Grile Economie Europeana Examen

lOMoARcPSD|7028930
1. Cum arată steagul Uniunii Europene?

a. 12 stele aurii pe un fond albastru ;
b. 10 stele aurii pe un fond albastru;
c. 15 stele aurii pe un fond albastru.
2. Ziua Europei se sărbătoreste în fiecare an la data de:

a. 18 aprilie;
b. 1 mai;
c. 9 mai.
3. Moneda unică europeană - Euro:

a. a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1997 si a început să fie distribuită, în bancnote
simonede, în toate statele membre U.E., începând cu 1 ianuarie 1999;
b. a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 si a început să fie distribuită, în bancnote
simonede, în toate statele membre U.E., începând cu 1 ianuarie 2002;
c. a intrat în vigoare si a început să fie distribuită, în bancnote si monede, în toatestatele
membre U.E., începând cu 1 ianuarie 2002.
4. Sigla monedei unice europene - Euro, are următoarea semnificaţie:

a. este inspirată de prima literă a cuvântului „Europa”, iar cele două linii paralelesimbolizează
perfecţiunea si unitatea;
b. este inspirată din litera grecească epsilon si de prima literă a cuvântului „Europa”,iar cele
două linii paralele simbolizează stabilitatea;
c. este inspirată de primele patru litere ale cuvântului „Europa”.
5. Aderă la Uniunea Europeană în anul 1995:

a. Austria;
b. Finlanda;
c. Suedia.
6. În ce an a aderat Norvegia la Uniunea Europeană?
a. 1973;
b. 1995;
c. Nici un răsuns nu este corect.
lOMoARcPSD|7028930
7. În 1995 nu făceau parte din Uniunea Europeană:

a. Danemarca;
b. Norvegia;
c. Elveţia.
8. Câte state făceau parte din Uniunea Europeană în 1995?
a. 12
b. 15
c. 25
9. Austria a devenit membră a Uniunii Europene în anul:

a. 1973;
b. 1981;
c. 1995.
10. Statele potenţial candidate la UE, asa cum a stabilit Comisia Europeană în ianuarie
2006, sunt:
a. Albania, Bosnia si Herţegovina, Serbia si Muntenegru, Kosovo;
b. Turcia, Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei;
c. Albania, Bosnia si Herţegovina, Serbia si Muntenegru, Croaţia, Fosta RepublicăIugoslavă a Macedoniei.
1. Dintre statele candidate, cea mai mare suprafaţă o are:

a. Islanda;
b. Turcia;
c. Croaţia.
2. În anul 2009 există aproximativ 499 milioane de cetăţeni europeni, cifră care este:
a. mai mare decât corespondenţa sa americană ( 307 de milioane locuitori);
b. mai mică decât corespondenţa sa japoneză ( 530 de milioane locuitori);
c. mai mică decât corespondenţa sa americană ( 500 de milioane locuitori).
3. Care dintre afirmaţiile următoare demonstrează diversitatea statelor europene în ceea ce

priveste populaţia:
a. cel mai mare stat din punct de vedere demografic – Germania, are o populaţie
deaprox. 200 ori mai mare decât Malta - cel mai mic stat din această categorie;
lOMoARcPSD|7028930
b. locuitorii Uniunii nu sunt dispusi uniform pe continent: anumite ţări (si regiuni)
auo densitate a populaţiei mai mare decât celelalte;
c. o suprafaţă mare nu înseamnă neapărat o populaţie numeroasă;Varianta corectă
4. În UE27, în categoria statelor mari ( peste 38 milioane locuitori) intră:

a. Grecia, Portugalia, Belgia, Cehia, Ungaria, Suedia, Austria si Bulgaria;
b. Germania , Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania si Polonia;
c. Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovenia si Estonia.
5. În UE27, în categoria statelor mijlocii după numărul de locuitori ( cu o populaţie între 715
milioane locuitori) intră:
a. Grecia, Portugalia, Belgia, Cehia, Ungaria, Suedia, Austria si Bulgaria;
b. Germania , Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania, Polonia, România si Olanda;
c. Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovenia si Estonia.
6. În UE27, în categoria statelor foarte mici după numărul de locuitori ( cu o populaţie sub 1
milion de locuitori) intră:
a. Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovenia si Estonia;
b. Slovenia, Estonia, Cipru, Luxemburg si Malta;
c. Cipru, Luxemburg si Malta.
7.Venitul mediu pe cap de locuitor în anul 2009 în statele UE27 este aproximativ:
a. 45.900 Euro;
b. 25.100 Euro;
c. 6.762 Euro.
8. În categoria statelor UE cu venit mare pe cap de locuitor ( peste media UE27) intră:
a. Luxemburg, Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Germania,
Franţa, UK, Suedia;
b. Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Italia, Germania, Franţa,
UK si Suedia;
c. Luxemburg, Spania, Grecia, Portugalia, Cipru, Slovenia, Malta, Cehia, Ungaria,Slovacia si Estonia.
9.În categoria statelor UE cu venitul pe cap de locuitor cuprins între 15.000Euro si 25.100
Euro intră:
lOMoARcPSD|7028930
a. Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Italia, Germania, Franţa,

UK si Suedia;
b. Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Cipru, Slovenia, Malta, Cehia, Slovacia si
Malta;
c. Lituania, Polonia, Letonia, România, Bulgaria.
10. În categoria statelor UE cu venituri mici pe cap de locuitor – sub 15.000 Euro, intră:
a. Lituania, Letonia;
b. Polonia;
c. România, Bulgaria.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
11. În categoria statelor UE cu venituri mari pe cap de locuitor ( peste media UE27) intră
printre altele:
a. Austria, Marea Britanie, Olanda, Belgia;
b. Luxemburg, Italia, Slovenia, Cipru;
c. Suedia, Finlanda, Cehia, Malta.
12.În categoria statelor UE cu venituri pe cap de locuitor cuprins între 15.000Euro si 25.100
Euro intră printre altele:
a. Luxemburg, Italia, Slovenia, Cipru;
b . Slovacia, Portugalia, Cipru, Cehia ;
c. Lituania, Polonia, Ungaria, Slovenia.
13. În categoria statelor UE cu venituri scăzute pe cap de locuitor (mai mici de 15.000 Euro), intră
printre altele:
a. Slovacia, Estonia, Ungaria, Cehia;
b. România, Bulgaria, Lituania, Letonia;
c. Lituania, Polonia, Ungaria, Slovenia.
14.Ţara cu cea mai mare participare individuală la PIB-ul UE este:

a. Franţa;
b. Germania;
c. Marea Britanie.
lOMoARcPSD|7028930
15. În categoria ţărilor cu o participare individuală la PIB-ul UE în anul 2008 între 1% - 2%

intră printre altele:
a. Luxemburg, Slovenia, Lituania, Cipru;
b. Danemarca, Portugalia ;
c. Cehia, România, Grecia.
16. În categoria ţărilor cu o participare individuală la PIB-ul UE în anul 2008 sub 1% intră:
a. Luxemburg;
b. Ungaria, Slovacia si Bulgaria;
c. Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru si Malta. Varianta corectă este: A=a+b,
B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
17.Statele cu cea mai mare contribuţie la PIB-ul UE în anul 2008, a căror participare
însumată se ridică la aproximativ 75%, sunt: a. Germania, Marea Britanie, Franţa;
b. Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania;
c. Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania, Olanda .
1. Obiectivul teoriei neofuncţionaliste este:

a. „Statele Unite ale Europei”;
b. crearea federaţiei europene;
c. crearea Comunităţii Economice Europene.
2. Criticile la adresa „metodei Monnet”, ca metodă comunitară, se referă la faptul că:
a. nu explică cum se pot forma identităţile si un sentiment al loialităţii care să susţină o asemenea evoluţie;
b. consideră statele naţiune cele maistabile si eficiente forme de guvernamânt;
c. Uniunea Europeană nu reprezintă un răspuns funcţional la procesul de globalizare.
3. Interguvernamentalistii, spre deosebire de neofuncţionalisti, susţin că, în fapt:

a. suveranitatea naţională aparţine în ultimă instanţă statului-naţiune, chiar
dacăacesta alege să o exercite în comun la nivel european;
b. actorii supranaţionali vor avea mai puţină importanţă decât guvernele
naţionaleatunci când se va decide viitorul statelor-naţiune si al Europei;
c. integrarea economică atrage după sine integrarea politică.

lOMoARcPSD|7028930
4. Construcţia europeană reprezintă o formă deosebit de elaborată a:

a. Neofuncţionalismului;
b. Interguvernamentalismului;
c. Guvernanţei pe mai multe niveluri.
5. Conform teoriei guvernanţei pe mai multe niveluri:

a. distincţia naţional/ internaţional îsi pierde din semnificaţie,
autorităţilesupranaţionale, naţionale si subnaţionale(regiuni) interacţionează constant;
b. statul-naţiune are autoritatea exclusivă în procesul decizional, împărţind-o, pe de
oparte, cu instituţii internaţionale si supranaţionale si, pe de altă parte, cu actori
privaţi, iar suveranitatea statului-naţiune nu poate fi împărţită si exercitată în comun la
diferite niveluri de guvernanţă;
c. funcţiile guvernării aparţin unor „reţele de negociere” din care fac parte nu
numaiguvernele (la nivel naţional, regional sau local), ci si actori privaţi ( companii
transnaţionale, grupuri de interese) si societatea civilă (organizaţii
nonguvernamentale).
1. Efectele economice ale înlăturării taxelor vamale si suprimăriirestricţiilor cantitative, ca urmare a

Tratatului de la Roma au fost :
a. comerţul intracomunitar a crescut de 3 ori, schimburile CEE cu terţe state s-au majorat de 3 ori, PIB-ul
mediua sporit cu30%;
b. comerţul intracomunitar a crescut de 6 ori, schimburile CEEcu terţe state s-au majorat de 3 ori, PIB-ul
mediua sporit cu70%;
c. comerţul intracomunitar a crescut de 70 de ori, schimburileCEE cu terţe state s-au majorat de 3 ori, PIB-
ulmediu asporit cu 30%.
2. Care dintre comunităţile europene au fuzionat pentru a creaîmpreună “Comunitatea Europeană”?

a. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului,Comunitatea Economică Europeană si Euratom;
b. Comunitatea Economică Europeană si Euratom;
c. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului siComunitatea Economică Europeană.
3. Obiectivul principal al Actului Unic European, în spiritul CărţiiAlbe:

a. a rămas crearea pieţei unice, respectiv a unui „spaţiu fărăfrontiere interioare în care libera circulaţie
amărfurilor,persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurată”;
lOMoARcPSD|7028930
b. a devenit posibil la 1 ianuarie 1992, prin crearea unei pieţe depeste 340 milioane de locuitori, care dispune
deo totalăliberă circulaţie în interior a mărfurilor, serviciilor,persoanelor si capitalurilor;
c. nu a putut fi îndeplinit datorită inexistenţei monedei unice sia eterogenităţii politicilor macroeconomice
alestatelormembre.
4. Piaţa unică implică:

a. libera circulaţie a bunurilor si tarife vamale comune faţă deterţi;
b. libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor;
c.libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor sicapitalurilor, precum si moneda unică.
5. Ce factori au determinat realizarea Actului Unic European?
a. gradul crescut de indecizie în contextul unanimităţii voturilor(Compromisul de la Luxemburg) si
intereseleeterogene(extindere);
b. temerile exprimate la începutul anilor optzeci de cătrepoliticieni de marcă, de a rămâne, din acest motiv si
dincauza lipsei unei pieţe comune adevărate, în urma SUA siJaponiei;
c. schimbarea de guvernare (în Marea Britanie, în 1979 -Margaret Thatcher; în Germania, în 1982
preluareaputerii decătre Kohl si noi alegeri în 1983) si redefinirea platformelorprogram(Franţa: Mitterand se
detasează de politica socialist economică de până atunci) au făcut ca ideologiile guvernelordin unele mari state
membre s-au aliniat în mod vizibil.
6. Declaraţia lui Robert Schuman a fost făcută publică în:

a. 9 mai 1950;
b. 18 aprilie 1951;
c. 1-3 iunie 1955.
7. Asa-numitul "Plan Schuman" propunea:

a. crearea unei autorităţi pentru controlul producţiei de cărbunesi oţel pe teritoriul Republicii Federale
Germanesi al Franţei;
b. folosirea în comun de către toate naţiunile europene, care arfi dorit acest lucru, a resurselor din
sectoarelecărbunelui sioţelului, cu scopul menţinerii păcii în Europa;
c. încurajarea procesului de împăcare dintre statul francez si celgerman prin cooperarea la nivelul industriei
cărbunelui si a oţelului .
8. Tratatul de la Paris a fost semnat în anul:

a. 1951;
lOMoARcPSD|7028930
b. 1957;
c. 1965.
9. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Tratatul de la Paris suntcorecte:

a. a fost semnat la 18 aprilie 1951 de către Franţa, Germania(R.F.G.), Italia si Ţările Benelux;
b. a fost semnat la pe 25 martie 1957 si a condus la instituireaComunităţii Economice; Europene (C.E.E.) si a
ComunităţiiEuropene a Energiei Atomice (EURATOM);
c. a fost semnat pe 8 aprilie 1965 si a realizat un cadruinstituţional unic pentru cele trei Comunităţi.
10. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului (CECO) a avut
drept misiune:
a. făurirea pieţe unice europene;
b. făurirea unei pieţe comune sectoriale;
c. făurirea unei pieţe comune în domeniul cărbunelui si oţelului.
11. Tratatul de la Paris interzicea pentru produsele cărbune si oţel: a . taxele vamale si orice restricţii
cantitative; orice discriminări,în special în ce priveste condiţiile de preţ sau de livrare sitarifele de transport;
b. subvenţiile, ajutoarele sau facilităţile fiscale acordate de cătrestate;
c. practicile restrictive privind repartiţia sau exploatareapieţelor .
12. Ce semnificaţie are “Înalta Autoritate”:

a. reprezintă unica instituţie de conducere a ComunităţiiEuropene a Cărbunelui si Oţelului (CECO);
b. deciziile sale urmau a fi valabile si obligatorii în toate statelemembre;
c. reprezintă prima organizaţie europeană care se bucură deprerogative supranaţionale.
13. Unde a fost semnat Tratatul care a stat la baza creării Comunităţii
Economice Europene (CEE) ? a. Roma;
b. Paris;
c. Amsterdam.
14. Tratatul de la Roma, a fost semnat în:

a. 1951,
b. 1957,
c. 1958.
15. Tratatul de la Roma prevedea instituirea:
lOMoARcPSD|7028930
a. Comunităţii Economice Europene (C.E.E.);

b. Comunităţii Europene a Cărbunelui si Oţelului (CECO) si aComunităţii Europene a Energiei Atomice
(EURATOM);
c. Comunităţii Economice Europene (C.E.E.) si a ComunităţiiEuropene a Energiei Atomice (EURATOM).
16. Comunitatea Economică Europeană (CEE) instituită prin Tratatul dela Roma viza:
a. crearea unei pieţe comune care să promoveze o „dezvoltarearmonioasă a activităţilor economice în
ansamblulComunităţii, o expansiune continuă si echilibrată, ostabilitate sporită, o ridicare accelerată a nivelului
de viaţă si relaţii mai strânse între statele pe care le reuneste";
b. promovarea în Europa a utilizării energiei nucleare în scopuripasnice si pentru formarea si dezvoltarea
uneiindustriinucleare europene;
c. promovarea progresului economic si social echilibrat sidurabil, graţie a trei mijloace sau mai exact a
treiobiectiveintermediare - crearea unui spaţiu fără frontiere interioare,întărirea coeziunii economice si sociale si
stabilirea uneiUniuni economice si monetare comportând, la un anumittermen, o monedă unică: aceasta fiind
dimensiuneaeconomică a Uniunii.
17. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) instituităprin Tratatul de la Roma viza:
a. crearea unei pieţe comune a energiei atomice care săpromoveze o dezvoltare armonioasă a
activităţiloreconomiceîn ansamblul Comunităţii, o expansiune continuă siechilibrată, o stabilitate sporită, o
ridicare accelerată anivelului de viaţă si relaţii mai strânse între statele pe care lereuneste";
b. promovarea în Europa a utilizării energiei nucleare în scopuripasnice si pentru formarea si dezvoltarea
uneiindustriinucleare europene;
c. uniunea vamală a industriei nucleare europene, prineliminarea taxelor vamale intracomunitare si
desfiinţareacontigentelor cantitative; odată cu realizarea unei mari zonede liber schimb si asigurarea unui sistem
de protecţie exterioară uniformă (tarif vamal comun).
18. Tratatul de la Roma stabileste o serie de politici concrete pe diferite

domenii:
a. uniune vamală;
b. politică agricolă, comercială si concurenţială comună;
c. politică monetară comună.
19. Piaţa „comună" instituită prin Tratatul de la Roma prevedea:

a. înţelegeri între întreprinderi si ajutoare de stat (cu excepţiacelor cu caracter social);
lOMoARcPSD|7028930
b. elaborarea de politici comune, limitate numai la domeniilecomerţului, concurenţei, transportului

siagriculturii;
c. abolirea, între statele membre, a obstacolelor în calea libereicirculaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor
sicapitalurilor.
20. Obiectivul principal al Tratatului de la Roma a fost:

a. crearea unei pieţe comune în domeniul cărbunelui si oţelului;
b. formarea unei uniuni vamale;
c. crearea uniunii economice si monetare.
21. Piaţa comună, în conformitate cu Tratatul de la Roma, erafundamentată pe:

a. principiul liberei concurenţe, interzicerea înţelegerilor dintreîntreprinderi si a ajutoarelor de stat,
instaurareaunei cetăţeniieuropene, cooperare strânsă în domeniul justiţiei si afacerilorinterne;
b. interzicerea înţelegerilor dintre întrepinderi si a ajutoarelor destat, libera circulaţie a presoanelor,
liberacirculaţie amărfurilor, cooperare strânsă în domeniul justiţiei siafacerilor interne;
c. principiul liberei concurenţe, interzicerea înţelegerilor dintreîntrepinderi si a ajutoarelor de stat si
abolirea,între statelemembre, a obstacolelor în calea liberei circulaţii a mărfurilor,persoanelor, serviciilor si
capitalurior.
22. Uniunea vamală, ca obiectiv major stabilit prin tratatul de la Roma,presupune:

a. abolirea taxelor vamale si a contingentelor cantitative dincadrul schimburilor dintre statele membre
îndecursul uneiperioade de 12 ani;
b. stabilirea unei politici vamale si comerciale si a unui tariff vamal comun în relaţiile lor cu terţe state;
c. libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor sipersoanelor .
23. Care au fost efectele uniunii vamale instituite prin Tratatul de laRoma în cursul perioadei de tranziţie
(1958-1970):
a. efecte spectaculoase din punct de vedere economic: comerţulintracomunitar a crescut de 6 ori, schimburile
CEE cu terţestate s-au majorat de 3 ori, iar PIB-ul mediu a sport cu 70%;
b. efecte negative din punct de vedere politic: un transfersemnificativ de putere economică dinspre Europa către
SUAsi Marea Britanie;
c. un efect pozitiv asupra încrederii în procesul de integrare,stimulând procesul de integrare atât în Europa, câtsi
pe altecontinente.
lOMoARcPSD|7028930
24. Tratatul de la Bruxelles, numit si “Tratatul de fuziune”, a fost semnat

la data de:
a. 1.02.1958;
b. 8.04.1965,
c. 25.03.1995.
25. Tratatul de la Bruxelles a avut ca rezultat:

a. un cadru instituţional unic - un Consiliu unic si o Comisieunică prin unificarea executivelor (Consiliilor
deMinistri si aComisiilor celor trei Comunităţi; Parlamentul si Curtea deJustiţie fiind deja comune), precum
si a bugetului;
b. Comunitatea Economică Europeană si-a mărit numărul demembri, prin actele succesive de aderare ale
Danemarcei,Irlandei si Marii Britanii;
c. fuziunea Comunităţii Economice Europene (C.E.E.), aComunităţii Europene a Cărbunelui si
Oţelului(CECO) si aComunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM).
26. Care dintre comunităţile europene au fuzionat pentru a creaîmpreună “Comunitatea Europeană”?
d. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului,Comunitatea Economică Europeană si Euratom;
e. Comunitatea Economică Europeană si Euratom;
f. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului siComunitatea Economică Europeană.
27. După „extinderea spre nord”, ţările membre ale C:E.E. erau:
a. Franţa, Germania (R.F.G.), Italia si Ţările Benelux, MareaBritanie, Danemarca, Irlanda si Norvegia;
b. Franţa, Germania (R.F.G.), Italia si Ţările Benelux, MareaBritanie, Danemarca, Irlanda;
c. Franţa, Germania (R.F.G.), Italia si Ţările Benelux,Danemarca, Irlanda si Norvegia.
28. “Extinderea spre sud” se referă la:
a. aderarea Greciei în 1981, aderarea Spaniei ]n 1985 siPortugaliei în 1986;
b. aderarea Greciei, Spaniei si Portugaliei în 1986;
c. aderarea Greciei în 1981, aderarea Spaniei si Portugaliei în1986 .
29. „Cartea albă pentru desăvârsirea pieţei unice":

a. a fost adoptată de Comisia Europeană în iulie 1985;
b. a avut ca scop unificarea pieţei europene prin: desfiinţareatuturor formelor de obstacole,
armonizareareglementărilor,coordonarea legislaţiei si a structurilor fiscale;
lOMoARcPSD|7028930
c. a propus realizarea până în 1992, a pieţei interne unitare acomunităţii, în care să fie posibilă libera circulaţie
amărfurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor.
30. Cartea Albă preconiza să se realizeze o piaţă unică, bazată peurmătoarele libertăţi:
a. libertatea de miscare a bunurilor, serviciilor, persoanelor sicapitalurilor;
b. libertatea de miscare a persoanelor, serviciilor;
c. libertatea de miscare a mărfurilor,capitalurilor si serviciilor.
31. Actului Unic European:

a. a fost adoptat de Comisia Europeană în iulie 1985;
b. a fost semnat în februarie 1986 si a intrat în vigoare la 1 iulie1987;
c. are ca obiectiv principal crearea pieţei unice.
32. Actul Unic European a fost semnat în:

a. 1981,
b. 1986,
c. 1987.
33. Actul Unic European a intrat în vigoare la data de:
a. 1.07.1987,
b. 28.02.1986,
c. 18.02.1986.
34. Obiectivul principal al Actului Unic European, în spiritul CărţiiAlbe:

a. a rămas crearea pieţei unice, respectiv a unui „spaţiu fărăfrontiere interioare în care libera circulaţie
amărfurilor,persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurată”;
b. a devenit posibil la 1 ianuarie 1992, prin crearea unei pieţe depeste 340 milioane de locuitori, care dispune
deo totalăliberă circulaţie în interior a mărfurilor, serviciilor,persoanelor si capitalurilor;
c. nu a putut fi îndeplinit datorită inexistenţei monedei unice sia eterogenităţii politicilor macroeconomice ale
statelormembre .
35. Actul Unic European a marcat si debutul unificării diferiţilor poli dedezvoltare ai Uniunii Europene:
a. libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor sicapitalurilor;
b. construcţia comunitară, cooperarea monetară, cooperareapolitică europeană;
c. uniunea economică si monetară, politica externă si desecuritate comună, justiţia si afacerile interne.
lOMoARcPSD|7028930
36. Care au fost inovaţiile aduse de Actul Unic European?

a. Includerea unei serii de domenii politice noi: politica mediului, politica cercetării si a tehnologiei, politica
regională, politica externă si de securitate comună, politica îndomeniul justiţiei si afacerilor interne; b.
realizarea pieţei interne ca obiectiv inclus în Tratat;
c. modificarea si completarea modalităţilor de luare a decizieideja existente prin introducerea unei noi proceduri
de decizie,care prevedea majoritatea calificată în cadrul Consiliului deMinistri, precum si modalităţi de
influenţare cu mult maiputernice pentru Parlamentul European, care până în acelmoment nu avusese decât o
funcţie consultativă.
1. Ce se înţelege prin convergenţa legală

a. armonizarea legislaţiilor naţionale si a regulamentelorbăncilor centrale ale ţărilor membre ale UE, astfel
încâtsădevină compatibile cu Sistemul European al BăncilorCentrale (SEBC);
b. independenţa băncilor centrale naţionale si integrarea acestor bănci în Sistemul European al Băncilor
Centrale (SEBC);
c. egalizarea legală a standardelor de viaţă în ţările membre,realizarea asa-numitei „coeziuni economice
sisociale" lanivelul Uniunii.
2. Convergenţa reală:
a. presupune armonizarea legislaţiilor naţionale si aregulamentelor băncilor centrale ale ţărilor membre ale
UE,astfel încât să devină compatibile cu Sistemul European alBăncilor Centrale (SEBC);
b. se referă la omogenizarea nivelului de trai, egalizareastandardelor de viaţă în ţările membre, realizarea asa-
numitei„coeziuni economice si sociale" la nivelul Uniunii;
c. reprezintă pentru UE un scop în sine, îndeplinirea condiţiilorpe care le presupune reprezentând un
mijlocpentru a garantacresterea economică durabilă la nivelul Uniunii.
3. Tratatul de la Maastricht introduce termenul „convergenţă durabilă"

pentru a sublinia că:
a. UE nu este interesată de un proces de integrare formal sirapid, ci de un proces de integrare cu geometrie
siritmurivariabile, în acord cu rezultatele fiecărui stat membru;
b. pentru UE convergenţa economică nu este un scop în sine,îndeplinirea condiţiilor pe care le
presupunereprezentând unmijloc pentru a garanta cresterea economică durabilă lanivelul Uniunii.
c. pentru UE convergenţa este un scop în sine, îndeplinireacondiţiilor pe care le presupune reprezentând
unmijloc pentru a garanta cresterea economică durabilă la nivelulUniunii.
lOMoARcPSD|7028930
4. Variabilele care măsoară convergenţa reală sunt:

a. rata inflaţiei, rata dobânzii pe termen lung, deficitul public,datoria publică, marjele de fluctuaţie ale
cursurilordeschimb;
b. venitul pe cap de locuitor, nivelul salariilor, rata somajului,cheltuielile guvernamentale;

c. rata inflaţiei, rata dobânzii pe termen lung, venitul pe cap delocuitor, nivelul salariilor, rata somajului.
5. Care dintre următoarele criterii nu se regăsesc printre criteriile deconvergenţă nominală?

a. deficitul public;
b. rata inflaţiei;
c. rata somajului.
6. Criteriile de convergenţă nominală prevăzute de Tratatul de laMaastricht (art. 104c, 109j), respectiv
Protocolul nr. 6 asupracriteriilor de convergenţă, anexat la tratat, se referă la:
a. stabilitatea preţurilor, care va reiesi dintr-o rată a inflaţieiobservată de-a lungul unei perioade de un an
înaintedeexaminarea pentru trecerea la etapa a treia, rată a inflaţieicare să nu depăsească cu mai mult de 1,5%
rata medie a celortrei state membre cu inflaţia cea mai scăzută si rate aledobânzilor pe termen lung, care nu
trebuie să depăsească cumai mult de 2% rata medie a dobânzilor nominale pe termenlung a celor trei state
membre cu cea mai scăzută inflaţie;
b. capacitatea de susţinere a finanţelor publice:deficitul publicnu trebuie să depăsească 3% din produsul
internbrut (PIB) lapreţuri de piaţă; datoria publică nu trebuie să depăsească 60%din PIB, “mai puţin în cazul în
care acest raport se reducesuficient si se apropie de valoarea de referinţă într-un ritmadecvat”;
c. stabilitatea ratelor de schimb, adică respectarea marjelornormale de fluctuaţie prevăzute prin mecanismul
deschimbal Sistemului Monetar European pentru cel puţin doi anipremergători examinării, fără devalorizare din
proprieiniţiativă a ratei de schimb a monedei proprii în raport cumoneda unui alt stat membru.
7. Etapele principale ale realizării Uniunii economice si monetareeuropene au fost, în ordine,

următoarele:
a. etapa coordonării politicilor monetare, etapa introduceriimonedei unice, etapa consolidării convergenţei si
apreparativelor tehnice;
b. etapa consolidării convergenţei si a preparativelor tehnice,etapa coordonării politicilor monetare,
etapaintroduceriimonedei unice;
c. etapa coordonării politicilor monetare, etapa consolidăriiconvergenţei si a preparativelor tehnice, etapa
introduceriimonedei unice .
lOMoARcPSD|7028930
8. Etapa coordonării politicilor monetare în cadrul procesului derealizarea a Uniunii Economice si

Monetare s-a desfăsurat înperioada: a. 1 iulie 1990 - 31 decembrie 1993;
b. 1 noiembrie 1992 – 1 noiembrie 1993;
c. 7 februarie 1992 – 1 noiembrie 1993.
9. Etapa consolidării convergenţei si a preparativelor tehnice în cadrulprocesului de realizarea a Uniunii

Economice si Monetare s-adesfăsurat în perioada: a. 1 ianuarie 1994 – 1 ianuarie 1998;
b. 1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998;
c. 1 ianuarie 1999 – 1 iulie 2002.
10. Etapa introducerii monedei unice în cadrul procesului de realizarea aUniunii Economice si Monetare
s-a desfăsurat în perioada:
a. 1 ianuarie 1999 - 1 iulie 2002;
b. 1 ianuarie 1992 – 31 decembrie 1996;
c. 1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998.
11. Prin etapa coordonării politicilor monetare, în cadrul procesului derealizare a Uniunii economice si
monetare, s-au urmărit următoareleobiective:
a. realizarea celui mai mare grad posibil de convergenţăeconomică prin planurile de convergenţă,
eliminareabarierelor tehnice, eliminarea barierelor fizice si fiscale,înfiinţarea Institutului Monetar European
(IME), cu scopulintensificării cooperării dintre băncile naţionale si centrale sicoordonării politicilor monetare,
etapă preliminară în vedereacreării Băncii Centrale Europene(BCE);
b. angajamentul de a garanta independenţa băncilor centrale,finalizarea tranziţiei la piaţa unică,
eliminareabarierelortehnice, fizice si fiscale care împiedicau dezvoltarea deplinăa acesteia, eliminarea tutoror
genurilor de obstacole din caleacirculaţiei persoanelor si serviciilor;
c. realizarea celui mai mare grad posibil de convergenţăeconomică prin planurile de convergenţă,
finalizareatranziţiei la piaţa unică, eliminarea barierelor tehnice, fizicesi fiscale care împiedicau dezvoltarea
deplină a acesteia,eliminarea tuturor genurilor de obstacole din calea libereimiscări a capitalurilor .
12. Printre obiectivele principale ale etapei consolidării convergenţei si apreparativelor tehnice, în cadrul
procesului de realizare a Uniuniieconomice si monetare, se numără:
a. realizarea celui mai mare grad posibil de convergenţăeconomică prin planurile de convergenţă,
finalizareatranziţiei la piaţa unică, eliminarea barierelor tehnice, fizicesi fiscale care împiedicau dezvoltarea
deplină a acesteia,eliminarea tuturor genurilor de obstacole din calea libereimiscări a capitalurilor;
lOMoARcPSD|7028930
b. îndeplinirea criteriilor de convergenţă, interzicerea accesuluiprivilegiat al sectorului public la

instituţiilefinanciare,pregătirea de către statele membre a legislaţiilor naţionale,inclusiv regulamentele băncilor
lor centrale, astfel încât să fiecompatibile cu Tratatul privind Uniunea Europeană;
c. interzicerea accesului privilegiat al sectorului public lainstituţiile financiare, realizarea celui mai mare
gradposibilde convergenţă economică prin planurile de convergenţă,eliminarea barierelor tehnice, eliminarea
barierelor fizice sifiscale
13. Obiectivele principale ale etapei introducerii monedei unice au fost:

a. îndeplinirea criteriilor de convergenţă;
b. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene si transferal către aceasta a suveranităţilor monetarenaţionale
din parteabăncilor centrale ale celor 11 state care au intrat în uniuneamonetară (12 state de la l ianuarie 2001,
incluzând si Grecia),
c. introducerea EURO - moneda unică europeană si dispariţiamonedelor naţionale.
14. Consiliul european, reunit la Bruxelles, la 3 mai 1998, a decis, înurma evaluării îndeplinirii
„criteriilor de convergenţă" următoarele:
a. 11 state membre respectiv Belgia, Germania, Spania, Franţa,Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Austria,Portugalia siFinlanda, îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptareamonedei unice la 1 ianuarie 1999
si, ca atare, vor participa lacea de-a treia etapă a uniunii economice si monetare;
b. 2 state membre respectiv Marea Britanie si Danemarca nuvor participa la etapa introducerii monedei unice
siîsi vorpăstra moneda naţională;
c. 4 state membre respectiv Marea Britanie, Danemarca, Greciasi Suedia nu îndeplinesc condiţiile
necesarepentru adoptareamonedei unice la 1 ianuarie 1999 si, ca atare, vor intra încategoria statelor cu derogare.
15. Avantajele monedei unice sunt:

a. creste transparenţa pieţei si a preţurilor, creste costultranzacţiilor, întrucât nu mai include cheltuielile
legatederiscul valutar;
b. producţia si investiţiile nu mai sunt influenţate de evoluţiacursurilor de schimb, creste costul

tranzacţiilor,scadetransparenţa pieţei si a preţurilor;
c. scade costul tranzacţiilor, creste transparenţa pieţei si apreţurilor, producţia si investiţiile nu mai
suntinfluenţate deevoluţia cursurilor de schimb.
16. Care sunt contra-argumentele “euroscepticilor” faţă de monedaunică:

a. ca monedă de schimb, Euro nu are sanse să constituie oalternativă reală la hegemonia dolarului,
lOMoARcPSD|7028930
b. ca monedă de rezervă, dolarul ocupă primul loc în rezervelevalutare mondiale,

c. ca monedă de investiţii, piaţa obligaţiunilor europene estemai mare decât cea americană.
17. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu Pactul de crestere sistabilitatesunt corecte:
a. este construit pe criteriile de convergenţă;
b. impune statelor membre obligaţia de a evita deficiteleexcesive si a menţine o rată redusă a inflaţiei si
adobânzilor,pentru a asigura o crestere economică susţinută sineinflaţionistă;
c. obligă toate părţile să se angajeze în realizarea promptă aprocedurii deficitelor excesive.
18. Procedura deficitelor excesive se aplică atunci când o ţarăînregistrează:

a. un deficit al cheltuielilor publice comparativ cu veniturile,respectiv de peste 60% din PIB;
b. un deficit al cheltuielilor publice comparativ cu veniturile,respectiv de peste 3% din PIB;
c. datorie publică totală mai mare de 6% din PIB.
19. În mod formal, Pactul de crestere si stabilitate acoperă următoareleelemente distincte:

a. un angajament politic din partea UE de a aplica proceduradeficitelor excesive, elemente de
prevenţie,elemente dedisuasiune - prin emiterea unei „scrisori de avertizare";
b. elemente de prevenţie - prin emiterea unei „scrisori deavertizare", elemente de disuasiune, un
angajamentpoliticdin partea tuturor membrilor de a aplica procedura desupraveghere bugetară;
c. un angajament politic din partea tuturor membrilor de aaplica procedura de supraveghere bugetară,
elementedeprevenţie, elemente de disuasiune - prin emiterea unei„scrisori de avertizare".
20. Există domenii, precum __________________________________,care au fost separate de către statele

membre în mod constient deCE, domenii în care hotărârile se iau cu unanimitate de voturi si încare
domină forme tradiţionale de cooperare interstatală.
a. Politica Externă si de Securitate Comună (PESC) si cooperareaîn domeniul Justiţiei si Afacerilor Interne
(JAI);
b. Comunitatea Europeană (CE), Politica Externă si de SecuritateComună (PESC) si cooperarea în domeniul
Justiţiei si AfacerilorInterne (JAI);
c. Comunitatea Europeană (CE) si Politica Externă si de SecuritateComună (PESC);
d. Comunitatea Europeană (CE) si cooperarea în domeniul Justiţieisi Afacerilor Interne (JAI).
lOMoARcPSD|7028930
1. Care au fost primii pasi ai UE cu privire la extinderea către EuropaCentrală si de Est, imediat după
căderea comunismului:
a. acceptarea fără rezerve a cererilor de aderare a statelor dinEuropa Centrală si de Est;
b. semnarea Acordurilor de Asociere, cunoscute sub numele deAcordurile Europene ;
c. acordarea asistenţei financiare nerambursabile sub formafondurilor de pre-aderare.
2. Acordurile Europene:
a. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele si restricţiilecantitative privind anumite produse industriale;
textile,cărbune si produse din oţel si produse agricole, până lasfârsitul anului 1994;
b. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele si restricţiilecantitative privind majoritatea produselor
industrialepână lasfârsitul anului 1994, exceptând un grup de produse industrial „sensibile”, inclusiv anumite
textile, cărbune si produse dinoţel si produse agricole ;
c. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele si restricţiilecantitative privind toate produsele industriale, până
lasfârsitulanului 1994.
3. La întâlnirea de la Copenhaga, din iunie 1993. Consiliul European ahotărât că:

a. „statele asociate din Europa Centrală si de Est care doresc sădevină membre ale Uniunii Europene, să devină”
b. aderarea statele din Europa Centrală si de Est va ficondiţionată de îndeplinirea criteriilor de la
Copenhagapentruacordarea statutului de membru UE;
c. “aderarea presupune ca statul candidat să obţină stabilitateainstituţiilor care garantează democraţia,
aplicarealegii,drepturile omului si respectarea acestora, protecţiaminorităţilor, existenţa unei economii de
piaţă viabile precumsi capacitatea de a face faţă presiunilor competitive si forţelorde piaţă din cadrul Uniunii.
Aderarea presupune capacitateacandidatului de a-si asuma responsabilităţile aderării incluzândaici aderarea la
obiectivele politice, economice si monetare aleUniunii.”
4. După cum stipulează Concluziile Presedinţiei, la întâlnirea ConsiliuluiEuropean de la Copenhaga din

12-13 decembrie 2002 s-a hotărât:
a. „statele asociate din Europa Centrală si de Est care doresc sădevină membre ale Uniunii Europene,
sădevină”;
b. “aderarea presupune ca statul candidat să obţină stabilitateainstituţiilor care garantează democraţia,
aplicarealegii,drepturile omului si respectarea acestora, protecţiaminorităţilor, existenţa unei economii de piaţă
viabile precumsi capacitatea de a face faţă presiunilor competitive si forţelorde piaţă din cadrul Uniunii.
Aderarea presupune capacitateacandidatului de a-si asuma responsabilităţile aderării incluzândaici aderarea la
obiectivele politice, economice si monetare aleUniunii.”;
lOMoARcPSD|7028930
c. “încheierea negocierilor de aderare cu Cipru, Republica Cehă,Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania,

Malta,Polonia, RepublicaSlovacia si Slovenia. Uniunea are în vedere acceptarea acestorstate ca membre
începând cu 1 mai 2004. Această realizare stădovadă pentru determinarea comună a naţiunilor Europei de ase
uni într-o Uniune care a devenit forţa conducătoare de pace,democraţie, stabilitate si prosperitate pe continentul
nostru.”
5. La Consiliul European de la Copenhaga, din decembrie 2002 s-austabilit ţările în privinţa cărora s-a
apreciat că au încheiat negocierilede aderare si care vor semna Tratatul de aderare la Atena, în 16 aprilie
2003. Acestea sunt:
a. Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania,Malta, Polonia, Republica Slovacia si Slovenia;
b. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia,Lituania, Malta, Polonia, România, Republica
Slovacia siSlovenia;
c. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Croaţia, Estonia, Ungaria,Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
România,RepublicaSlovacia si Slovenia, Turcia.
6. Tratatul de la Amsterdam a fost semnat în anul:

a. 1997;
b. 1999;
c. 2000.
7. Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la data de:
a. 2 octombrie 1997;
b. 1 mai 1999;
c. 17 iulie 1997.
8. Tratatul de la Amsterdam a realizat progrese considerabile în ceea cepriveste:

a. consolidarea „Europei cetăţeanului" ;
b. îmbunătăţirea capacităţii Uniunii de acţiune externă;
c. reforma cadrului instituţional.
9. Schimbările aduse de Tratatul de la Amsterdam se referă la:

a. flexibilitate, extinderea codeciziei, politica externă si desecuritate comună (PESC), respectiv justiţie si
afaceriinterne(JAI), în special controlul graniţelor, acordarea azilurilor siimigrarea;
b. flexibilitate, extinderea codeciziei, schimbări minore la nivelulpilonilor interguvernamentali ai UE;c.
serie de decizii referitoare la reforma instituţională.
lOMoARcPSD|7028930
10. Schimbările aduse de Tratatul de la Amsterdam la nivelul pilonilorinterguvernamentali ai UE se

referă la:
a. În ce priveste pilonul I –politicilor în domeniul justiţiei siafacerilor interne care trec la pilonul I le va
fiaplicat votulunanim si nu votul cu majoritate calificată, pentru cel puţincinci ani de la intrarea în vigoare a
Tratatului.
b. În ce priveste pilonul II - Politica Externă si de SecuritateComună (PESC) - reformele prevăzute sunt
destulde modeste,în sensul că i s-au conferit responsabilităţi sporite ConsiliuluiEuropean în luarea deciziilor, dar
nu sa hotărât nimic clar înce priveste posibilitatea trecerii către adoptarea mai multordecizii privind PESC prin
vot cu majoritate calificată.
c. În ce priveste pilonul III - a fost considerat vedeta surpriză aTratatului, cu elemente semnificative
îndomeniul politicilorde justiţie si afaceri interne, în special controlul graniţelor,acordarea azilurilor si
imigrarea, care nu au mai intrat înpilonul I.
11. Care este principala realizare a Tratatului de la Amsterdam:

a. desăvârsirea pieţei unice;
b. consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii Europene ;
c. soluţionarea problemelor instituţionale necesare pentru a seputea realiza extinderea către Europa Centrală
side Est.
12. Care este principala neîmplinire a Tratatului de la Amsterdam:

a. nefinalizarea pieţei unice;
b. esecul cetăţeniei europene;
c. absenţa unei serii de decizii referitoare la reforma instituţională.
13. Tratatul de la Nisa a fost semnat în:

a. 2000;
b. 2001;
c. 2003.
14. Tratatul de la Nisa a intrat în vigoare la data de:

a. 26 februarie 2001;
b. 20 decembrie 2000;
c. 1 februarie 2003.
lOMoARcPSD|7028930
15. Scopul major al Tratatului de la Nisa a fost:

a. crearea uniunii economice si monetare europene inclusive crearea si punerea în circulaţie a unei monedeunice
– Euro;
b. instituirea cetăţeniei europene incluzând dreptul cetăţenilor dea se muta si trăi în orice stat european;
c. reforma instituţională a U.E. pentru a o pregăti de extindere .
16. Reforma instituţională demarată de Tratatul de la Nisa este orientată

pe trei axe principale:
a. legitimitatea democratică, eficacitatea instituţiilor, acţiuneaComunităţii în exterior;
b. componenţa si funcţionarea principalelor instituţiilor europene,procedura decizională la nivelul Uniunii
Europene, facilitareacooperării avansate;
c. cetăţenia europeană, extinderea si întărirea acţiuniiComunităţii, luarea în consideraţie a regiunilor.
17. Tratatul Constituţional:

a. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004 si a intrat în vigoarela 1 ianuarie 2005;
b. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004, dar nu a fost ratificatde toate statele membre, alegătorii
francezisi olandezi l-aurespins la mijlocul lui 2005, deci pare improbabil că Tratatul vaintra în vigoare în
următorii ani;
c. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004 si a intrat în vigoare,după un proces dificil de ratificare,
laLisabona, pe 13 decembrie2007.
18. Principalele reforme instituţionale prevăzute de TratatulConstituţional sunt:

a. crearea postului de Ministru de Externe al UE, schimbări înregulile de vot ale Consiliului de Ministri;
b.renunţarea la postul de presedinte al Comisiei;
c. abandonarea principiului că fiecare membru ar trebui să aibă unComisar European.
19. Următoarele reprezintă schimbări prevăzute de TratatulConstituţional:

a. eliminarea celor trei piloni;
b.posibilitatea suspendării anumitor drepturi ale statelor membre,precum si posibilitatea retragerii unui stat
membru din Uniune;
c. includerea unor modalităţi noi, mai usoare, de modificare aConstituţiei în viitor .
20. Cele mai semnificative schimbări prevăzute de Tratatul Constituţionalsunt:

lOMoARcPSD|7028930
a. Apare funcţia de Ministru al UE pentru Afaceri Externe, prinfuzionarea celei de Înalt Reprezentant PESC cu
cea de Comisarpentru Relaţii Externe, Consiliul European este ridicat la rangul deinstituţie, care se va reuni
trimestrial; presedintele ConsiliuluiEuropean (care nu are voie să deţină altă funcţie la nivel naţional)va fi ales
pentru o perioada de 2.5 ani (cu posibilitatea realegerii)si, alături de el, va fi Ministrul UE al Afacerilor Externe
(esteresponsabil cu PESC);
b.Comisia va cuprinde până în 2014, câte un comisar pentru fiecareSM; ulterior numărul comisarilor va fi egal
cu maxim 2/3 dinnumărul statelor membre (alesi prin rotaţie);
c. Parlamentul European va cuprinde maxim 750 membri (min 6/statmembru, max 96/stat membru).
21. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Tratatul de reformă sunt corecte:
a. a fost aprobat în cadrul Consiliului European informal de laLisabona în 18-19 octombrie 2007 si semnat de
statele membre în13 decembrie 2007 la Lisabona si va intra în vigoare la 1 ianuarie2009, după ce va fi validat
de toţi cei 27 de membri ai UE, process care va avea loc pe parcursul anului 2008;
b.se concentrează asupra nevoilor UE de modernizare si reformă,având ca obiective principale: mai multă
democraţie, răspunzândasteptărilor cetăţenilor europeni legate de standarde mai înalte deresponsabilitate,
deschidere, transparenţă si participare; mai multăeficienţă si întărirea capacităţii de a oferi răspunsuri la
problemeleglobale cum ar fi schimbările climatice, securitatea si dezvoltarea durabilă;
c. dincolo de reforma instituţională a Uniunii, va crea premiseleimplementării Strategiei Lisabona, care prevede
ca, până în 2010,Europa să aibă cea mai competitivă si mai dinamică economie dinlume.
22. Dacă s-ar fi aprobat, Tratatul Constituţional, acesta ar fi eliminat cei 3piloni ai Uniunii Europene.a.
Adevărat;
b.Fals.
23. Pentru un număr dat de membri cu drept de vot din care, fiecare arealocat un anumit număr
devoturi, cresterea pragului de adoptare adeciziei de la 50% din voturi, la 72% din voturi, nu va
determina niciodată o crestere a eficienţei adoptării deciziilor. a. Adevărat;
b. Fals.
24. Sistemul de vot cu majoritate calificată a fost propus prima oară în textul Tratatului de la Maastricht.
a. Adevărat;
b. Fals.
25. Subsidiaritatea este principiul în baza căruia deciziile ar trebui adoptate cât mai aproape posibil, de
nivelul cetăţenilor. a. Adevărat;
lOMoARcPSD|7028930
b. Fals.
26. Obiectivul Tratatului de la Nisa a fost acela de a se asigura că oUniune Europeană extinsă va putea
continua să adopte decizii într-omanieră eficientă si legitimă. a. Adevărat;
b. Fals.
27. Reformarea sistemului de vot propusă prin Tratatul Constituţional afost stabilită încă înainte de a se
fi aplicat reformele sistemului de votadoptate prin Tratatul de la Nisa. a. Adevărat;
b. Fals.
28. Principalul motiv pentru care s-a considerat că extinderile UE din anii2004 si respectiv, 2007, ar fi
determinat o reducere a eficienţeiadoptării deciziilor, îl reprezinta faptul că:
a. noii membri ar fi votat ca un bloc compact si s-ar fi opusmajorităţii propunerilor;
b. fiecare stat membru ar fi primit un vot în Consiliul de Ministri,motiv pentru care ar fi mult mai dificil
deobţinut o majoritate cumai multe naţiuni ca membri ai UE;
c. majoritatea noilor state membre sunt state mici si astfel, ar fiprimit un număr disproporţionat de voturi .
29. Politica comercială externă este de competenţa exclusivă a UE; acestfapt este justificat în teoria
federalismului fiscal dea. economiile de scară; b. preferinţele locale si avatajele informaţionale;
c. spillover-urile negative;
d. niciuna din cele de mai sus.
30. În timpul aplicării sistemului de vot al Consiliului de Ministri valabilanterior extinderii UE din anul
2004, statele mari aveau mai multevoturi decât cele mici. Este puterea lor de vot mai mare sau mai mică
decât ar fi cea dată după principiul proporţionalităţii cu numărulpopulaţiei fiecărui stat membru? a. Mai
mare;
b. Mai mică ;
c. Egală.
1. Acquis-ul comunitar reprezintă:

a. ansamblul de drepturi si obligaţii comune ce unesc statele UE;
b. totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea instituţiilor UE;
lOMoARcPSD|7028930
c. reprezintă acordurile internaţionale la care CE este parte, precum si cele încheiate între statele membre aleUE
cu referire la activitatea acesteia.
2. Acquis-ul comunitar cuprinde:

a. conţinutul, principiile si obiectivele politice cuprinse în Tratatele originare ale Comunităţilor Europene si
încele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam); legislaţia
adoptată de instituţiile UE pentru punerea în practică a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii,
opinii si recomandări);
b. jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;declaraţiile si rezoluţiile adoptate în cadrul
UniuniiEuropene; acţiuni comune, poziţii comune, convenţii semnate, rezoluţii, declaraţii si alte acte adoptate în
cadrul
Politicii Externe si de Securitate Comună (PESC) si al cooperării din domeniul Justiţiei si al Afacerilor Interne
(JAI);
c. acordurile internaţionale la care CE este parte, precum si cele încheiate între statele membre ale UE cu
eferirela activitatea acesteia.
3. Sursele dreptului Uniunii Europene sunt:
a. Sistemele legale ale majorităţii statelor democratice, care sunt bazate pe o constituţie;
b. Tratatul Constituţional;
c. Tratatul de la Roma, Tratatul de la Maastricht.
4. Dreptul Uniunii Europene este acum o masă enormă de legi, reglementări si practici care au fost
stabilite Prin:
a. Tratatele UE si legile UE;
b. judecatCurţii Europene de Justiţie;
c. Tratatele UE, legile UE si deciziile Curţii Europene de Justiţie.
5. Tratatele UE reprezintă în dreptul Uniunii Europene:

a. dreptul primar;
b. dreptul secundar;
c. speţa.
6. Legile UE reprezintă în dreptul Uniunii Europene:

a. dreptul primar;
lOMoARcPSD|7028930
c. speţa.
7. Deciziile Curţii Europene de Justiţie reprezintă în dreptul Uniunii Europene:
a. dreptul primar;
c. speţa.
8. Cele mai importante principii ale dreptului din Comunitatea Europeană (CE) sunt:
a. tratatele UE, legile UE si deciziile Curţii Europene de Justiţie;
b. dependenţa sistemului legal al CE de sistemele legale ale majorităţii statelor membre, efectul direct,
primatuldreptului CE;
c. efectul direct, primatul dreptului CE, autonomia sistemului legal al CE.
9. Principiile sistemului legal din Comunitatea Europeană (CE) sunt:

a. Efectul direct, primatul dreptului CE;
b. Efectul direct, primatul dreptului CE si autonomia sistemului legal al CE;
c. Primatul dreptului CE, autonomia sistemului legal al CE.
10. Principiul primatului legilor din CE înseamnă că:

a. Dreptul comunitar are ultimul cuvânt;
b. Dreptul comunitar nu are ultimul cuvânt;
c. Legea naţională este cea care are prioritate si are ultimul cuvânt.
1. Principiul efectului direct arată că:

a. Legile CE sunt automat legi în fiecare stat membru;
b. Legile CE nu sunt automat legi în fiecare stat membru;
c. Legile CE sunt automat legi atât în fiecare stat membru cât si nemembru.
2. Principiul primatului legilor din CE determină ca atunci când legea europeană si cea naţională sunt în
conflict să se aplice:
a. Automat legea naţională;
b. Automat legea europeană;
c. Deciziile Curţii Europene de Justiţie.
3. Actele dreptului comunitar, altele decât tratatele, se clasifică în:

lOMoARcPSD|7028930
a. Ordonanţe, directive, decizii;

b. Ordonanţe, directive, decizii, recomandări;
c. Directive, decizii, recomandări.
4. În dreptul comunitar, ordonanţele:

a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor si cetăţenilor
b. pot fi aplicate oricăruia din Statele Membre, trasează rezultatele care trebuie obţinute;
c. se aplică unui anumit Stat Membru, unei anumite companii sau unui anumit cetăţean.
5. În dreptul comunitar, directivele:

a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor si cetăţenilor imediat de la intrarea în vigoare
b. se aplică unui anumit Stat Membru, unei anumite companii sau unui anumit cetăţean;
c. pot fi aplicate oricăruia din Statele Membre, doar trasează rezultatele care trebuie obţinute.
6. În dreptul comunitar, deciziile:

a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor si cetăţenilor imediat de la intrarea în vigoare
b. se aplică unui anumit Stat Membru, unei anumite companii sau unui anumit cetăţean;
c. pot fi aplicate oricăruia din Statele Membre, directivele doar trasează rezultatele care trebuie obţinute.
7. În dreptul comunitar, recomandările:

b. nu obligă la nimic din punct de vedere juridic;
c. obligă statul membru să pună în aplicare anumite decizii.
8. În dreptul comunitar, opiniile:

b. nu obligă la nimic din punct de vedere juridic;
c. obligă statul membru să pună în aplicare anumite decizii.
9. În dreptul comunitar, directivele pot fi aplicate:

a. numai anumitor state membre;
b. oricăruia din statele membre;
c. tuturor statelor membre.
lOMoARcPSD|7028930
10. Uniunea Europeană este, la ora actuală:

a. O organizaţie internaţională;
b. Un stat federal;
c. Un „obiect politic neidentificat”.
11. O organizaţie internaţională reprezintă:

a. O formă de organizare care promovează cooperarea voluntară si coordonarea între membri, dar care nu
auautonomie si nici autoritatea de a-si impune regulile în faţa membrilor;
b. O formă de organizare bazată pe asocierea de state suverane,constituite într-un nou stat, în care transferul
deputere este limitat si rezervat numai anumitor domenii
c. O formă de organizare, în care puterea este partajată între autoritatea federală, centrală si autorităţi
locale,regionale.
12. O confederaţie reprezintă:

auautonomie si nici autoritatea de a-si impune regulile în faţa membrilor;
b. O asociere de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat si
rezervatnumai anumitor domenii
c. Un stat suveran, în care puterea este partajată între autoritatea federală, central si autorităţi locale, regionale.
13. O federaţie reprezintă:

auautonomie si nici une regulile în faţa membrilor;
b. O asociere de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat si
rezervatnumai anumitor domenii
c. Un stat suveran, în care puterea este partajată între autoritatea federală, centrală si autorităţi locale, regionale.
14. UE apare a fi mult mai mult decât o organizaţie, din următoarele motive:
a. instituţiile sale au capacitatea de a emite decizii cu putere de lege si de a concepe politici obligatorii
pentrustatele membre (de exemplu, în domeniul concurenţei, agriculturii, politicii regionale etc.), iar în
domeniile în care UE are autoritate, legislaţia comunitară este mai presus de legislaţia naţională;
b. membrii săi nu sunt egali ca putere, cele mai multe decizii se iau folosind votul cu majoritate calificată;
c. în domeniul politicii externe si de securitate comună, UE are autoritatea de a negocia în numele celor 27
demembri.
lOMoARcPSD|7028930
15. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte:

a. în cadrul sistemului juridic internaţional, UE reprezintă un stat federal;
b. în cadrul funcţionării UE, caracteristicile interguvernamentale se regăsesc alături de cele supranaţionale;
c. procesul decizional si mecanismele operaţionale ale UE sunt asigurate de cele cinci importante
instituţii(Consiliul, Comisia, PE, CJ si Curtea de Conturi).
16. În cadrul unei federaţii, Statele membre:

a. pierd atribute ale suveranităţii în favoarea unor instituţii federale;
b. au dreptul să adere si să se retragă atunci când doresc;
c. nu au dreptul să se retragă.
17. În cadrul unei confederaţii, Statele membre:

a. sunt suverane atât în plan intern, cât si extern;
b. pierd atribute ale suveranităţii în favoarea unor instituţii federale;
c. au dreptul să adere si să se retragă atunci când doresc.
18. În cadrul unei federaţii, baza legală o reprezintă:

a. un tratat semnat de toate statele membre;
b. mai multe tratate semnate de către toate statele membre;c. Constituţia.
19. În cadrul unei confederaţii, baza legală o reprezintă:

a. un tratat semnat de toate statele membre;
b. mai multe tratate semnate de către toate statele membre;c. Constituţia.
20. Instituțiile Uniunii Europene sunt:

a. Consiliul European, Parlamentul European, Comisia Europeană,
b. Consiliul European, Parlamentul European, Comisia Europeană,Curtea Europeană de Justiţie, Curtea de
Conturi Europeană;
c. Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea Europeană de Justiţie,
Curteade Conturi Europeană.
21. Principiul separării puterilor în stat:

lOMoARcPSD|7028930
a. nu se regăseste în structura instituţională a UE; cele trei puteri (juridică, executivă si legislativă) sunt
partajateîn cadrul asanumitului „triunghi instituţional” între Curtea Europeană de Justiţie, Comisia Europeană
si Parlamentul European, fiecare instituţie reprezentând interese specifice.
b. se regăseste în structura instituţională a UE; puterea juridică este încredinţată Curţii de Justiţie,
putereaexecutivă – Comisiei Europene, iar puterea legislativă – Parlamentului European;
c. nu se regăseste în structura instituţională a UE; cu excepţia puterii juridice (încredinţată Curţii de
Justiţie),celelalte puteri (executive si legislativă) sunt partajate în cadrul asa-numitului „triunghi instituţional”
între Consiliul, Comisia Europeană si Parlamentul European, fiecare instituţie reprezentând interese specifice.
22. Principiul balanţei instituţionale sau al echilibrului instituţional în UE determină:

a. ca fiecare instituţie trebuie să-si exercite puterile în condiţiile si pentru scopurile pentru care a fost creată,
înconformitate cu Tratatele;
b. în cazul în care prerogativele unei instituţii sunt preluate de o alta,care îsi depăseste astfel
competenţele,instituţia lezată poate veni în faţa Curţii de Justiţie;
c. o clară diviziune a muncii între instituţiile comunitare în cadrul ciclului politic, de vreme ce, în funcţie
dereglementările aplicate într-un domeniu anume, deciziile se iau în mod diferit.
23. Instituţiile la nivel comunitar cu orientare interguvernamentală sunt:

a. Comisia Europeană, Parlamentul European si Curtea Europeană de Justiţie;
b. Comisia Europeană, Consiliul European si Consiliul Europei;
c. Consiliul Uniunii Europene si Consiliul European.
24. Instituţiile la nivel comunitar cu orientare supranaţională sunt:

a. Consiliul Uniunii Europene si Consiliul European;
b. Comisia Europeană, Parlamentul European si Curtea Europeană de Justiţie;
c. Comisia Europeană, Consiliul European si Consiliul Europei.
25. Consiliul Uniunii Europene este o instituţie:
a. Supranaţională;
b. Interguvernamentală;
c. Federală.
26. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Consiliul Uniunii Europene sunt corecte:
a. este organul de decizie cel mai important al UE;
b. propune legislaţia către Comisie si Parlament;
lOMoARcPSD|7028930
c. decide cu privire la legile propuse de Comisie, în colaborare cu Parlamentul.
27. Membrii Consiliului de Ministri se întrunesc:

a. în aceeasi componenţă, în funcţie de domeniul politic în discuţie, reunind toţi reprezentanţii permanenţi
simembrul Comisiei responsabili de domeniul luat în discuţie;
b. în componenţă diferită, în funcţie de domeniul politic în discuţie, sunt prezenţi ministrii pe domenii de
resortsi membrul Comisiei responsabili de domeniul luat în discuţie: Consiliul Ministrilor pentru Agricultură,
consiliul Ministrilor pentru Mediu etc.
c. în aceeasi componenţă, indiferent de domeniul politic în discuţie,reunind toţi ministrii de externe din
statelemembre.
28. Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER):

a. este organ central de decizie al UE, organ legislativ;
b. coordoneauă activitatea a cca. 250 de comitete si de grupuri de lucru, compuse din funcţionari din
statelemembre, care pregătesc dosare cu conţinut tehnic pentru COREPER si Consiliu.COREPER preia cea
mai importantă parte din procesul de pregătire al deciziilor;
c. este alcătuit din cca. 2500 de persoane, care activează în cadrul a sase departamente. Sarcinile sale sunt,
înprimul rând de ordin administrativ, adică aici se rezolvă lucruri ca de exemplu:pregătirea agendei de lucru,
întocmirea rapoartelor, serviciul de traduceri, verificarea problemelor de ordin juridic etc.
29. Consiliul Uniunii Europene are puteri legislative si bugetare legate de:
a. coordonarea politicilor economice;
b. definirea politicii externe si de securitate comună si coordonarea cooperării poliţienesti si judiciare în
materiepenală;
c. încheierea de acorduri internaţionale.
30. Puterea legislativă a Consiliului Uniunii Europene este:

a. Împărţită cu Comisia Europeană,
b. Împărţită cu Parlamentul European,
c. Împărţită cu Consiliul European.
31. Comisia Europeană este o instituţie:

lOMoARcPSD|7028930
a. supranaţională;
b. interguvernamentală;
c. federală.
32. Comisarii europeni:

a. îsi desfăsoară activitatea în numele ţării lor de origine, reprezintă interesele acesteia;
b. nu îsi desfăsoară activitatea în numele ţării lor de origine, trebuind să se implice, fără părtinire, în
vedereaîndeplinirii obiectivelor comunitare;
c. îsi desfăsoară activitatea în numele ţării lor de origine, dar trebuie să respecte interesele comunitare.
33. Comisarii europeni sunt:

a. selectaţi prin concurs, ca funcţionari publici pe perioadă nedeterminată;
b. propusi de guvernele statelor membre si numiţi pe o perioadă de cinci ani, Parlamentul European trebuie si
elsă îsi dea acordul pentru alegerea lor.
c. alesi de către cetăţenii statelor membre, prin vot universal direct pe o perioadă de patru ani.
34. Comisia Europeană are următoarele competenţe si atribuţii:

a. puteri executive - realizarea politicii comunitare;
b. Iniţiativă legislativă, impunerea dreptului european (împreună cu CEJ);
c. reprezentarea UE la nivel internaţional.
35. Cele mai importante 4 atribuţii ale Comisiei Europene sunt:
a. dreptul la iniţiativă, gardianul respectării Tratatelor, organ executiv pentru aplicarea politicii
comunitare,reprezentativitate în afară;
b. să împartă puterile legislative cu Consiliul de Ministri si Parlamentul, să vegheze la respectarea Tratatelor
UE, să împartă puterile legislative cu Consiliul de Ministri si Parlamentul, să supervizeze toate instituţiile UE;
c. coordonarea politicilor economice, definirea politicii externe si de securitate comună, coordonarea
cooperăriipoliţienesti si judiciare în materie penală, încheierea de acorduri internaţionale.
36. Consiliul European este:

a. o instituţie interguvernamentală, creată în 1949, care are ca membri 47 de state europene, cu sediul
lastrasbourg;
lOMoARcPSD|7028930
b. o instituţie interguvernamentală a Uniunii Europene, care reuneste reprezentanţi la nivel ministerial

dinfiecare stat membru al UE;
c. cel mai important organ de decizie cu privire la procesul de integrare europeană, constituit din sefii de
statsau de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene.
37. Asa cum reiese din Articolul 4 al Tratatului UE, Consiliul European:
a. este cea mai importantă instituţie de decizie a UE, având funcţia de forţă motorie a unificării europene si
deîmbinare a unor domenii distincte;
b. nu are, propriu-zis, statut de instituţie a UE, însă are un rol essential în trasarea priorităţilor si
definireaorientărilor politice generale ale UE, având funcţii importante de conducere, care se află deasupra celor
trei piloni, pe care îi angrenează;
c. are, propriu-zis, statut de instituţie a UE, „oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia,
stabilindobiectivele politice generale în vederea bunului mers al acestei dezvoltări."
38. Consiliul European:

a. împarte puterea legislativă la nivelul UE cu Comisia, Consiliul de Ministri si cu Parlamentul European;
b. nu are un rol formal în promulgarea legilor UE, chiar dacă este cea mai influentă organizaţie în acest
proces,funcţia lui principală este de a conferi, mai degrabă, impulsul politic necesar adoptării deciziilor si să
pună bazele principiale ale politicii si dezvoltării arhitecturii europene;
c. reprezintă puterea legislativă, deciziile politice ale Consiliului European sunt traduse în lege
urmândprocedurile legislative standard, care implică Comisia, Consiliul de Ministri si, în majoritatea
problemelor, Parlamentul European.
39. Aspectele majore aflate pe agenda de lucru a Consiliului European de la “instituţionalizarea” sa în

1975, s-au referit la:
a. Afaceri generale si relaţii externe, Afaceri economice si financiare, Justiţie si afaceri interne, Politică
Socialăprivind ocuparea forţei de muncă, sănătăţii si protecţiei consumatorilor, Competitivitate (Piaţă Internă,
Industrie si cercetare, inclusive turism), Transporturi, telecomunicaţiil si energie, Agricultura si pescuit, Mediu,
Educaţie;
b. Afaceri generale si relaţii externe, Afaceri economice si financiare, Justiţie si afaceri interne, Politică
Socialăprivind ocuparea forţei de muncă, sănătăţii si protecţiei consumatorilor,Competitivitate (Piaţă Internă,
Industrie si cercetare, inclusive turism), Uniunea Economică si Monetară, Transporturi, telecomunicaţiil si
energie,
Agricultura si pescuit, Mediu, Educaţie;
lOMoARcPSD|7028930
c. alegerea prin vot direct a Parlamentului, lansarea Sistemului Monetar European si apoi a Uniunii
Economicesi Monetare, reforma diferitelor politici sectoriale, extindere, problematica ambientală, tipuri de
asistenţă acordată ţărilor asociate .
40. Parlamentul European este o instituţie:

a. supranaţională;
b. interguvernamentală;
c. federală.
41. Parlamentul European are următoarele atribuţii:

a. puteri legislative,
b. puteri bugetare,
c. control democratic.
42. Parlamentarii europeni sunt:

a. selectaţi prin concurs, ca funcţionari publici pe perioadă nedeterminată;
b. propusi de guvernele statelor membre si numiţi pe o perioadă de cinci ani;
c. sunt alesi în mod democratic, prin vot universal direct pe o perioadă de cinci ani.
43. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu alegerile pentru Parlamentul European sunt corecte:
a. din 1979, deputaţii sunt alesi prin vot universal direct pentru o perioadă de cinci ani;
b. se desfăsoară după aceleasi reguli în toate statele membre;
c. fiecare stat membru hotărăste cu privire la modul de desfăsurare a alegerilor, aplicând, însă, aceleasi reguli
democratice: dreptul de vot la 18 ani, egalitatea între sexe si votul secret .
44. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu Parlamentul European sunt adevărate:
a. Parlamentul European este alcătuit, în prezent, din 785 de deputaţi/ europarlamentari alesi în cele 27 de
statemembre ale Uniunii Europene extinse;
b. fiecare stat membru dispune, în aest mandat, de un număr fix de locuri, maximum 99 si minimum 5 ;
c. pentru mandatul 2009-2014, fiecare stat membru va dispune de un număr fix de locuri, maximum 96
siminimum 6.
45. Locurile în Parlamentul European sunt distribuite:

a. egal pentru fiecare stat membru;
lOMoARcPSD|7028930
b. proporţional cu populaţia fiecărui stat membru;

c. proporţional cu PNB-ul fiecărui stat membru.
46. În cadrul legislaturii 2009-2014, numărul de reprezentanţi în Parlamentul European al României va fi

de:
a. 35,
b. 33,
c. 30.
47. Începând cu 1 ianuarie 2007, Marea Britanie are în Parlamentul European:

a. 72 de voturi,
b. 78 de voturi,
c. 73 de voturi.
48. Deciziile Curţii Europene de Justiţie reprezintă în dreptul Uniunii Europene:

a. dreptul primar;
c. speţa .
49. Curtea Europeană de Justiţie îsi are sediul la:

a. Bruxelles,
b. Luxemburg,
c. Strasbourg.
50. Curtea Europeană de Justiţie:

a. este organul juridic al Comunităţilor Europene, are rolul puterii juridice;
b. este organul juridic al Comunităţilor Europene, dar are si putere legislativă si executivă;
c. este organul executiv al Comunităţilor Europene, are rolul puterii juridice.
51. Printre competenţele Curţii Europene de Justiţie se numără:

a. este responsabilă cu respectarea dreptului comunitar;
b. aplanarea conflictelor între statele membre, între Uniune si statele membre, între organismele si instituţiiledin
Uniunea Europeană, precum si între persoane fizice si Uniune; c. este „gardianul” Tratatelor.
lOMoARcPSD|7028930
52. Judecătorii si avocaţii/procurorii generali ai Curţii Europene de Justiţie sunt:

a. numiţi de guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de sase ani, cu posibilitatea de
reînnoire ;
b. propusi de guvernele statelor membre si numiţi pe o perioadă de cinci ani, Parlamentul European trebuie si
elsă îsi dea acordul pentru alegerea lor;
c. alesi de către cetăţenii statelor membre, prin vot universal direct pe o perioadă de patru ani.
53. Judecătorii Curţii de Justiţie au un mandat de:

a. 5 ani;
b. 4 ani;
c. 6 ani.
54. Curtea Europeană de Conturi are următoarele atribuţii:

a. să împartă puterile legislative cu Consiliul de Ministri si Parlamentul, să vegheze la respectarea Tratatelor
UE, verificarea conturilor si a execuţiei bugetului Uniunii Europene, să supervizeze toate instituţiile UE;
b. verificarea conturilor si a execuţiei bugetului Uniunii Europene, cu dublul scop de a îmbunătăţi
gestionarearesurselor financiare si informarea cetăţenilor Europei cu privire la utilizarea fondurilor publice de
către autorităţile cu responsabilităţi de gestiune;
c. coordonarea politicilor economice, definirea politicii externe si de securitate comună, coordonarea
cooperăriipoliţienesti si judiciare în materie penală, încheierea de acorduri internaţionale.
55. Membrii Curţii Europene de Conturi au un mandat de:

a. 5 ani;
b. 4 ani;
c. 6 ani.
1. Care din afirmaţiile de mai jos despre bugetul UE sunt corecte:

a. reprezintă suma bugetelor statelor membre;
b. trebuie să fie echilibrat în fiecare an;
c. toate cheltuielile trebuie finanţate în fiecare an prin venituri colectate de la membrii UE sau rămase din
anulanterior.
a. se alimentează, în principal, din contribuţia statelor membre – 1% din PNB
b. ca valoare totală se situează în jurul a 100 de miliarde de euro;
lOMoARcPSD|7028930
c. reprezintă 240 de euro pe cetăţean european (lucru valabil valabil pentru anul 2005), respectiv 255 de
euro(estimat pentru 2007-2013).
3. UE cheltuie aproximativ 80% din bugetul său pe:
a. Politici interne: agricultură si politică regională, concurenţa, afacerile economice si financiare, educaţia si
cultura, ocuparea forţei de muncă si afacerile sociale, energia si transportul, întreprinderile, mediul, pescuitul,
sănătatea si protecţia consumatorilor, societatea informaţională, piaţa internă, justiţia si afacerile interne,
cercetarea, impozitarea si uniunea vamală, asistenţa pentru dezvoltare, politica comercială externă; b.
agricultură si politică regională;
c. politici interne, „altele” decât agricultură si politica regională, acţiuni externe, administraţie, ajutor de
preaderare.
4. În anul 2009, cheltuielile cu agricultura au reprezintă:

a. 7% din bugetul UE,
b. 31% din bugetul UE,
c. 45% din bugetul UE.
5. În anul 2009, cheltuielile de coeziune, pentru sprijinirea zonelor sărace reprezintă:

6. În anul 2009, ajutorul de pre-aderare a reprezintă:

7. În anul 2009, cheltuielile cu celelalte politici interne, altele decât agricultura si politica de coeziune,
reprezintă:
8. În anul 2009, ponderea cheltuielilor cu administraţia UE reprezintă:

lOMoARcPSD|7028930
9. Nivelul cheltuielilor UE si ponderea acestora ca si cotă în PIB-ul statelor membre s-au modificat de-a
lungul timpului după cum urmează:
a. Cheltuiele UE au fost neglijabile până la sfârsitul anilor ‘60,crescând la mai puţin de 1 euro pe
cetăţeaneuropean;
b. De la începutul anilor 70 si până la începutul anilor 90, bugetul a crescut constant, pornind de la aproximativ
0,8 % si crescând la 1,2 % până în 1993;
c. De la extinderea din 1994, bugetul ca si cotă a PIB a rămas destul de stabil la aproximativ 2 %.
10. Priorităţile de cheltuieli ale UE si nivelul acestora s-au modificat de-a lungul timpului după cum
urmează:
a. până în 1965, bugetul era cheltuit mai mult în administraţie ;
b. Cheltuielile pentru politica agricolă comună au început în 1965 si în curând au dominat bugetul,
reprezentândîn mod regulat 80 % sau mai mult din cheltuielile totale; în 1972, au ajuns la 92 % din buget;
c. de la data primei extinderi, 1973, cheltuielile de coeziune au început să crească în importanţă, împingând
înjos partea pentru agricultură. Suma părţilor acestor două mari subiecte a rămas remarcabil de constantă,
variind între 80 si 85 % din buget.
1. Procedura de stabilire a bugetului anual (după cum este stabilită în tratate),constă în:
a. Consiliul pregăteste un proiect preliminar al bugetului;proiectul Consiliului este prezentat Comisiei
pentruamendamente si adoptare; odată ce este votat deComisie,bugetul este înaintat Parlamentului European
care deţine oanumită putere de a-l amenda; după două citiri în Parlament,Parlamentul European este forul care
adoptă bugetul final, iar Presedintele semnează;
b. Comisia pregăteste un proiect preliminar al bugetului; proiectul Comisiei este prezentat Parlamentului
pentruamendamente si adoptare; odată ce este votat de Parlament, bugetul este înaintat Consiliului European
care deţine o anumită putere de a-l amenda; după două citiri în Consiliu si Parlament, Consiliul European este
forul care adoptă bugetul final, iar Presedintele semnează;
c. Comisia pregăteste un proiect preliminar al bugetului; proiectul Comisiei este prezentat Consiliului
pentruamendamente si adoptare; odată ce este votat de Consiliu, bugetul este înaintat Parlamentului European
care deţine o anumită putere de a-l amenda; după două citiri în Consiliu si Parlament, Parlamentul European
este forul care adoptă bugetul final, iar Presedintele semnează.
2. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu „Perspectivele Financiare”sunt corecte:

lOMoARcPSD|7028930
a. Începând cu anul 1958, bugetul UE este planificat multianual,iar componenta de cheltuieli se

regăsestedetaliată în cadrul “perspectivelor financiare”;
b. Începând cu anul 1988, bugetul anual al UE este ghidat, în principal, de un acord pe termen mediu
privindpriorităţile de cheltuieli, numit Perspective Financiare;
c. Deoarece Perspectivele Financiare sunt adoptate de toate instituţiile implicate în bugetare
(Comisia,Parlamentul European si Consiliul), existenţa acestora reduce disputele privind bugetul anual.
3. Analizând comparativ estimarea din 2013 cu anul 1988 se pot observa, în legătură cu cheltuielile UE,
următoarele tendinţe:
a. menţinerea tendinţei de scădere a cheltuielilor pentru politica agricolă comună si de crestere a cheltuielilor
pentru coeziune;
b.tendinţa de scădere atât a cheltuielilor pentru politica agricolă comună, cât si a cheltuielilor pentru coeziune;
c. scăderea la aproximativ 70% a ponderii însumate a cheltuielilor pentru politica agricolă comună si de
coeziune, în favoarea altor politici comune.

a. reprezintă suma bugetelor statelor membre;
b. trebuie să fie echilibrat în fiecare an;
c. toate cheltuielile trebuie finanţate în fiecare an prin venituri colectate de la membrii UE sau rămase din
anulanterior.

a. se alimentează, în principal, din contribuţia statelor membre –1% din PNB
b. ca valoare totală se situează în jurul a 100 de miliarde de euro;
c. reprezintă 240 de euro pe cetăţean european (lucru valabil valabil pentru anul 2005), respectiv 255 de
euro(estimate pentru 2007- 2013).
6. Veniturile UE provin din:

a. taxe vamale si prelevările variabile aplicate importurilor de produse agricole dinspre non-membri;
b. TVA;
c. un procent din suma PNB-ului statelor membre (ulterior transformat în Venit National Brut- GNI) calculat la
preţul pieţei.
7. Care sunt cele patru surse principale de venit, cunoscute sub numele de „resurse proprii” în jargonul
lOMoARcPSD|7028930
UE:
a. Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun,perceperea de impozite în agricultură, resursa
TVA,diverse;
b. Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun, resursa TVA, contribuţia bazată pe PNB, diverse;
c. Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun,perceperea de impozite în agricultură, resursa
TVA,contribuţia bazată pe PNB.
8. În categoria de surse de venit ale UE etichetate ca diverse intră:

a. Taxele plătite de angajaţii instituţiilor europene;
b. Taxele plătite de angajaţii instituţiilor europene, amenzi si surplusuri din anii anteriori;c. Amenzi si
surplusuri din anii anteriori.
1. În perioada 1971- 2013, se pot observa următoarele tendinţe cu privire la veniturile UE:
a. o tendinţă de scădere a veniturilor provenite din tarifele aplicate produselor agricole care sunt importate
dinstatele nemembre de la peste 30% în anii ’70 la între 20%- 10% în anii ’80, sub 5% în anii ’90; veniturile
tarifare provenind de la Tariful Extern Comun au înregistrat o tendinţă spectaculoasă de crestere în anii ’70
de la aproximativ 20% la aproximativ 50% în 1977, urmată de o scădere continuă. În 2013, cele două
categorii de taxe - vamale si agricole - vor cumuli aproximativ 15%, faţă de 30% cât cumulau în 1988;
b. importanţa resursei TVA s-a micsorat, dar se prevede să crească în importanţă. În 2013 va reprezenta peste
60% faţă de aproximativ 10% în 1988;
c. creste tot mai mult ca importanţă în alimentarea bugetului UE, contribuţia bazată pe PNB-ul statelor
membre,care va reprezenta în 2013 peste 70% faţă de 10% în 1988.
2. Rata precisă a contribuţiei statelor membre, ca si cotă din PNB:

a. se situează în jurul a 1%, cu rambursări ulterioare, de la intrarea în vigoare a rabatului Marii Britanii;
b. este fix 1% în fiecare an;
c. variază de la an la an în fiecare Stat Membru datorită complexităţilor sistemului; cea mai mare cifră în 1999 a
fost de 0,99 %, pentru Grecia si Irlanda, cea mai mică cifră a fost cea a Marii Britanii de 0,61 % datorită
rabatului Marii Britanii.
3. Un stat membru este contribuabil net dacă:

a. plăteste mai mult la bugetul UE decât primeste de la acesta;
b. plăteste mai puţin la bugetul UE decât primeste de la acesta;
c. UE decide astfel, în funcţie de situaţia economică a acestuia.
lOMoARcPSD|7028930
4. Un stat membru este recipient net dacă:

a. plăteste mai mult la bugetul UE decât primeste de la acesta;
b. plăteste mai puţin la bugetul UE decât primeste de la acesta;
c. UE decide astfel, în funcţie de situaţia economică a acestuia.
5. Cele mai mari capitole în bugetul UE sunt:

a. administraţia si cercetarea;
b. politica agricolă comună (PAC) si fondurile de coeziune;
c. política externă si asistenţa pentru dezvoltare.
6. Fondurile structurale si de coeziune reprezintă aproximativ ______ din bugetul actual al UE.
a. 30%;
b. 25%;
c. 10%.
7. „Rabatul” Marii Britanii:

a. reprezintă reducerea cheltuielilor necesare constituirii bugetului UE, pe care Marea Britanie o acordă
noilorstate membre UE, si echivalează cu returnarea către aceste state a două treimi din diferenţa între sumele
provenite din TVA pe care noile state membre le varsă la bugetul comunitar si fondurile europene absorbite de
acestea;
b. reprezintă premiul acordat de Marea Britanie, de 5% din cuantumul sumelor necesare a fi virate la
bugetulUE de către oricare stat membru care reuseste să vireze toţi banii aferenţi unui an, în primul trimestru al
acelui an;
c. reprezintă returnarea către Marea Britanie a două treimi din diferenţa între sumele provenite din TVA, pe
careMarea Britanie le varsă la bugetul comunitar, si fondurile europene absorbite în Regatul Unit.
1. Politicile principale ale UE, care totalizează 80% din bugetul UE, sunt:
lOMoARcPSD|7028930
a. concurenţa, afacerile economice si financiare, educaţia si cultura, ocuparea forţei de muncă si

afacerilesociale, energia si transportul, întreprinderile,mediul, pescuitul, sănătatea si protecţia consumatorilor,
societatea informaţională, piaţa internă, justiţia si afacerile interne,cercetarea,impozitarea si uniunea vamală,
asistenţa pentru dezvoltare, politica comercială externă;
b. politica agricolă comună (PAC) si „politica de coeziune" (numită si politică regională);
c. depinde de statul membru, de sectorul în discuţie sau de aria specifică, de exemplu: politica în
domeniulpescuitului este crucială în nordul Spaniei sau politica în domeniul transportului este importantă
pentru transportul rutier de marfă sau politica concurenţei este esenţială în anumite cazuri de fuziuni.
2. Anul în care si-a început viaţa Politica Agricolă Comună(PAC) a fost:

a. 1958;
b. 1962;
c. 1965.
3. Scopul iniţial al PAC a fost:

a. să scadă veniturile fermierilor din UE;
b. de a păstra preţurile agricole înalte si stabile;
c. de a-i determina pe fermieri să asocieze în cadrul unor ferme mari.
4. Ţările bogate tind să-si sprijine fermierii prin:

a. impozite;
b. subvenţii si preţuri ridicate;
c. acordarea de plăţi directe.
5. Ţările sărace tind:

a. să-si impoziteze fermierii, în special pe cei care produc recolte pentru export;
b. să-si sprijine fermierii prin subvenţii si preţuri ridicate;
c. să-si sprijine fermierii prin acordarea de plăţi directe.
1. În câmpia pariziană, fermele:

a. tind să fie foarte mari si foarte tehnologizate, utilizează seminţe scumpe, înaltproductive, rezistente la
bolipentru a-si spori „productivitatea", mari cantităţi de pesticide pentru a controla dăunătorii, mari cantităţi
de îngrăsăminte chimice pentru a menţine fertilitatea solului si masini performante, care economisesc munca
pentru a planta, supraveghea si recolta;
lOMoARcPSD|7028930
b. tind să fie mai mici, mai tradiţionale, iar echipamentele agricole, mult mai simple;
c. sunt, mai curând, administrate de o societate decât ferme familiale.
2. În insulele grecesti, fermele:

a. tind să fie foarte mari si foarte tehnologizate, utilizează seminţe scumpe, înaltproductive,
rezistente la bolipentru a-si spori „productivitatea", mari cantităţi de pesticide pentru a controla
dăunătorii, mari cantităţi de îngrăsăminte chimice pentru a menţine fertilitatea solului si masini
performante, care economisesc munca pentru a planta, supraveghea si recolta;
b. tind să fie mai mici, mai tradiţionale, iar echipamentele agricole, mult mai simple;c. sunt, în
general, ferme familiale.
3. Terminologia economică standard pentru „sprijinirea preţului intern" în cadrul PAC este
„pricefloor". Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate în legătură cu „price-floor":
a. UE a stabilit (si încă stabileste) „price-floor" pentru toate produsele agricole majore - cereale, produse
lactate,carne de vită, carne de viţel si zahăr;
b. de când există PAC, datorită „price-floor", preţurile pentru toate produsele agricole majore au fost cu 50% -
100% mai mari decât preţurile mondiale;
c. „price-floor" au fost impuse prin cumpărarea garantată, nelimitată de către autorităţile PAC, dar numai
înultimă instanţă.
4. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu „preţul-ţintă“, în cazul grâului, sunt corecte:
a. Este primul preţ de stabilit, un preţ teoretic, o linie directoare a preţurilor concrete, se referă la preţul
devânzare al grâului în Duisburg, un oras situat exact în centrul regiunii Ruhr (deoarece în această localitate s-a
înregistrat cea mai redusă ofertă);
b. Este cel mai important preţ operaţional, stabilit la un nivel inferior la preţului de vânzare al grâului
înDuisburg, cu 12- 20% mai redus, este preţul la care autorităţile sunt îndrituite „să intervină", adică să cumpere
cantităţi nelimitate de grâu la pe piaţa oricărui stat membru al UE;
c. este preţul minim la care grâul poate fi importat în UE din ţări terţe. Acesta este stabilit ca preţul-ţintă
minuscosturile de transport si manipulare pentru grâul importat - care soseste în cel mai mare port al Europei,
Rotterdam – si vândut la Duisburg.
5. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu „preţul de intervenţie“,în cazul grâului, sunt corecte:
lOMoARcPSD|7028930
înDuisburg, cu 12-20% mai redus, este preŢul la care autorităţile sunt îndrituite „să intervină", adică să cumpere
1. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu „preţul prag “, în cazul grâului, sunt corecte:
înDuisburg, cu 12-20% mai redus, este preţul la care autorităţile sunt îndrituite „să intervină", adică să cumpere
2.Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte:
a. Preţul de intervenţie este cu 12-20% mai redus decât preţulţintă;
b. Preţul-prag este întotdeauna peste preţul de intervenţie;
c. Preţul-ţintă sau price-floor este preţul minim.
3. Conform unei estimări a Comisiei Europene privind pre-reforma PAC, 20 % dintre fermieri deţin 80
% din beneficiile PAC (Comisia Europeană, 1994). Care din afirmaţiile de mai jos vin în sprijinul
acestei estimări?
a. circa 80% din producţia fermelor provine de la fermele mari, eficiente, iar un „price-floor"
recompenseazăproducţia indiferent de mărimea fermei.
b. 80% din cheltuielile PAC, adică 18,4 miliarde de euro au fost cheltuite pentru 1,38 milioane de ferme,
ceeace înseamnă 13.333 de euro/fermă. Cele 20% din cheltuielile PAC rămase, 4,6 miliarde de euro, au fost
împărţite între 5,52 milioane de ferme, implicând o medie de 833 de euro/fermă.
c. pentru 80% dintre ferme, cheltuielile PAC au fost mici; nu este de mirare că cei mai mulŢi fermieri au
spuscă PAC este inadecvată si au protestat vehement împotriva oricărei reduceria cheltuielilor PAC, în schimb
1,38 milioane de proprietari ai fermelor mari care au primit 52% din întregul buget comunitar! Deci, mai mult
de jumătate din bugetul UE ajută numai 0,4% din populaŢia UE.
lOMoARcPSD|7028930
4. Efectele PAC între anii '60 si '90 au fost:
a. Cresterea echitabilă a veniturilor fermierilor,

b. Cresterea preţurilor suportată de consumatorii europeni,
c. Cresterea importurilor UE de produse agricole.
5. Urmare a aplicării PAC, în legătură cu veniturile fermierilor europeni se poate afirma:
a. venitul mediu din agricultură pe muncitor ocupat în acest sector era în medie cu 40 % mai mic decât
venitulpe muncitor în economia UE, luată în ansamblu;
b. venitul mediu din agricultură pe muncitor ocupat în acest sector era în medie cu 50 % mai mic decât
venitul pe muncitor în economia UE, luată în ansamblu;
c. venitul mediu din agricultură pe muncitor ocupat în acest sector era în medie cu 40 % mai mare decât
venitul pe muncitor în economia UE, luată în ansamblu.
6. Industrializarea fermelor, determinată de PAC, a determinat la rândul său:

a. poluare, probleme legate de bunăstarea animalelor, dispariţia fermelor de familie;
b. poluare, scăderea atractivităţii sectorului agricol;
c. reducerea preţurilor, probleme legate de bunăstarea animalelor.
7. Problema dispariţiei fermelor de familie în Europa, urmare a aplicării PAC, s-a manifestat prin:
a. provenienţa venitului total al proprietarilor fermelor preponderent din alte surse decât agricultura;
b. pe de o parte, majoritatea fermelor reprezentau doar o ocupaţie part time pentru milioane de fermieri
carelucrau la ele, iar pe de altă parte, foarte puţine ferme mari furnizau cea mai mare parte a alimentelor din
Europa si o viaţă generoasă pentru câteva sute de mii de fermieri;
c. fermele de mărime intermediară, ai căror proprietari încercau să-si facă o viaţă în agricultură, se
găseaupermanent la limita falimentului.
8. Care a fost cea mai evidentă soluţie de reformă a PAC si care este explicaţia acesteia:
a. toate problemele cele mai mari ale PAC proveneau din decizia de a păstra preţurile interne în UE mult
pestepreţurile mondiale, deci cea mai evidentă soluţie de reformă a PAC era reducerea acestor preţuri;
b. toate problemele cele mai mari ale PAC proveneau din decizia de a păstra preţurile interne în UE
subpreţurile mondiale, deci cea mai evidentă soluţie de reformă a PAC era cresterea acestor preţuri;
c. toate problemele cele mai mari ale PAC proveneau din decizia de a cumpăra întreaga producţie de pe piaţă,
înultimă instanţă, deci cea mai evidentă soluţie de reformă a PAC era cresterea contribuţiei statelor membre
pentru a asigura cumpărarea întregii producţii de alimente.
lOMoARcPSD|7028930
9. De-a lungul anilor '80, până la reformele din 1988, UE a experimentat un set ad-hoc si extrem de
complex de controale asupra producţiei agricole. Putem puncta ca politici notabile:
a. contingentele de producţie pentru fermierii din domeniul produselor lactate si pentru sfecla de zahăr;
b. instituirea „cantităţilor maxim garantate" pentru toate produsele agricole majore, cu excepţia cărnii de vită;
c. taxarea fermierilor, atunci când depăseau plafoanele de producţie specificate.
10. În 1986, întreaga lume s-a angajat la un set de negocieri comerciale -Runda Uruguay, al cărei obiectiv
principal a fost:
a. reducerea politicilor agricole protecţioniste, cum erau cele ale SUA, UE si Japonia;
b. liberalizarea comerţului cu produse agricole si industriale;
c. stabilirea unor politici protecţioniste în comerţul cu produse agricole.
1.Acordul privind agricultura încheiat în 1994 în cadrul Rundei Uruguay a avut ca efecte importante
asupra PAC, următoarele:
a. taxele variabile si restricţiile cantitative la import trebuiau transformate în taxe standard, nefluctuante;
b. reducerea sprijinului intern;
c. angajamentul de a reduce gradual subvenţionarea exporturilor cu procente între 1,3 si 1,5.
2. Fundamentul reformelor MacSharry, adoptate la mijlocul anului 1992 consta în:
a. cumpărările garantate la „price-floor";
b. „plăţile compensatorii";
c. instituirea „cantităţilor maxim garantate" pentru toate produsele agricole majore, cu excepţia cărnii de vită.
3. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu prevederile „set-aside"introduse de reforma MacSharry:
a. pentru a obţine plata directă, fermierii trebuiau să accepte să reducă cu 15% suprafaţa pe care o cultivau.
b. pentru produsele animaliere, au fost implementate scheme de natură similară, iar pachetul conţinea un
numărde măsuri în favoarea mediului si a bunăstării animalelor. De exemplu, fermierii primeau o primă pe
animal pentru păstrarea numărului de capete pe hectar sub limitele specificate. c. nu priveste sectoarele
laptelui si zahărului nu au fost reformate.
4. Reforma PAC - în particular, reducerea „price-floor" al UE către nivelurile preţurilor mondiale - a
rezolvat o serie dintre problemele PAC după cum urmează: a. nivelul total al cheltuielilor PAC a scăzut
considerabil;
b. stocurile de alimente ale UE au scăzut brusc;
c. UE a renunţat definitiv la practicarea dumpingului alimentar pe pieţele internaţionale.
5. Impactul PAC asupra mediului la începutul anilor 2000 a însemnat:

lOMoARcPSD|7028930
a. poluarea cu nitraţi si alte substanţe a râurilor, lacurilor si apelor subterane, inclusiv a surselor de apă
potabilă,eroziunea, poluarea si sărăcirea solului;
b. daune asupra atmosferei si asupra peisajelor rurale;
c. abandonarea fermelor extensive folositoare mediului în cele mai sărace regiuni.
6. În decursul următorilor ani, PAC va evolua si mai mult, pentru a continua:
a. să fie o politică vie, care să reflecte nevoile si asteptările societăţii europene; să promoveze o
agriculturădurabilă, oferind produse sănătoase, de calitate, protejând în acelasi timp mediul si bunăstarea
animalelor;
b. să sprijine rolul multifuncţional al agricultorilor în calitate de furnizori de bunuri publice pentru societate; să
promoveze cresterea si crearea de noi locuri de muncă în zonele rurale;
c. să contribuie la consolidarea unui sector agricol competitiv si inovator, care să poată face faţă provocărilor
depe piaţa mondială; să fie gestionată prin norme simple si transparente.
7. Actuala PAC:
a. urmăreste sprijinirea veniturilor agricultorilor, încurajându-I totodată să producă mărfuri de înaltă

calitatecerute de piaţă si să găsească noi modalităţi de a-si îmbunătăţi activitatea, precum sursele ecologice
regenerabile de energie;
b. ţine seama pe deplin de preocupările consumatorilor si contribuabililor, lăsând în acelasi timp

agricultorilordin UE libertatea de a-si adapta producţia la cerinţele pieţei;
c. instituie un nou sistem, în cadrul căruia agricultorii vor continua să primească plăţi directe cu scopul de
amenţine stabilitatea veniturilor, dar legătura cu producţia a fost eliminată.
8. Politica de dezvoltare rurală a UE, pentru perioada 2007-2013, va avea la bază următoarele teme, în
conformitate cu axele definite în noul Regulament privind dezvoltarea rurală:
a. ameliorarea competitivităţii în sectorul agricol; ameliorarea mediului, sprijinirea gestionării terenurilor si
îmbunătăţirea calităţii vieţii; diversificarea economiei în zonele rurale;
b. ameliorarea competitivităţii în sectorul agricol; ameliorarea mediului, sprijinirea gestionării terenurilor si
îmbunătăţirea calităţii vieţii;
c. diversificarea economiei în zonele rurale.
9. Impactul PAC în România, în perioada 2007-2013, poate fi pus în evidenţă prin:

a. oportunităţi de finanţare pentru spaţiul rural românesc, în valoare de aproximativ 7,5 miliarde de euro, prin
Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală;
b. va fi negativ datorită limitării producţiei prin măsuri precum „cotele de lapte”;
lOMoARcPSD|7028930
c. oportunităţi de finanţare pentru un sector piscicol competitiv, modern si dinamic, în valoare de 307,6 de
milioane de euro, prin Programul Operaţional pentru Pescuit va beneficia în perioada 2007-2013.
10. Fondul European pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală urmăreste:
a. formarea în noile tehnici agricole si mestesuguri rurale;asistenţă pentru instalarea tinerilor agricultori/
asistenţă pentru pensionarea agricultorilor; modernizarea clădirilor si masinilor agricole;
b. asistenţă acordată agricultorilor pentru îndeplinirea standardelor UE, de exemplu cele referitoare la
protecţiamediului, bunăstarea animalelor si sănătatea publică;
c. instalarea de echipamente de prelucrare a produselor în cadrul fermei, astfel încât agricultorii să câstige mai
mult din produsele fermei prin valoarea adăugată.
1. Afirmaţia “activitatea economică a Europei este puternic concentrate geografic” este demonstrată de
faptul că:
a. 43 % din activitatea economică si 75 % din investiţiile în cercetare si inovare se concentrează pe doar 14 %
din teritoriul european, asa-numitul pentagon între Londra, Hamburg, München, Milano si Paris; b. populaţia
localizată în „centru" se bucură de venituri si rate ale somajului mai ridicate;
c. decalajele de dezvoltare sunt mult mai semnificative decât în cazul S.U.A. si al Japoniei.
2. Ce se înţelege prin tendinţa de divergenţă regională:
a. persistenţa unor disparităţi de dezvoltare între diferitele regiuni ale unei ţări;
b. apropierea între nivelul PIB pe locuitor a regiunilor UE;
c. dispersarea activităţii economice către regiunile cel mai puţin favorizate.
3. Care este indicatorul macroeconomic cel mai utilizat în politica regională a UE pentru cuantificarea
disparităţilor regionale:
a. salariul minim pe economie;
b. produsul intern brut pe locuitor ;
c. rata somajului.
4. Ce se înţelege prin tendinţa de convergenţă regională:

a. persistenţa unor disparităţi de dezvoltare între diferitele regiuni ale unei ţări;
b. apropierea între nivelul PIB pe locuitor a regiunilor UE;
c. concentrarea activităţii economice în regiunile centrale.
5. Scopul politicii regionale a UE este:

a. de a determina apropierea între nivelul PIB pe locuitor a regiunilor UE;
b. de a determina concentrarea activităţii economice către regiunile cel mai puţin favorizate;
lOMoARcPSD|7028930
c. de a împiedica dispersarea activităţii economice către regiunile cel mai puţin favorizate.
6. Suprafaţa pe care o numim „inima UE" sau centrul economic al Europei:

a. acoperă 1/7 din suprafaţa Europei, dar 1/3 din populaţia sa si ½ din activitatea sa economică;
b. acoperă 65% din suprafaţă si deţine 40% din populaţie, dar numai 20% din activitatea economică;
c. acoperă 20% din suprafaţă si deţine 40% din populaţie si 65 % din activitatea economică.
7. Care din afirmaţiile de mai jos reflectă disparităţi regionale la nivel sub-naţional în UE:
a. cea mai bogată regiune din Marea Britanie, Inner London, are un venit/locuitor care este cu 166% mai
maredecât media UE25, în timp ce venitul/locuitor în cea mai săracă regiune britanică, Merseyside, este cu
30% sub medie;
b. în Spania, venitul madrilenilor este cu 21% peste media UE25, în timp ce venitul locuitorilor din
Extremadura este cu 46% sub medie;
c. venitul în regiunea Trentino-Alto Adige din nordul Italiei, este cu 50% peste medie, în timp ce în
Campinaeste cu 28% sub medie.
8. Pentru care din ţările de mai jos este adevărată afirmaţia că, între 1988 si 2000, a trecut de la un nivel
al venitului care reprezenta doar 64% din media UE15 la un nivel care depăseste cu 15% media: a.
Spania;
b. Irlanda;
c. Grecia.
9. Instrumentele structurale ale UE, pentru perioada 2007 – 2013, sunt:

a. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune
(FC);
b. Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR), Fondul European pentru Pescuit (FEP);
c. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de
Coeziune(FC), acţiune complementară : Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR),
Fondul European pentru Pescuit (FEP).
10. În prezent, UE cheltuie în regiunile cel mai puţin favorizate circa:

a. 1/2 din bugetul său;
b. 1/3 din bugetul său;
c. 1/4 din bugetul său.
lOMoARcPSD|7028930
1. Fondul de Coeziune finanţează direct proiecte individuale în domeniul:

a. protecţiei mediului;
b. transporturilor;
c. agriculturii.
2. Fondul European pentru Dezvoltare Regională:
a. finanţează lucrări de infrastructură, investiţii pentru creare de locuri de muncă, proiecte de dezvoltare localăsi
sprijin pentru IMM-uri;
b. îi sprijină pe someri si populaţia dezavantajată să revină la lucru, mai ales prin finanţarea unor măsuri
depregătire profesională si acordarea de ajutoare pentru sistemele de recrutare;
c. finanţează măsuri de dezvoltare rurală si ajutor pentru fermieri, mai ales în regiunile cel mai puţin favorizate.
3. Fondul Social European:

b. îi sprijină pe someri si populaţia dezavantajată să revină la lucru, mai ales prin finanţarea unor măsuri de
pregătire profesională si acordarea de ajutoare pentru sistemele de recrutare ;
4. Regulile de bază în ceea ce priveste cheltuirea fondurilor structural sunt:

a. concentrarea: cheltuielile trebuie să fie concentrate geografic; programarea: cheltuielile trebuie să se
realizezeîn contextual unor programe generale de dezvoltare care sunt elaborate de membrii UE si aprobate de
Comisie;
b. parteneriatul: Comisia, statele membre vizate, autorităţile regionale si locale, patronatele si sindicatele
vorcolabora la cheltuirea fondurilor;
c. monitorizarea si evaluarea: cheltuirea fondurilor va fi monitorizată si evaluată; compatibilitatea
sicomplementaritatea: cheltuielile vor fi compatibile cu prevederile tratatelor si cu celelalte politici comunitare,
cum ar fi Piaţa Comună, PAC si politica comună în domeniul pescuitului.
5. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Fondurile structurale sunt corecte:
a. sunt cheltuite pe proiecte alese la nivel european;
b. alegerea proiectelor si managementul lor sunt doar în responsabilitatea autorităţilor naţionale si regionale;
c. proiectele sunt cofinanţate atât prin fonduri naţionale, cât si prin fonduri comunitare.
6. Ce se înţelege prin asa-numitul „principiu al adiţionalităţii" în materie de fonduri structurale:
a. finanţarea comunitară înlocuieste fondurile naţionale;
b. cheltuirea fondurilor va fi monitorizată si evaluată;
lOMoARcPSD|7028930
c. finanţarea comunitară nu ar trebui utilizată pentru a economisi fondurile naţionale.

7. Sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia:
a. Fondurile structurale ale UE sunt în număr de 4;
b. Fondul European pentru Dezvoltare Regională face parte din fondurile structurale ale UE;
c. Fondul European pentru Orientare si Garanţie Agricolă -secţiunea Orientare finanţează măsuri de dezvoltare
rurală si ajutor pentru fermieri, mai ales în regiunile cel mai puţin favorizate;
d. Fondul Social European sprijină pe someri si populaţia active (angajaţii), mai ales prin finanţarea unor
măsuri de pregătire profesională si acordarea de ajutoare pentru sistemele de recrutare.
8. Obiectivul central al politicii de coeziune și al instrumentelor sale în perioada 2007 - 2013 este: o mai
mare creștere economică și mai multe locuri de muncă pentru toate regiunile și orașele din Uniunea
Europeană. a. Adevărat;
b. Fals.
9. În afară de adiţionalitate, cheltuielile structurale sunt caracterizate prin următoarele reguli sau
principii de bază:
a. Concentrarea, Programarea, Compatibilitatea si complementaritatea, Evaluarea;
b. Cooperarea, Parteneriatul, Monitorizarea si evaluarea , Compatibilitatea si complementaritatea;
c. Concentrarea, Programarea, Parteneriatul, Monitorizarea si evaluarea, Compatibilitatea si
complementaritatea;
d. Cooperarea, Monitorizarea si evaluarea, Compatibilitatea si complementaritatea, Evaluarea.
10. În ceea ce priveste noile obiective de intervenţie ale politicii regionale, 82% din totalul fondurilor se
va îndrepta spre regiunile de _____________________ – regiunile cu PIB per capita sub 75% din media
UE, care adăpostesc 35 % din populaţia UE, în cadrul Obiectivului
„_______________________________________”.
a. Competitivitate regională și ocuparea forţei de muncă; Competitivitate regională și ocuparea forţei de muncă;
b. Convergenţă; convergenţă;
c. Competitivitate regională și ocuparea forţei de muncă; Convergenţă;
d. Competitivitate regională și ocuparea forţei de muncă; Cooperare teritorială europeană.
1. Instrumentele structurale ale UE, pentru perioada 2007 – 2013, sunt:
a. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune
(FC);
b. Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR), Fondul European pentru Pescuit (FEP);
lOMoARcPSD|7028930
c. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de
Coeziune(FC), acţiuni complementare: Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR),
Fondul European pentru Pescuit (FEP).
2. Fondurile alocate României pentru perioada 2007-2013 prin Instrumentele structurale se ridică la:
a. 347,4 miliarde de euro,
b. 19,7 miliarde euro
c. 7,522 miliarde euro.
3. Obiectivele urmărite pentru România, în urma cheltuirii sumelor alocate prin Instrumentele
structurale ale UE, pentru perioada 2007 – 2013, sunt: a. Creșterea PIB-ului cu 15-20 % până în 2015,
b. Creșterea ratei ocupării forţei de muncă de la 57,4 la 64 %,
c. Investirea în 1 400 km de șosele noi sau rehabilitate.
a. Toate regiunile României sunt eligibile pentru Obiectivul „Convergenţă”, pentru care sunt alocaţi
19,2miliarde euro;
b. Nicio regiune de dezvoltare din România nu este eligibilă pentru Obiectivul „Competitivitate regională
șiocuparea forţei de muncă”;
c. Toate regiunile României sunt eligibile pentru Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, pentru care
suntalocaţi 455 milioane euro.
5. Priorităţile naţionale de dezvoltare ale României definite în Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013
sunt:
a. Dezvoltarea infrastructurii de bază în conformitate cu standardele europene; Creșterea competitivităţii
petermen lung; Dezvoltarea și folosirea mai eficientă a capitalului uman; Dezvoltarea capacităţii administrative;
Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate.
b. Cresterea competitivităţii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere; Dezvoltarea
simodernizarea infrastructurii de transport; Protejarea si îmbunătăţirea calităţii mediului; Dezvoltarea resurselor
umane, promovarea ocupării si a incluziunii sociale si întărirea capacităţii administrative; Dezvoltarea
economiei rurale si cresterea productivităţii în sectorul agricol; Diminuarea dispartităţilor de dezvoltare între
regiunile ţării.
c. Cresterea productivităţii în agricultură, Garantarea unui nivel de viaţă echitabil populaţiei din
agricultură,Stabilizarea pieţelor, Garantarea securităţii aprovizionărilor, Asigurarea consumatorului cu provizii
la preţuri raţionale.
lOMoARcPSD|7028930
6. Fondurile pentru agricultură si pescuit alocate României de către UE, pentru perioada 2007 – 2013,
sunt:
a. Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA),
b. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR),
c. Fondul European pentru Pescuit (FEP).
7. Fondurile pentru agricultură si pescuit alocate României, pentru perioada 2007-2013 se ridică la:
a. 347,4 miliarde de euro,
b. 19,7 miliarde euro,
c. 7,522 miliarde euro.
8. Obiectivele urmărite pentru România, în urma cheltuirii sumelor alocate prin Fondurile pentru
agricultură si pescuit, pentru perioada 2007 – 2013, sunt:
a. creșterea calităţii vieţii in mediul rural; creșterea ratei ocupării forţei de muncă in mediul rural;
b. cresterea productivităţii în agricultură; garantarea unui nivel de viaţă echitabil populaţiei din
agricultură;stabilizarea pieţelor; garantarea securităţii aprovizionărilor; asigurarea consumatorului cu provizii
la preţuri raţionale;
c. cresterea competitivităţii sectoarelor agricole si forestiere; îmbunătăţirea mediului si a spaţiului rural:
calitatea vieţii în zonele rurale si diversificarea economiei rurale; Leader.
9. Măsurile de sprijin finanţate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA) sunt
implementate în România prin:
a. Agenţia de Plăţi si Dezvoltare Rurală si Pescuit (APDRP),
b. Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultură (ANPA);
c. Agenţia de Plăţi si Intervenţie pentru Agricultură (APIA),
d. Agenţia de Plăţi si Intervenţie pentru Agricultură (APIA);
e. Agenţia de Plăţi si Dezvoltare Rurală si Pescuit (APDRP),
f. Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultură (ANPA).

a. Agenţia de Plăţi si Dezvoltare Rurală si Pescuit (APDRP) acordă finanţare pentru activităţile de
diversificareeconomică, turism, conservarea patrimoniului natural etc.;
b. Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultură (ANPA) gestionează Programul Operaţional pentru
Pescuit al României ;
lOMoARcPSD|7028930
c. Agenţia de Plăţi si Intervenţie pentru Agricultură (APIA) acordă subvenţii sub formă de plăţi directe la
hectar, gestionate de Sistemul Integrat de Administrare si Control (IACS), si în cadrul măsurilor de piaţă,
pentru implementarea mecanismelor comerciale conform Politicii Agricole Comune (PAC).
1. Cea mai mare parte a cheltuielilor regionale ale UE este canalizată prin Fondurile structurale si
Fondul de coeziune, subsumate unei strategii generale, care vizează: a. să combată somajul;
b. să stimuleze cresterea economică în regiunile sărace;
c. să păstreze preţurile agricole înalte si stabile.
2. Fondul de Coeziune finanţează direct proiecte individuale în domeniul:
a. protecţiei mediului;
b. transporturilor;
c. agriculturii.
3. Fondul European pentru Dezvoltare Regională:
4. Fondul Social European:

5. Regulile de bază în ceea ce priveste cheltuirea fondurilor structural sunt:

a. concentrarea: cheltuielile trebuie să fie concentrate geografic; programarea: cheltuielile trebuie să se
realizezeîn contextual unor programe generale de dezvoltare care sunt elaborate de membrii UE si aprobate de
Comisie;
b. parteneriatul: Comisia, statele membre vizate, autorităţile regionale si locale, patronatele si sindicatele
vorcolabora la cheltuirea fondurilor;
c. monitorizarea si evaluarea: cheltuirea fondurilor va fi monitorizată si evaluată; compatibilitatea
sicomplementaritatea: cheltuielile vor fi compatibile cu prevederile tratatelor si cu celelalte politici comunitare,
cum ar fi Piaţa Comună, PAC si politica comună în domeniul pescuitului.
lOMoARcPSD|7028930
6. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Fondurile structurale sunt corecte:
a. sunt cheltuite pe proiecte alese la nivel european;
b. alegerea proiectelor si managementul lor sunt doar în responsabilitatea autorităţilor naţionale si regionale;
c. proiectele sunt cofinanţate atât prin fonduri naţionale, cât si prin fonduri comunitare.
7. Ce se înţelege prin asa-numitul „principiu al adiţionalităţii" în materie de fonduri structurale:
a. finanţarea comunitară înlocuieste fondurile naţionale;
b. cheltuirea fondurilor va fi monitorizată si evaluată;
c. finanţarea comunitară nu ar trebui utilizată pentru a economisi fondurile naţionale.
8. Fondurile alocate României, prin politica regională a UE, pentru perioada 2007-2013, în valoare de
19,7 miliarde euro vizează următoarele obiective: a. cresterea PIB-ului cu 15-20 % până în 2015;
b. cresterea ratei ocupării forţei de muncă de la 57,4 la 64 %;
c. investirea în 1 400 km de sosele noi sau reabilitate.
9. În România, Programele operaţionale, sub obiectivul "cooperare teritorială europeană", în perioada
2007-2013, sunt:
a. Programul operaţional dezvoltarea resurselor umane; Programul operaţional cresterea
competitivităţiieconomice; Programul operaţional transport; Programul operaţional mediu; Programul
operaţional dezvoltarea capacităţii administrative; Programul operaţional regional; Programul operational
asistenţă tehnică;
b. Cooperare Teritorială Transnaţională, Cooperare Teritorială Transfrontalieră, Cooperare Teritorială Inter-
regională;
c. Programul operaţional dezvoltarea resurselor umane; Programul operaţional cresterea
asistenţă tehnică; Cooperare Teritorială Transnaţională, Cooperare Teritorială Transfrontalieră, Cooperare
Teritorială Interregională.
10. Programele operaţionale sub obiectivul "convergenţă", în România, în perioada 2007-2013, sunt:
a. Programul operaţional dezvoltarea resurselor umane; Programul operaţional cresterea
asistenţă tehnică;
b. Cooperare Teritorială Transnaţională, Cooperare Teritorială Transfrontalieră, Cooperare Teritorială Inter-
regională;
lOMoARcPSD|7028930
c. Programul operaţional dezvoltarea resurselor umane; Programul operaţional cresterea

asistenţă tehnică; Cooperare Teritorială Transnaţională, Cooperare Teritorială Transfrontalieră, Cooperare
Teritorială Interregională.

Grile Economie Europeana Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Economie Europeana Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

lOMoARcPSD|7028930

1. Cum arată steagul Uniunii Europene?

2. Ziua Europei se sărbătoreste în fiecare an la data de:

3. Moneda unică europeană - Euro:

4. Sigla monedei unice europene - Euro, are următoarea semnificaţie:

5. Aderă la Uniunea Europeană în anul 1995:

7. În 1995 nu făceau parte din Uniunea Europeană:

9. Austria a devenit membră a Uniunii Europene în anul:

1. Dintre statele candidate, cea mai mare suprafaţă o are:

3. Care dintre afirmaţiile următoare demonstrează diversitatea statelor europene în ceea ce

4. În UE27, în categoria statelor mari ( peste 38 milioane locuitori) intră:

a. Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Italia, Germania, Franţa,

14.Ţara cu cea mai mare participare individuală la PIB-ul UE este:

15. În categoria ţărilor cu o participare individuală la PIB-ul UE în anul 2008 între 1% - 2%

1. Obiectivul teoriei neofuncţionaliste este:

3. Interguvernamentalistii, spre deosebire de neofuncţionalisti, susţin că, în fapt:

c. integrarea economică atrage după sine integrarea politică.

4. Construcţia europeană reprezintă o formă deosebit de elaborată a:

5. Conform teoriei guvernanţei pe mai multe niveluri:

1. Efectele economice ale înlăturării taxelor vamale si suprimăriirestricţiilor cantitative, ca urmare a

2. Care dintre comunităţile europene au fuzionat pentru a creaîmpreună “Comunitatea Europeană”?

3. Obiectivul principal al Actului Unic European, în spiritul CărţiiAlbe:

4. Piaţa unică implică:

6. Declaraţia lui Robert Schuman a fost făcută publică în:

7. Asa-numitul "Plan Schuman" propunea:

8. Tratatul de la Paris a fost semnat în anul:

9. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Tratatul de la Paris suntcorecte:

12. Ce semnificaţie are “Înalta Autoritate”:

14. Tratatul de la Roma, a fost semnat în:

a. Comunităţii Economice Europene (C.E.E.);

18. Tratatul de la Roma stabileste o serie de politici concrete pe diferite

19. Piaţa „comună" instituită prin Tratatul de la Roma prevedea:

b. elaborarea de politici comune, limitate numai la domeniilecomerţului, concurenţei, transportului

20. Obiectivul principal al Tratatului de la Roma a fost:

21. Piaţa comună, în conformitate cu Tratatul de la Roma, erafundamentată pe:

22. Uniunea vamală, ca obiectiv major stabilit prin tratatul de la Roma,presupune:

24. Tratatul de la Bruxelles, numit si “Tratatul de fuziune”, a fost semnat

25. Tratatul de la Bruxelles a avut ca rezultat:

29. „Cartea albă pentru desăvârsirea pieţei unice":

31. Actului Unic European:

32. Actul Unic European a fost semnat în:

34. Obiectivul principal al Actului Unic European, în spiritul CărţiiAlbe:

36. Care au fost inovaţiile aduse de Actul Unic European?

1. Ce se înţelege prin convergenţa legală

3. Tratatul de la Maastricht introduce termenul „convergenţă durabilă"

4. Variabilele care măsoară convergenţa reală sunt:

b. venitul pe cap de locuitor, nivelul salariilor, rata somajului,cheltuielile guvernamentale;

5. Care dintre următoarele criterii nu se regăsesc printre criteriile deconvergenţă nominală?

7. Etapele principale ale realizării Uniunii economice si monetareeuropene au fost, în ordine,

8. Etapa coordonării politicilor monetare în cadrul procesului derealizarea a Uniunii Economice si

9. Etapa consolidării convergenţei si a preparativelor tehnice în cadrulprocesului de realizarea a Uniunii

b. îndeplinirea criteriilor de convergenţă, interzicerea accesuluiprivilegiat al sectorului public la

13. Obiectivele principale ale etapei introducerii monedei unice au fost:

15. Avantajele monedei unice sunt:

b. producţia si investiţiile nu mai sunt influenţate de evoluţiacursurilor de schimb, creste costul

16. Care sunt contra-argumentele “euroscepticilor” faţă de monedaunică:

b. ca monedă de rezervă, dolarul ocupă primul loc în rezervelevalutare mondiale,

18. Procedura deficitelor excesive se aplică atunci când o ţarăînregistrează:

19. În mod formal, Pactul de crestere si stabilitate acoperă următoareleelemente distincte:

20. Există domenii, precum __________________________________,care au fost separate de către statele

3. La întâlnirea de la Copenhaga, din iunie 1993. Consiliul European ahotărât că:

4. După cum stipulează Concluziile Presedinţiei, la întâlnirea ConsiliuluiEuropean de la Copenhaga din

c. “încheierea negocierilor de aderare cu Cipru, Republica Cehă,Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania,