Duminică după Teofanie

10 ianuarie 2021
Efeseni 4: 7–13 Hristos, care a coborât din cer și s-a întors acolo,
umplând toate lucrurile prin prezența Sa, a dat daruri poporului lui
Dumnezeu. Aceste daruri corespund diferitelor responsabilități existente
în cadrul Bisericii Sale, cum ar fi apostolatul, predicarea, evanghelizarea
și îngrijirea pastorală. Dar aceste harisme sunt date pentru ca toată lumea
să poată lucra pentru îmbunătățirea sufletească tuturor, pentru întărirea
Bisericii și pentru progresul tuturor în credință și cunoașterea lui Hristos.
Rezultatul final al acestei lucrări este că toți cei maturi în Hristos ajung
la mântuire.
Matei 4: 12-17 După ce Irod l-a închis pe Ioan Botezătorul, Iisus s-a
mutat într-un alt oraș din Galileea, Capernaum, unde a început să predice
împărăția cerurilor și să cheme pe toți să-şi schimbe felul de a gândi.
Această mutare de la Nazaret la Capernaum e evocată de profeția lui
Isaia (9: 1-2) care prezisese că Lumina (lui Hristos) va străluci asupra
oamenilor care locuiau în întuneric, în umbra morții.
Înţelepciune. După manifestarea Domnului ca Dumnezeu (de aceea
numele sărbătorii, Teofania, „manifestare divină”) la Iordan, El a mers
în Galileea pentru a predica vestea bună că împărăția cerurilor este
aproape și că oamenii trebuie să-și armonizeze modul de gândire în
consecință. Verbul redat de obicei ca „pocăință”, μετανοεῖτε, este un
imperativ care înseamnă „schimbaţi-vă mintea!”, ,,schimbaţi-vă felul de
a gândi!” , „gândiți diferit!”. Gândiţi potrivit Evangheliei lui Hristos,
având gândul lui Hristos (Filipeni 2,5)
Schimbarea creștină a minții nu implică doar pocăință pentru
păcate; pocăința nu este decât un rezultat al schimbării minţii. La rândul
său, schimbarea de gând creștină coincide cu revoluția Noului

1
Testament, care nu se mai bazează pe porunci - decât dacă cineva
consideră „iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit pe voi” (Ioan 13: 34
-35) o poruncă.
Schimbarea creștină a minții înseamnă convertirea personală la un
principiu superior: cineva Îl ascultă pe Domnul și își însușește
înțelepciunea divină, care la rândul său devine o regulă interioară, un
mod divin de gândire care nu mai necesită porunci exterioare și
explicite. După cum spune Domnul (Luca 17:21), împărăția lui
Dumnezeu se află în cei care cred. Evanghelia este, prin urmare, lumina
care strălucește în întunericul subconștientului nostru, eliberându-ne de
frica de moarte (Evrei 2:15) prin evidența revelării lui Hristos ca Viață.
Pentru ca oamenii lui Dumnezeu să atingă maturitatea convertirii,
adevărata schimbare a minții și a vieții, Hristos lucrează în Biserică
împărtășind harisme și responsabilități membrilor săi. Fără a institui o
piramidă a puterii, darurile Sale, de la clerul hirotonit la multe alte forme
de slujire, sunt traducerea eclezială a luminii care strălucește națiunilor.
Harismele sunt mijloacele prin care cei avansați spiritual dau o mână
celor de la începutul călătoriei. Harismele dau asigurări că întreaga
Biserică este ridicată la credință matură, la conștientizare, înțelepciune și
aptitudine pentru slujire. Acesta este scopul veștii bune: în lumina lui
Hristos și fiind îndrumați harismatic, transcendem copilăria spirituală.
Evanghelia ne eliberează de frică și de tot felul de sclavie, astfel încât să
putem sta maturi în prezența Domnului nostru, aducând lumina lui
Hristos altora și slujind lumii biruite de „umbra morții”. „Preoția noastră
împărătească”, ca nou popor al lui Dumnezeu care slujește celor din
întuneric (1 Petru 2:9) găsește confirmarea în „trimiterea” din Sfânta
Liturghie: „Cu pace să ieșim!” Acest îndemn nu este Sfârșitul Liturghiei;
se referă la misiunea noastră ca popor al lui Dumnezeu în lume (Matei
28: 19-20; Marcu 16:15).

2
Mesaj. Așa cum Domnul ne-a slujit în trup, aducând lumină și speranță
celor pierduţi, tot așa, noi, ucenicii Săi, întreprindem convertirea și
devenim maturi, trebuie să aducem același mesaj de lumină și speranță
în lume. Amin.