312 PLATON

reprezintă principiile, iar cei ce c o nt e mp l ă sint siliţi s iS.

privească a j ut în du -se de inteligenţa analitică şi l i 1 1
de si mturi ; numai că, deoarece ei nu pri·vesc înăF<: ·ci
d la niveÎ ul principiului , ci p o rni nd de la «postul2.te ;>,
îţi a p a r ţie a nu di sp u n e de in t el e ctul pur, faţă în faţ.J.
cu acele r ea l i t ăţi , de şi acestea, fiind inteli gibile, se
află l a o l a l t ă cu principiul jlor j . :Nii se rare c ă t u
numeşti inteligenţ ă a na l iti c ă facultatea t,:eometdm
şi a alto r a asemenea lor şi nu i nt el e c t pur , aflîndu-st·
această inteli g en ţ ă ana li ti c ă într e o p i ni e şi intelect u l
"
pu r .
"Ai pre z en t at lucrurile în c hi pu l cel mai adecvat .
Mai socoteşte, în rap o r t cu cele patru divi ziuni , patru
refl ect ări în s ufl et , intelectul pur co r e s pu n d e divizi­
unii su p eri o ar e , i nt e l i ge n ţa analitică celei de-a dou;1. ,
e acordă cr edi n ţ a c e l ei d e - a t r ei a si r e p rez enta r e a ulti ­

mei si asează-le conform pr o po � ti ei amiutite250• În

fel u l În c�re particip ă la a dev ăr re � lit ăţil e asupra c ă :·o­
ra e l e s e în drea pt ă , în acelaşi fe l soco t e şte c ă şi acest e

refl ect ări i nteri oare au parte de certitudine . "

, . Înţeleg - zise - şi sîn t d e acord să l e aşc: în
fel u l în c ,n e spui " 2 51 _

514 a D. ( Cart ea a VII-a) ")'lai departe - am zis

a s e mui e şte firea n o ast r ă în privinţa educaţiei şi a lip-·
sei de e du ca ţie cu următoarea întîm p lare : i ată ma\
mu lţi oameni aflaţi într-o înc ăp ere sn bpămîntean ;:, ,
c a într-o p e şt er ă , al c ăr ei drum d e i ntrare d ă spre
l u m in ă , drum lung faţă d e /lungi m e a / i nt r e g u l ui pc-ş­
terii252. În această în c ăp ere ei se g ăse sc, încă di n co ; li -­
lăr i e , cu picioarele şi gru ma zu ri l e legat e , astfel încît
b trebui e să stea locului şi să pr i vească doar înab te.
f ără să poată să-şi rot easc ă capetele din pricina l e găt , t ­
rilor. Lumină le vine de sus şi de depart e , de la un fi Jc
a p rin s înapoia l o r ; iar între foc şi oamenii legaţi, e:;t c­
un drum aşezat mai su s , de-a lungul căru i a , i2.E 1,
e zidit un m i c perete, aşa cum este para vanul scann-­
t o r i lo r , pu s dinaintea celor ce priv esc , d e a sup r a cărui<t
îşi ara t ă e i scamatoriile . . . "
" Văd" - spuse el.
" . . . mai încearcă să vezi şi c ă , de-a lungul acestui
c p e r ete , nişte oameni poart ă f e l ur i t e obi ect e c a r e depă-
 TI EP C B LI C A . P ii,RT'"A A I I I - A 313

şesc în î n ăl ţ i me zidul, mai poartă ş i statui de o a :m.eni , 515 a

ca şi a lte făpturi de piatră sau lemn, lucrate în chipul

cel m ai divers . I ar dintre cei c ar e le poartă, u nii , cum e
şi firesc , scot su n et e , alţii păstrează t ăcerea . "
" Ciu dat ă imagine si ciudati sînt o a menii legati !"
'
" Sînt asemăn ători nouă _: am spus. C ăci crezi c ă
astfel de oameni au văzut, mai întîi, di n ei î n şişi , cît
şi din soţii lor , al tc e v a decît umbrele care cad, arun­
<..\ tte de foc , pe zi du l de d i nai nt e a lor ? "
. , Cum ar p u t e a vedea altceva - spuse el - dac ă
într�ga viaţă sînt sil i ţi să-şi ţină capetele nemiş- b
eate ? "
" Dar c e a r putea vedea din obiectele purtate ?
Oare nu to t acelaşi lucru ? "
" Bun, şi ? "
"Iar dadi. ei ar fi în s t ar e s ă stea de vorbă uni i cu
alţii, nu crezi c ă oamenii n o şt r i ar so coti că, numind
aceste u mbr e ; , pe ca re le văd, ei numesc re al i t at e a ? "
T
" N ec e sar .
" Şi ce-ar face dac ă zidul de di n ai nt e al închisorii
ar a vea u n eco u ? Cînd vr e u nu l dintre cei ce trec ar
e mite vreun s u n et , c r ezi c ă ei ar socoti emisi u n ea sune­
tulni i�cată fiind de altceva , în a f ar a umbrei ce le
trece pe dina.in te? "
" Pe Zeus , - răsp un se el - n u cr e d ! "
" În general, d ec i - a m spus e u - asemenea c
m.a1eni nu ar p utea lua drept adevăr decît umbrel e
1 ncrurilor . "
, .E c u totul obligatoriu . "
" Priveşte a c u m în c e fel a r p ute a f i d ez l e g a re a lor
din l anţuri şi vindecarea de lipsa lor de mi nte, dac ă
asa ceva le-ar sta în fi r e : atunci cînd vreunul dintre

ei' s-ar p o meni de zlegat şi silit, deodat ă , să se ri.clice,

să-şi roteasc ă gruma zul , să umble şi s ă privească
spre lumin�t , făcînd el t o a t e acestea, ar resimţi tot
felul de dureri , iar din pricina strălucirii focului n-ar
putea privi acele o bi ec t e , ale c ăro r umbre le văzus e
mai inai nte . C2 crezi că ar zice, da c ă cineva i-ar spune
că ceea ce \'ăzuse mai în a i nt e erau deşertăciuni , dar d
c ă acum se află mai aproape ele c ee a- c e - este şi că,
întors către ceea-ce-este în mai mare măsură, vede
mai co nform cu adevărul ? În plus, dac ă, ar ătînclu-i-1
 314 PLATON

p e fi ec a re di nt r e obiect el e purtat e , 1-ar sili , prin între-·

bări, să răspundă ce anume este lucrul respectiv ?
Nu crezi c ă el s-ar putea afla în încurcătură şi că ar
putea socoti că c el e văzute mai înaint e erau mai ade­
vărate decît cele arătate acu m ? "
" Ba da . "
" Ia r dacă 1-ar sili să p ri veasc ă spre lumina însăşi,.
e

nu cre zi c ă 1-ar durea ochii şi că a r da fuga îndărăt,

întorcîndu-se spre acele lucruri pe care poate să le
vadă şi le-ar socoti pe acestea, în fapt, mai si gure
decît cele arătate ? "253 .
"Chiar aşa ! "
" Dar dacă cineva 1-ar smulge cu forţa din locuinţa
a c east a , ducîndu-1 pe un suiş greu şi piepti ş , nedîndu-i
drumul pîn ă ce nu 1-ar fi tr as la lumina soarelui, oare
nu ar suferi şi nu s-ar mînia că e tras ? Iar cînd ar i e şi
la soare, nu i s-ar umple ochii de strălucire, a stfe l încît
516 a nu a r put ea vedea nimi c din lu cruri le socotite acum,
adevărate ? "
"N-ar putea, cel puţin îndată, să l e vadă ! " -
grăi el .
"Cred că ar avea nevoie de obişnuinţă, dac ă ar fi
ca el să vadă lumea cea de sus . Iar mai întîi , el ar
vedea mai lesne u mbrele, după aceea oglin diri le oame­
nilor şi ale celorlalte lucruri , apoi lucrurile ele însele.
În continuare, i-ar fi mai uşor să priv ească în t i mpul
nopţii ceea ce e pe cer şi cerul însuşi , pri vi n d deci
b lumina stelelor şi a lunii mai curînd decît, în timpul
zilei, soarele şi lumina sa . "
"Cum de nu ! "
, ,La urmă, e l va privi soarele, nu în apă, nici re­
flexiile sale în vreun loc st r ăi n , ci I-ar putea vedea şi
contempla, aşa cum este, pe el însuşi, în locul său
pro p ri u . "
" Nec es ar . "
" După aceasta, ar cu geta în l eg ătu r ă cu so arele,
cum că acesta determin ă anotimpurile şi anii, că el
c îrmu i e şt e totul în lumea vizibilă, fiind cumva răs­
pun z ăt o r şi pentr u toate imaginile acelea, văzute de
c ei fîn peşter ă /" 253 b i s .
"E clar că aici ar ajunge , după va fi străbătut
toate celelalte et a p e . "