Sunteți pe pagina 1din 4

Director de şcoală nouă

Descentralizarea presupune transferul de autoritate de la nivel central, la nivel local, iar din
creşterea decizională a managerului de şcoală derivă asumarea responsabilităţii, ceea ce poate genera
teamă şi incertitudine.
Nu cred că descentralizarea este un panceu pentru disfuncţiile sistemului educaţional, ci mai
curând un efort de a compatibiliza sistemul educaţional românesc cu cel european.
În acest context, asumarea rolului de director al unei şcoli constituie o mare responsabilitate
(de a pregăti elevii pentru un viitor pe care nu-l putem cunoaşte), dar şi o oportunitate de a readuce
şcoala în comunitate.
Odată învestită în această funcţie, mi-am propus să construiesc o şcoala prietenoasă, care
aparţine ei însăşi şi în care toţi partenerii (cadre didactice, părinţi, elevi, reprezentanţi ai societăţii) să
colaboreze pentru a optimiza calitatea educaţiei oferite.
Sunt conştientă că îndeplinirea acestui ideal presupune un solid plan managerial şi că
anumite modalităţi de acţiune vor trebui să identifice viitoarele obstacole, dar am convingerea că
antrenarea, implicarea tuturor factorilor va conduce la creşterea adecvării ofertei educaţionale a
şcolii la cererea concretă. Nu-mi doresc ca şcoala, pe carte o reprezint, ,,să producă” numai
teoreticieni, ci mai ales indivizi care ştiu ce să facă, cum să acţioneze cu informaţiile încorporate.
Împreună cu o echipă de experţi, am realizat analiza SWOT, în urma căreia am identificat:
puncte tari: - existenţa unor săli de clasă, care respectă cerinţele de iluminare, vizibilitate,
igienă şcolară, care dispun de mobilier modularizat şi echipamente moderne
- utilizarea tot mai frecventă a strategiilor moderne de predare- învăţare-
evaluare
puncte slabe: - inerţia, conservatorismul cadrelor didactice
- comportamente violente în rândul elevilor

oportunităţi: - dezvoltarea parteneriatului comunitate- şcoală (cu accent pe părinţi)

1
ameninţări: - comunicare deficitară în cadrul şcolii şi relaţia dintre şcoală şi
comunitate
În aceste condiţii, am stabilit că obiectivele planului managerial vor fi ameliorarea
comunicării în şcoală, dar şi a şcolii cu diferite structuri ale societăţii; colaborarea părinţilor şi a
reprezentanţilor comunităţii pentru a adecva oferta educaţională la nevoile elevilor; încurajarea
cadrelor didactice să urmeze cursuri de perfecţionare şi dezvoltarea unor programe de combatere a
violenţei şcolare.
Aşteptările partenerilor (cadre didactice, părinţi, etc) sunt greu de identificat, de aceea am
decis organizarea de focus grupuri cu profesorii, în care aceştia să identifice problemele cu care se
confruntă în activitatea didactică; aceste interviuri de grup să-i ajute să descopere, să formuleze şi să-
şi clarifice propriile nevoi. O altă ţintă pe care o vizez prin focus grup, este să motiveze cadrele
didactice să-şi îmbunătăţească activitatea.
Voi stabili întâlniri cu părinţii elevilor, în care le voi prezenta obiectivele planului managerial
şi împreună cu cadrele diidactice, le vom descrie modul în care vor fi îndeplinite obiectivele
educaţionale propuse; îmi doresc ca părinţii să înţeleagă conţinutul şi modalitatea de aplicare a
programelor şcolare. Atât părinţii, cât şi şcoala încearcă să creeze oportunităţi de învăţare pentru
copii, important este să realizăm o coeziune între eforturile celor doi educatori.
Îmi doresc să anulez concepţia anumitor părinţi, conform căreia ,,educaţia e sarcina şcolii”,
dar si a şcolii vechi, carei privea părinţii ca pe nişte ,,outsideri” şi să-i fac să conştientizeze
necesitatea parteneriatului şcoală- părinte- comunitate.
Pentru a ameiora comunicarea, am propus înfiinţarea unei cutii poştale/ poştă electronică
pentru părinţi, prin intermediul căreia, să semnaleze eventuale dificultăţi. La un interval de timp (în
funcţie de numărul şi dificultatea problemelor), se creează o echipă de lucru ( profesori, părinţi,
elevi, reprezentanţi ai autorităţilor locale), care va dezbate şi va propune soluţii la situaţia
identificată. Această echipă nu va avea caracter permanent, ci prin negociere colectivă, se va alege
viitoarea componenţă, astfel încât aproape fiecare actor să joace acest rol. Aceeaşi alternativă la
comunicare problemelor se va realiza şi pentru elevi- poşta elevilor.
Este necesar ca elevilor să le explicăm aplicarea regulamentului şcolar, mai mult chiar să le
propunem să iniţieze noi articole, astfel încât, elevul să nu simtă regulamentul ca un act
constrângător, impus, ci ca un produs al lor.

2
O altă acţiune vizează introducerea în Curriculumul la decizia şcolii a unor programe de
prevenire şi combatere a violenţei şcolare. Aceste programe vizează dezvoltarea responsabilităţii
individuale şi încurajează elevii să construiască o şcoală a egalităţii.
O metodă pentru a reduce sau a preveni comportamentele violente în rândul elevilor ar putea
fi tocmai implicarea acestora în programe de această natură; putem organiza sesiuni de informare
asupra acestui fenomen, întâlniri cu diverşi specialişti (sociologi, psihologi, reprezentanţi ai ONG-
urilor de profil, ai poliţiei) care sa le explice elevilor cauzele şi efectele conduitelor violente, atât la
nivel individual cât şi colectiv, dar şi implicarea părinţilor în activităţi de prevenire a violenţei. În
urma derulării acestui program voi propune realizarea unui schimb de experienţă cu alte şcoli pe
această temă
Deasemenea sunt importante şi derularea unor programe de formare a cadrelor didactice
privind managementul situaţiilor de criză, dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de aplanare a
conflictelor; dar şi crearea unui climar pozitiv, securizant, de încredere reciprocă, pentru ca elevii să
se simtă înţeleşi şi ascultaţi.
Actele violente din şcoală sunt doar vârful aisbergului, partea nevăzută o constituie asa-
numita violenţă „tacită”, mai greu de identificat. Marea complexitate a acestei probleme face
ineficientă o abordare doar din partea şcolii, este imperativ un parteneriat între şcoală, familie,
comunitate şi care să se concentreze asupra dimensiunii nevăzute a fenomenului pentru a stopa
transformarea tensiunilor în fapte.
Un alt punct din planul managerial îl constituie dezvoltare unor programe remediale pentru
elevii cu dificultăţi de învăţare, dar şi programe destinate exersării anumitor abilităţi, pe care le
posedă elevii în diferite domenii ( cercuri literare, ateliere de pictură, sculptură).
Prin antrenarea, motivarea tuturor factorilor implicaţi şi consultarea lor în legătură cu
problemele apărute în şcoala, am în vedere construirea unui climat organizaţional adecvat, a unei
atmosfere deschise de lucru în care toţi actorii îşi cunosc şi îşi asumă responsabilităţile şi rolurile.
Voi face evaluări constante, astfel încât grupul să realizeze unde a avut succes şi unde a
greşit şi voi propune recompense financiare şi recunoaşteri pentru cadrele didactice, care şi-au
îmbunătăţit activitatea; astfel voi crea un spirit competitiv în rândul cadrelor didactice, ceea ce
constituie un plus când vorbim de calitatea educaţei.

3
Nu-mi doresc să fiu un manager autoritar, dar niciunul neimplicat, de tipul, laissez- faire, ci
unul care cunoaşte potenţialul uman şi material şi acţionează astfel încât fiecare să-şi poată aduce
cea mai bună contribuţie la îndeplinirea obiectivelor.
Voi propune o conducere participativă, contribuind la formarea identităţii de grup, voi
încuraja iniţiativa, orientarea spre inovaţie, prin implicarea şi responsabilizarea tuturor partenerilor
educaţionali.