REPUBLICA.

PARTEA A III-A 315

"Ei, şi nu crezi că dacă omul acesta şi-ar aminti

de prima sa locuinţă, de înţelepciunea de acolo, •ca şi
de părtaşii săi la l a nţuri , el s-ar socoti pe sine fericit
de pe urma schimbării, iar de ceilalţi i-ar fi milă ? "
" Cu totul. "
, . Iar dacă l a ei a r exista laude şi cinstiri şi s -ar da
răsplată celui mai ager în a vedea umbrele ce trec
alături şi care îşi aminteşte cel mai bine cele ce, de
obicei, se preced, se succed, sau trec laolaltă, şi care,
în temeiul acestor obs e r vaţii , ar putea cel mai bine
să prezică254 ce urmează în viitor să se mai întîmple, d
ţi se pare oare că o mu l nostru ar putea să poftească
răsplăţile acelea şi să-i in Y i die z e pe cei onoraţi la ei
şi aflaţi la putere ? Sau ar si mţi ce spune Homer,
voind nespus mai degrabă argat să fie pe pămînt la
cineva neînsemnat, sărman şi fără de stare255, con­
simtind să pată orisice mai degrabă decît să aibă
p ăr�rile de a c o lo şi să trăiască în acel chip ? "
, .Aşa cred - zise el. Ar voi s ă păţească orice e
mai curînd dec ît s ă trăiască în a c el chip . "
. . �'[ai gîndeşte-te şi la următorul aspect : dacă,
iar ăşi, acel o m , coborînd, s-ar a şe za în acelaşi scau n
de u:!lde a plecat , o a r e nu ar avea ochii plini de întu­
neci me, sosind deodată dinsp r e lumea însorită ? "
, . Ba da" - zise .
, .Iar dacă el ar trebui din no u ca , interpretînd
umbrele a c ele a , să se ia la î nt r ec ere cu oamenii ce
au rămas totdeauna legaţi şi dacă ar trebui s-o facă
chiar în clipa c în d nu vede bine, înainte de a-şi
Qbişnui ochii, iar dacă acest timp cerut de reobişnuire 517 a

nu ar fi cu totul scurt, oare nu ar da el prilej de rîs ?

Şi nu s-ar spune despre el că, după ce s-a urcat, a
revenit cu vederea coruptă şi că, deci, nici nu merită
să încerci a sui ? Iar pe cel ce încearcă să-i dezlege şi
-să-i conducă pe drum în sus, în caz că ei ar putea să
pună mîinile pe el şi să-1 ucidă, oare nu 1-ar ucide ? " 256 .
" Ba chiar aşa . "
. ,Iată, dragă Glaucon, - a m spus eu - ima­
ginea care trebuie, în întregime pusă în legătură cu
cele zise mai înainte : domeniul deschis vederii e b
asemănător cu locuinţa-închisoare, lumina focului di n
ea - cu puterea soarelui . Iar dacă ai socoti urcuşul
 316 PLATON

�,i ccu'Lemplarea lumii de sus ca reprezentînd sui şul

.,, 1 f1etu; ui către locul inteligibilului, ai înţelege bine
, · r: e a c e e u nădăj duiam să spun, de vreme ce aşa ceva

a dorit să asculţi . Dacă nădej dea aceasta e îndrept ă­

ţit�� , Zeul o stie257•
· ) : )iniil e �ele însă ac('stea sînt, anume dt în d(l me-
c n: ul nteligibil ului, mai presus de toate este ideea Bi ne­

lui , că ea este aneYoie de văzut, dar că, od a t ă vă­

zută, ea trebuie concepută c a fiind pricina pentru tot
ce-i drept şi frumos ; ea zămisleşte în dom eniu l vizi­
bil lumina şi pe domnul acesteia , iar în domeniul
inteligibil, chiar ea domneşte, pro ducînd ad(Tăr şi
int elect ; si imăsi cred că cel ce voieste ' să facă ceva
cugetat î� viaţ � privat ă sau în cea publică, trebuie
s-o contemple . "
" Sînt d e aceeaşi părere - spuse e l - în felul
în care pot . "
"Atunci fii d e acord ş i c u lucrul c e urmeaz ă şi n u
t e mira că cei care ::>.jung aici n u vor să s e îndeletni­
cească cu afacerile omeneşti, ci, mereu , sufletele lor
cat ă în su s, fapt firesc dac ă aceasta se întîmpl ă du-
d pă chipul imrrt,ri. nii înfăţişate mai înaint e . "
" E firesc . ' ·
, . Dar crezi c ă e d e mirare, dacă cineva, sosind de
la cont emplarea divinului la cea a lucrurilor omeneşti ,
se po artă cum nu trebuie şi Sl' face de ds, avîn d
vederea încă slab ă ? Ţi se pare de mirare că, înainte
de a se obişnui îndestulător cu bezna din lumea de aici,
este silit, pe la tribun a l sau pe aiurea , să se confrunte
cu umbrele drept ăţ1i , sau cu statuile de la care provin
umbrele şi să se i ;.. la întrecere cu alţii în legătură cu
e:acest subiect şi în felul în care sînt înţelese toate
acestea de către oameni ce n-au văz1.:t niciodată
drqJtatea însăşi ? "
, . Xu este deloc d e mirare . "
64. 8 a " Dar dac ă lumea 2 r n·vea minte , şi -ar aminti că
exist ă două feluri de slăbire a vederii, r-rovenind de
la dou ă feluri de pricini : o dat ă a celo:- c e vin de la
lumin ă la întuneric, apoi, ale ecler ce ,-in de la întu­
neric la lumină. Ar putea atunci gîn di că acelaşi
lucru se p etrece şi cu sufletu l , atunci cînd 1-ar vedea
tulburat şi incapabil să Ya.dă ceva ;t n-ar trebui să
 R EPUBLI CA. PARTE.'\. :\ l l ! - /\

rîdă necugetat, ci s-ar cădea să cerceteze dacii nu

cumva , venin d sufletul de la o viaţă m ai luminoasă,
nu e pătruns de întuneric datorit ă neobişnuinţei ;
sau dacă, dimpotrivă, sosind de la mai mult ă neşti ­
inţă înspre o viaţă mai luminoasă, nu s-a umplut de
o mai mare strălucir e . Astfel, pe cel dintii 1-ar socoti
fericit pentru ceea ce i s-a întîmplat şi pentru ceea ce a b
trăit , în timp ce pe celălalt 1-ar socoti vrednic de mil ă.
Iar dacă totuşi ar voi să rîdă de acesta din urmă, ar
fi mai puţin ridicol să rîdă de el , decît de cel care
soseşte de sus , de la lumin ă . "
" Fo arte corect ceea ce spui . "
"Aşa c eva trebuie s ă c uget ăm despre aceste su ­
flet e , dac ă ideile noastre sînt adevărat e . Si să nu
socotim c ă educaţia este ceea ce unii pretind că ea
este : într -adevăr, ei sustin că pot aseza stiinta într-un
' ' '
suflet în care ea nu se a fl a , ca şi cînd ar da vedere c
ochilor orbi " 25 8.
"Da, ei sustin asa c e v a . "
" Discuţia n'o astr� arat ă însă - am Epus eu -

c ă, dup ă cum ochiul nu e în stare să se înt oarc ă s p re

str ăln cir e dinspre întun eric, decît laolâlt ă cu întreg
corpu l , la fel aceast ă capacitate prezent ă în sufletu l
fiecăruia, ca şi organul prin care fiecare cunoa şte,
trebui e să se răsuceasc ă împreună cu întreg sufletu l
dinspre t ărîmul devenirii , pînă ce ar ajunge să priveas­
că la ceea-ce-este şi la măreaţa lui str ălucire . Binele
pe aceasta o ntnni m, nu ?"259. d
"Da . "
"Iată deci arta <<răsucirii >> ! 2 6 0 Se pu n e problema
in ce fel s e va obţine transformarea cea mai rapidă şi
mai eficace a sufletului . Nu-i vorba de a-i sădi sim­
ţul «Văzului >>, ci de a-1 face să <<Vadă >> pe cel c e are
acest simţ, dar nu a fost crescut c u m trebuie şi nici
nu priveşte unde ar tr ebui . "

" Aşa se pare" - spuse.

" Celelalte aşa-zise virtuţi al e sufletului par să fie
cumva apropiate de virtu ţile trupului - de fapt ,
ele uu exist ă în el mai înainte, ci doar mai tîrzi u apar e
în obic eiuri şi în ocupaţii le o mu lui . Însă capacitatea
de a cugeta arc, mai degrabă decît orice altceva, p arte
de ceva divin, pare-se, ceva care face c a ea să nu -şi