MODALITATI DE FOLOSIRE A PLANTELOR MEDICINALE

1.Lista plantelor din familia Lamiaceae

Familia menta ( Lamiaceae ) este cunoscută pentru membrii săi aromatici, în special
pentru mentă și balsamuri . Plantele din familie sunt caracterizate prin pătrat tulpini, asociat și
simplu frunze și două cu buze tubulare deschise cu gura flori . 

Lamiaceae formează o familie cosmopolită formată din aproximativ 190 de genuri și 5.500 de
specii în întreaga lume. Ele cresc în tot felul de habitate, dar în general colonizează locuri
deschise, bazinul mediteranean fiind una dintre regiunile cu cea mai mare concentrație.
Unele specii de Lamiaceae au arome foarte apreciate în bucătărie, iar mulți membri au mirosuri
caracteristice precum busuiocul (Ocimum basilicum), oregano (Origanum vulgare), maghiran
(Origanum majorana), rozmarinul (Rosmarinus officinalis), lavanda (Lavandula spp.), cimbru
(Timus vulgaris), balsam de albine (Monarda spp.) și bineînțeles toate mentele, care fac parte
din gen Mentha.

Următoarea este o listă a unora dintre principalele genuri și specii din familia mentelor,
aranjate alfabetic după nume comun.

 balsam de albine (gen Monarda )
o bergamotă ( M. didyma și alții)
 clopotele Irlandei ( Molucella laevis )
 horehound negru ( Ballota nigra )
 bugleweed (genul Ajuga )
 catnip ( Nepeta cataria )
 copac cast ( Vitex agnus-castus )
 coleus (diverse genuri și specii)
 dittany ( Cunila origanoides și Origanum Dictamnus )
 dragonhead (genul Dracocephalum )
 cap de dragon fals (genul Physostegia )
 germander (gen Teucrium )
 horehound ( Marrubium vulgare )
 isop ( Hyssopus officinalis )
 urechi de miel ( Stachys byzantina )
 lavanda (genul Lavandula )
 balsam de lamaie ( Melissa officinalis )
  menta (gen Mentha )
o menta ( M. × piperita )
o mentă ( M. spicata )
 genul Ocimum
o busuioc ( Ocimum basilicum )
o busuioc sfânt ( O. tenuiflorum )
 genul Origanum
o maghiran ( O. majorana )
o oregano ( O. vulgare )
 paciuli ( Pogostemon cablin )
 rozmarin ( Rosmarinus officinalis )
 salvia (genul Salvia )
o chia ( S. hispanica )
o salvie ( S. officinalis )
 sărat (genul Satureja )
o sărat de vară ( S. hortensis )
o sărat de iarnă ( S. montana )
 auto-vindecare (genul Prunella )
 cimbru ( Thymus vulgaris )

2.Urzica

Urzicile se găsesc în aproape toate zonele cultivate sau necultivate din grădini, păduri, izlazuri,
prin tufișuri sau pe lângă șanțuri. Sunt plante care, în contact cu pielea, produc urticarie, inflamația
însoțită de usturime și prurit intens, dar dacă sunt culese și consumate corect, urzicile au o mulțime
de proprietăți miraculoase pentru organism.

Urzicile sunt plante medicinale benefice pentru organism datorită conținutului ridicat de
vitamina A, B2, C, K, acid acetic, acid formic și săruri minerale. Se găsesc ușor pe aproape tot
globul, în special pe locurile fertilizate cu gunoi de grajd și sunt folosite de sute de ani în scopuri
alimentare, în diferite mâncăruri, sau în stare uscată, în scopuri medicinale, pentru ceaiuri.

Frunzele de urzici sunt ovate, lanceolate, cu nervuri proeminente și acoperite cu prișori

urticanți, iar florile sunt unisexuate și dispuse în inflorescențe pe vârfurile tulpinilor, atât pe plante
mascule și femele.
Pentru uz extern Într-un litru de apă se adaugă 50 de grame de frunze uscate de urzici și se aplică
pe zona afectată, sub formă de spălături sau comprese. Pentru uz intern Se poate prepara infuzie de
urzici din: 250 ml de apă caldă, o lingură de frunze de urzici. Se lasă la infuzat pentru 10-15
minute, se strecoară și se consumă infuzia. Tinctură de urzici Poate fi folosită atât pentru uz extern,
cât și intern, Pentru uz extern, tinctura se folosește ca atare pentru tratarea diferitelor afecțiuni
precum: acnee, exces de sebum, dar poate și încorporată în măști sau tratamente pentru păr care
stimulează regenerarea părului.