CURS 2-CLASIFICAREA SI STRUCTURA BETOANELOR SPECIALE SI A

MATERIALELOR COMPOZITE

Consideratii generale privind betoanele speciale

I. Betonul simplu si armat

Calitatile si deficientele betonului armat

1. Calitatile betonului armat

-durabilitatea-cresterea in timp a rezistentelor mecanice, rezistenta la actiunea apei, la coroziune, etc

-material de constructie ieftin-materialele prime componente se gasesc cu usurinta

-diversitatea si flexibilitatea formelor-datorita turnarii acestuia in cofraje

-rezistenta mare pe toate directiile-datorita caracterului monolit si gradului mare de nedeterminare statica

-rezistenta sporita la foc-datorita faptului ca e slab conducator al caldurii, in acest mod el protejand
armatura din sistem (rezista 3-4 ore la temp de 900-1000 grade celsius)

-igieana in exploatare-asigurata de caracterul continuu, fara rosturi, crapaturi, etc ce ar adaposti eventualii
germeni

2. Deficientele betonului armat

-rezistenta redusa la intindere-ceea ce duce la fisurari in zona intinsa a alementelor , cu efecte asupra
durabilitatii betonului, si reducerea zonei active

-nu permite utilizarea armaturilor de calitati superioare-duce la acentuarea starii de fisurare si deformatie-
ca si remediu-utilizarea precomprimarii betonului, ceea ce duce la activarea intregii sectiuni transversale a
elementului de beton armat

-densitate aparenta relativ mare (D=2400kg/mc)-limiteaza deschiderile mari, cat si marirea dimensiunile

fundatiilor-ca remediu, folosirea betoanelor cu agregate usoare, precomprimarea, a betoanelor de inalta
rezistenta

-permeabilitatea betonului-duce la patrunderea in interior a agentilor corozivi

-controlul calitatii-greu de realizat dupa terminarea lucrarilor, datorita inexactitatii sau costului ridicat al
metodelor nedistructive-remediu-controlul pe parcursul etapelor de executie

- transformarile si consolidarile-dificile si costisitoare (uneori se schimba sistemul static daca se intervine in

structura si impune regandirea procesului de armare pana la solutionarea cauzei)

-demolarea-mai greu de realizat, cu implicatii negative asupra procesului de reciclare a materialelor

-cofraje si esafodaje-costisitoare

-transmiterea vibratiilor-datorita caracterului monolit

-conductibilitate termica si fonica redusa

3. Particularitatile structurii betonului

1
-betonul obisnuit (sau betonul greu)

-Acel beton cu o densitate aparenta de 2200-2600 kg/mc

-dozare: cantitatea de ciment conform clasei de beton, cantitatea de apa, conform dozajului si raportului
apa/ciment, si in final cantitatea de agregate conform densitatii aparente a betonului

-betonul usor

-betoanele cu densitate aparenta redusa, mai mica decat 2000kg/mc

-clasificare:

            -beton usor de rezistenta (structura) d=1600-1900 kg/mc-----Rc=300-700 daN/cmp

            -beton usor de rezist si izolatie..............1300-1600........................150-200

            -beton usor termoizolator.......................<1450.............................<150

-betoane de inalta rezistenta

-betoanele ce fac posibila reducerea considerabila a greutatii constructiilor,  realizarea de elemente de

structura mai suple, constructii mai inalte , deschideri mai mari, etc

-performantele betoanelor de inalta rezistenta sunt:

            -rezistenta sporita la compresiune si intindere

            -modul de elasticitate sporit,

            -contractii comparabile,

            -curgerea lenta redusa considerabil fata de cea a betonului obisnuit cu cca 30%

-aceste proprietati se datoreaza cu precadere-prafului de silice- prezent in compozitia sa

-rezistentele betoanelor de inalta rezistenta:

            -beton simplu.............................200-500  daN/cm2

            -beton de inalta rezistenta..........600-800

            -beton de f mare rezistenta......800-1500

            -beton exceptional....................>1500

-betoane rutiere

-betoane folosite pentru caile de transport, autostrazi, spatii parcare, industriale, etc. Se recomanda
utilizarea unor clase superioare de beton, cu permeabilitate mica.

Sunt lucrari cu investitie initiala mare, dar cu termen de viata mai indelungat decat al mixturilor asfaltice

-betoane armate cu fibre de otel

-sunt betoane imbunatatite din punct de vedere al comportarii fizico-mecanice prin adaugarea de fibre de
otel cu dimensiuni pana la 50mm. Pentru o buna compactare, se recomanda vibrarea puternica.

2
-betoane armate cu fibre de sticla

-adaos de fibre de sticla de 0.5-5%. Cimenturile se vor alege astfel incat sa nu se produca coroziunea lor,
functie de tipul de sticla utilizat. Ca mod de adaugare: torcretare, preamestecare, etc

-betoane armate cu fibre de carbon

-se realizeaza alternand pasta de ciment si fibrele de carbon, lucrabilitate mai mare daca se adauga aditivi,
si un raport apa/ciment de 0.5...0.6.

-betoane armate cu fibre de polimeri

-imbunatateste comportarea la actiunile dinamice, fibrele de polimeri avand o alungire mare la deformatie.
Procent de armare pana la 4 %

-betoane de ciment cu polimeri

-betoane cu o compozitie chimica diferita de cea a betoanelor uzuale, prin adaugarea unui polimer ce ajuta
la o mai buna aderenta la agregat. Raportul polimer/ciment < 1.

-betoane impregnate si polimerizate

-obtinute prin impregnarea in masa elementului de beton obisnuit a unui monomer si polimerizarea
acestuia. Prin inserarea monomerului in fisurile si capilaritatile elementului de beton uscat, se obtin calitati
sporite. Prin marirea raportului A/C , se vor obtine capilaritati mai mari, deci o cantitate mai mare de
monomer va intra in aceste goluri, deci si proprietati mult mai mari, pentru elementul de beton.

CLASIFICAREA BETOANELOR SPECIALE

1. Functie de densitatea aparenta, in stare întărita la 28 zile, betoanele se clasifica:

- Betoane foarte grele
- Betoane grele
- Betoane semigrele
- Betoane uşoare
- Betoane foarte uşoare
2.Dupa provenienţa agregatelor:
- Cu agregate naturale
- Cu agregate artificiale
3. Dupa consistenţă:
- Beton foarte vârtos
- Beton vârtos
- Beton fluid
- Beton foarte fluid
- Beton plastic
- Beton slab plastic
3
4. După modul de turnare:
- Turnare obişnuita
- Turnare prin pompare
- Turnare prin injectare
- Turnare sub apa.
5. Dupa destinaţie:
- Betoane obişnuite
- Betoane rutiere
- Betoane hidrotehnice-baraje, ecluze, canale colectoare.
- Betoane speciale: antiacide, refractare, rezistente la uzura, pentru protecţie
contra radiaţiilor, cu polimeri, cu fibre.
6. Dupa compactare:
- Necompactate
- Compactate manual
- Copactate mecanic cu maiul
- Indesate prin presare
- Indesate prin vibrare
- Indesate prin centrifugare
- Indesate prin vacuumare
7. După întărire:
- Normala
- Aburire
- Autoclavizare
8. După modul de preparare:
- Manual
- Mecanic – pe şantier, in centre de beton ,in fabrici , ateliere de prefabricate.

9. Funcţie de rezistenta la inghet-dezghet (gelivitate)

– care reprezinta numărul de cicluri de inghet-dezghet pentru care rezistenta la
compresiune a epruvetelor nu scade cu mai mult de 25%fata de cea a probelor
martor păstrate in apa. Betoanele se clasifica in clasele:G50,G100,G150.
G50,G100,G150 - mărci de betoane in funcţie de gradul de gelivitate
(50,100,150-cicluri de inghet-dezghet).
10.Functie de presiunea apei ce vine in contact cu betonul si la care umectarea
betonului supus încercării se extinde pe un număr prescris de cm (pe direcţia de
pătrundere a apei sub presiune),betoanele se clasifica in clase de permeabilitate.
Pab
a – presiunea apei (bari ,daN/cm2, N/mm2)
b - adâncimea limita de pătrundere a apei (cm).

Mărci de betoane după gradul de impermeabilitate:P4 10, P4 20 ,P8 10/20, P12

10/20. (P4 10 : presiunea apei = 4 bari,4daN/cm2, 0,4 N/mm2).

11. Funcţie de rezistenta la compresiune ,determinata pe epruvete _cilindrii si

cuburi la vârsta de 28 zile, betoanele se clasifica in clase de rezistenta si mărci.

4
După rezistenta medie la compresiune (daN/cm2) betoanele se clasifica in mărci
:B25, B50, B100, B150, B200, B250, B300, B400.

Marca reprezintă rezistenta medie la compresiune la 28 de zile pe cuburi cu latura

200mm, se măsoară in daN/cm2 si se notează cu ,,B’’.

Dupa rezistenta minima la compresiune betoanele se clasifica in clase de

rezistenţă: C, Bc .
Clasa (după standardele romanesti) reprezintă rezistenta minima la compresiune la 28
de zile pe cuburi cu latura de 141mm. Se exprima in N/mm2 si se notează ,,Bc’’:
Bc3,5 ; Bc5 ;Bc7,5; etc.

Clasa (după SR EN - standarde europene) reprezintă minima la compresiune a

betonului, exprimata in N/mm2, determinată pe cilindrii cu diametrul de 150mm si
inaltimea de 300mm si pe cuburi cu latura de 150 mm, la vârsta de 28 de zile.

Se noteaza cu ,,C’’, urmata de 2 rezistente la compresiune , sub forma de fracţie.

[C8/10; (8 = rezistenta cilindru N/mm2, 10 = rezistenta cub N/mm2)]

Clase de rezistenta: C4/5, C 20/ 25, C 40/ 50, C 45/ 55, etc.

2. CLASIFICAREA GENERALA A MATERIALELOR DE CONSTRUCTII

5
2.1.Clasificarea materialelor compozite

Materialele compozite suscită din partea specialiştilor din cercetare, învăţământ

şi producţie un interes crescând, interesând mai ales comportarea lor în diferite
condiţii de exploatare (solicitări mecanice simple sau complexe şi acţiunea mediului).

Definitie:
 Un compozit este un material solid, format din două sau mai multe substanţe
componente, diferite şi distincte, care-şi păstrează caracteristicile fizice, contribuind
în acelaşi timp la realizarea proprietăţilor cerute pentru produsul finit.

Materialele compozite se pot clasifica astfel [3]:

- materiale compozite speciale, alcătuite din particule introduse în matrice;

-materiale compozite fibroase, obţinute din materiale sub formă de fibre,

introduse într-un material de bază numit matrice;

-materiale compozite laminate, rezultând din straturi suprapuse din diferite

materiale;

6
 In literatura de specialitate mai exista inca o altă clasificare a materialelor
compozite [4]:
1. materiale compozite nestratificate
- armate cu fibre continue - fibre lungi plasate într-un
aranjament prestabilit sau fibre scurte plasate aleatoriu;Acestea
pot fi plasate unidirectional sau multi-directional (tesaturi)

- armate cu fibre discontinue cu orientare aleatorie sau cu

orientare alineata

2. materiale compozite stratificate, realizate din multe straturi, lipite între ele;

3. materiale compozite armate cu particule(prin dispersie): micro-particule si

macro-particole dure intr-o matrice mai ductila. Scopul introducerii acestor particole
este ameliorarea unor proprietati cum ar fi:
 limita de elasticitate
 duritatea
7
  rezistenta la uzura
 rezilienta
 lucrabiliatea
 miccsorarea pretului final

4. materiale compozite hibride, rezultate in urma combinatiei mai multor tipuri de

armaturi din fibre;

În compozitele hibride, straturile

pot include două sau mai multe tipuri
de fibre, de exemplu, fibre de carbon
și fibre de sticlă sau fibre de sticlă și
fibre de aramid.
Compozitele hibride furnizează posibilită ți extinse de control asupra rigidită ții
materialelor, asupra rezisten ței și, nu în ultimul rând, asupra costurilor.

Clasificarea materialelor compozite după numărul de constante elastice prin

care sunt caracterizate

Materialele compozite stratificate şi armate cu fibre sunt considerate din punct

de vedere macroscopic, ca fiind omogene şi anizotrope, adică au proprietăţi distincte
pe direcţii diferite, ce pornesc dintr-un acelaşi punct. Sub sarcină, materialele
compozite pot fi considerate ca fiind corpuri liniar-elastice, deci relaţiile dintre
tensiuni şi deformaţii specifice sunt cele corespunzătoare legii lui Hooke.
Legea lui Hooke generală, se scrie sub forma [7], [8]:
    D    , (1.1)
unde:
- {} - reprezintă vectorul tensiunilor;
- [D] - (dij) i, j = 1,...,6 este matricea de elasticitate;
- {} - reprezintă vectorul deformaţiilor specifice.

8
 Prin inversarea relaţiei (1.1) se obţine:
    S    , (1.2)
unde [S] = (sij) i, j = 1,...,6 reprezintă matricea complianţelor.
Componentele vectorilor {} şi {} sunt prezentate în tabelul 1.1, atât în
notaţie tensorială cât şi în notaţie contractată.

Tabelul 1.1 Notaţii ale componentelor vectorilor {} şi {}

Notaţia Notaţia Notaţia tensorială Notaţia
tensorială contractată contractată
11 1 11 1
22 2 22 2
33 3 33 3
23 = 23 23 23 = 223 23
31 = 31 31 31 = 231 31
12 = 12 12 12 = 212 12

Relaţiile de legătură dintre deformaţii specifice şi deplasări sunt [9], [10], [16]:
u v w
1  ;  23   ;
x z y
v w u
2  ;  31   ;
y x z
w u v
3  ; 12   ,
z y x
(1.3)
unde u, v, w sunt deplasările pe direcţiile x, y şi z.
Din relaţiile (1.1) şi (1.2) se poate observa că pentru caracterizarea unui
material elastic, omogen şi anizotrop, în cazul cel mai general, sunt necesare 36
constante elastice independente.
Relaţia (1.1) scrisă sub formă desfăşurată devine, într-un prim caz particular
[11], [12], [13]:
 1  d11 d12 d13 d14 d15 d16   1 
   d d 22 d 23 d 24 d 25 d 26    2 
 2   12   
  3  d13 d 23 d 33 d 34 d 35 d 36    3 
     . (1.4)
 23  d14 d 24 d 34 d 44 d 45 d 46   23 
31  d15 d 25 d 35 d 45 d 55 d 56    31 
     
12  d16 d 26 d 36 d 46 d 56 d 66   12 

Un material a cărui comportare este descrisă de relaţia (1.4) se mai numeşte şi

material triclinic. Numărul mare de constante elastice cu ajutorul cărora este

9
caracterizat un asemenea material, îngreunează atât determinarea acestora, cât mai
ales calculul de rezistenţă al unor structuri realizate din materiale de acest tip.
Dacă materialul prezintă o simetrie în raport cu un plan normal pe direcţia 3
(fig. 1.2), relaţia între tensiuni şi deformaţii specifice devine [7], [8]:

1 3' 0 3
P planul de
simetrie
Q

P
3' 3 2 cele două
plane de simetrie
Fig. 1.3 Material ortotrop

Fig. 1.2 Material monoclinic

 1  d11 d12 d13 0 0 d16   1 

   d d 22 d 23 0 0 d 26    2 
 2   12   
  3  d13 d 23 d 33 0 0 d 36    3 
     . (1.5)
 23   0 0 0 d 44 d 45 0   23 
31   0 0 0 d 45 d 55 0    31 
     
12  d16 d 26 d 36 0 0 d 66   12 

Se observă că pentru un asemenea material sunt necesare 13 constante elastice

independente şi materialul este cunoscut sub denumirea de material monoclinic.
Dacă materialul prezintă două plane de simetrie, ortogonale între ele (fig 1.3),
acesta se numeşte ortotrop.
Comportarea elastică a unui asemenea material este descrisă de 12 constante
elastice independente, relaţia între tensiuni şi deformaţii fiind [7], [8]:

10
  1  d11 d12 d13 0 0 d16   1 
   d d 22 d 23 0 0 d 26    2 
 2   12   
  3  d13 d 23 d 33 0 0 d 36    3 
     . (1.6)
 23   0 0 0 d 44 0 0   23 
 31   0 0 0 0 d 55 0    31 
     
12  d16 d 26 d 36 0 0 d 66   12 

În cazul în care materialul prezintă trei plane de simetrie, ortogonale între ele
(fig. 1.4), materialul este de asemenea ortotrop iar matricea de elasticitate are forma
[7], [8], [15]:

d11 d12 d13 0 0 0 

d d 22 d 23 0 0 0 
 12 
d d 23 d 33 0 0 0 
 D   13 . (1.7)
0 0 0 d 44 0 0 
0 0 0 0 d 55 0 
 
0 0 0 0 0 d 66 

Cele nouă constante elastice independente care caracterizează comportarea

elastică a unui asemenea material sunt [7], [11], [12]:

1   23 32 12  13 32

d11  ; d12  ; d 44  G 23
E 2 E 3 E1E 3 
1  13 31  23   2113
d 22  ; d 23  ; d 55  G13
E1E 3  E1E 2 
1  12  21 13  12 23
d 33  ; d13  ; d 66  G12
E1E 2  E 2 E 3
(1.8)

unde:
1   21   31
1
  12 1   32 (1.9)
E 1E 2 E 3
 13   23 1

- E1, E2 şi E3 sunt moduli de elasticitate longitudinali ai materialului pe

direcţiile 1, 2 şi 3;
- G12 , G13 şi G23 sunt moduli de forfecare ai compozitului;

11
 - 12, 13 şi 23 sunt
Fig. 1.4 Material ortotrop
2 coeficienţi de contracţie
2'  cu izotropie
P
transversală
transversală în planele definite
de direcţiile (1-2), (1-3) şi (2-3).

1
M

3

3'

Când în orice punct al materialului există un plan în care proprietăţile mecanice

sunt aceleaşi pe toate direcţiile, acest material se numeşte ortotrop cu izotropie
transversală (fig. 1.4). Din această clasă de materiale fac parte materialele
compozite stratificate şi armate cu fibre.
Matricea de elasticitate conţine cinci constante elastice independente şi se
obţine particularizând matricea de elasticitate a materialului ortotrop, după cum
urmează:

E2 = E3;
G12 = G13; (1.10)

12 = 13.

Numărul mai mic de constante elastice prin care sunt caracterizate materialele
compozite stratificate şi armate cu fibre, permite efectuarea cu multă precizie a unor
calcule de rezistenţă la nivel macro şi micromecanic.

2. Structura materialelor
compozite

Atât matricea cât și armătura unui material compozit, pot fi ob ținute din diferite
tipuri de materiale. Clasificarea materialeleor compozite se poate face în func ție de

12
tipul materialului matricei, materialul de armare, modul de realizare a compozitului,
utilizare, proprietă țile mecanice, fizice sau chimice.

Faza compozitului = se gaseste intr-o proportie mai mare si serveste ca mediu de

legatura intre elementele geometrice ale celorlalte faze, este demunita si MATRICE
1. Matrice organice: rasini epoxidice,poliesteri, esteri vinilici
2. Matrice ceramice: oxizi, carburi, etc.
3. Matrice carbonice: carbon, grafit.
4. Matrice matalice: metale si aliaje.

In cazul unui compozit matricea are rolul de a indepliniiunrmatoarele functiuni:

stabileste forma materialului compozit
inveleste si protejeaza armature
leaga si mentine pozitia armaturii (ex. Impiedica flambajul fibrelor)
redistribuie concentrarile de tensiuni
Nota: este foarte important ca matricea sa fie compatibila cu fibrele atat
chimic cat si termic.

Faza dispersata inglobata in matricea metalica, reprezinta faza durificatoare si este

in general denumita faza de ranforsare (armare). Acesta se poate prezenta sub forma
de granule, fibre scurte, fibre lugi sau structuri.

Fig. Structura unor materialelor compozite

a-beton;b-lemn;c- poliester armat cu fibre de sticla

In ceea ce priveste conceperea unui material compozit, este foarte important sa se ia

in considerare proprietatile fiecarui constituent in parte,in functie de domeniul de
aplicare.Proprietatile cele mai importante in acest sens sunt:
rigiditatea
rezistentele mecanice
duritatea
densitatea
greutatea compozitului
proprietatile compozitului

13
2.1. Structura si proprietatile materialelor compozite nestratificate
- armate cu fibre continue
- armate cu fibre discontinue

Aceste materiale sunt obţinute din fibre de diverse forme şi dimensiuni

înglobate într-o matrice, fiind utilizate într-o largă varietate [5], [6]:
a) fibre naturale (iută şi sisal), utilizate cu ani în urmă şi înlocuite în prezent
cu fibre sintetice.
b) fibre sintetice organice termoplastice (polipropilenă, nylon, poliester) şi
termorigide (aramide) având densitate şi rigiditate scăzute, dar rezistenţă ridicată.
c) fibre sintetice anorganice (sticlă, bor, carbon etc.), fibrele de sticlă fiind
cele mai utilizate datorită preţului scăzut.

2.2.Structura si proprietatile materialelor compozite stratificate

Materialele compozite stratificate (laminate) sunt constituite din straturi din cel puţin
două materiale lipite împreună printr-un adeziv. Din această categorie fac parte [4],
[5]:
a) Materialele stratificate, obţinute din materiale care pot fi saturate cu diverse
substanţe plastice şi apoi tratate în mod corespunzător.
b) Materialele compozite fibroase şi stratificate, cunoscute şi sub denumirea
de materiale compozite stratificate şi armate cu fibre (stratificate), realizate dintr-o
succesiune de straturi (lamine) suprapuse astfel încât fibrele unui strat să fie paralele
şi fiecare strat să fie orientat în mod corespunzător, pentru a obţine o cât mai bună
rezistenţă şi rigiditate.
c) Bimetalele, obţinute din două metale diferite, cu coeficienţi de dilatare
termică semnificativ diferiţi. La schimbarea temperaturii bimetalul se deformează şi
poate fi folosit ca mijloc de măsurare a temperaturii.
d) Metalele de protecţie, rezultate în urma acoperirii unui metal cu un alt
metal, obţinându-se astfel un material compozit cu anumite proprietăţi îmbunătăţite
faţă de materialul de bază.
e) Sticla laminată (securitul), material compozit care se obţine prin lipirea unui
strat de polivinil între două straturi de sticlă.

2.3.Structura si proprietatile materialelor compozite ranforsate cu particole

Această categorie de materiale compozite constă din înglobarea într-o matrice a unuia
sau mai multor materiale.
Particulele şi matricea pot fi metalice sau nemetalice în următoarele variante
[4], [5]:
a) Particule nemetalice în matrice nemetalică.
Un exemplu din această categorie de materiale îl constituie cel rezultat din
particule de nisip şi rocă într-un amestec de ciment şi apă, care reacţionează chimic şi
14
se întăreşte. Alt exemplu îl constituie şi particulele de mică sau de sticlă, înglobate
într-o matrice de material plastic.
b) Particule metalice în matrice nemetalică.
Un astfel de material compozit îl reprezintă carburantul pentru rachete, alcătuit
din pudră de aluminiu şi anumiţi oxizi încorporaţi într-o legătură organică flexibilă
(poliuretan sau cauciuc polisulfid).
c) Particule metalice în matrice metalică.
În această categorie putem include materialul compozit rezultat din înglobarea
unor particule de plumb într-o matrice realizată dintr-un aliaj de cupru sau oţel.
Pentru realizarea unor materiale ductile şi rezistente la temperaturi ridicate se
recomandă armarea unei matrice metalice cu particule de tungsten, crom sau
molibden.
d) Particule nemetalice în matrice metalică.
Particulele nemetalice (particule ceramice) înglobate într-o matrice metalică
dau naştere unui material compozit numit cermet.
Atunci când în matrice se introduc particule de oxizi se obţin cermeţi pe bază
de oxizi, ce au rezistenţă mare la uzură şi temperaturi înalte.
În urma înglobării în matrice metalice a unor particule de carburi de tungstem,
crom sau titan se obţin cermeţi pe bază de carburi. Când matricea este din cobalt se
obţine un material caracterizat printr-o duritate ridicată şi prin rezistenţă mare la
uzură şi coroziune.

15