1. Evoluția reglementarilor internaționale cu privire la infracțiunile în domeniul informaticii.

Evoluția reglementarilor internaționale cu privire la infracțiunile în domeniul informaticii.

Dificultăţile enunţate în cadrul reuniunilor internaţionale privind combaterea criminalităţii
informatice sunt foarte diferite, cum ar fi : absenţa unui consens unanim privind conţinutul
noţiunii  “criminalităţii informatice”, precum şi a conceptului de „infracţiune informatică” ;
motivaţia comiterii acestor fapte; expertizelor realizate de persoane autorizate din instituţii
cu atribuţii de control în domeniu; inexistenţa unei platforme legale adecvate privind accesul
şi investigaţia sistemelor informatice, inclusiv absenţa unor prevederi permisive cu privire la
confiscarea bazelor de date computerizate; unificarea bazei legislative privind investigaţiile în
domeniu, factura transnaţională al acestui tip de infracţiune; număr redus de tratate
internaţionale privind extrădarea şi asistenţa mutuală în domeniu
Printre primele organizaţii internaţionale ce au efectuat un studiu privind unificarea
legislaţiei în domeniu, este Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD)[1].
Astfel, OECD în anul 1983, a întocmit un raport în care a invocat mai multe recomandări de
origine legislativă,  statelor membre ale UE,  precum şi o listă minimă de activităţi ce urmează
a fi sancţionate: fraudarea şi falsificarea realizată prin calculator, alterarea programelor de
calcul şi a datelor, copyright-ul, interceptarea comunicaţiilor sau a altor funcţii a unui
calculator, accesul şi utilizarea neautorizată a unui calculator.Au urmat alte activităţi
indirecte obiectului de studiu cum ar fi semnarea Convenţiei pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal la Strasbourg la 28
ianuarie1981(ratificată de către Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. 483-
XIV din 02 iulie 1999) .Începînd cu aprilie 1976, în interiorul Uniunii Europene au fost
adoptate mai multe rezoluţii şi recomandări (1976, 1979,1982), apogeul acestor activităţi a
finalizat cu recomandarea parvenită de la Comisia Europeană pentru statele-membre să
semneze Convenţia pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor
cu caracter personal.În consecinţa adoptării Recomandării R(89)9, Consiliul Europei a
înfiinţat Comitetul de experţi (1991) în scopul acostării aspectelor procedurale care ţin de
investigarea infracţiunilor din domeniul informatic, stabilind că specificul acestor infracţiuni
urmează a fi repercutat cu instrumente juridico-procedurale inedite, adaptate tehnologiilor
informaţionale. În consecinţă, raportul Comitetului de experţi a constituit fundamentul
adoptării de către Comitetul de Miniştri a Recomandării (95) 13 din aprilie 1995[6] relativ
aspectelor de procedură penală cu privire la  tehnologia informaţiei.Legislatorul European în
aprilie 1997a adoptat o rezoluţie asupra întăririi măsurilor de combatere a comunicărilor cu
conţinut dăunător sau ilegal pe Internet, avându-se în vedere în special manifestă- rile rasiste
şi pornografice.

Recomandările invocate au constituit premisele pentru adoptarea unei convenţii europene –

un instrument cu forţă juridică superioară, pasibil a sili la elaborarea şi/sau uniformizarea
legislaţiilor naţionale în domeniul combaterii criminalităţii informatice.

Comunitatea internaţională în marea ei parte recunoaşte că Convenția Consiliului Europei

privind Criminalitatea Informatică reprezintă partea economică printre reglementările
juridice internaționale în domeniul prevenirii şi combaterii criminalității informatice,
deoarece aceasta aspiră să devină acel instrument juridic mondial, fiind ratificată și semnată
de un număr crescînd de state din diferite părţi ale lumii, semnată la Budapesta la 23
noiembrie 2001.
 Conventia respectiva conține reglementari cu privire la :Accesarea ilegală ,Interceptarea
ilegală, Afectarea integrităţii datelor, Afectarea integrităţii sistemului și alte aspecte
importante.
Cam acestea ar fi aspectele de baza cu privire la evoluția reglementarilor internaționale cu
privire la infracțiunile în domeniul informaticii.

2.Tipurile infracțiunilor în domeniul informatic- Orice clasificare este condiționată, iar scopul său
fiind de a facilita tratarea infracțiunilor în cauză, dar nu mai mult.

Conţinutul noţiunii de infracțiune din domeniul informatic, este deosebit de variat, abordarea cărora
este diferită din perspectivele viziunilor doctrinarilor. Din aceste considerente, și clasificarea
(tipologia) acestor infrațiuni este diferit.

Astfel, în raportul Comitetului European pentru probleme criminale, infracţiunile informatice sunt
sistematizate în următoarele categorii:

- infracţiunea de fraudă informatică;

- infracţiunea de fals în informatică;

- infracţiunea de prejudiciere a datelor sau programelor informatice;

- infracţiunea de sabotaj informatic;

- infracţiunea de acces neautorizat la un calculator;

- infracţiunea de interceptare neautorizată;

- infracţiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege;

- infracţiunea de reproducere neautorizată a unei topografii;

- infracţiunea de alterare fără drept a datelor sau programelor informatice;

- infracţiunea de spionaj informatic;

- infracţiunea de utilizare neautorizată a unui calculator;

- infracţiunea de utilizare neautorizată a unui program informatic protejat de lege.

In Manualul Naţiunilor Unite pentru prevenirea şi controlul infracţionalităţii gasim următoarele

categorii de infracţiuni:[12]

- fraude prin manipularea calculatoarelor electronice;

- fraude prin falsificarea de documente;

- alterarea sau modificarea datelor sau a programelor pentru calculator;

- accesul neautorizat la sisteme şi servicii informatice;

- reproducerea neautorizată a programelor pentru calculator protejate de lege.

De asemenea intr-um studiu “Aspectele legale ale infracţionalităţii informatice în cadrul societăţii
informaţionale” (studiul COMCRIM), realizat pentru Comisia Europeană , de la Universitatea din
Wurzburg, Germania, sunt prezentate următoarele categorii şi sub-categorii de infracţiuni
informatice:

1. atingeri aduse dreptului la viaţa privată;

2. infracţiuni cu caracter economic:

- penetrarea sistemelor informatice in scopul depăşirii dificultăţilor tehnice de securitate

(“hacking”);

- spionajul informatic;

- pirateria programelor pentru calculator;

- sabotajul informatic;

- frauda informatică;

- distribuirea de informaţii cu caracter ilegal sau prejudiciabil (propagandă rasistă,difuzare de

materiale pornografice, etc.);

1. alte infracţiuni:

- infracţiuni contra vieţii;

- infracţiuni legate de crima organizată;

- război electronic.

În doctrina românească unii autori[14] disting categoriile de infracţiuni cibernetice în conformitate cu

prevederile Legii penală specială nr.161/2003[15] după cum urmează:

1. Infracţiuni contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice:

- infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic;

- infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice;

- infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice;

- infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice;

- infracţiunea de a realiza operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

2. Infracţiuni informatice:

- infracţiunea de fals informatic;

- infracţiunea de fraudă informatică.

3. Pornografia infantilă prin intermediul sistemelor informatice.

În dependență de atitudinea făptuitorului față de infracțiunea comisă, in concreto, de motivul care îl

determină pe acesta, menționăm următoarea clasificare:
1. din motive egoiste (корыстные):

- săvârșită din răzbunare;

- din interes material;

- comise de intenții huliganice;

- terorismul;

2. neintenționat:

- săvârșită din curiozitate;

- în scop de auto-afirmare.

De asemnea, nu putem ignora și tipologia infracțiunilor din domeniul informatic stipulate în

Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23
noiembrie 2001, și anume:

- Infracțiuni împotriva confidențialității, integrității și disponibilității unui sistem computerizat

sau datelor în format electronic: accesul ilegal; interceptarea ilegală; modificarea datelor; accesul
neautorizat într-un sistem computerizat; utilizarea metodelor ilicite.

- Infracțiuni în domeniul sistemelor computerizate: falsuri în domeniul sistemelor

computerizate; Fraude în domeniul sistemelor computerizate.

- Infracțiuni legate de conținutul datelor în format electronic: infracțiuni legate de pornografia

infantilă.

- Infracțiuni legate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală și a drepturilor conexe.

În cele din urmă, făcând o retrospectivă a clasificărilor propuse supra și prin corelație cu prevederile
Codului penal al Republicii Moldova, putem stabili două tipuri ale infracţiunilor din domeniul
informatic:

- infracţiuni contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice.

- infracţiuni informatice în accepţiune strictă.

Cam acestea ar fi tipurile infracțiunilor informatice, care le am dedus din reglementările naționale
și internaționale.