CURS 1

Introducere Betoane Speciale

Ponderea ridicata a lucrarilor cu beton usor  in Romania impune si motiveaza studiul vis-a-vis de
imbunatatirea proprietatilor celor existente, a tehnologiilor de punere in opera, cat si de crearea de produse
noi

Avantajele utilizarii betonului in constructii:

 Materii prime de compozitie a betonului usor de procurat in orice regiune

 Durabilitate mare
 Cheltuieli intretinere mici
 Armaturile se conserva bine in beton
 Rezistente la compresiune ridicate
 Rezistenta la foc sporite
 Maleabilitate ridicata
 Posibilitatea industrializarii lucrarilor de beton

Dezavantajele  utilizarii betoanelor usoare in constructii:

 Rezistente la intindere mici

 Rezistente termice relativ mici
 Permeabilitate la apa
 Coroziune in anumite conditii de mediu si exploatare

Dezvoltarea competivitatii betonului ca material de constructii, a dus la doua cai de dezvoltare:

1 - imbunatatirea performantelor betonului greu
2 - crearea de noi tipuri de betoane, cu diferite proprietati fizico-chimice

Prima cale, imbunatatirea performantelor betonului greu, presupune :

·         Realizarea de betoane cu inalta rezistenta  (rezistenta la compresiune de la 600-1000 daN/cmp
·         Realizarea de betoane speciale pentru domenii speficice de utilizare

 Betoane hidrotehnice,
 Betoane in mediu marin,
 betoane rutiere,
 betoane rezistente la agresivitati chimice,
 betoane rezistente la temperaturi inalte,
 betoane rezistente la radiatii,
 betoane aparente si decorative

Ca modalitate de realizare a celor de mai sus amintite, e necesar sa se imbunatateasca:

 performantele materialelor componente (ciment si aditiv)

 tehnologiile de preparare si punere in opera

1
Modalitati de imbunatatire a performantelor betonului in ceea ce priveste materialele componente:
 cimenturile
·         cimenturilor cu rezistente initiale si finale mari si cu proprietati crescute (impermeabilitate,
rezistente inghet-dezghet, variatii temperatura, etc)
·         cimenturi cu priza normala, si intarire foarte rapida, cimenturi cu priza reglabila
·         cimenturi cu comportare buna la tratamente termice, pentru prefabricare
·         cimenturi cu comportare buna la vibrare
 lianti suplimentari
·         se urmareste si imbunatatirea lucrabilitatii betonului cu mentinerea unui raport A/C scazut, prin
adaosuri de superplastifianti
 agregatele
·         in ceea ce priveste agregatele, cele mai de calitate- agregate de concasarea rocilor dure, de mare
rezistenta (granitul de Dobrogea )....cel mai avantajos agregat marunt ramane nisipul silicios de cariera

Modalitati de imbunatatire a performantelor betonului in ceea ce priveste tehnologia

 realizarea unei hidratari prealabile a cimentului pentru a reduce timpul de intarire si obtinerea unor
rezistente mai mari
 folosirea malaxarii mecanice asociate cu utilizarea ultrasunetelor (creste rezistenta mecanica de
aproape 3 ori)
 pentru compactare, folosirea  vibratoarelor la frecventa de rezonanta a betonului proaspat
 revibrarea betonului in perioada de priza-creste rezistenta mecanica, a compactitatii, se reduc
deformatiile din contractie si curgere lenta
 folosirea caldurii si presiunii pentru intarirea foarte rapida a betonului
 folosirea de cofrare pierdute cu pereti subtiri

A doua cale, 2 - crearea de noi tipuri de betoane, cu diferite proprietati fizico-chimice, presupune:
crearea de noi tipuri de betoane:
betoane usoare,
-cu agregate usoare poroase, naturale, sau artificiale;
-macroporoase;
-celulare autoclavizate

caracteristici :
            - densitate aparenta cu 25-30% mai mica decat betoanele obisnuite
            - rezistente mecanice comparabile
            - capacitate de rezistenta termica ridicata

2
            - rezistenta la foc sporita
            - economie la exploatare si cost de investitie mult mai redus

 betoane cu armare dispersa,

            -cu fibre  anorganice artificiale (otel, sticla, carbon, etc)
            -cu fibre organice artificiale (polimeri )
            -fibre organice naturale (bumbac, in, cocos, etc)

caracteristici :
            -rupere ductila
            -rezistente sporite la intindere
            -buna comportare la soc, actiuni dinamice si oboseala
            -rezistenta sporita la uzura

betoane cu polimeri
-betoanele cu polimeri:
            -cu ciment si adaos de polimeri
            -cu polimeri fara adaos ciment
            -impregnate si polimerizate

caracteristici :
a. betoanele cu polimeri si adaos de ciment:
            -rezistente la intindere de 2-3 ori mai mari decat betoanele obisnuite
-utilizabile la tencuieli, reparatii, pardoseli

b. betoanele cu polimeri, fara ciment:

            -ca liant se foloseste rasina de sinteza
            -rezistente mecanice foarte mari (600-1000danN/cmp la compresiune si 170-350 danN/cmp la
intindere)
            -aderenta foarte buna la otel si betoane vechi
            -absortie de apa foarte redusa
            -rezistenta foarte buna la uzura
            -stabilitate la diferite tipuri de agresivitati chimice

c. betoanele impregnate si polimerizate

3
            -se obtin prin uscarea elementelor de beton de ciment, impregnarea lor cu un manomer, dupa care se
face polimerizarea manomerului.
            -rezistente de 3-4 ori mai mari decat la betoanele obisnuite
            -rezistenta la uzura de 3 ori mai mare decat betoanele obisnuite
            -absorbtia de apa de 6 ori mai mica
            -comportare inghet-dezghet mult mai buna

Tipuri de betoane speciale:

 b. usoare
 b. hidrotehnice
 b. Rutiere
 b. Antiacide
 b. Rezistente la temperaturi inalte
 b. De mare rezistenta
 b. Aparent-decorative
 b. Armate cu fibre
 b. Cu polimeri
 b. De protectie impotriva radiatiilor

PREZENTARE GENERALĂ MATERIALE COMPOZITE

Introducere in utilizarea materialelor compozite pentru constructii.

Exemple de utilizare a materialelor compozite in domeniul constructiilor.

1.Definirea conceptului de material compozit si diversificarea acestora

Materialele compozite reprezinta cea mai avansata clasa de materiale inventate

si produse de om in epoca moderna, precum si o provocare pentru viitor in domeniul
performantei stiintifice si tehnologice. Pe un spectru larg, orice material poate fi
considerat ca si un material compozit. Privind pe o scara macro, micro sau nano, toate
materialele sunt alcatuite din diferiti compusi, fie vorba de defecte structurale, pori,
impuritati sau alte materiale de aliere.
Aceasta afirmatie este valabila chiar si in cazul materialelor naturale, care
adesea sunt alcatuite din doi constituenti: o componenta cu o rezistenta mai mare
comparativ cu cealalta si o rigiditate mai accentuata (numita armatura), incorporata
intr-un material mai moale numita matricea compozitului.
Un exemplu bun de astfel de compozit natural este lemnul, alcatuit din lanturi
fibroase, numite celuloza, care sunt inglobate intr-o matrice care poarta numele de
lignina. Fibra de celuloza ofera rezistenta si lignina este adezivul care leaga si
stabilizeaza fibrele.

4
 Fig.1.1.Morfologia lemnului
a)lemn de esenta moale b) lemn de esenta tare

Osul sau dintii sunt, de asemenea, compusi din cristale anorganice tari intr-o
matrice organica dura, numita colagen.
Desi natura ne ofera multe exemple de structuri compozite performante care au
inspirat omenirea de-a lungul timpului in diferite aplicatii ingineresti ( ex. Bambusul,
are o structura tubulara rezistenta), cand vorbim in sensul strict al cuvantului, aceste
materiale naturale sunt excluse din categoria materialelor compozite.
Astfel, nu numai materialele compozite, dar si definirea lor a avoluat pe
parcusul timpului. Conform primelor definitii intalnite in literatura de specialitate,
materialele compozite sunt sisteme formate din cel putin doua materiale distincte, iar
materialul astfel rezultat are proprietati pe care componentii luati separat nu le
poseda.

Dar avand in vedere ca in acesta categorie de materiale, conform definitiei,

intra o clasa foarte larga de materiale (naturale sau nu), definitia de mai sus a fost
ulterior regandita si reformulata.
Astfel in momentul de fata, materialele compozite sunt considerate sisteme
create prin asamblarea artificiala a doua sau mai multe componente compatibile,
mai precis a unui component de armare si a unei mase de baza, numit matrice, a
carei rezistente mecanica este mai mica decat a armaturii.

Scurt istoric
Materialele compozite au fost folosite cu mult înainte de a fi fost definite.
(piatra, lemnul, betonul). Compozitele şi fabricarea acestora nu reprezintă noutăţi. De
fapt, aceasta este una dintre cele mai vechi metode de inginerie folosite de om.
Diverse compozite, au fost folosite pentru construcţii din vremuri preistorice.
Fibrele au fost folosite pentru armarea materialelor friabile, încă din timpuri
străvechi, datând din vremea Egiptenilor şi a Babiloniei, daca nu chiar mai devreme
de aceste timpuri. Se considera ca primul material compozit a fost produs in Egiptul
antic de catre robii evrei, din argila amestecata cu paie de cereale. Firele de paie erau
folosite pentru armarea bucăţilor de pamânt, uscate apoi la soare, pentru obtinerea
unor blocuri utilizate la constructia de adaposturi sau bordee, dar şi pentru fixarea
materialelor în pereţii caselor.

5
 In acelaşi fel erau folosite, părul de cal, pentru armarea diverselor forme din
ipsos sau ghips. Mai tarziu oamenii au amestecat tuful vulcanic cu var si nisip
obtinand un material asemanator betonului de astazi. Demne de mentionat sunt si
corabiile romane placate cu tabla de cupru, scuturile triburilor mongolice din piele
armata cu fibre dun intertine de animale, palisadele de aparare din lemn, piatra si
pamant.
La Muzeul Britanic din Londra, este expus un vas de depozitare din perioada
merovingienilor +900 d.H. de pe teritoriul Scoţiei, realizat dintr-un material format
din fibră de sticlă întărită cu o răşină, ceea ce ar corespunde astăzi unui compozit
 de tip răşină epoxidică  întărită cu fibră de sticlă.
În secolul al XIX lea vergelele de fier erau folosite pentru zidărie punându-se
bazele materialelor armate pentru construcţii.
In epoca moderna dintre primele utilizari pe scara larga mentionam folosirea
betonului armat si ramforsat cu whiskers, care au modificat radical tehnica
constructiilor.
Prima ambarcaţiune din fibră de sticlă a fost realizată în 1942 şi de asemenea,
la acel timp, acest material a fost utilizat în aeronautică şi pentru componentele
electrice. Primele fibre de bor şi de carbon, cu rezistenţă mare la rupere, au apărut la
sfârşitul anului 1960 fiind aplicate în materialele avansate folosite la componente de
avion, prin 1968.
Materialele plastice armate cu fibre de sticlă au fost utilizate pentru prima oară
cu aproape 60 de ani, în urma datorită calităţilor lor deosebite în comparaţie cu ale
materialelor clasice. De atunci progrese importante în acest domeniu, s-au obţinut,
pentru cămăşuirea tunelelor, la ancorarea lor cu ajutorul tiranţilor din fibră de
sticlăsau consolidarea si reabilitarea podurilor. Pe la sfarşitul anilor 1960, cecetatorul
E, Nawy, (”Betoane de înalta performanţă-2001“), alături de echipa sa de cercetatori,
au realizat un studiu aprofundat, privind aplicarea fibrelor de sticla in elementele
structural.
Aceste elemente, la vremea aceea, au fost acceptate datorită proprietaţilor
nonmagnetice, dar şi datorita greutăţii lor, ele reuşind totuşi să treacă de la nivel de
laborator, abia prin anul 1970.
La începutul anilor 1970 s-a extins cercetarea pe plan internaţional trecându-se
de la nivel de laborator la folosirea lor atât pentru realizarea de structuri noi cat şi
pentru consolidarea sau reabilitarea unora vechi .
În anii 1980, a început să crească interesul pentru armăturile din fibre plastice.
Tot în această perioadă, s-a demonstrat că armaturile din materiale compozite
prezinta o comportare, mult mai buna la atacul mediului chimic, decât armatura
traditionala din oţel, si pot fi mai durabile şi mai eficiente pentru armarea betonului.
Performanţele tot mai înalte cerute structurilor de rezistenţă în general, dar mai
ales celor destinate aeronauticii, aplicaţiilor militare,constructii auto dar şi civile
impun acestora condiţii foarte severe în timpul funcţionării.
În general, prioritare sunt considerentele de optimizare funcţională a profilelor
structurilor şi satisfacerea condiţiilor restrictive legate de: rezistenţe mecanice
deosebite într-un interval larg de valori ale temperaturii ambientale sau exterioare,
vibraţii, rezistenţă la oboseală, rigiditate, greutate minimă şi fiabilitate maximă.

6
 Ca urmare, apar tot mai frecvent situaţii în care materialele tradiţionale nu pot
satisface în totalitate multitudinea restricţiilor menţionate, iar cum uneori configuraţia
geometrică a structurilor este în general impusă, singura pârghie unde se poate
acţiona, rămâne cea a utilizării de materiale noi, cu calităţi deosebite.
Au apărut astfel materialele compozite, care sunt o nouă clasă de materiale ce
prezintă o mare importanţă tehnologică şi ale căror aplicaţii cunosc în prezent o
dezvoltare intensă în mai multe domenii [1].
S-a convenit ca material compozit sa fie considerat orice material compus din
doi sau mai multi constituenti care interactioneaza intre ei pentru a da nastere unui
material complet nou cu proprietati diferite si in general superioare oricaruia dintre
acestia.
Materialele compozite fac parte din categoria „noilor materiale” şi sunt create
special pentru a răspunde unor exigenţe deosebite în ceea ce priveşte:
- rezistenţa mecanică şi rigiditatea;
- rezistenţa la coroziune;
- rezistenţa la acţiunea agenţilor chimici;
- greutatea scăzută;
- stabilitatea dimensională;
- rezistenţa la solicitări variabile, la şoc şi la uzură;
- proprietăţile izolatoare şi estetica.
Aceste caracteristici nu numai că au asigurat utilizarea pe scară din ce în ce
mai largă a materialelor compozite, dar au stimulat cercetările pentru descoperirea
unor noi tipuri de materiale compozite cu proprietăţi îmbunătăţite.
Preocupări majore şi realizări de materiale compozite performante există în
toate ţările dezvoltate, ca urmare a dorinţei de a continua procesul de dezvoltare
tehnologică, prin utilizarea unor materiale calitativ superioare şi posibil de realizat
prin procedee şi tehnologii eficiente şi nepoluante.
Avantajele pentru care aceste materiale cuceresc piaţa sunt următoarele:
• greutate scăzută în comparaţie cu materialele clasice
• rezistenţa mare la uzură, coroziune
• caracteristici mecanice în concordanţă cu necesitatea ulterioară a produsului.
Insa principalul avantaj al acestor materiale este raportul ridicat între rezistenţa şi
greutatea lor volumică.

Costul mai ridicat al acestor materiale se justifică prin precizia, calitatea produselor
obţinute, iar funcţionarea acestora conduce la o mărire a fiabilităţii, mentenanţei, şi
dacă este vorba de industria automobilelor şi a aeronauticii, de un consum scăzut de
energie.

Tipuri de Materiale compozite sub forma de fibre

In functie de matricea folosita, materialele compozite pot avea matrice bazata pe:
 metale, ocupa app. 10% din productia de materiale compozite;
 ceramice, ocupa app 15% din productia de materiale compozite;
7
 polimeri, ocupa app 75% din productia de materile compozite.

Principalele tipuri de materiale compozite sub forma de fibre

A. Materiale compozite pentru armarea dispersa cu fibre

sticla

Aramid (Kevlar)

Carbon

8
 metalice

Polipropilena

B. Materiale compozite sub forma de lamele

9
C. Materiale compozite sub forma de tesaturi

Sticla

Carbon Carbon-Kevlar

D. Materiale compozite sub forma de bare independente

10
 2800

2400 Produse naturale

Materiale compozite

Consumul x 10 t
2000 Metale

6
1600

1200

800

400

0
1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010
Anul

Fig. 1.1 Consumul de materiale compozite

În figura 1.1 se prezintă consumul unor asemenea materiale până în anul 2010,
în comparaţie cu materialele clasice ori cu produsele naturale [2].

În Japonia, producţia de materiale compozite a anului 2002 s-a ridicat la

aproximativ trei miliarde de dolari.
Materialele compozite constituie o soluţie tot mai des adoptată în realizarea
structurilor performante, cu aplicabilitate în toate ramurile industriale. Implementarea
acestora în diverse domenii, ca alternative avantajoase ale materialelor clasice, sau
pentru obţinerea de noi aplicaţii, altfel greu sau imposibil de realizat, ridică însă şi o
serie de probleme generate de structura deosebit de complexă a acestora şi de
posibilităţile de obţinere, de comportamentul încă insuficient cunoscut la diverse
solicitări.
În toate ţările industrializate, materialele compozite reprezintă un domeniu
prioritar, situat în avangarda procesului continuu de inovare tehnologică.
Apariţia acestor materiale şi utilizarea lor în realizarea unor structuri de
rezistenţă a impus atât determinarea caracteristicilor elastice şi de rezistenţă ale
compozitelor, cât şi efectuarea unor calcule de rezistenţă, diferite (ca mod de
realizare) de la un material la altul.
Un interes aparte este acordat, printre altele, determinării deteriorărilor ce pot
să apară sub sarcină, a efectului lor asupra capacităţii portante a structurilor, precum
şi analizei comportării compozitelor în condiţii dificile de lucru (variaţii de
temperatură şi umiditate, vibraţii, acţiunea agenţilor chimici etc). Acestea reprezintă
numai o parte din aspectele abordate în ultimul timp de către cercetătorii în domeniu,
multitudinea lucrărilor apărute demonstrând că problemele sunt departe de a fi
rezolvate.
Betonul armat cu fibre din materiale compozite nu poate înlocui betonul
armat obisnuit. Există însă domenii de utilizare, în care betonul armat cu materiale
compozite poate fi folosit alternativ sau în completare, la cel cu armatură din oţel-
beton, oferind avantaje constructive şi economice.

11
 Materialele compozite îmbunătăţesc proprietăţile betonului simplu sau armat.
Calităţile şi defectele lor sunt studiate şi prezentate în numeroase cărţi şi articole din
întrega lume. Aproape în toate Universitaţile din lume există un profesor, un
cercetător care le studiază şi le prezintă în cadrul unui curs al facultăţilor de profil.
După cum am arătat domeniile de utilizare a betonului armat cu fibre au o arie
extinsă, din care mai menţionăm: conducte din beton, ziduri de sprijin, elemente
subţiri de fatadă, trepte prefabricate, piste pentru aeroporturi, cofraje pierdute, alte
lucrari de consolidare , tuneluri cu beton torcretat etc.
Utilizatorii pe scară largă a acestui material sunt SUA, Japonia, Norvegia,
Suedia, Germania la care se adaugă ţările din Europa de Est.

Principalele domenii de folosire a materialelor compozite:

1. Medicina: implanturi dentare, proteze;

2. Transporturi: autovehicole, trenuri, avioane, barci si iahturi;
3. Parcuri de distractie;
4. Aerospatial: nave spatiale, sateliti;
5. Aeronautic: aparate usoare de zbor;
6. Militar: adaposturi speciale, containere;
7. Constructii: civile, speciale, agrozootehnice, lucrari de arta;
8. Elemente decorative;

12