REFERAT LA

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

MODELE DE FACTORI DETERMINANŢI AI SĂNĂTĂŢII

POPA ADELA
IB

Modele de factori determinanţi ai sănătăţii

 Starea de sănătate a populaţiei este un fenomen complex, social şi biologic, care
exprimă nivelul şi caracteristicile sănătăţii membrilor unei colectivităţi privite în ansamblu.
Definirea, ca şi delimitarea precisă şi evaluarea acestui fenomen comportă însă numeroase
greutăţi, datorită caracterului său complex şi a diverşilor factori care acţionează asupra lui.
Totuşi, starea de sănătate are o strânsă legătură cu nivelul de trai al populaţiei.
Studiul sistematic al stării de sănătate a populaţiei, bazat pe o metodologie ştiinţifică,
ajută nu numai la cunoaşterea şi interpretarea modificărilor privind nivelul acesteia, ci, până la
un anumit grad, permite şi aprecierea eficienţei şi calităţii activităţii instituţiilor medicale.
Activitatea de ocrotire a sănătăţii se concretizează în mai multe categorii de rezultate, şi
anume: rezultate medicale, rezultate sociale şi rezultate economice, conform figurii nr.1.
Aceste efecte, privite ca un tot unitar, sunt strâns legate de eficacitatea cheltuirii resurselor
băneşti alocate, în special a resurselor publice.

Figura 1. Rezultatele activităţii de ocrotire a sănătăţii

Rezultatele activităţii de ocrotire a sănătăţii

Rezultate medicale Rezultate sociale Rezultate economice

Rezultatele medicale vizează efectele concrete ale acţiunilor medicale (consultaţii,

analize, tratamente etc.) şi se referă la vindecări, ameliorări, deci la refacerea şi păstrarea
sănătăţii indivizilor beneficiari de asistenţă medicală. Aceste efecte au, de cele mai multe ori,
un caracter individual.
 Rezultatele sociale vizează efectele acţiunilor de ocrotire a sănătăţii la nivelul întregii
societăţi şi se răsfrâng asupra stării de sănătate a întregii populaţii, reflectată printr-o serie de
indicatori de statistici cum ar fi : speranţa de viaţă la naştere, natalitatea, mortalitatea infantilă,
mortalitatea maternă, mortalitatea prematură, rata avorturilor, etc.
Rezultatele economice vizează beneficiile economice pasibile de realizare. Activitatea
de ocrotire a sănătăţii populaţiei contribuie la realizarea Produsului Intern Brut atât indirect,
prin consumul de medicamente şi aparatură medicală produsă de agenţii economici din ţară,
cât şi prin valoarea adăugată direct de către prestaţiile forţei de muncă din domeniu, valoare
care este egală cu retribuţia din buget, societăţi de asigurare sau taxe plătite direct de pacienţi.
Consecinţele modului de viaţă, ale condiţiilor de muncă, ale sistemului social –
economic în care trăieşte populaţia, sunt puternic reflectate în starea de sănătate. Ca noţiune,
starea de sănătate a unei colectivităţi umane este complexă, greu de deliminat şi de definit,
antrenând resurse sociale, fizice, mentale. Sănătatea grupurilor umane poate fi privită ca o
sinteză a sănătăţii individuale, apreciată într-o viziune globală, sistemică, diagnosticul stării
de sănătate al unei colectivităţi făcându-se după un raţionament similar cu cel pe care-l face
medicul în faţa unui bolnav, prezentând însă câteva nuanţe specifice.
Printre cele 12 elemente constitutive (indicatori) propuse de un comitet de experţi ai
O.N.U., ca permiţând evaluarea tendinţelor dominante care privesc nivelul de trai al unei
colectivităţi, pe primul loc figurează sănătatea şi situaţia demografiei. Dar, starea de sănătate
este şi o rezultantă a condiţiilor de trai. De aici strânsa legătură între cercetarea stării de
sănătate şi a nivelului de trai al populaţiei şi necesitatea corelării factorilor sanitari cu cei
social-economici, spre a avea o imagine completă a stării de sănătate.
Modelul factorilor care determină starea de sănătate prezentat consideră patru mari
factori de influenţă, în care locul şi rolul sistemului sanitar este fundamental, conform figurii
nr.2 (Enăchescu D. Et al, 1998). Gruparea factorilor care influenţează starea de sănătate a
populaţiei derivă de la un concept al lui Lalonde (1974):
 factori biologici (ereditate, caracteristici demografice ale populaţiei);

 factori ambientali (factorii mediului fizic şi social: factori fizici, chimici, socio-
culturali, educaţionali);

 factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile. Stilul de viaţă depinde de

comportamente care, la rândul lor, sunt condiţionate de factori sociali, deci stilul
de viaţă este rezultatul factorilor sociali şi al comportamentelor;

 serviciile de sănătate (preventive, curative, recuperatorii).

 Figura 2. Model al factorilor care determină starea de sănătate

Sistemele de asistență medicală din întreaga lume au fost adesea comparate de

cercetători. Boslaugh S. (2013) consideră că metoda de organizare a sistemelor de asistenţă
medical a fiecărei țări este unică și este puternic corelată cu situația specifică a ţării respective,
luând în considerare inclusiv istoria și cultura statului respectiv, disponibilul de resurse
financiare de alocat de către statul respectiv și valoarea percepută pentru fiecare rezultat
macroeconomic potenţial. Lucrarea consideră că cererea de servicii de sănătate este teoretic
nelimitată, deși nici un guvern nu dispune de resurse nelimitate, astfel încât proiectarea și
funcționarea unui sistem de asistență medicală devine dificil de realizat şi aproape cu
certitudine aceste demersuri nu vor mulţumi pe toată lumea. Boslaugh S. caracterizează pe
rând fiecare țară şi subliniază că metodele de finanțare ale sistemului de sănătate diferă de la o
țară la alta, variând de la finanțarea publică prin impozite, la finanţarea prin contribuţii de
asigurări sociale dependente de venitul individual și chiar şi prin prime de asigurări private de
sănătate. Anton S.G. și Onofrei M. (2012) consideră că studiul cheltuielilor de asistenţă
medicală poate aduce concluzii importante cu privire la starea de sănătate a unei populații,
deoarece țările care înregistrează niveluri ridicate ale cheltuielilor de sănătate pe cap de
locuitor, au de asemenea şi unele dintre cele mai puternice sisteme de asistență medicală și
printre cei mai buni indicatori de stare de sănătate a populaţiei lor, cum ar fi rate de
mortalitate mai mici și speranța de viață mai mare. Investiția în sănătate are randamente mari,
concluziile acestui studiu validând o legătură directă între cheltuielile pe cap de locuitor cu
sănătatea şi rata mortalității infantile.
 Mediul socio-economic poate influenţa starea de sănătate a populației, așa cum s-a
prezentat în modelele de factori determinanţi anterioare, validate de literatura de specialitate.
Astfel, din ce în ce mai multe asociații au corelat reglementări existente în domeniul poluării
aerului și a apei cu indicatorii de sănătate ai populaţiei dintr-o ţară, cum ar fi rata mortalității
infantile. Calitatea mediului fizic este influenţată de către toate formele de poluare, iar țările
dezvoltate se concentrează asupra monitorizării și suprataxăriimarilor companiipoluante.
Efectele protejării mediului fizic și gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate a populației
şi a mediului au fost discutate de către Scorțar L.M. (2013), deoarece managementul
deșeurilor afectează calitatea mediului şi sănătatea umană și reflectă utilizarea ineficientă a
resurselor naturale de către societate. Ţări europene și chiar americane dezvoltate au subliniat
întotdeauna importanța reciclării deşeurilor pentru un mediu mai sănătos. În conformitate cu
cercetările din Scorțar L.M. (2011), colectarea deșeurilor menajere reciclabile necesită un
efort consistent din partea indivizilor, prin colectarea selectivă a hârtiei, sticlei, materialelor
plastice, metalelor (de exemplu aluminiul în SUA), a deșeurilor organice, etc şi transportarea
materialelor reciclate la punctele de colectare. Succesul colectării selective se bazează pe
comportamentul fiecărui cetățean iar eficiența investițiilor în acest sistem depinde de
conștientizarea publică cu privire la necesitatea colectării selective.
În ceea ce privește aspectele legate de comportament care influenţează starea de sănătate
a populației, specialiștii s-au concentrat pe determinarea impactului viciilor, cum ar fi
consumul de alcool și tutun, asupra sănătății persoanelor. Chopra A. et al (2014) au studiat
faptul că, deși riscurile consumului de tutun pentru sănătate sunt bine cunoscute, doar un mic
număr de consumatori de tutun sunt pe deplin conștienți de efectele nocive ale acestuia, în
ciuda avertismentelor de peetichetele produsele din tutun, care se presupune că ar aduce
modificari în comportamentul consumatorilor, cum ar fi renunţarea la acest viciu sau măcar
reducerea consumului de tutun. Reichmann G. și Sommersguter-Reichmann M., 2012 au
examinat eficacitatea interzicerii fumatului în locurile publice din Austria, cum ar fi
restaurante și baruri. O mare parte dintre clienți au acceptat interdicțiile parțiale ale fumatului,
dar mulţi dintre ei, precum și proprietarii de restaurante, au fost nemulțumiți de parţiala
soluția austriacă. Glawischning M et al. (2009) consideră că există puține date statistice cu
privire la comportamentul dumătorilor din populația Austriei, şi anume doar indicatori cu
privire la numărul de fumători regulaţi și cantitatea de țigări consumate pe persoană pe an. De
asemenea, măsurile anti-fumat statutare din Austria se află considerabil în urma celor din alte
țări, în special din SUA.
 În plus, factorii de comportament includ obiceiurile alimentare şi prevalenţa obezităţii.
Obiceiurile alimentare sănătoase promovează dietele diversificate, care includ consumul de
proteine şi carbohidraţi. Specialiştii recomandă consumul de fructe şi legume bio sau eco, ouă
și carne de la animale cât mai puţin afectate de compuşi chimici. Superalimentele au câștigat
popularitate în ultimii ani, cum ar fi fructele goji, fructe de padure, chlorella, guarana,
ganoderma, și multe altele. Apostu S. et al (2014) au cercetat beneficiile consumului din
lactate de capră, care au câștigat popularitate datorită interesului crescut al consumatorilor cu
privire la tradiția fabricării brânzei și valoarea senzorială și nutritivă deosebită atribuită
laptelui de capră. Acest studiu urmareşte să evalueze şi să compare caracteristicile chimice și
senzoriale ale brânzei proaspete cu un amestec de afine roşii în diferite cantităţi. Creșterea
consumului mondial de zaharuri, alimente modificate genetic şi altele au condus la creșterea
continuă a ratelor de obezitate pentru adulți și copii. Indicele IMC (Indicele de Masă
Corporală, engl. Body Mass Index BMI) este unul dintre cele mai utilizaţi indici pentru
diagnosticarea obezităţii, fiind stabilită o valoare de prag a IMCului de peste 25.
Stresul este un alt factor care afectează sănătatea umană pe scară largă. Terapiile
medicinale alternative cum ar fi acupunctura şi terapia Bowen sunt folosite cu scopul de a
reduce nivelul de stres la locul de muncă. În plus, un număr de plante medicinale au fost
dintotdeauna folosite în medicina tradițională, cu scopul de a menține sănătatea populaţiei dar
și pentru a vindeca anumite boli, deoarece plantele produc o mulțime de antioxidanți care pot
reprezenta o sursă de noi compuși cu activitate antioxidantă promiţătoare. În acest context,
Salanta LC et al. (2015) au investigat mirodeniile și plantele aromatice care pot fi utilizate
pentru dezvoltarea de alimente funcţionale, care pot avea beneficii substanţiale asupra stării
de sănătate a populației.
Biologia umană influenţează, de asemenea, starea de sănătate a populației, și se referă la
moștenirea genetică și vârsta indivizilor. Mulți cercetători au fost preocupaţi de studiul
genomului uman și modificărilor cromozomiale de gene. În plus, pe lângă moştenirea
genetică, factorul de vârstă influențează starea de sănătate prin reducerea acesteia pe măsură
ce anii trec.
Pe lângă modelul Lalonde (1974) al factorilor determinanţi ai stării de sănătate a
populaţiei, există şi alte modele validate de literatura de specialitate din domeniul economiei
sănătăţii, cum ar fi modelul Institutului de Medicină din 2000, modelul Evans şi Stoddart
(1990), modelul Dahlgren şi Whitehead (1991) şi altele. Se face remarcat modelul social al
sănătăţii al lui Dahlgren şi Whitehead (1991), adaptat schematic în Figura nr.3.
 Figura 3. Modelul stratificat socio-ecologic al determinanţilor sănătăţii

Vârstă, sex şi
factori
constitutivi

Factori
individuali de stil
de viaţă

Reţele sociale şi
comunitare

Condiţii socio-
economice,
culturale şi de
mediu

Cercetătorii susţin existenţa mai multor nivele de influenţă a factorilor asupra sănătăţii
individului, printr-un model tip „ceapă” (engl. Onion model). Dahlgren şi Whitehead plasează
individul chiar la centru, cu moştenirea genetică aferentă fiecăruia (vârstă, sex şi factori
constitutivi), toate nivelurile înconjurătoare putând fi modificate şi influenţând gradual
sănătatea acestuia. Primul strat care poate imediat influenţa sănătatea individului este dat de
comportamentul personal şi stilul de viaţă al acestuia, care pot îmbunătăţi sau dăuna sănătăţii
individului (de exemplu decizia de a fuma sau nu). Indivizii sunt influenţaţi şi de normele
comunităţii în care activează şi relaţiile de prietenie pe care şi le formează. Următorul strat
este dat de reţelele sociale şi comunitare care ar putea conferi sprijin mutual pentru membrii
comunităţii în situaţii nefavorabile, sau dimpotrivă, ar putea avea un efect negativ. Al treilea
strat de influenţă este dat de condiţiile socio-economice, culturale şi de mediu, adică factori
structurali precum condiţiile de locuire şi alimentare cu apă, facilităţi sanitare, condiţiile
existente la locul de muncă al individului, educaţia, nivelul şomajului, agricultura şi nu în
ultimul rând, serviciile de asistenţă medicală la care individul are acces.

În concluzie atingerea întregului potenţial de sănătate al unui individ sau al unei

colectivităţi nu depinde doar de sistemul de ocrotire a sănătăţii, ci de mulţi alţi factori, astfel
încât populaţia, instituţiile publice şi private, autorităţile trebuie să-şi asume rolul deţinut în
efortul general de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei.

Factorii care contribuie la prosperarea societăţii determină şi starea de sănătate a

persoanelor, iar politicile care ţin cont de acest principiu s-au dovedit a fi mai eficiente. Astfel,
accesul echitabil la educaţie, muncă decentă, condiţii de trai decente şi venituri care să le
susţină alcătuiesc un set complex de factori corelaţi ce influenţează menţinerea stării de
sănătate a populaţiei, determinând o creştere a productivităţii muncii, o eficientizare a forţei de
muncă, îmbătrânirea mai sănătoasă a populaţiei şi scăderea cheltuielilor cu concediile de boală
şi prestaţii sociale, aspecte care se transpun la nivel macroeconomic în mai puţine venituri
fiscale pierdute.