Scoala Postliceala ‘’Henri Coanda ‘’Brasov

AMG II A

DIETA POTASICA

Prof :
Chispan Laura

Elev:Simion-Vieru Ramona
 DIETA POTASICA

Se administreaza in boli insotite de hipopotasemie, insuficiente renale cu oligoanurie,

coma diabetica netratata, sindromul postraumatic sau hemolitic si in boala Addison.

Se urmareste periodic Kin sange (potasemia) si se cauta mentinerea la valori constante

si normale aportului Na, K, de 15/1. Alimentele bogate in K sunt: drojdia uscata, caisele
uscate, fasolea alba uscata, lintea, mazarea, prunele, curmalele, smochinele, ciupercile,
laptele praf etc.

Unii autori recomanda zile de potasiu cu 500 g caise uscate, putin inmuiate,
administrate in 5 prize a 100 g.

Potasiul este un mineral cu larga raspandire in natura, ce are un rol crucial in organismul
uman: sustine activitatea cardiaca si stimuleaza inima sa bata cu o frecventa de peste o
suta de mii de batai de-a lungul unei zile. Potasiul este deosebit de important in dieta
pacientilor care se confrunta deja cu afectiuni cardiace (hipertensiune arteriala,
insuficienta cardiaca sau aritmii). Pacientii, dar si medicii, trebuie sa acorde o mare
importanta dietei, mai ales daca tratamentul include medicamente diuretice care pot
favoriza depletiunea organismului de potasiu. In ciuda faptului ca nu exista o corelatie
directa intre potasiu si colesterol, se pare ca un regim bogat in potasiu influenteaza
benefic si nivelul plasmatic al acestui lipid.

Potasiul este un ion ce se gaseste atat in celule cat si in afara lor, in spatiul extracelular,
iar concentratiile sale din cele doua medii si echilibrul acestora influenteaza
functionalitatea inimii. Reducerea nivelului de potasiu, indiferent de cauza, poate
precipita aparitia aritmiilor, iar in miocardul ischemiat potasiul se gaseste in concentratii
crescute

Organismul poate primi suficient potasiu daca dieta este echilibrata si diversificata, situatie in
care individul nu trebuie sa recurga la suplimente nutritionale. Principalele surse de potasiu
pentru inima sunt fructele si legumele, insa produsele lactate, cerealele integrale, carnea si
pestele pot avea si ele un continut optim in acest mineral.

Surse excelente de potasiu sunt:

- Cartofii;
- Rosiile;
- Broccoli, usturoi;
- Orezul brun;
- Avocado;
- Banane, portocale, capsuni;
- Sucul de portocale;
- Fructele deshidratate: caise, stafide, prune, curmale;
- Spanac;
- Mazare si fasolea.

Cea mai buna cale de a ne asigura un aport optim de potasiu este dieta. In plus, aceasta cale are
marele avantaj de a aproviziona organismul cu vitamine si fibre.

Dieta bogata in fructe si legume are o serie de beneficii care se vor traduce in organism prin:
- Reducerea riscului de aparitie a afectiunilor cardiace, inclusiv hipertensiune si chiar accident
vascular cerebral;
- Reducerea riscului de aparitie a cancerului;
- Reducerea riscului de obezitate.

Potasiul si inima

Atunci cand este in cantitati optime si la concentratii adecvate, potasiul poate fi considerat unul
dintre mineralele cu cea mai prietenoasa actiune asupra inimii. Potasiul nu este insa un
tratament curativ si nici preventiv pentru bolile cardiovasculare, ci este un adjuvant. El poate
ajuta organismul sa se mentina sanatos si sa functioneze corect si poate stimula inima sa
functioneze mai bine ca raspuns la un tratament medicamentos corespunzator. Deci, in cazul in
care sunteti unul din pacientii care sufera de astfel de afectiuni, medicii va pot recomanda un
regim alimentar mai bogat in potasiu, insa doar ca sfat dietetic general, si nu ca terapie de sine
statatoare.

Exista studii care au demonstrat beneficiile generale ale unei diete bogate in potasiu. Se stie
astfel ca acesta influenteaza tensiunea arteriala, nivelul colesterolului, ritmul cardiac.

1. Hipertensiunea arteriala
Un studiu de mari proportii a demonstrat faptul ca hipertensiunea arteriala poate fi redusa cu
pana la 8 puncte procentuale, prin suplimentarea dietei cu potasiu. Pacientii inclusi in studiu au
primit potasiu sub forma de suplimente nutritionale si in urma masuratorilor regulate s-a
observat faptul ca tensiunea sistolica este redusa.
Desi in acest studiu subiectii au primit pastile cu potasiu, specialistii ne sfatuiesc sa incercam sa
ne luam potasiul din natura, mai ales ca in acest sezon oferta de fructe si legume este foarte
bogata. Se considera ca o dieta bogata in fructe si legume, redusa in lipide, poate stimula
reducerea tensiunii arteriale cu pana la 10 puncte procentuale la pacientii hipertensivi aflati sub
tratament corect.

Cu toate ca efectul pozitiv al potasiului este recunoscut, specialistii nu au identificat

deocamdata mecanismul prin care acest efect se exercita. Exista anumite teorii care sustin
faptul ca potasiul poate reduce sensibilitatea vaselor la actiunea unor compusi, precum
hormonii, care favorizeaza vasoconstrictia. Reducerea constrictiei, si deci a rezistentei vasculare
periferice, va determina reducerea consecutiva a valorilor tensionale. O alta teorie sustine ca de
fapt potasiul nu influenteaza vasoconstrictia, ci stimuleaza in mod direct relaxarea vasculara.
Totusi, in final, concluzia este cea mai importanta si indiferent de mecanismul de actiune, este
un fapt dovedit ca potasiul poate contribui la reducerea tensiunii arteriale.

Important!
Indivizii a caror dieta este redusa in potasiu au un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta
hipertensiune esentiala si accidente vasculare cerebrale. Acest risc este cu 40-50% mai ridicat
comparativ cu cel al populatiei generale, datele fiind evidentiate intr-un studiu ce a analizat
efectele reducerii potasiului atat la animale cat si la oameni.

2. Hipercolesterolemia
O legatura directa, din punct de vedere al mecanismelor celulare si moleculare, intre colesterol
si potasiu nu a fost deocamdata descoperita, insa experienta clinica a demonstrat faptul ca
foarte multe diete ce reduc semificativ colesterolul sunt bogate in potasiu.
In cazul in care sunteti unul din pacientii care au niveluri crescute ale colesterolului, specialistii
v-au avertizat desigur in legatura cu pericolele si riscurile existente pentru dezvoltarea unor
afectiuni cardiace.

Aceste riscuri sunt similare cu cel al pacientilor ce prezinta factori de risc pentru
ateroscleroza:
- Fumat;
- Hipertensiune arteriala;
- Varsta peste 55 de ani pentru barbati si 65 ani pentru femei;
- Viata sedentara;
- Obezitate.

Deocamdata nu se cunoaste daca dieta cu un continut bogat in potasiu poate exercita un efect
protector si impotriva infarctelor miocardice. Totusi, chiar daca efectul singular al potasiului nu
a fost evidentiat, se cunoaste ca o dieta bogata in antioxidanti, cum sunt cei din fructele si
legumele proaspete, poate avea roluri benefice in prevenirea infarctelor miocardice acute.
Dieta cu un continut bogat in fibre poate reduce de asemenea concentratia colesterolului si in
combinatie cu reducerea lipidelor alimentare organismul poate fi protejat suplimentar.
3. Aritmii
Potasiul poate fi foarte important mai ales daca pacientii sufera de tulburari ale ritmului cardiac
normal, deoarece acesta este ionul care influenteaza fiecare bataie a inimii. Pentru ca inima sa
se poata contracta uniform si sincron, este necesar ca potasiul sa fie in concentratiile optime,
atat in spatiul intracelular cat si extracelular. Tulburarile de ritm pot fi controlate
medicamentos, insa pot pune foarte multe probleme, uneori necesitand chiar si interventie
chirurgicala pentru a fi corectate. Aritmiile includ fibrilatie atriala, flutter atrial, tahicardie
ventriculara, fibrilatie ventriculara, tahicardie supraventriculara, sindrom Wolf-Parkinson-
White. Pacientii cu aritmii sunt sfatuiti sa isi consulte medicul cu regularitate, examenul periodic
incluzand in astfel de situatii si verificarea concentratiei de potasiu din organism.

4. Insuficienta cardiaca
Potasiul are o importanta deosebita si in cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca congestiva.
Unele medicamente administrate in tratamentul acestei boli pot creste eliminarea potasiului
din organism. Este cazul anumitor diuretice, ale celor de ansa si diureticelor tiazidicel, care
stimuleaza eliminarea de apa si sare din organism, insa secundar este eliminat si potasiul.
Administrarea lor cronica poate duce la reducerea concentratiei, ajungandu-se chiar la
hipokalemie severa, ceea ce are consecinte generale negative. In aceste situatii se poate
recurge la administrarea de suplimente de potasiu.

In vederea evitarii unor astfel de complicatii se poate incerca administrarea unor diuretice care
sa nu elimine si potasiul, cum sunt diureticele de tipul spironolactonei. Suplimentele trebuie
administrate cu foarte mare precautie, deoarece cresterea dozelor poate avea efecte
nefavorabile asupra organismului pacientilor cu insuficienta renala sau cu alte afectiuni renale,
deoarece aceste organe sunt implicate in metabolizarea si eliminarea ionului si prevenirea
acumularii lui in concentratii toxice.

5. Hipokaliemia
Scaderea concentratiei potasiului in organism este denumita hipokaliemie. Ea devine
simptomatica doar daca este severa, cazurile usoare manifestandu-se uneori prin cresteri
temporare ale tensiunii si prin aparitia unor palpitatii cardiace. Reducerea moderata a
concentratiei poate cauza slabiciune musculara, mialgii si crampe musculare, sau constipatie.
Hipokaliemia severa se manifesta prin paralizie flasca, reducerea reflexelor si tetanie.
Principalele cauze ale hipokaliemiei sunt reprezentate de aportul dietetic insuficient, pierderile
gastrointestinale si renale.

Recomandarile specialistilor

Nivelul normal al potasiului variaza intre 3.5 si 5.0 mEq/L (miliechivalenti la un litru de ser).
Excesul potasiului se numeste hiperkaliemie si este o conditie ce ar trebui tratata imediat
deoarece poate avea efecte nefavorabile asupra organismului si se poate complica cu greturi,
diaree, dureri, slabiciune musculara, paralizie, retentie urinara si bradicardie sau aritmii severe.
Indivizii sanatosi nu au probleme daca adopta dieta cu un continut bogat in potasiu sau daca isi
administreaza suplimentele multiminerale conform recomandarilor. Pacientii cu anumite
afectiuni cardiace si renale, insa, trebuie sa fie foarte atenti in ceea ce priveste ingestia de
suplimente sau alimente cu mult potasiu. Bolile renale (insuficiente acute sau cronice), sau
bolile renale in stadiu terminal sunt printre cele mai periculoase. Aportul de potasiu trebuie
supravegheat si in conditiile in care pacientul primeste tratament cronic cu spironolactona
(deoarece aceasta cruta potasiul), triamteren, sau trimetoprin/ sulfametoxazol.

Care este doza de potasiu pe care ar trebui sa o consumam?

In cazul in care medicul nu considera necesare suplimentele nutritionale, cea mai buna metoda
de a ne asigura aportul necesar de potasiu este sa adoptam o dieta bogata in alimentele ce il
contin. Deoarece este foarte raspandit, aceasta conditie nu este greu de indeplinit. In prezent,
specialistii sunt de parere ca necesarul de potasiu al unui individ adult sanatos este in jur de
4700 miligrame/ zilnic.

Potasiul (sau kaliu, notat cu simbolul K, din latină kalium, din limba arabă: ‫ القَ ْليَه‬al-
qalyah „cenușă de plante”) este elementul chimic cu numărul atomic 19. Are
masa atomică de 39,0983 u.a.m.

Acest element chimic a fost izolat prima dată din potasă. Este un metal alcalin de
culoare alb-argintie, maleabil și ductil, care se oxidează ușor în aer. Reacționează
violent cu apa, generând suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos
eliberat[3]; poate reacționa și cu gheața până la temperatura de -100 °C.

În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică, este prezent în
concentrație semnificativă, în stare dizolvată, în apa de mare, de asemenea este
întâlnit, sub forma diverșilor compuși, ca și constituent al unor minerale. Ionul de
potasiu, prezent în țesuturile vegetale și animale, este un oligoelement
indispensabil în metabolismul celulelor vii. Cea mai ridicată concentrație de
potasiu o au celulele plantelor, fiind aglomerat în special în fructul lor.

Concentrația mare de potasiu din plante, asociat cu cantitățile foarte scăzute de

sodiu din acestea, conduce la izolarea potasiului din cenușa de plante, fiind din
punct de vedere istoric factorul care a condus la numele de potasă. Agricultura
intensă deprivă solul de potasiu, iar fertilizatorii agricoli consumă 93% din
producția chimică a potasiului la nivel de economie globală modernă.

Potasiul și sodiul sunt metale alcaline, care sunt identice din punct de vedere
chimic[8], acesta fiind un motiv pentru care sărurile acestora nu au fost
diferențiate istoric. S-a constatat că sunt elemente chimice diferite doar în
momentul când au fost izolate prin electroliză la începutul secolului 19.

Funcțiile potasiului și ale sodiului în organismele vii sunt diferite. Animalele, în

special, folosesc sodiul și potasiul diferit pentru a genera potențial electric în
celulele lor, în special țesutul nervos. Deficitul de potasiu la animale, inclusiv
omul, conduce la numeroase disfuncții neurologice.