Latinitate si dacism

-studiu de caz-

Introducere: (Bianca)
Originile romanilor au fost considerate, de-a lungul timpului romane sau dacice.
Mai multi oamnei istorici ai Romaniei au afirmat argumente despre originea
poporului roman, precum: Cronicarii modoveni, reprezentantii Scolii Ardelene,
generatia pasoptista, filozofii si istoricii din sec. al XX.
“Originile nu se impugn de la sine, ca un fapt obiectiv. Putem daca vrem, sa
apelam la fel de bine la fondarea Romei sau la cultura Cucuteni, la getii lui
Herodon sau la Traian, la primele unelte din silex sau la descalecatul lui Negru
Voda, la Burebista sau la Cuza. Este, in toate cazurile, o alegere, iar alegerea se
face nu in functie de vreun reper stiintific obiectiv, ci pornind de la fondul
ideologic si de la proiectele prezentate ale comunitatii. De remarcat si faptul ca
miturile fondatoare tind sa se multiplice inlantuindu-se; fundatia dintai trebuie
reinoita, consolidata fara incetare, ceea ce da nastere la noi si noi momente
fondatoare, in fapt, rememorari ale fundatiei originare, verigi de legatura dintre
aceasta si prezent”, spunea Lucian Boia in “Istorie si mit in constiinta romaneasca”
1997.
Problema raportului dintre romanitate si dacitate este in mult mai mică masură o
problema de istorie literara decat o problema de autoreflectare, altfel spus, o
problema de constiinta de sine a românitatii.
Cuprins: (2 fete)
Cei trei corifei ai Scolii Ardelene - Samuil Micu, Petru Maior si Gheorghe Sincai-
elaboreaza primele sinteze despre istoria romanilor si limba romana, in care
sustin continuitatea noastra in nordul Dunarii, descendeta exclusiv romana si
disparitia dacilor in cele doua razboaie daco-romane. Exagerarile ii duc la
concluzia ca romanii sunt urmasi puri ai romanilor si mostenitori ai nobletei
cuceritorilor, al caror imperiul cuprinsese intreaga Europa. (pagina 32, ultimul
paragraf)
Constantin Cantacuzino Stolnic in “Istoria Tarii Romanesti” spune :” Iara noi, intr-
alt chip de ai nostrii si de toti cati sunt rumani si credeam, adeverindu-ne den mai
alesi si mai adeveritii batrani istorici si de altii mai incoace, ca valahii, cum le zic ei.
Iar noi, rumanii, suntem adevarati romani si alesi romani in credinta si in barbatie,
den carii Ulpie Traian i-au asezat aici in urma lui Decheval, dupre ce de tot l-au
spus si l-au pierdut; si apoi si alalt tot sireagul imparatilor sa trag pana astazi
rumanii acestea.” (pagina 33, al 3-lea paragraf)
Interesul pasoptistilor pentru trecutul dacic al neamului lor decurge din ideologia
romantica, orientate spre cunoasterea istoriei propriului popor, spre folclor ca
depizitar al traditiri. In viziunea lor, poezia populara a pastrat mai bine decat
istoria consemnata, memoria timpuriloe stravechi in care s-a plamadit poporul
roman. Se explica, astfel, imbinarea preocuparilor stiintifice cu creatia literara.
Ipoteza dacica devine o cale de recuperare poetica a mitologiei geto-dacilor si a
inceputurilor istorice ale poporului roman. Gheorghe Asachi a prefigurate mitul
etnogenezei romanilor in balada “Dochia si Traian”. (pagina 34, paragrafele 2,3 si 4)
Se pun urmatoarele intrebari despre poporul roman:
1. Ce este el?
2. De unde vine?
3. Care e limba sa?
4. Care sunt traditiile sale?
5. Ce trecut a avut?
6. Ce viitor va avea?
Insa Vasile Alecsandri in “Romanii si poeziile lor” ne spune: “Ce este? El insusi ne
va spune intr o limba pe care chiar d-voastra , domnilor , o veti intelefe lesne […].
De agiuns sunt aceste cateva cuvinte ca sa va dovedeasca, domnilore, ca poporul
ce graieste astfel e de eam latinesc, iar nu slav. ” (pagina 36, de la paragraful 6 pana la
ultimul.)

Concluzia: (o fata)
In urma afirmatiilor si argumentelor acestor oameni istorici putem spune ca
poporul roman