridice \n picioare; apoi \l cople[ir` valuri de durere. Strig` o
dat`, dar nu-i r`spunse nimeni [i [tiu c` era singur. Z`cu pe
spate, privind la cerul \nstelat [i sunetul copitelor calului s`u
pieri \n dep`rtare, l`sând \n urm` o t`cere sinistr`, care
\ncetul cu \ncetul, \l \nv`lui [i pe el. Ultima amintire
con[tient` fu cea a chipului Margaretei; \n ciuda durerii de
gât, \i rosti numele cu voce tare, ca o rug` \n`l]at` cu disperare
c`tre stelele nep`s`toare.

***

Cercetând ad`postul unei stânci, la un kilometru

dep`rtare, Billy Joe auzi nechezatul calului speriat. Chiar [i
caii lui, priponi]i aproape, \l auzir` [i devenir` agita]i, dar
reu[i s`-i calmeze cu un ordin [optit.
DOCTORI}A 145

Lâng` el, Annie dormea, extenuat`. Capul \i era a[ezat pe o

pern` de iarb` [i frunze pe care o f`cuse pentru ea [i luase
m`sura de precau]ie de a-i acoperi fa]a [i bra]ele cu noroi
umed, \mpotriva asaltului musculi]elor care, tentate de pielea
ei moale [i alb`, o atacaser` cu s`lb`ticie de când se \nserase.
Fa]a ei mic` [i osoas` era umflat` sub pasta uscat`, iar ochii
ei, chiar [i \n somn, erau plini de lacrimi care din când \n când
sc`pau de sub pleoapele \nchise, l`sându-i dâre sub]iri pe
obrajii mânji]i.
– Domni[oar` Annie! strig` \n [oapt` Billy Joe. Fata nu-i
r`spunse [i \ngenunche, privind-o mut. Când o luase din
camera ei, diminea]` devreme, ]ipase la el [i se zb`tuse din
r`sputeri, a[a c` se v`zuse nevoit s` fie aspru cu ea, ca s` nu-i
trezeasc` pe cei din cas`. Chiar [i când o urcase pe cal, \n fa]a
lui, ]inându-l pe cel`lalt de frâie [i când l`sase o distan]` de
siguran]` \ntre el [i orice posibil urm`ritor, Annie nu \n]elesese
ce \ncercase s`-i spun` [i continuase s` ]ipe [i s`-l loveasc`.
Era ca [i cum Annie nu avea \ncredere \n el [i-[i imagina c`
vrea s`-i fac` r`u, se amuz` ab`tut Billy Joe. Toat` ziua o
c`l`uzise prin pustietate, spre sanctuarul pe care-l pl`nuise
pentru ea [i Annie refuzase s`-i asculte sau s`-i cread`
explica]iile. |ncercase de dou` ori s` scape de el [i, con[tient
c` oamenii de la ferm` erau pe urmele lor, Billy Joe trebuise
s-o umileasc` [i s`-i lege mâinile. Fata plânsese aproape
continuu, spusese c` are dureri [i f`cuser` foarte multe opriri
inutile ca s`-i aduc` ap` [i, pe cât posibil, s-o lase s` se
odihneasc`.
Rezultatul fusese acela c` noaptea se l`sase \nainte s` fi
acoperit distan]a pe care [i-o propusese \n primele
dou`sprezece ore, iar domni[oara Annie, posomorât` [i lipsit`
146 ALEXANDRA STUART

de orice tragere de inim`, refuzase s` mai mearg` pe

\ntuneric. Billy Joe [tia c` erau pu]ine [anse s` fie descoperi]i
noaptea, dar dup` aceea, pe zi, va fi nevoie de toat` viclenia
lui de aborigen ca s`-i induc` \n eroare pe cei care-i urm`reau.
{i domni[oara Annie, \n ciuda rug`min]ilor lui pline de
umilin]`, refuzase s`-l ajute sau s`-i promit` c` va r`mâne la
tab`r` cât timp se ducea el s` acopere urmele. Nu vrusese s-o
mai lege, dar pe de alt` parte, n-o putuse l`sa singur`. Privind-o
acum, se \ntreb` dac` realmente dormea sau doar se pref`cea,
ca s`-l p`c`leasc`.
Auzise de mult zgomotele unui c`l`re] care se apropia [i
asta-l pusese \n alert`, dar nu \ndr`znise s`-[i lase pre]ioasa
\nc`rc`tur` ca s` investigheze. Acum, când auzi din nou
copitele, se hot`r\ s` se duc` s` vad` ce se \ntâmplase, [i o va
lua [i pe Annie cu el.
– Dac` interpretase corect sunetele, c`l`re]ul c`zuse sau
fusese aruncat de pe cal. Era esen]ial s` afle cine era c`l`re]ul
[i dac` era r`nit sau nu. Billy Joe nu le vroia r`ul nici unuia din
urm`ritorii s`i, cu excep]ia unuia – [i dac` acela era c`l`re]ul
pe care-l auzise, atunci nu avea sens s` mai continue c`l`toria.
Se va putea \ntoarce cu domni[oara Annie la casa tat`lui ei, a[a
cum \l implorase de mai multe ori, [i din punctul lui de
vedere, acela va fi sfâr[itul \ntregii t`r`[enii. Se va \ntoarce la
munca lui; domni[oara Annie se va instala \n casa de care
apar]inea [i el va lucra pentru ea, a[a cum f`cuse pentru tat`l
ei… Billy Joe suspin`. O atinse cu blânde]e pe bra].
– Domni[oar` Annie… treze[te-te, te rog! Domni[oar`
Annie, trebuie s` te treze[ti!
Fata deschise ochii. La \nceput ame]it` de somn, se zgâi
perplex` la el. Apoi \[i aminti [i teama [i ne\ncrederea revenir`
\n ochii ei.
DOCTORI}A 147

– Las`-m` \n pace… pleac` [i las`-m`! sunt obosit`, nu

\n]elegi… sunt bolnav` [i obosit`. Spre exasperarea lui Billy
Joe, se scutur` de parc` atingerea lui ar fi \ntinat-o. S` nu te
mai apropii de mine [i s` nu mai pui mâna pe mine!
– Domni[oar` Annie, nu v` fac nici un r`u…
– Mi-ai f`cut deja r`u! protest`, indignat`. M-ai legat [i m-ai
for]at s` c`l`resc ore \n [ir, f`r` odihn`. M-ai ]inut prizonier`
aici, f`r` mâncare, [i acum nu m` la[i nici s` dorm. Dac` ar fi
tr`it tata, te-ar fi ucis pentru asta, Billy Joe. Dac` ar fi fost \n
via]`, n-ai fi \ndr`znit niciodat` s` te atingi de mine!
Uria[ul v`zu c` era inutil s` \ncerce s-o conving` de bunele
lui inten]ii. |ncercase f`r` succes, toat` ziua. Dac` Annie nu
vedea pericolul de care o salvase, atunci era inutil s`-i repete
argumentele pe care i le mai adusese, \n speran]a c-o va face
s` \n]eleag`. Se ridic` \n picioare [i ar`t` spre chei.
– Vino, domni[oar` Annie!
– Acolo sus? Oh, nu. Nu pot. |]i spun, vreau s` dorm. Du-te
singur. Annie vru s` se \ntind` la loc.
– Nu, scutur` din cap Billy joe. Vii cu mine, domni[oar`
Annie. Cineva a c`l`rit toat` noaptea pe urmele noastre. Cred
c` l-a aruncat calul.
|i trezise interesul. Annie \ntreb` repede, cu ochii plini de
speran]`:
– Cine e?
– Poate c` e domnul Barton, domni[oar` Annie.
– Domnul Barton? Repede – trebuie s` mergem la el…
poate c` s-a r`nit.
Billy Joe o urm`ri trist cum se lupt` s` se ridice \n picioare.
Dar nu spuse nimic, doar \i oferi mâna [i ea oprinse, f`r`
obiec]ii. Se c`]`rar` \mpreun` pe stânci; Annie era
148 ALEXANDRA STUART

ner`bd`toare s`-[i \ntâmpine salvatorul, iar Billy Joe era la fel

de ner`bd`tor s` g`seasc` dovada c`derii lui.
Annie \l v`zu prima [i ]ip`tul ei de team` amestecat` cu
dezam`gire rupse t`cerea.
– Oh… oh, e mort! Billy Joe, f` ceva – ajut`-l… trebuie
s`-l aju]i, pentru Dumnezeu! D`du drumul mâinii indigenului
[i alerg` singur` \nainte, aruncându-se \n genunchi lâng`
trupul inert al lui Phil.
Billy Joe o privi, \ncercând o senza]ie s`lbatic` de triumf.
Blestemul oamenilor lui, de care-i povestiser` tat`l [i bunicul
lui, \[i f`cuse efectul. {arpele din Vis venise, r`spunzând
chem`rii lui, [i f`cuse dreptate \n cazul albului care-[i \nc`lcase
promisiunea. Marele domn Barton z`cea r`stignit pe iarba
t`ioas`, cu fa]a la p`mânt [i neclintit, [i nici m`car plânsetele
frenetice ale lui Annie nu-l puteau trezi din lungul somn ultim.
– Billy Joe… Domni[oara Annie se uita la el; din cauza
nenorocirii, uitase de toat` ostilitatea. Te rog, trebuie s`-l
aju]i… \nc` respir` [i pot s`-i simt pulsul. Poate c` mai are o
[ans`, dac`-l ducem la doctor. Sau dac` ai putea aduce
doctorul aici…
– Nu, domni[oar` Annie. Billy Joe vorbea calm [i cu
hot`râre.
– Nu? Ai \nnebunit de tot? Mai \ntâi m` r`pe[ti [i apoi
refuzi s`-l aju]i pe domnul Barton… ce se \ntâmpl` cu tine,
Billy Joe?
– Acum, mergem acas`, domni[oar` Annie – acum,
imediat, promise aborigenul.
– Dar cum r`mâne cu domnul Barton? Doar n-o s`-l la[i
aici, nu? Vocea ei era plin` de oroare. O s` moar` sigur dac`-l
la[i aici, Billy Joe.
DOCTORI}A 149

– O s` moar` indiferent ce fac, domni[oar` Annie.

|l privi nedumerit` [i suspicioas`.
– Ce vrei s` spui? I-ai \ntins o curs` – asta ai f`cut?
– Nu, domni[oar` Anie. Dar noaptea trecut`, când l-am
v`zut cu tine, i-am f`cut farmece. {arpele din vis l-a prins
acum, a[a c` nici unul din noi nu mai poate face nimic acum.
Nici tu, nici eu, nici doctori]a. O s` moar`, asta e sigur.
Annie se ridic` foarte lent. |l \nfrunt` f`r` team` [i furia ei
avu o demnitate pe care n-o mai avusese niciodat` \nainte. Lui
Billy Joe \i aiminti de tat`l ei [i curajul \i pieri \n fa]a
dispre]ului glacial din ochii ei. Aceasta era o nou` Annie, pe
care n-o mai v`zuse niciodat`, o fat` care aducea cu Snow de
acum câ]iva ani, când el \nsu[i fusese un copil. Fata \i vorbi cu
voce joas` despre educa]ia primit` la Misiune [i de credin]a pe
care o adoptase, de Dumnezeul pe care-l servea.
– Crezi \n supersti]ia aceea absurd` cu {arpele din Vis,
tu… un cre[tin? Cum po]i s` crezi, Billy Joe? Dumnezeu
\nseamn` iubire. Nu ne las` s` blestem`m un seam`n ca s`
moar` – nu avem nici un drept s` ne judec`m unii pe al]ii.
Dintr-o dat`, Billy Joe f`cu un gest spre b`rbatul de la
picioarele lui.
– Domnul Barton e pe moarte, nu-i a[a? {i nu l-am atins,
domni[oar` Annie.
– Dac` e pe moarte, nu e din cauza {arpelui t`u din Vis. E
din cauz` c` a c`zut de pe cal. {i Charlie mi-a spus c` era
bolnav asear`, când a venit acas`. A spus c` domnul Barton a
avut un accident de ma[in`.
– Dar, domni[oar` Annie…
– Uit`-te singur… când a c`zut, s-a lovit cu capul de piatra
aceea. Sângereaz`, nu vezi? Dac` moare, va fi vina ta, pentru
c` n-ai vrut s`-l aju]i.
150 ALEXANDRA STUART

– Nu, eu i-am f`cut farmece, eu…

– De ce i-ai f`cut farmece? Ce ]i-a f`cut?
– }i-am spus, domni[oar` Annie… ]i-am spus, l-am v`zut
asear` cu tine. I-a promis domnului Gyler c` o s` aib` grij` de
tine. Dar ce a f`cut asear`…
Annie \l \ntrerupse din nou. Obrajii umfla]i [i mânji]i cu
noroi \i ardeau, dar \i spuse adev`rul, cu cuvinte pe \n]elesul
lui, f`r` s` se cru]e cu nimic [i v`zu cum ochii lui se m`resc de
uimire.
– Vrei s` spui c`… ai fost tu, domni[oar` Annie… Billy Joe
nu mai putu continua.
– Da, m`rturisi ea. Vroiam s` se \nsoare cu mine, \n]elegi?
E bogat [i are atât de multe – proprietatea, casa aceea
minunat`, un nume pe care toat` lumea \l respect`. Sunt atât
de s`tul` de s`r`cie! Trebuie s` m` duc \n America, s` m`
operez la coloan`…
Vorbea mai mult pentru ea decât pentru Billy Joe [i
aborigenul \i \ntoarse spatele, nemaivrând s-o aud`. Vocea ei
\l urm`ri \n timp ce \ngenunche lâng` Phil, dar acum n-o mai
auzea – nu-[i f`cea griji decât pentru r`nit. Omul pe care
vrusese s`-l ucid`… din]ii i se \ncle[tar` fioro[i peste buza de
jos. |n ciuda a ce-i spusese Annie despre credin]a lui, \nc` nu
era prea convins c` {arpele din Vis nu r`spunsese chem`rii lui.
– Domnule Barton… m` auzi]i?
Pe nea[teptate, Phil deschise ochii; erau injecta]i [i
pupilele erau dilatate, dar nu erau ochii unui muribund,
recunoscu u[urat Billy Joe. {arpele din Vis, dac` fusese
vreodat` acolo, acum disp`ruse. Phil spuse, ner`bd`tor:
– Naiba s` te ia, Billy Joe! Ajut`-m`, ce stai? Am febr` [i
n-am putere deloc.
DOCTORI}A 151

– Desigur, domnule Barton. Billy Joe \l ajut` s` se ridice \n

pozi]ia a[ezat. M` duc s` aduc caii [i pu]in` ap`, ca s` cur`]`m
t`ietura de la cap. V` duc \napoi, nu v` face]i griji.
Spera ca m`car pentru moment, Phil s` fi uitat de ce se afla
acolo, cu fiica [efului s`u, [i urm`rirea de mai devreme. Va fi
mai u[or dac` nu-[i amintea, cel pu]in pân` vor ajunge la
ferm`. Apoi, nu va mai conta atât. Va primi pedeapsa pe care
o domnul Barton o va g`si de cuviin]` [i se va \ntoarce la
slujba lui – chiar dac` \nsemna s` lucreze \n subordinea
domnului Standish. C`ci, pân` la urm`, tot pentru
domni[oara Annie lucra. Ea nu putea s` nu fie a[a cum era…
crescuse departe de cas`, f`r` o mam` care s` \ngrijeasc` de
ea, [i cu un handicap; ura c` era s`rac`. Conduita ei \nc` \l
scotea din min]i, dar era femeie, \[i spuse, nu b`rbat. Femeile
erau fiin]e slabe [i neputincioase, care trebuie p`zite [i prote-
jate. |ntr-o zi, \[i va g`si un b`rbat al ei, care s-o p`zeasc` [i
s-o protejeze… Billy Joe fugi la tab`r`, cu spiritul \nviorat.
|ntr-o zi, poate c` va fi chiar domnul Standish…
Totul va fi bine, era sigur, [i ad`ug` cu voce tare
„Dumnezeu e mare“, a[a cum fusese \nv`]at s` spun` la
Misiune. |[i umplu cu ap` p`l`ria de v`car [i se duse s`
dezlege caii, fluierând vesel.
Civiliza]ia \l acaparase \nc` o dat`. Spiritele str`mo[ilor lui
dormeau \n dealuri, [tia, dar vocile lor erau mute [i nu-l mai
chemau. Conduse caii obosi]i \napoi la Annie [i la Phil.
Când ajunse, domnul Barton \i zâmbi [i-i mul]umi.
Domni[oara Annie lu` apa [i-[i duse un deget la buze.
Aborigenul \i zâmbi cu sfial`. Nici unul nu vorbi, dar se
\n]eleser`.
 Capitolul 11

La finalul celor cinci ore de c`l`rie, Margaret era aproape

de limit`. Charlie c`l`rea \n fa]a ei, nedând semne de oboseal`
[i flec`rind \ncontinuu, lucru care, \n condi]ii normale, ar fi
amuzat-o copios.
Nu \ncetiniser` deloc. Luna ie[i din spatele unui nor [i
Charlie zâmbi [i i-o ar`t`.
– Poate acum o s` vedem pe unde mergem. E[ti bine,
doctore? Te descurci?
Nevrând s` recunoasc` adev`rul, Margaret \ncuviin]` din
cap, strângând din buze.
– M` descurc.
– Ar trebui s`-i d`m curând de urm`, o \ncuraj` b`trânul.
}ine-o tot a[a… te descurci bine.
|i spuse tot ce [tia despre dispari]ia lui Annie, adic` nu prea
multe. Absen]a ei fusese descoperit` la ora micului dejun, iar
a lui Billy Joe câteva ore mai devreme, dar nimeni nu f`cuse
leg`tura \ntre ele pân` când cineva de la grani]ele propriet`]ii
nu anun]ase c`-i v`zuse, amândoi c`lare pe acela[i cal,
DOCTORI}A 153

\ndreptându-se spre nord-est. Fuseser` la dep`rtare [i abia

dac`-i v`zuse, a[a c` informa]ia lui nu fusese de prea mare
ajutor. Dar \l ridicase din pat pe Phil, ca s` organizeze o echip`
de c`utare [i cauzase mai multe telefoane lui Kevin Standish,
\n slaba speran]` c` Billy Joe s-ar putea decide s` se \ndrepte
spre proprietatea Gyler. Kevin organizase [i el c`ut`ri,
acoperind zona \n care cele dou` propriet`]i se \nvecinau.
– Atunci, sunt [anse mari s`-i g`sim? \ntrebase cu inocen]`
Margaret [i nu fu preg`tit` pentru r`spunsul sumbru al lui
Charlie.
Acum, dup` ce acoperiser` o zon` imens`, era preg`tit` s`
recunoasc`: b`trânul avusese dreptate s` fie pesimist. Nu
v`zuser` nici ]ipenie de om \n c`l`toria de cinci ore [i \ncepea
s` se \ntrebe dac`, \n ciuda cuno[tin]elor lui despre regiunile
periferice [i a vederii lui bune, va putea s-o duc` la Phil, cu
atât mai pu]in s`-i g`seasc` pe Annie [i pe Billy Joe. Dar ea era
recunosc`toare, oricum, c` venise… m`car atât putea face, ca
s` se revan[eze fa]` de Phil. Charlie fusese ciudat de evaziv [i
necomunicativ \n privin]a febrei de care suferea, dar din
pu]inul pe care i-l spusese, era evident c` probabil avea urgent
nevoie de \ngrijiri medicale. De-ndat` ce-l g`seau, i le va putea
oferi…
Sau nu? |l vor g`si vreodat`, \n s`lb`ticia aceea? O vor g`si
pe Annie la timp ca s` poat` profita de minunata [ans` pe care
i-o oferise doctorul Meyer? Doctorul Friedman nu va sta decât
câteva zile \n Australia… dac` pleca [i se \ntorcea \n State
\nainte ca Annie s` fie g`sit`, va fi o mare dezam`gire pentru
ea. Probabil c` nu va mai avea niciodat` o astfel de [ans`. Phil
spusese c`-i va pl`ti c`l`toria \n America, dar Margaret [tia
cum era cu a[tept`rile \ndelungate ale pacien]ilor pentru
154 ALEXANDRA STUART

tratamente. Oamenii a[teptau ani de-a rândul s` fie interna]i

\ntr-un spital cum era clinica Mayo, iar cazul lui Annie nu va
avea prioritate, pe baza st`rii critice. |n afar` de asta…
|n fa]a ei, Charlie opri. Ar`t` dou` siluete \nghesuite,
ghemuite lâng` cenu[a stins` a unui foc, [i-i zâmbi.
– Cei doi urm`ritori ai domnului Barton! Uit`-te la ei –
dorm du[i! Dac` idio]ii `[tia l-au l`sat s` continue singur, \n
starea \n care e, jur c`-i jupoi de vii! Hei! ridic` el vocea,
\ntr-un strig`t asurzitor. Scularea! Haide]i, \n picioare!
Cei doi fermieri de culoare se ridicar` pe dibuite. Venir` cu
demnitate lâng` Charlie [i, recunosc`toare pentru popas,
Margaret opri [i ea. Nu putea s` urm`reasc` ce spuneau [i
f`cu \ncerc`ri disperate s` nu i se \nchid` ochii, ascultând
vocile lor groase [i cea ascu]it` a lui Charlie. Calul ei \ncepu
s` pasc`, obosit.
{i atunci, brusc [i pe nesim]ite, de parc` ar fi fost fantome,
din umbra tufi[urilor din spate ap`ru un grup. Margaret \i
v`zu prima [i-l trase pe Charlie de mânec`.
– Uite! Charlie, nu sunt ei? E domnul Barton, cu Annie [i
Billy Joe… ei trebuie s` fie!
– Chiar ei sunt, doctore. {i domnul Barton e \n via]`. |[i
mân` calul la pas [i Margaret \l urm`. Ajungându-l din urm`,
\l \ntreb` pe ner`suflate:
– Charlie, ce-ai vrut s` spui cu „domnul Barton e \n via]`“?
Nu te a[teptai?
– Când cuiva i se fac farmece, nu po]i fi sigur. Eu unul nu
cred \n vr`jile astea blestemate despre care vorbesc aborigenii,
dar… s` spunem c` m` bucur s` v`d c` \nc` st` \n [a [i s-o
l`s`m a[a, hm? Am vrut s` vii cu mine tocmai pentru c` mi-era
team` de ce vom g`si.
DOCTORI}A 155

– Nu \n]eleg, \ncepu Margaret. Eu…

– Nici nu e important s` \n]elegi, doctore. Important e c`
e[ti aici, când domnul Barton are nevoie de tine. Cred c` are
nevoie de tine mai mult decât a avut vreodat` vreun b`rbat de
vreo femeie – [i [tiu eu ce vorbesc. Am stat cu el dou` ore de
diminea]`, când delira [i nu-[i putea ]ine gura. La \nceput,
mi-a spus c` nu trebuie, sub nici o form`, s` te chem, dar
ce-a urmat, a fost cu totul altceva! Se \ntoarse \n [a ca s` se
uite la Margaret, cu ochii alba[tri str`lucind de o emo]ie pe
care nu \ncerc` deloc s` i-o ascund`. Venind din partea mea,
domni[oar`, poate c-o s` sune pu]in cam ciudat, din moment
ce am fost dintotdeauna de p`rere c` Barton's Creek o duce
mai bine f`r` nici o femeie care s` \ncurce lucrurile… Dar
cred c`, \n cazul t`u, va trebui s` fac o excep]ie. Cred c` e[ti
singura femeie care nu va \ncurca lucrurile, [tii asta? A[adar,
ce p`rere ai, \nainte s`-i prindem din urm`?
– Vrei s` spui c`…
– Ia te uit`, domni[oar` Margaret! explod` Charlie. N-am
fost destul de explicit? C`s`tore[te-te cu el, desigur… [i nu
mai pierde timpul. Aceast` Annie Gyler e o pacoste, dar \nc`
nu i-a f`cut nici un r`u. Doar nu-i da ocazia, asta-i tot.
– Nu, \l asigur` Margaret. N-o s` i-o dau, Charlie.
– Bravo ]ie, spuse Charlie, cu c`ldur`. Se aplec` [i o prinse
de bra]. Domnul Barton e un b`rbat bun, po]i s` m` crezi pe
cuvânt. |l cunosc de când era \n scutece; tat`l lui a fost un om
cinstit, ca [i el. N-o s` gre[e[ti c`s`torindu-se cu Phil Barton.
Hei… O fix` ner`bd`tor cu privirea. Te-a cerut \n c`s`torie,
nu-i a[a?
– Ei bine, a pomenit despre asta, dar…
Charlie zâmbi cu gura pân` la urechi.
156 ALEXANDRA STUART

– Atunci, e \n regul`, nu-i a[a? vino, domni[oar` Margaret

– pariez c` ajung la el \naintea ta!
Margaret \l \ntrecu de departe. C`lare pe calul lui Billy Joe,
Phil ar`ta obosit [i bolnav [i era evident c` f`cea eforturi mari
s` se ]in` \n [a, dar se lumin` la fa]` când o v`zu [i [oapta lui
abia auzit` „Margaret!“ fu toat` \ntâmpinarea de care avea
nevoie. Ochii lui \i spuneau restul.
Margaret \l f`cu s` descalece [i-l pans` la cap, sub privirile
ru[inate ale lui Billy Joe.
Pe drum spre cas`, Margaret \i spuse lui Annie vestea
despre vizita doctorului Friedman la Brisbane [i fata spuse, cu
nea[teptat` docilitate:
– M` duc… dac` m` las` Phil. Mi-ar pl`cea s` merg,
desigur… e o [ans` minunat`, nu-i a[a, [i n-o s` coste a[a de
mult ca \n cazul \n care ar trebui s` plec \n America. Poate voi
putea s` pl`tesc singur`.
– |n locul t`u, nu mi-a[ face griji \n privin]a asta, Annie, o
sf`tui cu blânde]e Margaret. Phil vrea s` te operezi – mi-a spus
asta chiar [i când credea c` trebuie s` te duci \n State. Nu
exist` nici o garan]ie absolut` c` te vei vindeca, dup` cum
sunt sigur` c` doctorul Meyer ]i-a explicat când ]i-a propus
prima dat`. Dar doctorul Fridman e un mare specialist \n
afec]iuni ale nervilor de genul celei pe care o ai, [i dac` cineva
te poate ajuta, el e acela, a[a c` eu cred c` merit` s` \ncerci,
nu? Indiferent cine pl`te[te, [i chiar dac` va \nsemna s` r`mâi
o perioad` lung` \n spital.
– Nu m` deranjeaz` s` stau \n spital, sunt obi[nuit`, spuse
Annie. Dar mi-ar pl`cea s` pl`tesc eu, doctore Ferguson. Pân`
la urm`, nu sunt s`rac` lipit` – am proprietatea tat`lui meu.
Billy Joe crede c` el [i Kevin ar putea-o face s` scoat` profit.
DOCTORI}A 157

Poate chiar i-o voi \nchiria lui Kevin [i-l voi l`sa s-o
administreze un an, cât timp Billy Joe are grij` de cai. Nu
vreau s`-i vând. Ochii \i erau pleca]i, evitând privirea
Margaretei. Au fost ai tat`lui meu [i ]inea foarte mult la ei.
Desigur, va trebui s` vorbesc mai \ntâi cu Kevin, dar…
– Vei putea s` vorbe[ti acum cu el, \i spuse Margaret,
recunoscând p`rul ro[cat al c`l`re]ului care venea \n galop
spre ei. E el, nu?
– Da, a[a cred, \ncuviin]` Annie. Suspin`, cu buzele
contorsionate de durere. O s` am destul timp s` vorbesc cu el,
nu? Mai avem ore bune de mers pân` s` ajungem, [i nu [tiu
dac` voi rezista, pentru c` m` dor toate. {i sunt atât de
obosit`, \ncât… \mi vine s` plâng.
– La fel [i Phil, spuse Margaret, uitându-se la el. Cred c` va
trebui s`-mi impun autoritatea de medic [i s`-l silesc s` facem
un popas, altfel va trebui s` g`sim o cale s` v` tract`m pe
amândoi.
Salvarea lor fu Kevin. Adusese o camionet` veche de la
ferm`, pe care o l`sase la câ]iva kilometri de locul unde se
aflau.
– Merge greu, dar cred c` pacien]ii t`i o vor prefera
c`l`ritului. Doctore… propun s` mergi cu ei. {tiu c` ]i-ai f`cut
datoria [i c` ai fost o adev`rat` „doctori]` c`lare“, dar pun
pariu c` [i tu e[ti extenuat`. |n afar` de asta, Phil va fi acolo,
nu? Ochii lui \i \ntâlnir` pe ai ei, zâmbitori [i \ntreb`tori, [i
când Margaret \ncuviin]` din cap, zâmbetul lui deveni [i mai
larg. Atunci, presupun c` nu prea mai am ce face, decât s` m`
retrag [i s` te las \n grija \nving`torului. Se spune c` cel mai
bun câ[tig`, nu? {i \n cazul `sta, a[ spune c` e adev`rat. |i
\ntinse mâna. Felicit`ri!
158 ALEXANDRA STUART

– M` bucur c` spui asta, [i … mul]umesc. Margaret \i

strânse mâna. Dar de unde ai [tiut?
Kevin râse.
– Charlie mi-a vândut pontul. De fapt, a f`cut mai mult
decât atât – m-a sunat \nainte s` plec \n c`ut`ri [i mi-a spus c`
trebuie s` te aduc aici, cu orice pre]. Am \ncercat, numai
Dumnezeu [tie. Prima dat` când te-am sunat, erai plecat` [i
apoi mi s-a defectat telefonul. Am \ncercat din nou când m-am
\ntors [i Martha mi-a spus c` e[ti aici. A[adar, asta e, Margaret.
Pân` când moartea v` va desp`r]i?
– Sper, confirm` Margaret. Oh, Kevin, nici nu [tii cât
sper!
– Ei bine, spuse Kevin, ar`tând spre camioneta p`r`ginit`.
Uite ma[ina. Nu va mai trece mult pân` ajungem acas`.

***

|ntr-adev`r, abia câteva ore mai târziu, Phil \i repet` cererea

\n c`s`torie. Era \n pat, sprijinit de perne, [i Margaret tocmai
\i verifica pulsul, când o lu` de mân` [i o trase mai aproape.
– Margaret, iubirea mea, nu te pot l`sa s` pleci… pur [i
simplu nu pot.
– Nu vreau s` m` la[i s` plec, Phil, tremur` ea. Niciodat`.
O strânse la pieptul lui, uitându-se cu tandre]e la ea.
– Vrei s` spui c`, pân` la urm`, r`spunsul nu trebuie
neap`rat s` fie nu, iubito?
Margare scutur` din cap [i-i spuse simplu:
– Vezi tu, Phil,… te iubesc.
– Slav` Domnului! Oh, slav` Domnului! O s`rut`.
Margaret, când te c`s`tore[ti cu mine?
DOCTORI}A 159

– Mi-ar pl`cea s` spun pe loc, m`rturisi ea. Dar trebuie s`

spun atunci când doctorul Bayliss va putea s`-mi g`seasc` un
\nlocuitor, iubitule. Va fi de-ajuns de curând?
– Nu. Dar va trebui s` ne mul]umim, de[i nu vreau s` mai
a[tept nici o zi. Oh, Margaret, te iubesc atât de mult… m`
\ntreb dac` vei [ti vreodat` cât de mult.
– |ncep s` \nv`], Phil.
– Foarte bine. Bra]ele lui se strânser` [i mai tare \n jurul ei.
Voi fi cel mai pasionat profesor al t`u, promise \n [oapt`, a[a
cum acum sunt cel mai recunosc`tor pacient, doctore. Când
crezi c` voi putea s` nu-]i mai fiu pacient [i s`-mi \ncep noul rol?
Margaret \l privi cu seriozitate ironic`.
– Când temperatura \]i revine la normal. M` tem c` nu mai
devreme.
– Dar pân` atunci, o s` m` vizitezi zilnic?
– Desigur, iubitule.
– {i cu asta va trebui s` m` mul]umesc, momentan, spuse
Phil fericit. Dar ce zici, s` exers`m acum o lec]ie? O s`rut`
pasional. Vom merge curând la Brisbane, s` lu`m inelul acela,
nu-i a[a? {i cât timp suntem acolo, poate o vizit`m [i pe
micu]a Annie, la spital… Crezi c-o s` se fac` bine?
– Da, \l asigur` Margaret. A[a cred, Phil.
Phil o strânse la piept [i se sim]i \mp`cat.

Sfâr[it