Dispozitive cardiace

implantabile
— Stimulatorul cardiac este un aparat compus din multiple circuite
electronice care, graţie unei baterii, eliberează stimuli electrici care se
transmit la inimă prin intermediul unei sonde prevăzute cu un electrod aflat
în contact cu mușchiul cardiac

— Sistemul de sonde permite eliberarea de impulsuri cu o frecvenţă

programabilă și detectarea activităţii electrice spontane
 Indicații importante ale
cardiostimularii permanente

— pacienți cu boală de nod sinusal și bradicardie persistentă

simptomatică
— pacienți cu boală de nod sinusal cu episoade de bradicardie
simptomatică prin opriri sinusale sau bloc sino-atrial

— pacienți cu BAV grad III, grad II tip 2, bradicardie persistentă

indiferent de simptome
— trebuie luată în considerare la pacienți cu BAV grad 2 tip 1
simptomatic, localizat intra- sau infrahisian

— pacienți cu sincopă, bloc de ramură și demonstrarea prin studiu

electro-fiziologic a tulburarilor importante de conducere a
impulsului de la reţeaua terminală a fasciculului His la ventricul
— pacienți cu sindrom de sinus carotidian predominant cardio-inhibitor
și sincope recurente impredictibile
Stimularea de tip VVI
Stimularea de tip DDD
 Caracteristici tehnice
programabile ale stimulatorului
cardiac

q FRECVENȚA DE STIMULARE reprezintă perioada dintre doi

stimuli consecutivi și este condiționată de programarea intervalului
automatic

q V O LTA J U L Ș I D U R ATA I M P U L S U L U I E L E C T R I C s u n t c o n d i ț i o n a t e
d e p r a g u l d e s t i m u l a r e ( î n m o m e n t u l i m p l a t a r i i c e l v e n t r i c u l a r ≤ 1 v,
cel atrial ≤1,5 v la o durata a impulsului electric de 0,5 ms)

q Măsurarea integrității funcționale a sondelor prin obținerea

IMPEDANȚEI ÎN CIRCUIT (frecvent între 300 și 1200 ohm)
Complicațiile
implantării de
stimulatoare
Ø I.Complicații
procedurale

-Pneumotorax,
hemotorax,

-Perforarea cavităţii
cardiace

-Infecţii

-Tromboză venoasă
 Complicaţiile implantării de
stimulatoare
II. LIPSA PACING-ULUI
-lipsa formării impulsului electric de către
stimulator:terminarea completă a bateriei,
defectarea circuitului electronic, fracturarea
electrozilor

-lipsa captării impulsului electric de către

miocard: deplasarea electrozilor, perfocarea
cavităților cardiace, creșterea pragului de
stimulare, infarct miocardic, „bloc de ieșire„
etc
 Complicaţiile implantării de
stimulatoare
III. DEFICITUL DE DETECTARE ("SENSING")
1. LIPSA DETECTĂRII ACTIVITĂȚII CARDIACE SPONTANE
("UNDERSENSING")
-deficiența generatorului (defectarea circuitului electronic)
-deficiența electrozilor (poziție deficitară, deplasare, fractură)
-afecțiuni ale miocardului (infarct miocardic, hiperpotasemie)
2. INHIBAREA STIMULATORULUI DE DIVERȘI STIMULI
("OVERSENSING")
-detectarea impulsurilor atriale de un stimulator VVI
-detectarea undei T
-impulsuri electrice generate de conexiunea electrod-generator
-miopotențiale
 Sindromul de pacemaker

§ SE DATOREAZĂ ASINCRONISMULUI DE CONTRACȚIE

A-V, PREZENT LA 7-10% DIN PACIENȚII PRTĂTORI
DE STIMULATOR VVI

§ SE MANIFESTĂ PRIN HIPOTENSIUNE ORTOSTATICĂ,

LIPOTIMII, SINCOPE, DISPNEE, TUSE SEACĂ

§ TRATAMENTUL CONSTĂ ÎN SCHIMBAREA MODULUI

DE STIMULARE (AAI, BICAMERAL)
 Cardiodefibrilatorul implantabil
§ Reprezintă, actual, principalul
și cel mai sigur mijloc de
protecţie în prevenţia morţii
subite și în tratamentul
electric al tahiaritmiilor
ameninţătoare de viață

• Șoc electric de amplitudine și

energie programabilă ce
permite cardioversia și
defibrilarea

• Pacing de back-up (tip VVI,

VVIR, DDD sau DDDR)
 Indicaţiile implantării de
cardiodefibrilator
1)PREVENȚIE PRIMARĂ
-infarct miocardic în antecedente cu tahicardie ventriculară
n e s u s ț i n u t ă l a e x a m e n u l h o l t e r, t a h i c a r d i e v e n t r i c u l a r ă i n d u s ă l a
studiu electrofiziologic și fracție de ejecție a VS sub 30%
-condiții familiale cu risc crescut de moarte subită (sindrom qt lung,
sindrom Brugada etc.)

2)PREVENȚIE SECUNDARĂ
-moarte subită resuscitată în antecedente prin fibrilație ventriculară
-tahicardie ventriculara recurentă de cauza nereversibilă, însoțită de
afectare hemodinamică și/sau sincopă
-tahicardie ventriculară fără sincopă în prezența insuficienței
cardiace cu fracție de ejecție sub 35%