Stilourile cu pompiță 1

O mențiune istorică timpurie a ceea ce pare a fi un stilou cu rezervor datează din

secolul al X-lea. Potrivit lui Ali Abuzar Mari (974) în Kitab al-Majalis wa-l-musayarat, califul
Fatimid Abu Tamim Maad al-Muizz li-Dinillah a cerut un stilou care nu i-ar pata mâinile sau
hainele și un stilou care conținea cerneală într-un rezervor, permițând ca acesta să fie ținut cu
capul în jos fără a se scurge.

Există dovezi convingătoare că un stilou de lucru a fost construit și folosit în timpul

Renașterii de către artistul și inventatorul Leonardo da Vinci.

Jurnalele lui Leonardo conțin desene cu secțiuni transversale ale a ceea ce pare a fi un
stilou cu rezervor care acționează atât prin gravitațional, cât și capilar.

Istoricii au luat, de asemenea, notă de faptul că scrierile de mână din jurnalele

inventatorului par a fi scrise cu un stilou cu rezervor.

În 2011 au fost reconstituite după desenele lui Da Vinci de către artistul Amerigo
Bombara, care de atunci a fost expuse în muzeele dedicate lui Leonardo.

Stiloul cu rezervor era disponibil în Europa în secolul al XVII-lea, existând referințe

contemporane.

În Deliciae Physico-Mathematicae (o revistă din 1636), inventatorul german Daniel

Schwenter a descris un stilou făcut din două părți, una fiind rezervorul de cerneală.

În 1663 Samuel Pepys face referire la un stilou metalic cu rezervor.

Istoricul din Maryland, Hester Dorsey Richardson (1862-1933) a face o referire la "trei
stilouri argintii cu fântână, în valoare de 15 șilingi" în Anglia în timpul domniei lui Carol al II-
lea, c. 1649-1685.
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Stilou

1
 Până la începutul secolului al XVIII-lea, astfel de unelte de scris erau deja cunoscute
sub denumirea de "stilouri".

Hester Dorsey Richardson a găsit, de asemenea, o notiță din 1734 făcută de Robert
Morris-sr., despre cheltuielile lui Robert Morris-jr., care era în acea perioadă în Philadelphia,
pentru "un stilou".

Inventatorul român Petrache Poenaru a primit un brevet francez la 25 mai 1827 pentru
inventarea primului stilou cu un rezervor realizat dintr-o pană mare de lebădă, iar Lewis Edson
Waterman a preluat ideea românului transfomându-l într-un stilou ce se poate umple prin
intermediul peniței în 1884 producând un flux mai sigur de cerneală.