Sunteți pe pagina 1din 11

REFERAT

DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE 1

EVOLUȚIA CONSTITUȚIEI DIN ROMÂNIA


din sec. al XIX-lea până în 1991

Universitatea SPIRU HAREAT


Facultatea de Științe Juridice și Științe Economice Constanța
Programul de studii: DREPT
Student: Ipate Ioana-Alexandra
Grupa 102

1
CUPRINS

1. Acte constituţionale din sec. al XIX-lea


2. Convenția de la Akkerman
3. Tratatul de la Adrianopol
4. Războiul din Crimeea
5. Constituţia din 1866
6. Constituţia din 1923
7. Constituţia din 1938
8. Constituţia din 1948
9. Constituţia din 1952
10. Constituţia din 1965
11. Constituţia din 1991

2
Constituția este legea fundamentală a unui stat, care reglementează funcționarea statului în
toate sectoarele sale, forma de guvernământ, structurile și atribuțiile puterilor în stat și care prevede
drepturile și libertățile cetățenilor. Constituţiile din România au marcat diferite etape ale dezvoltării
statului românesc.
În societatea românească, necesitatea redactării unei constituții apare în contextul
modernizării sociale, economice, politice şi culturale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul
secolului al XIX-lea, în condițiile pătrunderii și difuzării ideilor Revoluţiei Franceze1.

1.Acte constituţionale din sec. al XIX-lea

Constituţiile din România au fost precedate de acte cu caracter constituțional:


 declarații de principii (Cererile norodului românesc – 1821, în timpul revoluției conduse
de Tudor Vladimirescu);
 declarații de drepturi (Proclamația de la Islaz și celelalte programe ale revoluției de la
1848);
 proiecte de reformă (Constituția Cărvunarilor – Ionică Tăutul, 1822 sau Osăbitul act de
numire a suveranului românilor – Ion Câmpineanu, 1838).

2.Convenția de la Akkerman
Pacea de la Akkerman (Cetatea Albă) a conferit principatelor române dreptul de a avea
reglementări proprii de ordine interioară. În urma tratatelor de la Akkerman şi Adrianopol, ocupaţia
rusească dintre 1828 – 1834 a adus cu ea două legiuiri de mare însemnătate: Regulamentele
Organice. Ele reprezintă prima Constituţie românească. Au fost redactate în timpul administraţiei
generalului Pavel Kiseleff. Regulamentele Organice au reprezentat legiuiri conservatoare menite să
păstreze şi chiar să întărească sistemul de privilegii existent: Boierii devin proprietari pe o treime din
moşie, nu plătesc impozite. Dregătorii se aleg doar din rândurile boierilor.Prevederile din
regulamenteleorganice aduc transformări instituţionale în sensul modernizării ţărilor române:
Libertatea comerţului.Înlocuirea vechiului sistem fiscal cu o dare unică numită capitaţie. Instituirea
bugetului. Reînfiinţarea armatei.Organizarea politică a principatelor române stă sub semnul
modernizării: Sunt puse bazele unui sistem parlamentar. Se introduce principiul separării puterilor în

1
Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-180-9

3
stat. Astfel: puterea executivă este încredinţată domnitorului. Puterea legislativă – Adunările Obşteşti
Puterea judecătorească este exercitată de tribunalurilejudeţene, de instanţele de apel şi de Înaltul
Divan Domnesc. Prin aceste Regulamente Organice, prin puternica asemănare dintre prevederile
legiuirilor din ambele ţări, pregătesc terenul Unirii principatelor.2

3.Tratatul de la Adrianopol
Tratatul de la Adrianopol din 1829 prevedea desfiinţarea raialelor turceşti de la Turnu,
Giurgiu şi Brăila, stabilind graniţa Ţării Româneşti pe linia Dunării. Libertatea comerţului şi
libertatea de navigaţie pe Dunăre şi Marea Neagră erau recunoscute oficial. Prin acest tratat, venit
după victoria Rusiei împotriva Turciei, Rusia devenea putere protectoare a Principatelor Române, în
timp ce Turcia rămânea putere suzerană. În acest context, s-au format două comisii în cele două
Principate, care urmau să redacteze legi în conformitate cu noul statut. Astfel, au apărut primele
documente cu rol constituţional modern, denumite Regulamente Organice, care au intrat în vigoare în
1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova. Acestea aduceau numeroase schimbări în
organizarea celor două principate, constituind o etapă importantă în modernizarea acestora.3
Pentru organizarea Principatelor, a fost elaborat un act separat, Actul osăbit pentru
prinţipaturile Moldova şi Ţara Românească.Declarat ca dezvoltare a articolului V din tratatul de
pace şi parte integrantă a acestui tratat, actul stipulează că cetăţile turceşti de pe malul stâng al
Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila), împreună cu insulele ce aparţin acestui mal, vor fi restituite Ţării
Româneşti (vor deveni parte integrantă a acesteia în 1830). Graniţa dintre Turcia şi Ţara Românească
urma să fie stabilită pe thalweg-ul Dunării. Poarta se angaja să respecte drepturile Principatelor
Române prevăzute în tratatele anterioare (cele din 1812 şi 1826) dintre Rusia şi Turcia, să nu iniţieze
acţiuni militare de pe malul drept al Dunării şi să nu permită înfiinţarea vreunui aşezământ turcesc pe
malul stâng.

4.Războiul din Crimeea


Războiul din Crimeea, soldat cu înfrângerea Rusiei în faţa unei coaliţii care sprijinea Imperiul
Otoman, s-a încheiat prin semnarea Tratatului de la Paris din 1856. Acest tratat lua în discuţie şi
problema Principatelor, iar în 1858, după ce Adunările Ad-Hoc se pronunţă în favoarea unirii, a fost

2
http://istoria.md/articol/110/Conven%C5%A3iadelaAkkermanCetateaAlb%C4%83_
3
https://www.unitischimbam.ro/tratatul-de-la-adrianopol/

4
adoptată Convenţia de la Paris, care stabilea noul statut politic şi juridic al celor două Principate: noul
stat format urma a se numi „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”; se prevedea alegerea a doi
domnitori, guverne şi parlamente separate; instituţiile comune erau Comisia Centrală de la Focşani şi
Curtea de Casaţie.
Unirea a fost realizată efectiv prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, iar marile puteri
care hotărâseră o unire parţială au fost puse în faţa faptului împlinit. În 1864, Cuza a impus un alt
document cu valoare constituţională, Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, aprobat de
populaţia cu drept de vot prin plebiscit4.

5.Constituţia din 1866


După înlăturarea lui Cuza, în fruntea României a ajuns prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,
fiind necesară adoptarea unei constituţii. Constituţia din 1866 a avut ca model Constituţia belgiană
din 1831, adaptată însă necesităţilor româneşti. Avea 8 titluri si 133 de articole şi consacra făurirea
statului român modern5.
Prevederi:
 Denumirea oficială a statului era România, fiind organizat ca o monarhie constituţională
ereditară;
 Prerogativele domnitorului, mai târziu ale regelui: avea drept de iniţiativă legislativă, era
comandantul armatei, avea drept de veto absolut (adică putea respinge o lege votată de
Parlament), bătea monedă, acorda decoraţii, numea membrii Guvernului, avea drept de
graţiere etc.;
 Principiul separării puterilor în stat: puterea legislativă aparţinea Parlamentului, format din
Senat şi Camera Deputaţilor. Puterea executivă aparţinea Guvernului. Puterea judecătorească
era deţinută de instanţele de judecată şi de Înalta Curte de Casaţie;
 Toţi românii sunt declaraţi egali în faţa legii;
 Libertatea conştiinţei, a învăţământului, a presei, a întrunirilor. Constituţia prevedea că aceste
drepturi puteau fi exercitate numai de cetăţenii români;
 Proprietatea era declarată sacră şi inviolabilă;
 România era un stat indivizibil, al cărui teritoriu era inalienabil.

4
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboiul-crimeii-o-greseala-sau-un-conflict-hotarator-pentru-
soarta-europei
5
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/constitutia-din-1866-adoptata-sub-suzeranitate-otomana

5
Constituţia din 1866 a fost amendată în 1879, 1884, 1917, rămânând în vigoare până în anul 1923.

6.Constituţia din 1923

După Marea Unire din 1918, a luat naştere România Mare, fiind necesară adoptarea unei noi
constituţii, care să corespundă acestor realităţi. Noua Constituţie, promulgată în 28 martie 1923 şi
publicată în Monitorul Oficial o zi mai târziu, păstra 76 de articole din Constituţia din 18666.
Prevederi:
 România era stat naţional, unitar şi indivizibil;
 Principiul separării puterilor în stat, puteri care erau exercitate astfel: puterea legislativă
aparţinea regelui şi Parlamentului (format din Senat şi Adunarea Deputaţilor). Puterea
executivă aparţinea regelui şi Guvernului (constituit din partidul sau coaliţia care câştiga
alegerile parlamentare). Puterea judecătorească era deţinută de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi instanţele de judecată;
 Egalitatea în faţa legii şi a îndatoririlor publice;
 Libertatea individuală este garantată;
 Libertatea conştiinţei este absolută;
 Garantarea proprietăţii de orice natură;
 Libertatea de a comunica ideile şi opiniile prin viu grai, în scris sau în presă;
 Libertatea întrunirii şi asocierii;
 Votul universal;
 Atribuţiile regelui: este şeful statului, numeşte prim-ministrul, este comandantul armatei, are
dreptul de a bate monedă, de a acorda decoraţii, drept de graţiere şi amnistiere. Actele sale
devin valabile numai dacă sunt semnate şi de ministrul de resort.

Constituţia din 1923 a consolidat Marea Unire şi statul român modern, rămânând în vigoare până în
1938.

7.Constituţia din 1938


Regele Carol al II-lea (1930-1940) a urmărit să instaureze un regim politic autoritar, motiv pentru
care, în 1938, a demis Guvernul şi a proclamat o nouă Constituţie (27 februarie 1938). Această

6
https://blog.lajumate.ro/constitutia-din-1923-de-la-istorie-la-necesitate/

6
Constituţie consacra supremaţia regelui şi suprima principiul separării puterilor în stat, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor fiind restrânse7.
Prevederi:
 În mâinile regelui era concentrată atât puterea legislativă, cât şi cea executivă;
 Regele avea drept de veto absolut;
 Miniştrii erau răspunzători pentru actele semnate de rege şi contrasemnate de miniştrii de
resort;
 Regele avea dreptul de a dizolva Parlamentul fără a fi obligat să îl convoace într-un anumit
termen;
 Regele putea conduce prin decrete-lege;
 Hotărârile judecătoreşti erau executate în numele regelui.

Constituţia din 1938 a rămas în vigoare până în 1940, când a căzut regimul lui Carol al II-lea şi a fost
instaurat regimul militar al lui Ion Antonescu (1940-1944). După 23 august 1944, a fost reinstaurată
pentru o perioadă scurtă Constituţia din 1923, însă prevederile ei nu au putut fi puse în aplicare din
cauza luptei comuniştilor pentru a prelua puterea politică. La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a
fost forţat să abdice şi s-a proclamat Republica Populară Română, fiind instaurat regimul comunist.

Constituţiile din România în perioada comunistă


8.Constituţia din 1948
Această Constituţie a fost adoptată la 13 aprilie 1948, fiind inspirată din Constituţia Uniunii
Sovietice din 1936. Avea 10 titluri şi 105 de articole8.
Prevederi:
 Republica Populară Română era un stat popular şi suveran;
 Era desfiinţat pluripartidismul şi principiul separării puterilor în stat;
 Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti erau încălcate;
 Mijloacele de producţie puteau fi trecute în proprietatea statului atunci când interesul o cerea;
 Instituţia supremă a puterii era Marea Adunare Naţională;
 Guvernul era răspunzător în faţa Marii Adunări Naţionale;

7
http://revistasferapoliticii.ro/sfera/172/art08-Grecu.php
8
https://adevarul.ro/locale/constanta/ziua-fost-votata-constitutia-rpr-modelul-sovietic
1_60752c7c5163ec4271e4fa37/index.html

7
 Comerţul intern şi extern era trecut sub controlul statului;
 Instanţele judecătoreşti erau Curtea Supremă, tribunalele şi judecătoriile populare.

9.Constituţia din 19529


Noua Constituţie, adoptată la 24 septembrie, urmărea să intensifice procesul de sovietizare în toate
sectoarele societăţii româneşti. Acest act fundamental demonstrează şi aservirea Republicii Populare
Române faţă de Uniunea Sovietică. Conform principiilor comuniste, baza puterii o constituia „alianţa
clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare”. Dictatura proletariatului era exercitată prin intermediul
Partidului Muncitoresc Român (mai târziu, Partidul Comunist Român).
Prevederi:
 Regimul de stat al României era „regimul democraţiei populare”;
 Instituţia legislativă supremă era Marea Adunare Naţională, aleasă pe o perioadă de 4 ani;
 Instituţia executivă supremă era Consiliul de Miniştri;
 Justiţia era înfăptuită de către Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române, de
tribunalele regionale şi tribunalele populare;
 Libertatea cuvântului, a presei şi a întrunirilor erau „în conformitate cu interesele celor care
muncesc şi pentru întărirea democraţiei populare”;
 Era menţionat rolul conducător al partidului.
După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în anul 1965, în fruntea partidului şi a statului a fost
ales Nicolae Ceauşescu.

10.Constituţia din 1965


Această Constituţie a fost adoptată la 21 august 1965, având 9 titluri şi 114 articole. Prin această
constituţie era stabilit rolul conducător al Partidului Comunist Român în întreaga viaţă a societăţii10.
Prevederi:
 Denumirea oficială a statului era Republica Socialistă România;
 Teritoriul României era inalienabil şi indivizibil;
 Organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste România era Marea Adunare
Naţională, unicul organ legislativ;

9
https://revolutions.mediafax.ro/stiri/ultima-constitutie-comunista-un-instrument-folosit-pentru-iluzii-si-control-
partea-i-18547284
10
https://www.unitischimbam.ro/constitutia-din-1965/

8
 Consiliul de Miniştri avea calitatea de organ suprem administrativ;
 Tribunalele şi Procuratura erau subordonate Partidului Comunist Român;
 Se revenea la organizarea administrativă pe judeţe în locul regiunilor şi a raialelor;
 Statul era socotit proprietarul resurselor subsolului, al mijloacelor de producţie şi al
pământului.
Ascensiunea lui Nicolae Ceauşescu a dus la modificarea Constituţiei în 1974 şi la instituirea
funcţiei de Preşedinte. Atribuţiile Preşedintelui Republicii Socialiste România: prezida Consiliul
de Apărare al Republicii; putea prezida şi şedinţele Consiliului de Miniştri; putea numi şi revoca
miniştri; emitea decrete prezidenţiale şi decizii; era comandantul forţelor armate. Constituţia din
1965 a rămas în vigoare până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989.

Revenirea la democraţie
11.Constituţia din 1991
Revenirea la statul de drept şi la un regim democratic a determinat necesitatea adoptării unei
noi Constituţii. Aceasta a fost adoptată de Adunarea Constituantă şi aprobată la 8 decembrie 1991
printr-un referendum popular, având 8 titluri şi 156 de articole. Constituţia reintroducea principiile
specifice statului de drept, cum ar fi suveranitatea naţională, regimul reprezentativ, separarea
puterilor în stat11: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil; forma de
guvernare este republica de tip semiprezidenţial, preşedintele fiind ales prin vot universal pentru o
perioadă de 4 ani (ulterior durata mandatului fiind mărită la 5 ani); suveranitatea naţională aparţine
poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative.
Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti: Llibertatea de exprimare; libertatea de asociere; libertatea
individuală; dreptul de a alege şi de a fi ales; dreptul la vot începând de la 18 ani; dreptul la libera
circulaţie în ţară şi în străinătate; dreptul la educaţie; dreptul la proprietate (în 1991, ocrotită, din
2003, garantată); interzicerea pedepsei cu moartea şi a torturii.

Principalele instituţii ale statului sunt:


Parlamentul: deţine puterea legislativă, fiind format din Senat şi Camera Deputaţilor; este ales prin
vot universal odată la 4 ani; adoptă bugetul de stat, legile şi controlează Guvernul.

11
https://www.radioromaniacultural.ro/documentar-constitutia-romaniei-actul-fundamental-al-natiunii-noastre/

9
Guvernul: deţinea puterea executivă, fiind format din prim-ministru, miniştri şi alţi membri; este
alcătuit din partidul sau alianţa care câştigă alegerile parlamentare; adoptă hotărâri şi ordonanţe; se
supune controlului Parlamentului.

Preşedintele: veghează la respectarea Constituţiei; mediază între puterile statului şi între stat şi
societate; este comandantul suprem al armatei; are dreptul de a încheia tratate; promulgă legi; conferă
decoraţii; este ales prin vot universal pentru o perioadă de patru ani, ulterior durata mandatului fiind
mărită la cinci ani. Poate exercita cel mult două mandate.

Justiţia: deţine puterea judecătorească, fiind reprezentată de judecători şi de Curtea Supremă de


Justiţie (acum numită Înalta Curte de Casație și Justiție); este independentă faţă de puterea legislativă
şi cea executivă.
În anul 2003, Constituţia a fost modificată în condiţiile în care România era implicată în procesul de
integrare europeană. Astfel, Constituţia a fost modificată în sensul respectării prevederilor tratatelor
comunitare faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

Bibliografie:
Literatură de specialitate:
1. Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-
180-9
Site-uri Internet:
1. http://istoria.md/articol/110/Conven%C5%A3iadelaAkkermanCetateaAlb%C4%83_
2. https://www.unitischimbam.ro/tratatul-de-la-adrianopol/
3. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboiul-crimeii-o-greseala-sau-un-conflict-
hotarator-pentru-soarta-europei
4. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/constitutia-din-1866-adoptata-sub-suzeranitate-
otomana
5. https://blog.lajumate.ro/constitutia-din-1923-de-la-istorie-la-necesitate/
6. http://revistasferapoliticii.ro/sfera/172/art08-Grecu.php
7. https://adevarul.ro/locale/constanta/ziua-fost-votata-constitutia-rpr-modelul-
sovietic1_60752c7c5163ec4271e4fa37/index.html

10
8. https://revolutions.mediafax.ro/stiri/ultima-constitutie-comunista-un-instrument-folosit-pentru-
iluzii-si-control-partea-i-18547284
9. https://www.unitischimbam.ro/constitutia-din-1965/
10. https://www.radioromaniacultural.ro/documentar-constitutia-romaniei-actul-fundamental-al-
natiunii-noastre/

11