Sunteți pe pagina 1din 157

gianninajollys

LILY STEVENS

|ntre doi
b`rba]i
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
MIHNEA COLUMBEANU

ALCRIS
Romance
gianninajollys

Capitolul 1

B`rba]ii brune]i, conchise Storm f`r` ezitare, ar trebui s`


poarte \ntotdeauna c`m`[i orbitor de albe, mai ales când sunt
atât de \nal]i, zvel]i [i atr`g`tori ca omul de pe chei. |l privea
de câteva minute, de când \i atr`sese aten]ia. Nu ostentativ,
desigur, ci de la ad`postul unei perechi de ochelari de soare.
Era exact a[a cum [i-i imagineaz` englezii pe italienii tipici.
Cu pielea m`slinie, p`rul negru [i un soi de \ncredere \n sine
indolent`, care frizeaz` arogan]a. |n timpul celor trei zile de
când se afla \n Bellabaia, v`zuse sute de oameni; b`rba]i, femei
[i copii, to]i cu aceea[i colora]ie, zâmbitori [i binevoitori, dar
nici unul nu-i atr`sese aten]ia ca b`rbatul acesta.
Era foarte ar`tos, de atâta lucru \[i putea da seama, chiar de
la distan]a unde se afla banca de piatr` pe care st`tea a[ezat`.
|nalt [i \ngust \n [olduri, purta c`ma[a aceea orbitor de
alb` cu gulerul descheiat larg, l`sând s` i se vad` culoarea
auriu-\nchis` a gâtului [i a pieptului.
6 LILY STEVENS

}inea de mân` un b`ie]el, un copil scund [i cam trist la


fa]`, de[i \ntr-un fel foarte asem`n`tor cu el. B`iatul p`rea s`
aib` vreo cinci ani [i era aproape dureros de slab, \n pofida
bronzului s`n`tos al pielii.
Pe moment, copilul era absorbit de activit`]ile pescarilor
locali, care-[i preg`teau n`voadele pentru ie[irea de sear`, [i
p`rea gata s` stea acolo o ve[nicie. B`rbatul, \ns`, se aplec`
dup` câteva clipe [i-i spuse ceva – c` era era timpul s` plece,
probabil, judecând dup` vehemen]a cu care scutur` din cap
b`iatul. B`rbatul \i vorbi din nou, iar Storm, care se pricepea
la copii, atât englezi cât [i italieni, zâmbi \n sinea ei,
imaginându-[i conflictul de voin]e dintre cei doi.
Problema fu rezolvat` peste un moment, când b`rbatul
ridic` b`iatul pe umeri, ]inându-l strâns de bra]ele sub]iri.
Storm auzi râsete [i, \n timp ce porneau pe chei spre ea, \[i
spuse c` formau o pereche foarte atr`g`toare – b`rbatul atât
de \nalt [i ar`tos, [i copilul care râdea pe umerii lui.
De[i nu era frumos, b`iatul avea un anumit farmec trist,
mult mai atr`g`tor decât simpla dr`g`l`[enie. Pe fundalul
micului golf, cu apele incredibil de albastre scânteind ca aurul
sub soare, b`rcu]ele de pescari se leg`nau u[or, iar cheiul
scurt de piatr` se arcuia dup` forma golfului, t`iat \n stânca
abrupt` care se \n`l]a \n cap`t, pentru a se \ndulci spre vârful
\nverzit.
Ar`tau atât de firesc, b`rbatul [i b`iatul, atât de integra]i \n
peisaj, printre ceilal]i oameni cu fe]e bronzate [i vesele, \ncât
Storm sim]i \n inim` o bucurie ciudat` [i nea[teptat` la
|NTRE DOI B~RBA}I 7

vederea acelei imagini. |n ultimele trei zile avusese atâtea de


v`zut, iar b`rbatul [i copilul \[i aduseser` [i ei contribu]ia la
bucuria ei.
Bellabaia era o localitate mic` [i frumoas`, ca o carte
po[tal` ilustrat`, cu falezele \n`l]ându-se lâng` chei [i
nisipurile vulcanice de culoare \nchis`. Pere]ii abrup]i, t`ia]i
de c`tre acei oameni veseli [i sârguincio[i sub forma unor
terase, ca ni[te rafturi fertile pe care cultivau portocali, l`mâi
[i migdali, meri [i peri. Mirosul l`mâilor se sim]ea peste tot,
invadându-i chiar [i dormitorul, \n vila de pe pant`, unde
vântul blând aducea tot felul de arome [i sunete.
Era un paradis pe care nu l-ar fi descoperit niciodat`
dac` nu i-l recomanda o prieten`. Storm se hot`râse s`-[i
petreac` o vacan]` \n str`in`tate \nainte de a-[i c`uta un
post nou [i, cum Italia o atr`sese \ntotdeauna, recoman-
darea or`[elului Bellabaia fusese absolut bine venit`. Locuia
\n aceea[i vil` unde st`tuse prietena ei [i pân` acum \i
pl`cuse fiecare clip`.
Fiind guvernant`, se \n]elegea bine cu majoritatea copiilor,
iar imaginea b`ie]elului a[ezat pe umerii b`rbatului o f`cu s`
zâmbeasc`, \n timp ce se apropiau de ea. Râsul lor era conta-
gios [i, când ajunser` \n dreptul ei, o privir` amândoi cu un
fel de complicitate prietenoas`, invitând-o s` fac` haz \mpre-
un` cu ei. |n ochii copilului se citea curiozitatea neinhibat` a
celor foarte mici, iar \ntr-ai b`rbatului, admira]ia nedisimilat`
la adresa ei ca femeie.
8 LILY STEVENS

Storm era o tân`r` la care majoritatea b`rba]ilor se uitau


lung, chiar [i \n Anglia, [i de când venise la Bellabaia se
obi[nuise s` fie privit` de ochii \ntuneco[i [i expresivi ai
popula]iei de sex masculin.
P`rul ei auriu-\nchis, desigur, o f`cea s` atrag` aten]ia
\ntr-o regiune unde cele mai multe femei erau brunete cu
ochi negri, c`ci \n Bellabaia veneau pu]in turi[ti, iar fa]a ei
mic` [i oval` era mai mult decât dr`gu]`. Chiar [i cu ochii mari
[i verzi ascun[i dup` ochelarii de soare, r`mânea f`r` \ndoial`
foarte atr`g`toare, iar temperamentul latin nu \ntârzia s`
aprecieze acest lucru.
Totu[i, oricât era de obi[nuit` cu admira]ia b`rba]ilor,
privirea lung` a celui de acum o f`cu s` simt` un fior de
emo]ie scurt [i nea[teptat \n regiunea inimii.
Trupul ei scund [i zvelt era avantajat de rochia galben`
decoltat`, f`r` mâneci, iar b`rbatul observase pesemne totul,
judecând dup` aten]ia cu care o studia, admirând fiecare
detaliu, de la cre[tetul blond pân` la picioarele suple, vizibile
mai jos de rochia care-i ajungea pân` deasupra genunchiului.
Storm se sim]i datoare s` salute [i, privind copilul, zâmbi
din nou.
– Bun` ziua, spuse ea.
Cel care-i r`spunse fu, \ns`, b`rbatul, \ntr-o englez`
excelent`.
Capul lui cu p`r negru se \nclin` politicos, dând de \n]eles
c` dac` nu avea copilul pe umeri ar fi f`cut chiar [i o
plec`ciune.
|NTRE DOI B~RBA}I 9

– Bun` ziua, signorina!


Avea un glas cald, de o profunzime pl`cut` – exact genul
de glas pe care [i-l imaginase Storm.
– Savura]i str`lucirea soarelui?
Storm d`du din cap afirmativ.
– Cu mult` pl`cere, v` mul]umesc.
Sim]i din nou o emo]ie inexplicabil`, când \ntâlni privirea
\ndr`znea]` a acelor ochi negri. |n timp ce-l studia, o cuprinse
un straniu sentiment de anticipare.
– A]i venit \n vacan]`?
P`rea hot`rât s` prelungeasc` discu]ia, iar Storm \[i aminti
tot ce auzise despre b`rba]ii cu sânge latin. Pân` [i copilul o
privea cu curiozitate, o expresie nepotrivit` pentru tr`s`turile
lui de elf. Probabil c` f`cea o gre[eal` angajându-se \n conver-
sa]ie cu ei, dar nu g`sea nici un motiv s` refuze.
– Pentru câtva timp, spuse ea. Momentan nu am nici o
slujb`, a[a c` am profitat de ocazie ca s` v`d o parte din Italia.
Privi \n jurul ei, zâmbind.
– E foarte frumos aici.
– Foarte frumos!
Expresia ochilor lui \i atribuia mai degrab` ei adjectivul,
decât priveli[tii din jur.
– Trebuie s`-mi permite]i s` v` ar`t mai mult din regiunea
noastr`, cât timp v` afla]i aici, signorina.
Ridic` discret o sprâncean` neagr`.
– Sunte]i singur`?
|ntrebându-se dac` era prudent s` recunoasc`, Storm d`du
din cap.
10 LILY STEVENS

– Da, locuiesc mai sus, la Villa Lucia.


– O, dar ce noroc! exclam` el, ridicând o mân`. {ti]i, noi
st`m la Villa Romano.
P`rea s` se a[tepte ca Storm s-o recunoasc`.
– S-ar putea spune c` suntem aproape... cum se zice?
Vecini, si, vecini. Permite]i-mi s` fac prezent`rile, signorina.
Arunc` o privire scurt` spre b`iat:
– El este Gino Targhese, iar eu sunt Paolo Giovanni
Oliviero Veronese.
F`cuse prezent`rile cu gesturi aproape teatrale, care
aduser` un zâmbet pe buzele lui Storm. Crezuse c` b`iatul era
fiul lui, dar se vedea c` se \n[elase, dac` ar fi fost s` se ia dup`
nume.
Inima-i b`tea cu repeziciune \ntre coaste – o reac]ie atât de
neobi[nuit` pentru temperamentul ei de obicei calm [i rece,
\ncât o lua complet prin surpindere. Era posibil ca decorul
idilic din Bellabaia s` fi avut o influen]`, dar b`rbatul acela o
afecta \n modul cel mai extraordinar. Paolo Veronese \i lu`
mâna \ntins`, ]inându-o \ntr-a lui doar atâta timp cât \ng`duia
buna cuviin]`, dar reu[i totu[i s`-i strâng` degetele scurt, \n
timp ce-[i \nclina u[or capul.
– Eu sunt Storm Gavin.
Pulsul ei f`cea ni[te pozne ciudate [i inexplicabile, ca
r`spuns la acel gest m`runt, dar plin de sub\n]elesuri.
– Storm?
Paolo Veronese \i rostea numele cu o pronun]ie pe care
Storm n-o mai auzise niciodat`. O privi \ntreb`tor.
|NTRE DOI B~RBA}I 11

– Foarte neobi[nuit, nu-i a[a, signorina?


– Neobi[nuit, \ntr-adev`r.
Storm f`cu o mutr` am`rât`, amintindu-[i de câte ori i se
ceruse s`-[i explice ciudatul nume.
– Dar, \n]elege]i, m-am n`scut \n timpul unei furtuni foarte
puternice, cu tunete [i tr`snete.
– A, si! Una tempesta!
Ochii lui negri o priveau \ntr-un fel care f`cea ca prin minte
s` i se \nvârteasc` tot felul de idei n`stru[nice.
– A, foarte frumos, declar` el \ncet. Aproape demn de
propria dumneavoastr` frumuse]e, signorina!
Storm nu era sigur` dac` s` r`spund` sau nu la lucirea din
ochii lui, a[a c` nu f`cu decât s` zâmbeasc`. Era clar c` Paolo
Veronese nu avea nevoie de \ncuraj`ri de la nimeni – dar era
cel mai atr`g`tor b`rbat pe care-l v`zuse vreodat`, iar Storm
putea foarte u[or s` se fac` de râs, dac` nu avea mare grij`.
B`iatul, Gino, spuse ceva \n italian`, iar Paolo Veronese
cl`tin` din cap, cu un zâmbet de scuz` spre Storm.
– V` rog s` m` scuza]i, signorina, s-ar cuveni s` vorbim
engleze[te.
– Dar de ce? \ntreb` Storm cu un zâmbet. Nu m`
deranjeaz` deloc.
Veronese f`cu o mutr` ab`tut`, cu sprâncenele \n`l]ate.
– O, dar pe Alexei l-ar deranja. Când suntem \n compania
unor englezi, prefer` s` vorbim tot timpul \n englez`, mai ales
Gino. E spre binele lui, \n]elege]i, pentru când va fi mai mare.
Alexei \nsu[i o vorbe[te la perfec]ie [i dore[te ca Gino s` fie la
fel de perfect.
12 LILY STEVENS

Storm d`du din cap, ca [i cum i-ar fi fost foarte clar despre
ce era vorba, dar Paolo Veronese, care nu voise decât s-o
impresioneze, \i explic`:
– Signor Alexei Romano este tutorele lui Gino, signorina!
Cumva, numele de Romano i se p`rea cunoscut, dar
abia peste câteva clipe \[i aminti c`-[i auzise gazda de la
vil` men]ionându-l \n leg`tur` cu o firm` de electronice
din Napoli. P`rea s`-[i mai aminteasc` [i c` se comentase
faptul c` era unul dintre cei mai boga]i oameni din Italia.
Probabil c` Paolo Veronese era un angajat al lui, eventual
unul mai privilegiat, din moment ce i se \ncredin]ase
\ngrijirea b`iatului.
– Ei, \n]eleg ideea, desigur, spuse zâmbind Storm.
Cunoa[terea limbilor str`ine este \ntotdeauna avantajoas`, dar
b`ie]elul acesta e \nc` destul de mic pentru a fi poliglot!
Expresivele ridic`ri din umeri latine erau foarte elocvente.
– Din p`cate, spuse Veronese, Alexei nu \n]elege
\ntotdeauna, iar Gino e uneori...
Ridic` iar din umeri.
– Când nu-i vin \n minte cuvintele engleze[ti, le folose[te
pe cele italiene[ti.
– Dar ce ar putea fi mai firesc? coment` Storm
\n]eleg`toare, iar \n ochii \ntuneco[i [i mobili ai italianului se
z`ri o lucire cald`.
– Sunte]i foarte simpatic`, signorina, dar...
Din nou, umerii aceia gr`itori spuser` mai mult decât ar fi
putut cuvintele.
|NTRE DOI B~RBA}I 13

– Din p`cate, uneori Alexei \[i pierde r`bdarea.


– O, dar e nedrept! protest` f`r` ezitare Storm, luând
partea copilului, ca \ntotdeauna. Cred c` e un om \ngrozitor
de nesuferit!
Vorbise f`r` s` gândeasc` [i dintr-o dat` \[i d`du seama
c` discuta cun un om complet necunoscut despre [eful
lui. Totu[i, Paolo Veronese nu ar`t` decât o vag`
stânjeneal`.
– V` rog, nu v` l`sa]i indus` \n eroare, signorina! }in foarte
mult unul la altul, dar Alexei este... ferm, \n]elege]i?
– Cred c` da.
Storm considera totu[i c` un om care-[i pierdea r`bdarea
cu un prichindel trist ca Gino Targhese numai fiindc` uneori
vorbea \n limba lui natal` nu putea fi decât un nesuferit, [i-[i
dorea s` fi stat de vorb` cinci minute cu individul acela. I-ar fi
spuse \n fa]` ce p`rere avea despre el.
Ochii negri ai lui Paolo Veronese o priveau din nou cu o
admira]ie f`]i[`, \n timp ce-i zâmbea cu c`ldur`.
– {i cât timp ve]i sta \n Bellabaia, signorina? \ntreb` el cu
glas sc`zut, iar Storm \[i sim]i inima f`când iar tumbe. Era ridi-
col c` ro[ea ca o [col`ri]` numai fiindc` un b`rbat str`in o
privea cu ni[te ochi care o duceau cu gândul la tot soiul de
lucruri incredibile [i-i vorbea cu un glas care-i provoca fiori de
pl`cere.
– A, numai dou` s`pt`mâni, r`spunse ea cu regret. Apoi, va
trebui s` plec [i s`-mi g`sesc o nou` slujb`. Sunt guvernant`,
ad`ug` ea, prev`zând \ntrebarea urm`toare.
14 LILY STEVENS

– Chiar a[a?
Din cine [tie ce motiv, Paolo Veronese p`rea peste m`sur`
de \ncântat, iar ochii lui negri str`luceau.
– Dar aceasta este molto bene, signorina!
Entuziasmul lui o nedumerea, dar Storm nu f`cu decât s`
dea din cap, zâmbind.
– A[a cred, spuse ea. |mi place meseria asta.
– Bene!
Veronese se uit` la ceas [i f`cu o mutr` nemul]umit`.
– Cred c` e timpul s` mergem, signorina, dar dac` se
poate, a[ dori s` v` mai rev`d. Si?
– Mi-ar face mare pl`cere.
Storm le zâmbi amândurora.
– La revedere, signor Veronese.
Scoase o exclama]ie involuntar`, când mâna stâng` \i fu
ridicat`, iar buzele calde ale lui Veronese \i ap`sar` degetele.
– Adio, signorina. Ne vom mai revedea!
Dup` plecarea lor, Storm r`mase un timp s` priveasc`
activit`]ile de pe chei, unde pescarii lucrau turuind \ntruna.
Briza u[oar` dinspre mare r`corea [i \mprosp`ta aerul.
Majoritatea cl`dirilor erau c`su]e ale familiilor de pescari
sau ale muncitorilor de pe planta]ii, \ns` existau [i una sau
dou` vile mai mari, ca aceea unde locuia [i ea, coco]ate mai
sus printre terasele fertile. Erau accesibile numai cu piciorul,
pe drumuri \nguste care urcau ca ni[te [erpi de praf printre
copaci [i tufi[uri, de la [oseaua spre Napoli accesibil` numai
de pe chei, sau pe c`r`rile [i mai abrupte, protejate de ziduri
joase, unde erau t`iate trepte.
|NTRE DOI B~RBA}I 15

|i privi din nou pe cei doi, \n timp ce \ncepeau s` urce pe


una dintre c`r`ri. O vil` alb` se \n`l]a destul de sus, profilân-
du-se str`lucitoare pe copacii terasei, ca o juc`rie de copil.
Mimoze galbene [i geranii stacojii puneau pete vii de culoare
\n gr`dinile din jurul vilei, ca pentru a ]ine la distan]` culturile
mai banale.
Dup` ce se mai uit` o dat` la ceas, Storm se ridic` alene \n
picioare. Cuvinte vesele [i strig`te de „Buon giorno, signorina!“,
o urmar` \n lungul cheiului, \nso]ite de priviri prietenoase, dar
[i curioase. |i trecu prin minte c` s-ar fi putut ca scurta ei
conversa]ie cu Paolo Veronese s`-i fi intrigat pe localnici.
Cu cât urca mai sus pe c`rarea cu trepte, cu atât domnea o
lini[te mai adânc`, iar mirosul l`mâilor \ncepea s`-i gâdile
n`rile. Jos, portul cu b`rci s`ltând pe valuri, \nconjurat de
case, ar`ta ca \ntr-o ilustrat`, iar când Storm se opri la
jum`tatea drumului, un glas de tenor, nu tocmai perfect,
\ncepu s` intoneze acordurile unui cântec italienesc de
dragoste.
|n oricare alt loc, o asemenea situa]ie i s-ar fi p`rut lui
Storm artificial` [i contraf`cut`, dar aici, \n Bellabaia, p`rea
absolut fireasc`, de[i totul \i amintea de ambian]a unui film de
la Hollywood. Sunetul glasului care cânta, frumus]eea pur` a
scenei din jur, o f`cur` dintr-o dat` s` râd` cu o bucurie nein-
hibat` [i urc` \n fug` câteva trepte, f`r` s` ia \n seam` efortul.

***
16 LILY STEVENS

A doua zi diminea]`, proprietarul vilei r`spunse la telefon,


\n timp ce Storm \[i lua micul dejun, apoi o chem` \n hol,
privind-o curios, cu o mân` peste receptor.
– V` caut` cineva din partea lui signor Alexei Romano,
signorina.
Storm lu` receptorul cu un fior nea[teptat de team`,
\ntrebându-se despre ce putea fi vorba.
– Alo, r`spunse ea prudent`, Storm Gavin la telefon.
Glasul de la cel`lalt cap`t al firului vorbea excelent
engleza, dar avea un timbru mai pu]in seduc`tor decât cel al
lui Paolo Veronese.
– Vorbesc din partea lui signor Romano, o inform` omul
p`rând, la fel ca Paolo Veronese, s` se a[tepte ca Storm s` fie
impresionat` de acel nume. Sunt secretarul lui.
– Signor Romano?
Dintr-o dat`, \i trecu prin minte c` probabil marele om
auzise despre \ntâlnirea ei cu Paolo Veronese [i Gino, [i voia
s-o pun` la punct cu severitate.
|ntrebându-l pe proprietar, aflase c` Alexei Romano nu
numai c` era patronul celei mai mari companii de produse
electronice din Italia, ci mai era [i ultimul descendent al unei
str`vechi familii aristocratice. Numele lui mai avea [i altceva
familiar, dar pe moment nu-[i putea aminti ce anume. Dar, cu
siguran]`, nimeni nu putea fi atât de absurd \ncât s` aib`
obiec]ii fa]` de o \ntâlnire absolut normal`, chiar dac` era un
magnat al afacerilor [i un aristocrat.
|NTRE DOI B~RBA}I 17

– Signor Romano dore[te s` v` vorbeasc`, signorina Gavin,


o inform` secretarul. Dac` sunte]i atât de amabil` s` veni]i la
Villa Romano ast`zi, la orele zece [i treizeci diminea]a.
Nu era o rug`minte, \[i d`du seama Storm cu o furie
nea[teptat`, ci mai degrab` un ordin, [i sim]i tenta]ia s` trân-
teasc` telefonul. Dar apoi \[i aminti cum, \n ajun, \[i dorise s`
stea cinci minute singur` cu Alexei Romano, ca s`-i poat`
spune ce p`rere avea despre el. Iar acum se p`rea c` nu numai
c` era brutal cu copiii mici, dar le mai [i d`dea ordine
str`inilor, a[teptându-se s`-i fie \ndeplinite.
– Mai \ntâi, a[ dori s` [tiu de ce mi se cere s`-l vizitez pe
signor Romano, \i spuse ea secretarului, putându-[i imagina
expresia lui [ocat`, \n timpul t`cerii care urm`. De ce vrea s`
m` vad`?
– Signor Romano m-a instruit s` v` dau telefon, o inform`
b`]os secretarul. F`r` \ndoial`, motivele lui vor fi expuse clar
când ve]i sosi, signorina.
F`r` \ndoial`, \[i spuse Storm, cu mintea \n plin tumult, dar
n-avea de gând s` se lase silit` s` \ndeplineasc` un ordin f`r`
discu]ie.
– Nu sunt deloc sigur` c` \n]eleg, \i spuse ea rece omului
de la telefon. Oricum, dac` descop`r c` nu am alt program la
orele zece [i jum`tate, \n diminea]a asta, voi veni. Dac` nu, v`
rog s`-i prezenta]i lui signor Romano scuzele mele. La
revedere.
|nchise \n grab` [i se \ntoarse spre proprietarul vilei, care
intrase \n hol la timp ca s`-i aud` ultimele cuvinte. Chipul lui
18 LILY STEVENS

oache[ [i prietenos ar`ta uluit de-a binelea, iar Storm se


\ntreb` cum Dumnezeu putea Alexei Romano s` aib` un
asemenea efect asupra oamenilor.
Era curioas` s` vad` ce fel de om era acela care teroriza
b`ie]eii [i le d`dea ordine unor persoane complet str`ine,
prin secretarul lui. Probabil c` era vreun b`trân ar]`gos care
nu [tia ce putea face cu to]i banii pe care-i avea [i-i pl`cea
s`-i fac` pe to]i s` tresar` ori de câte ori pocnea el din bici. Ei
bine, avea s` se duc`, numai din curiozitate – dar atunci când
voia ea.

***

Storm \[i termin` micul dejun [i se \mbr`c` pe \ndelete,


luându-[i o rochie simpl` de nailon verde deschis, cu mâneci
lungi [i guler stil c`ma[`, care-i l`sa pielea u[or bronzat` s` se
\ntrez`reasc` ispititor pân` deasupra primului nasture.
|n timp ce pornea, \i trecu un moment prin minte c`
prezen]a ei ne\nso]it` avea s` creeze o impresie gre[it` unui
italian conservator [i autocratic, dar n-avea pe cine s` cheme
cu ea [i, oricum, p`rerea lui n-o interesa câtu[i de pu]in.
Cu aproape o or` \ntârziere, ajunse la Villa Romano. Ar fi
vrut s` se simt` mai pu]in nervoas`, dar era hot`rât` s` se ]in`
tare, orice s-ar fi \ntâmplat [i indiferent din ce motive Alexei
Romano \i ordonase s` se prezinte la raport. Totu[i, mâinile \i
tremurau de-a binelea când coti pe aleea m`rginit` cu copaci
din fa]a vechii vile.
|NTRE DOI B~RBA}I 19

Vila era destul de frumoas`, cu pere]ii albi p`ta]i de


umbrele copacilor din jur, care r`spândeau atât miresme
\mb`t`toare, cât [i bine venita r`coare. Gr`dina era o bog`]ie
de culori, trunchiurile negre [i drepte ale chiparo[ilor con-
trastând cu stacojiul [i rozul geraniilor, glabenul viu al
mimozelor [i nenum`ratele nuan]e ale trandafirilor.
O verand` lung` str`b`tea casa pe toat` l`]imea, având
pardoseala pe jum`tate acoperit` cu urne de piatr` pline cu
flori ce \nmiresmau aerul cald [i neclintit. U[a st`tea \ntre-
deschis`, iar Storm ezit` o clip`, cu inima b`tându-i din nou
cu putere, când \ntinse mâna spre cordonul soneriei.
Omul care-i r`spunse p`rea s-o a[tepte, de[i chipul lui
negricios [i cam acru nu tr`d` nici o emo]ie când o pofti
\n`untru [i o conduse prin antreu.
Holul fu o revela]ie pentru Storm, de o frumuse]e nea[tep-
tat`. Era \nc`p`tor [i r`coros, având pere]ii acoperi]i cu cele
mai superbe fresce, lucrate m`iestru, \n culori pastelate.
Scene cu zei [i zei]e \ntr-un peisaj bucolic [i mai fermec`tor
decât cel de afar`. Nimfe zvelte [i tineri neverosimil de
frumo[i care-i aminteau de Paolo Veronese, privind-o cu ochi
negri [i limpezi, din paradisul lor pictural.
Palmieri \n jardiniere se \n`l]au pân`-n tavan, iar
du[umeaua de sub picioarele ei era pardosit` cu mozaicuri \n
culori discrete. La dreapta, o minunat` scar` de marmur` se
arcuia \n sus, spre o galerie care disp`rea \ntr-o parte [i-n
cealalt`, \n umbra r`coroas`. Lui Storm i-ar fi putut fi iertat`
impresia c` dintr-o dat` se \ntorsese \napoi \n timp, cu vreo
dou`-trei sute de ani.
20 LILY STEVENS

Valetul \nainta maiestuos prin hol, iar Storm fu introdus`


\ntr-o \nc`pere enorm`, cu plafon \nalt, la fel de luminoas` [i
r`coroas` ca holul. Pe pere]i erau ag`]ate portrete ale unor
b`rba]i oache[i, cu aspect aristocratic, [i femei cu expresii vag
ostile, unele foarte frumoase, \n pofida expresiilor lor
descurajatoare.
Fu poftit` s` se a[eze, \ntr-o englez` mult mai imperfect`
decât cea \n care i se vorbise pân` atunci, iar u[ile duble \nalte
se \nchiser` \n urma ei. R`mas` singur`, doar cu tic`itul sonor
al unei pendule ca s`-i ]in` de urât, privi \n jur cu curiozitate.
Vila era mult mai mare decât p`ruse v`zut` de pe chei,
incomparabil mai mare decât Villa Lucia, a[a cum era [i de
a[teptat. Ar fi fost firesc s` admire frumoasa consol` de mar-
mur` alb` [i numeroasele obiecte scumpe de art`, dar asculta
\ncontinuu dac` nu se apropiau pa[i, [i r`mase pe scaunul
unde se a[ezase, lâng` fereastr`.
Dup` aproape zece minute de când sosise, Storm
continua s` a[tepte. Era tot mai enervat` de tratamentul
necavaleresc la care era supus`, dar nu-i era greu s` ghiceasc`
faptul c` signor Alexei Romano inten]iona s`-i dea o lec]ie de
punctualitate. |l f`cuse s-o a[tepte, a[a c` acum era l`sat` s`
a[tepte la rândul ei.
Totu[i, \ntrucât se afla acolo la ini]iativa lui, Storm n-avea
nici un motiv pentru a accepta a[a ceva, [i \ntr-un târziu de
ridic` \n picioare, cu ochii verzi sc`p`rându-i de furie. Dac`
signor Romano dorea atât de mult s-o vad`, n-avea decât s`
vin` [i s-o g`seasc`. N-avea de gând s`-l mai a[tepte.
Capitolul 2

Storm ajunse la u[ile duble [i pusese deja mâiile pe


mânerele de alam` ornamentate, când acestea se r`sucir`
dintr-o dat`, sc`pându-i din strânsoare, [i fu nevoit` s` fac` un
pas gr`bit \napoi pentru a n-o lovi u[ile.
Omul care ap`ru \n fa]a ei, presupuse ea dup` ce-i arunc`
o privire surprins`, trebuia s` fie secretarul cu care vorbise la
telefon – [i se \ntreb` vag dac` to]i angaja]ii lui Romano erau
atât de atr`g`tori.
Acest b`rbat era [i mai \nalt decât Paolo Veronese, dar mai
pu]in ar`tos. Totu[i, emana un magnetism feroce, aproape
animalic, care o izbi ca un [oc fizic. Ar`ta mult mai pu]in tipic
italian, având tr`s`turile parc` modelate din bronz. O b`rbie
p`trat`, cu o brazd` adânc`, [i pome]i \nal]i, cu aspect slav,
care sporeau dramatismul unui chip \n acela[i timp descura-
jator [i incredibil de atr`g`tor. Gura-i era lat` [i dreapt`, cu
buzele strânse parc` de furie.
22 LILY STEVENS

P`rul aproape negru \i cre[tea des [i robust, fiind destul de


lung la ceaf`, cu o [uvi]` bogat` c`zându-i [i peste fruntea
\nalt`. Avea o \nf`]i[are mândr` [i arogant` [i emana \ncredere
\n sine, dar f`r` \ndoial`, cea mai [ocant` tr`s`tur` a lui erau
ochii.
Dac` Paolo Veronese avusese ochii negri fire[ti pentru un
italian, ai acestui b`rbat erau de un albastru deschis, aproape
ca ghea]a. Un asemenea contrast pe chipul lui bronzat atr`gea
imediat aten]ia, iar Storm b`nuia c` era pe deplin con[tient de
efectul lor, c`ci un col] al gurii late i se arcui scurt [i pe
nea[teptate, parc` zâmbind \n sinea lui.
N-ar fi crezut c` terenul din jurul localit`]ii Bellabaia era
potrivit pentru c`l`rie, de[i \n Napoli exista un hipodrom, dar
se vedea clar c` acest om c`l`rise, sau cel pu]in era echipat
pentru echita]ie.
Purta pantaloni bej vârâ]i \n cizmele cafenii lustruite [i o
c`ma[` alb` de m`tase fin`, pe sub care se observa c` nu mai
avea nimic. Arunc` din mers crava[a \ntr-un fotoliu [i o privi
pe Storm cu o curiozitate nedisimulat`.
– Domni[oara Gavin?
Nu era omul de la telefon, Storm \n]elesese deja acest
lucru. Glasul \i era mai profund, cu rezonan]` mai puternic`,
[i d`dea impresia c` n-ar fi servit pe nimeni, \n nici o calitate.
Storm d`du din cap, nesigur`, cu inima b`tându-i mai
[ov`itor, c`ci \ncepuse s`-i b`nuiasc` identitatea.
– Sunt Storm Gavin, confirm` ea.
B`rbatul arunc` o privire scurt` \n jur.
|NTRE DOI B~RBA}I 23

– A]i venit singur`?


– Da, signore.
Ochii lui alba[tri o m`surar` rapid, glacial, f`când-o s` se
\nro[easc` \n obraji, iar \n ochii verzi i se aprinse o lumini]`
r`zboinic`. Considera c` suferise deja o umilin]` suficient`
din vina acelui om, fiind l`sat` s` a[tepte, f`r` ca acum s-o mai
priveasc` [i ca pe un animal de vânzare.
– |l cunoa[te]i pe v`rul meu, cred.
A[adar, Paolo Veronese era v`rul lui, iar Storm nu se mai
\ndoia c`-l avea \n fa]` pe redutabilul Alexei Romano, marele
om \n carne [i oase. Nu era b`trânul ciufut pe care [i-l imagi-
nase, ci un adversar mult mai redutabil.
– Dac` v` referi]i la signor Veronese, spuse ea, str`duindu-se
s` vorbeasc` pe un ton cât mai calm [i rece, da, ne-am
cunoscut ieri.
Dar hot`rârea de a-[i p`stra calmul pierdea rapid teren \n
fa]a efectului straniu de tulbur`tor pe care \l avea acest b`rbat
asupra sim]urilor ei. Acum \[i putea da seama u[or cum
impunea respect [i supunere, nu numai subalternilor [i fami-
liei, ci [i str`inilor. Nu era de mirare c` secretarul fusese atât
de [ocat de tonul ei indiferent.
– Ieri dup`-amiaz` st`team pe chei, când signor Veronese
[i b`ie]elul au trecut pe lâng` mine, \l inform` ea. Am
schimbat câteva cuvinte.
– Ceea ce, pentru Paolo, a fost o invita]ie suficient`!
Privirea lui rece [i estimativ` o m`sur` din nou.
24 LILY STEVENS

– Sunte]i o tân`r` foarte frumoas`.


|n cuvintele lui nu se sim]ea nici o inten]ie de a o flata sau
a-i face complimente, exprimând doar o simpl` constatare, iar
acest lucru o nemul]umi pe Storm. Se vedea clar ce insinua [i
o \nfuria s` vad` c` era judecat` atât de gre[it.
– Cred c` eu am fost cea care a vorbit mai \ntâi, \i spuse ea
crispat`. F`r` nici un motiv ascuns, ci numai fiindc` b`ie]elul
mi-a zâmbit, iar noi, englezii, avem obiceiul de a fi politico[i [i
prieteno[i.
Col]ul gurii lui tres`ri din nou, tr`dând o und` de
amuzament.
– Dar v`rul meu atât a a[teptat ca s` v` cunoasc` mai
bine, n-am nici o \ndoial`, coment` el \ncet, \n engleza lui
impecabil`. Inten]iona]i s` v` mai vede]i cu Paolo,
domni[oar` Gavin?
Storm fierbea de furie, dar sim]ea [i o emo]ie ciudat`, ca [i
cum Alexei Romano i-ar fi prezentat o provocare c`reia nu era
\n stare s`-i reziste. N-avea nici un drept s-o chestioneze \n
leg`tur` cu \ntâlnirea cu Paolo Veronese, indiferent dac` era
v`rul lui sau nu, iar Storm n-avea inten]ia s` treac` peste asta
cu una, cu dou`.
– Asta depinde de signor Veronese [i de mine, cu
siguran]`, r`spunse ea ferm`.
– Nu tocmai!
Glasul lui calm dobândise un t`i[ de o]el pe m`sura
sclipirii din ochi.
|NTRE DOI B~RBA}I 25

– Paolo nu-i complet n`tâng!


– Vre]i s` spune]i c` l-a]i...
Storm \l privi lung, cu o sclipire periculoas` \n ochii ei
verzi.
– Dac` v`rul dumneavoastr` prefer` s` v` lase s`-l...
amenin]a]i, signore, presupun c` asta e treaba lui, dar eu, una,
m` simt ofensat` de atitudinea dumneavoastr` [i dac` asta a
fost tot ce avea]i s`-mi spune]i, am s`...
– Nu e tot, o \ntrerupse el cam brutal. Nu caut decât s` m`
conving dac` sunte]i ceea ce i-a]i spus v`rului meu,
domni[oar` Gavin, sau dac` nu sunte]i decât una dintre
tipicele lui... fantòcci!
Din tonul lui se \n]elegea clar ce \nsemna acel cuvânt, iar
Storm \[i \ncle[t` strâns pumnii peste catarama po[etei.
Tremura ca o frunz` [i niciodat` \n via]a ei nu se mai sim]ise
atât de furioas` [i neajutorat`.
– Nu v`d cu ce v-ar putea privi asta pe dumneavoastr`,
replic` ea cu voce mic` [i crispat`, dar sunt guvernant`, a[a
cum i-am spus lui signor Veronese. Iar acum, signore, plec.
Refuz s` mai stau aici un singur minut [i s` v` ascult insultele.
Nu ave]i absolut nici un drept s`-mi vorbi]i \n felul acesta [i v`
cer s`-mi prezenta]i scuze!
Atmosfera dintre ei era \ncordat` ca pielea de pe o tob`, iar
ochii lui alba[tri o sfredelir` cu o expresie care-i d`dea senza]ii
de foc [i ghea]`, trimi]ându-i fiori prin tot trupul.
– A]i venit aici \n diminea]a asta singur`, signorina, [i
se pare c` a]i vorbit prima oar` cu v`rul meu ieri, fiind tot
26 LILY STEVENS

singur`. Aveam dreptul s` presupun ceea ce am presupus.


O fat` italianc` ar fi fost mult mai atent` cu reputa]ia ei.
– Eu nu sunt o fat` italianc`! ripost` rapid Storm. {i, \n
situa]ia de fa]`, nu pot decât s` mul]umesc cerului pentru
asta! {i \nc` mai consider c`-mi datora]i scuze pentru ceea ce
mi-a]i spus!
Un moment, privirea lui \nghe]at` mai continu` s-o
str`pung`, apoi gura crispat` p`ru s` i se destind` u[or, foarte
scurt, ca [i cum i-ar fi acceptat f`r` tragere de inim` dreptul de
a i se prezenta scuze.
– Foarte bine, signorina, se pare c` v-am judecat gre[it [i
poate am fost prea aspru. Am impresia c` afirma]ia dumnea-
voastr` c` sunte]i guvernant` este adev`rat`, de fapt.
– Nu-mi dau seama de ce v-a]i fi \ndoit, r`spunse Storm. Se
sim]ea cumplit de descump`nit` de evenimentele din
ultimele câteva minute [i se \ntreba dac` sc`pase vreodat`
cineva nev`t`mat dintr-o ciocnire cu acest om.
– |l cunosc pe v`rul meu, domni[oar` Gavin, spuse el
calm. {i e clar c` nu sunte]i numai foarte atr`g`toare, ci [i
obi[nuit` s` v` plimba]i singur`. E o combina]ie pe care Paolo
ar g`si-o irezistibil`.
– M-a]i luat drept o... o fat` ie[it` la ag`]at? suger` ea,
\ntrebându-se dac`-i \n]elegea termenul colocvial.
– A fost o presupunere fireasc`, signorina.
Dintr-o dat`, Alexei Romano \[i duse o mân` la ceaf`,
r`sfirându-[i absent p`rul des, iar cu cealalt` \i indic` un
|NTRE DOI B~RBA}I 27

fotoliu. Dup` o scurt` ezitare, Storm se a[ez` din nou, \ntr-o


pozi]ie foarte decent`, cu ambele picioare pe podea, nu picior
peste picior, cum ar fi stat \n mod normal.
Alexei Romano r`mase \n picioare, iar Storm presupuse c`
voia s-o domine \n continuare.
– Când am intrat, v` preg`tea]i s` pleca]i? \ntreb` el \ncet.
Scoase o ]igar` dintr-o tabacher` de pe mas`, iar flac`ra
brichetei \i relief` o secund` tr`s`turile limpezi, f`cându-l s`
arate mai mult decât oricând ca o sculptur` \n bronz. |n timp
ce expira \ncet fumul pe n`ri, ar`ta ciudat de primitiv [i
incomparabil de tulbur`tor, f`când s-o treac` un fior involun-
tar pe [ira spin`rii.
Storm observ` c` nu-i oferise [i ei o ]igar` [i-[i d`du
seama c` ea un om c`ruia \i displ`cea s` vad` femeile
fumând.
– Plecam deoarece consideram c` a[teptasem destul, \i
spuse ea.
O sprâncean` [aten` se arcui repede, \n timp ce ochii
alba[tri se \ngustau \n spatele fumului de ]igar`.
– Chiar dac` a]i g`sit de cuviin]` s` \ntârzia]i cu o or` la
\ntâlnire?
Storm sim]i c` ro[ea din nou, [i ridic` sfid`tor b`rbia.
– Nu sunt obi[nuit` s` mi se ordone ore pentru \ntâlniri pe
care nu le-am cerut eu, la fel cum nu-s ob[nuit` nici s` fiu
l`sat` s` a[tept, signor Romano.
|l privi ferm, cu o lucire sfid`toare \n ochii ei verzi.
28 LILY STEVENS

– Presupun c` sunte]i \ntr-adev`r signor Romano?


Numele lui \i sâcâia iar memoria, \n timp ce \ncerca s`-[i
aminteasc` unde-l mai auzise.
Alexei Romano \nclin` capul, f`r` s` par` impresionat de
eforturile ei de a-l pune la punct.
– De obicei nu e nevoie s` m` prezint, domni[oar` Gavin.
Sunt Alexei Romano.
Acea \ncredere \n sine, \[i d`du ea seama, era de nezdrun-
cinat, dar o mic` scânteie de \ndârjire o f`cu s` afecteze un
calm pe care era departe de a-l sim]i, \n timp ce Alexei
Romano o privea de sus cu ochii aceia reci ca ghea]a.
– Am \ncercat s` m` gândesc unde v-am mai auzit numele,
signor Romano, spuse ea cu o voce slab`, u[or sufocat`.
Un moment, Alexei Romano nu spuse nimic, privind-o
doar fix prin norul de fum alb`strui, cu picioarele pu]in
dep`rtate [i tr`s`turile lui oache[e, cu aspect slav, cufundate
\n umbr`.
– Deci, spuse el \ntr-un târziu, nu-mi [tia]i numele, [i totu[i
a]i venit aici s` m` vede]i, singur`.
– Faptul c` am venit nu avea nici o leg`tur` cu dumnea-
voastr`, se gr`bi Storm s` protesteze. Am f`cut-o fiindc`
sunte]i tutorele b`ie]elului. P`rea atât de... atât de trist, \ncât
am fost... mi[cat`.
– {i a]i vrut s`-l vede]i cu ochii dumneavoastr` pe monstrul
care-l maltrateaz` [i-l face s` arate atât de trist, da?
|n ochii lui se z`rea din nou o lucire de ghea]`, iar Storm era
sigur` c` nu-i convenea s` fie acuzat de maltratarea b`iatului.
|NTRE DOI B~RBA}I 29

– N-am spus asta, obiect` ea – f`r` prea mult` convingere,


c`ci v`zu clar c` Alexei Romano n-o credea.
|n sfâr[it, \[i aminti de ce i se p`ruse numele familiar când
\l auzise prima oar`. |n cursul anului trecut, citise \ntr-un ziar
britanic despre un industria[ milionar care murise \ntr-un
accident de ma[in`, l`sându-i vasta avere mo[tenire unui
b`ie]el. Numele acelui om fusese Romano, era sigur`, dar
acest b`iat se numea Targhese, dup` cum spusese Paolo
Veronese.
– Gino este copilul r`posatului meu frate, domni[oar`
Gavin.
Glasul lui Alexei Romano o readuse la realitate [i ridic`
gr`bit` privirea spre chipul lui umbrit. Eu sunt tutorele lui,
\ntrucât i-a murit [i mama, [i fac pentru el tot ce pot.
– O, nici nu m` \ndoiesc, signor Romano!
Dintr-o dat`, era foarte sigur`. Indiferent ce opinie avea
despre el \n leg`tur` cu felul cum p`rea s`-i conduc` pe to]i
cu o m`nu[` de fier, sim]ea \ntr-adev`r c` afec]iunea pentru
micul Gino era sincer`. Probabil c` deosebirea de nume se
datora unor \mprejur`ri pe care un om ca Alexei Romano nici
nu s-ar fi gândit s` le men]ioneze.
– S-a \ntâmplat ceva, domni[oar` Gavin?
Glasul \i era t`ios de nervozitate, iar Storm \l v`zu privind-o
p`trunz`tor, aproape ca [i cum i-ar fi putut citi gândurile.
– Ve]i constata, domni[oar` Gavin, c` \nf`]i[area melancolic`
[i cu ochi mari poate fi \n[el`toare. Lui Gino \i este dor de tat`l
30 LILY STEVENS

lui, nu pot s` neg, dar dac` l-a]i fi cunoscut pe v`rul meu,


Paolo, \n urm` cu dou`zeci de ani, a]i fi v`zut un copil foarte
asem`n`tor cu Gino, cel de acum.
– A, \n]eleg!
|i era u[or s` accepte acel lucru dar, de[i o preocupa binele
lui Gino, la fel ca al tuturor copiilor, \ncepea s` se \ntrebe
când avea de gând Alexei Romano s` aduc` vorba despre
scopul vizitei ei.
– {i totu[i, v` impresioneaz`, nu-i a[a? \ntreb` el \ncet, iar
Storm \l privi cu o expresie de repro[.
– M` rog, p`rin]ii lui au murit \n acel accident de ma[in`,
spuse ea. Iar o asemenea pierdere n-o poate compensa nici
cea mai mare avere din lume.
Alexei Romano \[i \ngust` ochii, dând din cap \ncet.
– A[adar... [tia]i cine sunt!
– Am auzit de dumneavoastr`, confirm` ea. Dar nu-mi d`deam
seama de unde cuno[team numele – acum mi-am amintit.
– V` mul]umesc!
|n glasul lui profund [i sc`zut se sim]ea sarcasmul, iar
Storm \i z`ri un moment \n ochi o lic`rire de amuzament, dar
b`nui c` m`rturisirea ei \i f`cuse mândria s` sufere o lovitur`,
oricât de mic`.
– A, gazda mea v-a men]ionat afacerile, explic` ea, dar
\ncercam s`-mi amintesc despre accidentul de ma[in` – [tiam
c` fusese implicat [i un copil. Numai asta m` interesa.
Industria[ii milionari nu prezint` prea mult interes pentru
mine, signor Romano.
|NTRE DOI B~RBA}I 31

Alexei Romano o contempl` \n t`cere câteva momente,


timp \n care Storm a[tept`, surprins` c` nu se mai gr`bea s`
plece.
– Motivul pentru care v-am chemat este acela c` sunte]i
guvernant`.
Storm \l privi ne\ncrez`toare, cu inima \ncepând s`-i bat`
pe nea[teptate, alarmant de puternic, \n timp ce \n]elegea
implica]iile acelei afirma]ii.
– A[a...?
– Paolo mi-a spus c` v` c`uta]i un post de guvernant`.
Storm d`du din cap, cu ochii tulbura]i [i buzele u[or
\ntredeschise.
– Da, da, \ntr-adev`r, dar...
O mân` prelung` \i opri explica]iile.
– Sunte]i pe deplin calificat` s` v` ocupa]i de necesit`]ile
unui copil mic?
– Da, sunt.
Nu-i venea s` cread` c` auzea bine. C`-i propunea efectiv
s` se angajeze la el, s` aib` grij` de b`ie]elul pe care-l pre]uia
atât de mult. O dat` ce se convinsese c` nu era doar una din-
tre cuno[tin]ele \ntâmpl`toare ale lui Paolo, desigur, [i nu
putea s`-l condamne pentru asta.
|i era greu s` cread` c` nu-[i imagina totul, c` era adev`rat.
Dar Alexei Romano, a[a cum st`tea \n fa]a ei, nu avea nimic
ireal. Era un om \n carne [i oase, de o masculinitate
tulbur`toare.
32 LILY STEVENS

– Dar, signor Romano, \ndr`zni ea, dac` e pentru Gino, el


trebuie s` mearg` la [coal`, desigur, n-are nevoie de serviciile
unei guvernante.
Ochii lui de ghea]` o privir` din nou cu dezaprobare, dând
clar de \n]eles c` nu-i pl`cea s`-i fie discutate deciziile.
– Gino \nc` nu are cinci ani, \i spuse el. {i am s` judec eu
când va fi gata pentru [coal`, signorina.
– Da, da, desigur.
Nu era o situa]ie ideal`, cu b`ie]elul atât de aproape de
vârsta [colar`, dar pentru moment i-ar fi convenit destul de
mult.
– Am nevoie de cineva care s`-l \ngrijeasc` pân` va merge
la [coal`, dar nu e nimic r`u dac` va primi câteva no]iuni
elementare la anumite materii.
– No]iuni elementare la...
Expresia sever` a chipului lui cu tr`s`turi d`ltuite aspru i-o
retez` scurt.
– V` rog s` m` l`sa]i s` termin, domni[oar` Gavin.
Din nou, Alexei Romano o pusese ferm la punct cu aerul
lui autocratic [i sigur pe sine. Sufl` un fuior lung de fum
printre buzele strânse, \nainte de a continua:
– V`rul meu mi-a spus c` Gino a p`rut s` v` simpa-
tizeze, \n timpul scurtei dumneavoastr` \ntâlniri, [i
\ntrucât c`uta]i de lucru ca guvernant`, cred c`-mi pute]i
fi de folos.
Se aplec` [i strivi chi[tocul ]ig`rii \ntr-o scrumier` de pe
masa de lâng` ea, iar când se retrase, dosul mâinii lui \i atinse
|NTRE DOI B~RBA}I 33

u[or genunchiul. Contactul cald, aproape senzual, o surprinse


atât de mult, \ncât Storm se retrase instinctiv, \nfruntându-[i
emo]ia crescând`.
– Trebuie s` v` cer un r`spuns imediat, continu` el. |n
eventualitatea c` refuza]i func]ia, va trebui s` fac alte
aranjamente.
Dup` o lung` t`cere, timp \n care sim]i ochii aceia
tulbur`tori privind-o \ndeaproape, Storm trase adânc aer \n
piept. Dar, \nainte de a apuca s` spun` ce avea de spus, glasul
rece [i cam ner`bd`tor al lui Alexei Romano \i rupse din nou
firul gândurilor.
– Presupun c` \ncerca]i s` v` hot`râ]i, domni[oar` Gavin.
Trebuie s` v` reamintesc c` v-am cerut un r`spuns imediat.
– M` preg`team s`... \ncepu ea, \ns` glasul lui nervos i-o
retez` din nou:
– Cu siguran]`, nu e o decizie chiar atât de dificil de luat.
– Dar eu nu sunt \nv`]`toare, Signor Romano!
Era hot`rât` ca de ast` dat` s` se fac` auzit`.
– Nu sunt calificat` s` predau, nici chiar unor copii mici, ca
Gino. Sunt gunernant`, doic`, dac` dori]i, dar nu \nv`]`toare.
– V` pute]i numi profesiunea cum dori]i, o inform` el cam
repezit. Nu m` intereseaz` decât capacitatea dumneavoastr`
de a-l \ngriji pe Gino. Dac` nu sunte]i capabil` de acest lucru,
voi trage concluzia c` m-a]i min]it, domni[oar` Gavin.
|n glasul lui rece se sim]ea o amenin]are \nfior`toare, iar
Storm \l privi indignat`, hot`rât` s`-[i apere facult`]ile
profesionale.
34 LILY STEVENS

– N-am f`cut a[a ceva!


– Atunci, \n]eleg c`-mi accepta]i oferta. La vârsta de cinci
ani, Gino nu are nevoie de un profesor universitar!
– A[... a[ putea s` \ncerc, se bâlbâi ea, cu o voce cam
sufocat`. Din câte l-am v`zut, micul Gino \mi place.
– Mai important este ca dumneavoastr` s`-i pl`ce]i lui
Gino! o inform` scurt Alexei Romano. Din acest motiv v` anga-
jez. Gino v-a cunoscut, fie [i \n trecere, [i nu-i ve]i fi complet
str`in`.
Storm sim]i c` nu mai avea ce face. Era clar c`, atunci când
Alexei Romano hot`ra un lucru, acesta trebuia s` se
\mplineasc`.
– Am s`-mi dau toat` silin]a, promise ea.
Romano d`du din cap, considerând c` totul era stabilit.
– Dar, signor Romano, nu...
O nou` \ncruntare a sprâncenelor \i condamn`insisten]a.
– ...nu [tiu dac` v` da]i seama, dar eu nu vorbesc deloc
italiana.
– Sigur c` n-o vorbi]i, altfel a]i fi folosit-o, oricât de prost...
|n ochii lui reci sclipi scurt o lic`rire de amuzament
dispre]uitor.
– Majoritatea oamenilor care cunosc câteva cuvinte dintr-o
limb` str`in` insist` s` le foloseasc`, indiferent cât de
neinteligibil sun` pentru localnici.
Storm \i ignor` dispre]ul fa]` de simplii muritori, insistând:
– Totul e s` \n]elege]i c` tot ceea ce am s`-l \nv`] pe Gino
va fi \n englez`.
|NTRE DOI B~RBA}I 35

– Evident. Doresc s` vorbeasc` engleza la fel de fluent cât


vorbe[te italiana. Pentru scurt timp, ve]i fi solu]ia ideal`.
– Pân` \ncepe [coala?
– {i \nc` o vreme dup` aceea, probabil, o inform` el. Pân`
se va integra \n rutina [colii. Ar suferi dac` l-am lipsi dintr-o
dat` de o persoan` de care s-a ata[at.
Ca de un ursule] favorit, \[i spuse Storm iritat`, \ntrebându-se
cum Dumnezeu putuse ajunge \ntr-o asemenea situa]ie. Nu
f`cuse decât s` schimbe câteva cuvinte cu un tân`r [i un b`ie]el
care treceau \ntâmpl`tor pe lâng` ea, iar a doua zi se confrunta
cu perspectiva de a r`mâne \n Italia pentru o perioad`
nedeterminat`, având \n sarcin` un copil care valora o avere.
– Sper... sper s` m` ridic la nivelul a[tept`rilor dumnea-
voastr`, signore, r`spunse ea.
Ochii lui alba[tri ca ghea]a o priveau fix.
– {i eu sper, domni[oar` Gavin. Ve]i \ncepe mâine
diminea]` [i, desigur, ve]i primi salariul pe toat` luna.
Secretarul meu va pune la punct detaliile cu dumneavoastr`;
dac` ave]i nel`muiriri, v` rog s`-l \ntreba]i.
P`rea preg`tit s` se opreasc` aici [i se \ntoarse spre u[`.
– O, dar, signor Romano...!
O privi ner`bd`tor, iar Storm avu senza]ia cu f`cea un efort
pentru a nu-i spune s` lase totul balt`. Dar Gino o pl`cuse, iar
ea corespundea scopului lui de moment.
– Dori]i s` lucra]i pentru mine, sau nu, domni[oar` Gavin?
Aproape f`r` s`-[i dea seama, Storm d`du din cap.
– Atunci, ve]i face ce hot`r`sc eu, [i când hot`r`sc. La
revedere, domni[oar` Gavin!
gianninajollys
36 LILY STEVENS

|n timp ce se apleca s`-[i ia crava[a pe care o aruncase


\n fotoliu la intrare, Storm se ridic` \n picioare, hot`rât`.
– Signor Romano!
Romano se \ntoarse repede, cu o lucire de avertisment \n
ochi, lovindu-[i cizma cu crava[a.
– Signorina?
– Nu m-a]i \ntrebat dac` pot \ncepe mâine diminea]`,
spuse ea, mult mai \ncet decât inten]ionase, [i-i v`zu buzele
sub]iindu-se amenin]`tor.
– Mi-a]i spus c` \n prezent nu ave]i nici o slujb`,
domni[oar` Gavin, [i c`uta]i de lucru. V-am oferit un post;
dar, dac` dori]i s` lucra]i pentru mine, trebuie s` \n]elege]i
clar un lucru, de la \nceput. Pretind ca ordinele mele s` fie
\ndeplinite \ntocmai, f`r` discu]ie [i la timp. A]i \n]eles?
Propriul ei temperament amenin]a s` se manifeste,
stricând totul, a[a c` Storm \[i \nghi]i cuvintele [i, \n schimb,
d`du \ncet din cap.
– Da, Signor Romano.
– Bun!
Se r`suci din nou pe c`lcâie [i ie[i, \nchizând ferm u[ile
duble \n urma lui, \n timp ce Storm se pr`bu[ea \ntr-un fotoliu,
cu respira]ia t`iat`, cl`tinând din cap. Nu-i venea s` cread`
nimic din tot ce se \ntâmplase \n ultimele câteva minute.
Probabil trebuia s` se considere onorat` c` fusese aleas`
pentru acea slujb`, dar de un lucru era sigur`. Greu avea s`-i
fie s`-[i p`streze calmul, cu un [ef atât de nesuferit de arogant
ca Alexei Romano.
Capitolul 3

Storm era destul de nevroas` a doua zi diminea]`, când se


prezent` la Villa Romano. Se temea ca Alexei Romano s` nu se
fi r`zgândit, expediind-o \napoi \nc` \nainte de a fi intrat \n
cas`.
Totu[i, fu primit` de acela[i valet solemn pe care-l
v`zuse \n ajun, dar de ast` dat` acesta \i ceru s` a[tepte \n
hol pân`-l chema pe secretarul lui signor Romano, tân`rul
cu care vorbise Storm la telefon. Când ap`ru, secretarul
f`cu o plec`ciune peste mâna ei [i se prezent` ca Rafael
Caldorini.
Era foarte ar`tos, lucru la care Storm se a[teptase, [i-i
amintea [i el de acei tineri voluptuo[i picta]i \n fresca din
spatele lui. Mult mai scund decât patronul lui [i decât Paolo
Veronese, avea p`r negru cârlion]at [i o piele m`slinie
neted`. Promite ca peste câ]iva ani s` devin` destul de
rotofei.
38 LILY STEVENS

– Trebuie s` v` comunic aranjamentele financiare f`cute


de signor Romano, signorina, o inform` el \ncet.
Storm d`du din cap, u[urat` c` nu [eful lui o \ntâmpinase
\n diminea]a aceea.
– Da, desigur, signor Caldorini.
Zâmbetul ei p`ru s`-l \ncurajeze, iar ochii negri \i lucir` cu c`ldur`.
– Vre]i s` veni]i cu mine, per favore, signorina?
– Signorina Gavin!
Glasul profund [i cald al lui Paolo Veronese reverber` \n
holul spa]ios, iar Storm se \ntoarse spre el, cu un zâmbet
destul de prudent.
– Urmeaz` s` lucra]i pentru noi! |i s`rut` extravagant
vârfurile degetelor. O, sunt atât de... molto felice!
– V` mul]umesc, signore.
– Trebuie s` v` ar`t gr`dinile, \i spuse el, iar Storm \l v`zu
pe Rafael Caldorini \ncruntându-se \nc` \nainte ca ea \ns`[i s`
obiecteze.
– Dar, signor, interveni el \ncet, mi s-a spus...
– O voi aduce pe signorina \n cabinet când termin`m,
Rafael, \l inform` Paolo Veronese pe un ton condescendent.
Nu e nevoie s` a[tep]i.
– Si, signore.
|nclinându-[i capul brunet, Rafael Caldorini se recunoscu
\nvins [i disp`ru pe scar`, spre galeria umbrit` de deasupra.
Paolo \i zâmbi lui Storm, \ncântat de micul lui triumf, dar
Storm nu era la fel de mul]umit`. Se \ntreba ce-ar fi spus
Alexei Romano dac` afla c`-i nesocotise instruc]iunile \nc` din
prima zi [i nu se bucura deloc.
|NTRE DOI B~RBA}I 39

– Nu v` deranjeaz` c` l-am trimis de aici, signorina?


Zâmbetul lui sigur pe el \nsu[i alunga pân` [i ideea oric`rei
obiec]ii, iar Storm nu putu rezista unui asemenea farmec. Era
aproape la fel de \ncrez`tor \n sine ca v`rul lui, dar mult mai
pu]in agresiv [i arogant.
Storm cl`tin` din cap, dându-[i la o parte cu o mân` p`rul
de pe frunte.
– Sunt flatat`, signor Veronese, dar ar fi trebuit s` m` duc
cu signor Caldorini. Signor Romano se va sup`ra foarte tare c`
n-am f`cut ceea ce mi-a spus, [i \nc` din prima zi aici.
Paolo Veronese f`cu o mutr` decep]ionat`, desf`cându-[i
mâinile cu un gest resemnat.
– Cred c` ave]i dreptate, recunoscu el. dar mai \ntâi,
signorina...
|i lu` mâinile \ntr-ale lui [i le ridic` la buze, ap`sându-i
degetele cu buzele.
– Mai \ntâi, v` rog s` accepta]i s`-mi spune[i Paolo, da?
– Nu... nu [tiu...
Storm sim]i un cioc`nit insistent \ntre coaste, ca r`spuns la
gestul acela atât de latin.
– Nu sunt sigur` c` signor Romano ar aproba.
– Ah, assùrdo! De ce-ar avea Alexei ceva \mpotriv` s`-mi
spune]i pe nume?
– Nu prea [tiu, recunoscu ea.
– Atunci m` ve]i numi Paolo, da?
Privirea acelor ochi negri [i glasul profund, persuasiv, erau
irezistibile, iar Storm râse \ncet, f`r` s` vrea provocator.
40 LILY STEVENS

– Bine, am s`-]i spun Paolo!


– Bene! Bellissima!
Paolo \i s`rut` din nou degetele, cu ardoare.
– {i acum... mergem s` vedem gr`dinile, da?
– N-a[ crede, r`spunse Storm, f`r` s`-[i poat` st`pâni un
zâmbet la vederea dezam`girii sincere din ochii lui. Sunt
sigur` c` sunt multe de v`zut, [i...
– {i-am s` vi le-ar`t, hmm? Nu numai gr`dinile, ci totul!
Regiunea, ora[ul – ah, bellissima Napoli!
|i s`rut` iar vârfurile degetelor, zâmbindu-i atât de
conving`tor, \ncât Storm se sim]i datoare s` r`spund`:
– Mi-ar pl`cea s` v`d tot ce e de v`zut, [i a[ dorit s` mi le
ar`]i, Paolo, dar nu sunt sigur` cât timp voi avea.
Un moment, Paolo nu f`cu decât s-o priveasc` \n t`cere,
apoi se aplec` dintr-o dat` \nainte [i o s`rut` u[or dar ferm pe
gur`, f`când-o s` scoat` un u[or strig`t de surprindere.
– Storm, cara mia, \]i faci prea multe griji din cauza lui
Alexei, cred. Nu ]i-am ob]inut acest post ca s`-]i petreci fiecare
minut din zi [i din noapte cu Gino. Capisci?
|i studie lung fa]a [i silueta, apoi zâmbi.
– E[ti mult prea frumoas`, cara, ca s` te irose[ti cu un bambino!
Cuvintele acestea aveau un efect \mb`t`tor, de[i Storm [tia
foarte bine c` nu \n]elesul lor era superficial, [i-[i putu sim]i
b`t`ile repezi ale inimii \n timp ce c`uta s` r`mân` calm` [i
ra]ional`, f`r` a se l`sa sedus` de farmecul lui irezistibil.
– Dar lucrez pentru signor Romano, \i reaminti ea.
Paolo ridic` din umeri, cu o nep`sare tipic latin`.
|NTRE DOI B~RBA}I 41

– Nici chiar Alexei nu-]i pretinde s`-]i petreci fiecare minut


cu Gino. N-o s`... cum s` zic?... N-o s` te m`nânce dac`-]i
petreci pu]in timp [i cu mine. Ba chiar i se va p`rea firesc, \n
situa]ia care exist`.
|n situa]ia care exist`! |[i influen]ase v`rul s-o angajeze,
dar, a[a cum spusese, pân` [i Alexei Romano [tia adev`ratul
motiv al recomand`rii, iar Storm se \ntreb` dintr-o dat` dac`
acest lucru se mai \ntâmplase [i \n trecut.
– V`rul... v`rul t`u angajeaz` adesea oameni la
recomandarea ta? \l \ntreb` ea.
Paolo o privi ferm un moment, apoi \i mângâie u[or obrajii
cu câte un deget.
– Nu, cara mia. Alexei n-a fost niciodat` de acord cu
gusturile mele. Meri]i felicit`ri!
Zâmbi, mi[cându-[i degetul pe obrazul ei.
– Cât despre restul familiei, o s` te adore.
– Restul... restul familiei?
Storm era surprins`, tot felul de gânduri nea[teptate
trecându-i prin minte.
– Câ]i mai sunte]i, Paolo?
Paolo ridic` din umeri cu nep`sare.
– Numai doi. Pe Rafael nu-l punem la socoteal`, de[i
locuie[te [i el tot aici.
|i duse din nou degetele la buze.
– Nu fi timid`, graziosa mia, nimeni n-o s` te supere. Mai
trebuie s` le cuno[ti doar pe Lisetta [i pe mama mea.
Storm nu \ntreb` cine era Lisetta, presupunând c` era o
m`tu[` sau o sor`.
42 LILY STEVENS

– Bine, oft` ea resemnat`, cred c-am s` m` obi[nuiesc cu to]i.


– Si, sigur c-ai s` te obi[nuie[ti.
Luând-o pe nepreg`tite, o s`rut` din nou pe gur`.
– {i acum, dac` nu vrei s` vedem gr`dinile \mpreun`, ne
vom duce s`-l g`sim pe Rafael \nainte de a apuca s`-i spun` lui
Alexei despre mine!
O lu` de mân` [i o trase dup` el prin hol, spre impre-
sionanta scar` de marmur`, urcând treptele late cu pa[i
lungi [i siguri, astfel \ncât Storm abia putea s` se ]in`
dup` el.
La etaj, pardoseala era acoperit` cu o mochet` pufoas` \n
care se afunda piciorul, iar Storm mai apuc` s` observe doar
c` pere]ii erau zugr`vi]i \n alb [i \mpodobi]i cu portrete,
\nainte ca pe culoar s` se deschid` o u[` [i s` apar` Rafael
Caldorini.
Acesta \l privi pe Paolo cu o lic`rire mali]ioas` \n ochii lui
negri [i-[i \nclin` scurt capul.
– Signor Romano v` cere s` merge]i la el immediatamente,
signore.
– Si, si, ben intéso!
|ncruntându-se, Paolo oft`, \n timp ce ridica mâna lui
Storm la buze. |i s`rut` u[or degetele.
– Te voi revedea curând, cara mia. Arrividerci!
– Signorina!
Glasul lui Rafael Caldorini o readuse la realitate, \n timp
ce-l privea pe Paolo cum se \ndep`rta gr`bit prin galerie. |i
adres` un zâmbet de scuz`.
|NTRE DOI B~RBA}I 43

– Ierta]i-m`, Signor Caldorini. Sper c` nu v-a fost prea greu


s`-i explica]i lui signor Romano... de ce n-am putut veni cu
dumneavoastr` de prima dat`.
– A, nu, signorina, ridic` el din umeri. Signor Romano
\n]elege.
Un moment, \i sus]inu privirea, iar Storm sim]i cum i se
\nfierbântau obrajii. Era evident c`, cel pu]in \n ceea ce privea
casa Romano, nu era decât alta dintre rela]iile lui Paolo [i
acceptat` ca atare \n modul cel mai firesc.
Caldorini o conduse pân` \ntr-o camer` folosit` ca birou –
lung` [i r`coroas`, mai pu]in ornamentat` decât cea de la
parter \n care intrase cu o zi \nainte – unde se a[ez` [i-i indic`
scaunul din fa]a lui, apoi r`sfoi câteva clipe ni[te hârtii –
probabil ca s-o impresioneze.
– A[a! {i acum, signorina...
|i zâmbi radios peste birou [i \ncepu s`-i explice
aranjamentele financiare stabilite de [eful lui. Erau extrem de
generoase, iar Storm nu avea de ce s` se plâng`, dar n-o
\ntreb` nici un moment dac`-i conveneau, nici dac` nu cumva
se r`zgândise \n leg`tur` cu postul. A[a ceva nici nu intra \n
discu]ie. Nimeni n-ar fi refuzat s` lucreze pentru familia
Romano.
– Iar acum am s` v` duc la Gino, o inform` el ridicându-se,
cu o scurt` plec`ciune. V` a[teapt`, signorina.
Se p`rea c` avea s`-[i \nceap` munca f`r` nici o
amânare, dar Storm nu era preg`tit` s` se repead`, cu
viteza considerat` normal` \n casa Romano. Era clar c` cine
44 LILY STEVENS

declarase c` popoarele latine prefer` principiul lui domani


nu auzise niciodat` despre Alexei Romano [i angaja]ii lui.
I se p`ruse cam nepotrivit s` locuiasc` \n aceea[i cas` cu
Paolo Veronese, din motive evidente, [i \n timp ce-l urma pe
secretar, se interes`:
– M` \ntreb, signor Caldorini, dac` nu s-ar putea ca
deocamdat` s` r`mân la Villa Lucia.
Caldorini se \ntoarse repede, privind-o nedumerit un
moment, cu ochii lui negri.
– A[adar, pân` la urm` nu dori]i s` lucra]i pentru Signor
Romano, signorina? \ntreb` el.
Storm zâmbi, cl`tinând din cap.
– A, nu, n-am vrut s` spun asta. Dar m` gândeam c` eventual,
pentru un timp, pân` m` mai obi[nuiesc cu... cu toate, a[ putea s`
mai locuiesc acolo unde stau acum, [i s` vin \n fiecare zi pân` aici.
Sprâncenele negre ale secretarului se \mbinar` a
concentrare.
– Nu v` pot r`spunde, signorina, dar dac` dori]i, voi
discuta despre asta cu signor Romano.
Storm se \ndoia c` orice sugestie a ei ar fi avut mari [anse
s` fie aprobat`, dar \i zâmbi \n semn de mul]umire.
– V-a[ fi foarte recunos`toare. M` simt foarte bine acolo
unde stau acum.
|n mod incredibil, \[i d`du seama c` Rafael Caldorini se
\ntreba cât de recunosc`toare era cu adev`rat, dar \nainte de
a apuca s` fac` mai mult decât s` \nregistreze faptul c` secre-
tarul reprezenta \nc` un motiv de a nu sta acolo, acesta \ncepu
s` dea din cap \ncet [i politicos.
|NTRE DOI B~RBA}I 45

– Molto bene, signorina, r`spunse el \ncet.


|i deschise u[a, ar`tându-i o alta, chiar vizavi, pe aceea[i
galerie. |ntinse mâna s` cioc`neasc` u[or, [i f`r` a a[tepta
r`spuns o deschise [i-i f`cu semn lui Storm s` intre prima.
Soarele str`lucea puternic pe fereastr`, dar o prelat` cu dungi
umbrea cea mai mare parte a camerei, acoperind micul balcon
din dreptul glasvandului. Afar`, \l v`zu pe Gino, ghemuit \ntr-un
[ezlong plin cu perne v`rgate. Ar`ta \nsingurat [i cam plictisit.
Când u[a se deschise, copilul ridic` privirea [i o lu` la fug`
prin camer`, cu un zâmbet curios pe chipul lui mic. Ochii s`i
mari se uitar` de la ea la Rafael Caldorini.
– Signorina.
|nclin` din cap, politicos.
– Bine a]i venit la Villa Romano!
Storm \i zâmbi, \nduio[at` din nou de ciudata triste]e de pe
chipul lui [i felul grav, matur, cum o primise. Indiferent ce
spunea unchiul lui despre el, r`mânea convins` c` ar`ta astfel
pentru c` era nefericit [i-i era greu s` cread` c` Paolo
Veronese ar`tase vreodat` chiar atât de am`rât.
– Bun` ziua, Gino, \l salut` ea. Nu ]i-a spus unchiul t`u c`
voi veni la tine?
– A, si, si, eccèto...
{i o lu` de mân`, tr`gând-o prin camer`, pân` pe balconul
unde st`tuse.
– Signorina Gavin, desidero andare...
Storm \i puse un deget peste buze, cu blânde]e.
– Trebuie s` vorbe[ti \n englez`, Gino, \i spuse ea. Eu nu
[tiu italiana.
46 LILY STEVENS

Cu aceea[i polite]e grav`, capul lui brunet se \nclin`.


– |mi pare r`u, signorina.
|ntorcându-se, Storm \l v`zu pe secretar privindu-i [i-i zâmbi.
– V` mul]umesc, Signor Caldorini. Nu ve]i uita s`-i
men]iona]i problema aceea lui signor Romano, nu-i a[a?
– Certamente, signorina!
Storm zâmbi din nou [i imediat, când v`zu lucirea
[treng`reasc` din ochii secretarului, \[i aminti c` nu trebuia s`
fie prea \ncurajatoare.
– V` mul]umesc.
Din]ii lui albi str`lucir` scurt, \ntr-un zâmbet larg.
– Grazie, signorina.
Gino \i oferi [ezlongul lui, cu un gest teatral care ar fi fost
demn de Paolo Veronese când era cel mai galant, iar Storm
accept` cu o u[oar` \nclinare a capului, privind gr`dina din
fa]a balconului.
Gr`dina era amenajat` \n terase, dup` panta falezei, dar
florile prosperau pe solul acela negru [i fertil la fel de bine ca
plantele cultivate de fermieri. Câ]iva copaci ]ineau umbr`
unui bazin \nconjurat cu b`nci de piatr`, ale c`rui ape
aruncau pe tavanul camerei reflexe schimb`toare.
Peste tot cre[teau din abunden]` geranii [i trandafiri,
aglomerându-se pe lâng` trepte [i pe marginile bazinului.
Chiparo[ii cu coroanele ca ni[te pana[uri aproape negre \n
contrast cu str`lucirea soarelui, erau \nconjura]i de miriade de
culori. Se vedeau chiar [i câteva statui de marmur` alb`, zei]e
zvelte, cu forme rotunjite [i capetele \nclinate pudic, par]ial
ascunse dup` arbu[tii boga]i de mimoze galbene.
|NTRE DOI B~RBA}I 47

Toat` gr`dina plutea deasupra Mediteranei albastre ca un


paradis zbur`tor, iar Storm \[i spuse c` \n via]a ei nu mai
v`zuse ceva atât de frumos. Era r`coroas`, fermec`toare [i
foarte tentant`, \ntr-o zi atât de canicular`.
– Signorina Gavin!
Gino o tr`gea de bra], iar Storm se \ntoarse spre el, cu un
zâmbet.
– Ve]i sta? o \ntreb` el.
L`sându-[i geanta lâng` [ezlong, Storm \l cuprinse cu un
bra], tr`gându-l lâng` ea.
– Sper c` da, Gino, spuse ea. Dac` ne vom \n]elege bine.
– {i ne vom... distra, da?
– A[a sper, confirm` Storm, \ntrebându-se cât de mult [tia
[i cât \i putea spune despre planurile unchiului lui. Dar tre-
buie s` [i lucr`m.
B`iatul se rezem` de ea, privind-o cu ochii aceia imen[i [i
gânditori, apoi zâmbi.
– Vom merge cu barca, si, signorina? \ntreb` el \ncet. Am
un prieten cu o barc` de pescuit [i el spune c` \ntr-o zi m` va
lua cu barca.
|i p`rea r`u s`-l dezam`geasc` atât de repede, dar se \ndoia
c` Alexei Romano ar fi fost de acord ca nepotul lui s` ias` pe
mare cu o barc` de pescari.
– Poate, r`spunse ea vag. Dar pentru moment avem altele
de f`cut, Gino. De exemplu, [tii s` numeri?
|[i d`du seama imediat, cu un oftat scurt, c` acesta era
primul obstacol. Buza de jos a b`iatului se r`sfrânse, iar Storm
48 LILY STEVENS

\ncepu s` presupun` c`, trist sau nu, Gino avea multe \n


comun cu autoritarul s`u unchi. |i displ`cea s` se procedeze
altfel decât voia el.
– De ce trebuie s` \nv`] s` num`r? o \ntreb` el iar Storm zâmbi.
– Fiindc` toat` lumea [tie s` numere, \i explic` ea cu
r`bdare. Vrei s` cre[ti [i s` po]i face afaceri la fel ca unchiul
t`u, nu-i a[a?
B`iatul ridic` din umeri, cu o expresie rebel` \n ochi.
– Mai bine merg cu barca, insist` el ferm.
– Sunt sigur`.
Storm era ispitit` de privirea rug`toare a acelor ochi
enormi, dar [tia c` trebuia s` fie ferm`, dac` voia s` progreseze.
– Dar avem de lucru, Gino.
– {i dac` nu vreau s` lucrez?
Acum ochii lui aveau o expresie provocatoare [i specula-
tiv`, care-i aminti din nou de Alexei Romano, iar Storm oft`
u[or la gândul celor ce-o a[teptau.
– Dac` faci asta, unchiul t`u o s` m` alunge, \i spuse ea
\ncet, iar Gino st`tu un moment pe gânduri.
– Si, molto bene, se \nvoi el grav, \n cele din urm`. Lucrez.
Storm nu avu timp s`-l laude, c`ci u[a se deschise, iar Gino
se avânt` \ntr-acolo, \ntr-un iure[ de bra]e [i picioare.
– Zio Alexei, zio Alexei! strig` el, aruncându-se spre
unchiul lui, iar Storm se ridic` \n picioare, sim]indu-se ridicol
de nervoas` [i \ntrebându-se de ce avea Alexei Romano un
asemenea efect asupra ei.
|n diminea]a asta nu mai era \mbr`cat pentru c`l`rie, ci
purta un costum gri deschis [i o c`ma[` alb` care-i accentua
|NTRE DOI B~RBA}I 49

culoarea pielii bronzare, dar magnetismul acela irezistibil pe


care-l sim]ise \n ajun o izbi din nou ca un impact fizic, când
Alexei Romano se apropie.
– Calmo, piccolo!
O mân` mare ciufuli p`rul b`iatului, \n timp ce-i vorbea
\ncet, blând, \n italian`.
– Domni[oar` Gavin.
O privi ferm, \n timp ce Storm a[tepta s` aud` ce avea de
spus, cu inima zbuciumându-i-se rapid \ntre coaste.
– Dori]i s` modifica]i aranjamentele pe care le-am f`cut,
din câte \n]eleg, spuse el.
– Nu, nu tocmai, r`spunse Storm, scuturând din cap. De
fapt, n-am aranjat nimic \n leg`tur` cu locul unde voi locui,
signore. Cel pu]in, mie nu mi s-a spus nimic.
– V` displace camera de aici?
Storm cl`tin` iar din cap.
– N-am v`zut-o, signor Romano.
– Atunci, nu v-a]i adus bagajele cu dumneavoastr`?
Acela[i gest.
– Voi trimite pe cineva dup` ele, signorina.
– Dar... m` gândeam c` a[ putea s` mai stau un timp la
Villa Lucia, \ndr`zni ea.
– Poate v` teme]i pentru reputa]ia dumneavoastr`?
|ntrebarea fusese rostit` cu glas sc`zut [i t`ios, astfel \ncât
Storm nu mai avu nici o \ndoial` despre opinia lui, nici despre
rezultatul cererii.
– Nu... neg` ea – [i ar fi spus mai mult, dar nu mai avu
prilejul.
50 LILY STEVENS

– Nu e nevoie s` v` face]i griji. |n cas` mai locuiesc \nc`


dou` doamne, plus servitorii.
– {tiu, dar...
– Dac` nu aspectul moral v` tulbur`, o \ntrerupse el din
nou, de ce dori]i s` schimba]i aranjamentele pe care le-am
f`cut? Sunte]i obi[nuit` s` locui]i \n casa familiei care v`
angajeaz`, nu-i a[a?
– Da, da, sigur c` a[a este...
O nemul]umea faptul c` era atât de docil`, c` nu-[i
sus]inea mai ferm opiniile.
– N-am inten]ionat s` creez o problem` major` din asta,
signor Romano, m-am gândit doar...
– Indiferent la ce v-a]i gândit, domni[oar` Gavin, nici nu
intr` \n discu]ie.
|[i vâr\ o mân` \n buzunarul pantalonilor, relaxat [i
\ncrez`tor, st`pân pe situa]ie.
– V-am angajat pentru a avea grij` de Gino tot timpul – zi
[i noapte.
– O, dar cu siguran]`, protest` Storm, \mi va r`mâne pu]in
timp [i pentru mine \ns`mi!
– Evident, \ncuviin]` el calm. Dup` ce Gino se culc`, nu
va mai fi mult` nevoie de serviciile dumneavoastr` [i ve]i
putea face, mai mult sau mai pu]in, tot ce dori]i. Dar nu
ve]i lipsi niciodat` din vil` noaptea, indiferent de motiv, e
clar?
Cumva, d`dea de \n]eles c` motivele ei de a lipsi \n timpul
nop]ii nu erau tocmai inocente, iar Storm \l privi provocator,
pe sub gene.
|NTRE DOI B~RBA}I 51

– Nu-mi place ceea ce insinua]i, signore. Nu aveam inten]ia


s` locuiesc aici [i s` lipsesc toat` noaptea, [i m` nemul]ume[te
sugestia c` a[ face-o.
Ochii lui alba[tri o m`surar` cu r`ceal` o clip`, iar Storm se
pomeni st`ruind cu privirea spre b`rbia lui ferm`, puternic`,
br`zdat` adânc \n mijloc. |l g`sea pe Alexei Romano atât de
fascinant, \ncât o tulbura intens.
– Presupun c` ve]i petrece destul de mult timp cu v`rul
meu, când nu ve]i fi cu Gino, spuse el \ncet. Nu m` \ndoiesc
\n privin]a puterii lui de convingere, domni[oar` Gavin. Prin
urmare, insist s` v` muta]i la Villa Romano [i s` v` \ntoarce]i
aici \n fiecare sear` la o or` rezonabil`.
– Ca s` m` pute]i supraveghea!
Replica ei furioas` fusese aproape involuntar`, dar Storm
se lupta cu un haos de emo]ii [i nici nu mai [tia ce s` cread`.
Romano \i sus]inu un moment privirea, apoi ridic` o
sprâncean`, \n semn de \ncuviin]are:
– Exact!
Storm se \ntoarse spre el, cu nemul]umire vizibil`,
\ncle[tându-[i strâns pumnii pe lâng` trup pentru a-[i st`pâni
tremurul de furie al mâinilor.
– |mi displace s` mi se dicteze propriul meu stil de via]`,
Signor Romano, spuse ea \ncordat`. Din câte [tiu, sclavia a
fost abolit`, dar judecând dup` comportamentul dumnea-
voastr`, se pare c` \nc` v` mai crede]i \n Evul Mediu, având un
adev`rat drept al seniorului asupra angaja]ilor!
Expresia autoritar` pe care Storm i-o observase la prima
\ntâlnire nicci nu se compara cu crisparea s`lbatic` de
52 LILY STEVENS

acum a tr`s`turilor lui dure. Ochii alba[tri ca ghea]a i se


\ngustaser` deasupra pome]ilor \nal]i, t`io[i ca o]elul.
– V` ve]i prezenta scuzele, signorina!
{i glasul \i devenise rece ca ghea]a, dar nu vorbea mai tare
ca de obicei, iar Storm se mir` c`-[i putea p`stra atât de bine
controlul. Ar fi refuzat, furioas`, dar ceva anume la omul acela
o umplea cu emo]ii pe care niciodat` nu le mai cunoscuse, a[a
c` nu mai era sigur` de propria ei voin]` sau putere, [i r`mase
t`cut`.
– Foarte bine!
Gura lui se strânsese ca o liniu]` dreapt`.
– Cum vre]i dumneavoastr`, domni[oar` Gavin.
Un moment \n panic`, Storm se temu c` avea s-o loveasc`,
dar tocmai atunci interveni Gino. Chipul lui mic [i slab \i
privea nedumerit. Se apropie de unchiul lui [i-l trase de
mâneca sacoului.
– Zio Alexei, che c'è? \ntreb` el.
Privirea de ghea]` a lui Alexei Romano nu se ab`tu dinspre
Storm.
– Stai calmo, Gino, \i spuse el \ncet.
Gino, \ns`, n-avea chef s` tac`. Era curios [i pu]in tem`tor,
[i-l trase iar de mânec`, \ntrebând mai tare:
– Zio, che cosa è successo?
Tr`s`turile aspre ale unchiului s`u se \mblânzir` un
moment, [i \l privi.
– Niente affato, piccolo, spuse el \ncet, punându-i o mân`
pe cap, lini[titor. Stia calmo, per favore.
|NTRE DOI B~RBA}I 53

– Signorina?
Gino o privi pe Storm, \ncruntat. Probabil c` nu mai v`zuse
pe nimeni sfidându-l pe redutabilul s`u unchi [i [tia prea bine
care din doi avea s` \nving`. |i amintea numai, dornic s` pun`
cap`t cât mai repede incidentului.
Storm continua s` ezite. Nu voia s` se dea b`tut` atât de
curând, abandonând postul, dar nici s`-[i pun` cenu[`-n cap
n-ar fi vrut, [i avea de ales. Alexei Romano o privea din nou,
\n a[teptare, iar Storm sim]i iar un fior pe [ira spin`rii.
– Signorina?
Romano repetase \ntrebarea lui Gino, astfel \ncât acum
totul depindea numai de ea. P`rea incredibil s` se gândeasc`,
m`car, s` bat` \n retragere, dar [tia c` nu mai avea \ncotro, [i
trase adânc aer \n piept.
– V` rog... v` rog s` m` scuza]i, signor Romano.
– Bene! [opti el \ncet.
Storm era gata s` jure c` \n ochi i se z`rise o scurt` lic`rire
de u[urare. Acum o privea fix, mai de aproape, cu o expresie
cam ciudat`.
– {i eu \mi prezint scuzele, signorina, spuse el \ncet.
F`r` s` r`spund`, Storm f`cu un efort s`-[i potoleasc`
b`t`ile inimii. Dac` r`mânea la Villa Romano, avea de \nfrun-
tat mult mai mult decât arogan]a lui, [i se \ntreb` dac` nu
cumva se \ntinsese mai mult decât \i era plapuma.
Capitolul 4

Fu o u[urare pentru Storm s` afle c` ambele femei din casa


Romano erau plecate [i, un timp, nu trebuia s` le \ntâlneasc`.
Signora Veronese, mama lui Paolo, era plecat` \n vizit` la fiica
ei m`ritat`, iar misterioasa Lisetta avea or` la croitoareas`, \n
Napoli, [i lipsea toat` ziua.
|ntrucât Paolo [i Alexei Romano \[i petrecur` restul zilei la
firm`, \n Napoli, Storm lu` masa singur` cu Gino, \n sala lor
de clas` improvizat`, cu vedere spre gr`din`. Cina cu Paolo,
Gino [i patronul fu un adev`rat calvar, \n somptuoasa
sufragerie a vilei, dar Storm se bucur` c` era scutit` m`car de
prezen]a celor dou` doamne, care probabil ar fi dezaprobat
faptul c` se afla acolo.
Rafael Caldorini o informase c` avea s` tr`iasc` \n condi]ii
similare cu ale unui membru a familiei, \ntrucât Gino nu era
silit s` stea numai \n od`ile lui, astfel \ncât Storm era nevoit`
s` ia masa cu el, de[i s-ar fi sim]it mult mai la largul ei \n
compania celorlal]i angaja]i.
|NTRE DOI B~RBA}I 55

Se retrase \n camera ei imediat ce-l culc` pe Gino, spre


marea dezam`gire a lui Paolo, care pl`nuise s`-[i petreac`
noaptea dansând cu ea la Napoli. Storm sim]ea nevoia s` se
lini[teasc`, iar Paolo nu era omul cel mai lini[titor din lume.
Nu putea g`si nici un cusur camerei, care era la fel de
luxoas` ca toate celelalte – luminoas`, frumos decorat` [i sur-
prinz`tor de feminin`, f`când-o s` se \ntrebe cine locuise
acolo \naintea ei.
Cine-ar fi crezut \n urm` cu trei s`pt`mâni, când plecase de
la doamna Marley, din Surrey, c` \n curând avea s` locuiasc`
\ntr-o vil` din Italia, fiind [i generos pl`tit` pe deasupra? |nc`-i
era destul de greu s` cread` [i spera numai s` nu se trezeasc`
\n curând, descoperind c` totul era doar un vis.

***

Gândul care-i tulbur` lini[tea a doua zi, când se trezi, era


acela c` urma s` le cunoasc` pe cele dou` femei din cas`. Ar
fi fost prea optimist` s` spere c` nici una dintre ele nu era o
versiune cu fust` a lui Alexei Romano, [i se d`du jos din pat
adunându-[i curajul.
Când \l vizit` pe Gino, acesta \i spuse c` \nc` nu ea gata s`
se scoale, iar Storm prefer` s`-l mai lase un timp, [tiind deja
c` b`iatul nu mânca nimic diminea]a. Cobor\ la parter s` caute
ni[te sandvi[uri [i o cafea.
Tocmai ajunsese la jum`tatea sc`rii, când auzi o u[`
\nchizându-se undeva, apoi un glas o strig` de pe galerie:
56 LILY STEVENS

– Domni[oar` Gavin!
|ntorcându-se repede, v`zu chipul oache[ [i \ntreb`tor al
lui Alexei Romano [i zâmbi nesigur, cu degetele strânse
instinctiv \n palme la vederea lui.
– Bun` diminea]a, Signor Romano!
– Ie[i]i?
Storm cl`tin` din cap, nedorind s`-i spun` c` plecase s`
caute de mâncare la buc`t`rie, \n loc de a se a[eza la mas` cu
el [i ceilal]i.
– Nu, signore, eu... eu doar...
– |ntotdeauna lu`m micul dejun pe teras`. Nu [ti]i
drumul?
De ce n-o l`sa niciodat` s` duc` m`car o fraz` pân` la
cap`t? N-ar fi avut nici un rost s`-l mint` [i \n nici un caz n-avea
inten]ia s`-i spun` adev`rul, a[a c` nu f`cu decât s` ridice din
umeri – un gest latin pe care \ncepea s`-l g`seasc` din ce \n ce
mai folositor.
– V` voi prezenta celor dou` doamne, spuse el. Cred c`
Paolo \nc` n-a coborât.
– Da... a[a cred. Nici eu nu l-am v`zut.
Probabil i se citea pe fa]` cum se sim]ea la gândul de a le
\ntâlni pe cele dou` femei, c`ci Romano o privi cu curiozitate,
dar pe moment nu spuse nimic. Abia când ajunser` \n hol, o
prinse de bra], oprind-o cu for]a, iar Storm \i v`zu un u[or
zâmbet \ndulcindu-i conturul aspru al gurii.
– Acum ce v` mai tulbur`? \ntreb` el.
Storm scutur` din cap, gr`bit`.
|NTRE DOI B~RBA}I 57

– Am... am senza]ia c` sunt... c` sunt dus` la abator,


m`rturisi ea, imaginându-[i iar o variant` feminin` a lui Alexei
Romano, care-o f`cea s` tremure.
– A[a...?
Degetele lui puternice o strânser` [i mai tare, \nfigându-i-se
\n carne.
– Nu ve]i fi aruncat` leilor, signorina. Nu mai arunc`m
sclavii la fiare, ca s` fie sfâ[ia]i \n buc`]i pentru distrac]ia
noastr`. Nu v` teme]i.
– Sunt destul de nervoas`, signor Romano, replic` Storm,
cu buzele cam strânse. Nu e nevoie s` m` stresa]i [i mai mult.
– Nici n-am de gând.
O mai privi un moment \n t`cere, sl`bind strânsoarea, apoi
tr`s`turile lui se \mblânzir` din nou \ntr-un zâmbet de-o clip`.
– N-o s` v` m`nânce nimeni, v` promit!
– La fel mi-a promis [i Paolo despre dumneavoastr`!
replic` Storm pe negândite. {i nu sunt sigur` dac` pot s` v`
cred, pe oricare dintre dumneavoastr` doi!
Ochii lui alba[tri o m`surar` o clip`, iar mâna i se strânse
din nou.
– Ne pute]i crede pe amândoi, cu deplin` \ncredere,
domni[oar` Gavin. Dar nu-mi place ideea c` discuta]i despre
mine cu membrii familiei, [i mai ales pe un ton denigrator.
– O, dar n-am...
Cuvintele \i fur` retezate brusc, când Alexei Romano \i
puse pe nea[teptate o mân` sub b`rbie, ridicându-i cam
brutal fa]a.
58 LILY STEVENS

– Mereu m` contrazice]i, spuse el \ncet, parc` nemul]umit


[i intrigat de acest lucru. Nimeni nu m` contrazice, signorina,
dac` are m`car pu]in` minte. De ce ]ine]i neap`rat s-o face]i?
– Pentru c` nu cred c` vreun om are dreptul s` exercite o
putere absolut` asupra altora!
Storm vorbea cu mult mai mult curaj decât sim]ea, [i
\ncerc` s`-[i elibereze cu o mân` b`rbia din strânsoarea lui.
– {i v` rog s` nu m` mai ]ine]i a[a, m` doare!
O clip`, pe buzele lui se z`ri un mic zâmbet, dup` care
degetele i se strânser` un moment [i mai tare, \nainte de a-i da
drumul.
– S-ar putea s` v` doar` mult mai mult, signorina,
murmur` el \ncet. S` ]ine]i minte asta, hmm?
Storm nu r`spunse, frecându-[i doar u[or b`rbia, cu o
privire prudent` [i nedumerit`.
– Signor...
– Vre]i neap`rat s` ave]i ultimul cuvânt, nu-i a[a?
Nu-i l`s` timp s`-i mai r`spund`, ci o lu` din nou de bra] [i
o conduse prin hol, sub privirile acelor f`pturi ale fanteziei
erotice care le zâmbeau din picturile murale.
U[ile duble din fa]a lor d`deau \n camera cea mare pe care
Storm o cuno[tea de la prima vizit`, dar Romano nu intr`, ci
se opri din nou, cu o mân` pe mânerul auriu ornamental,
privind-o ferm. Storm scoase o u[oar` exclama]ie de
surprindere, când auzi sunetul unui râs sc`zut [i profund.
– Ar`ta]i de parc` v-a]i a[tepta s` fi]i devorat`, domni[oar`
Gavin, [i v` asigur c` nu se va \ntâmpla a[a ceva.
|NTRE DOI B~RBA}I 59

O privi \ntr-un fel care-i f`cu inima s` bat` nebune[te, apoi


\i atinse u[or fa]a, \n locul unde ap`sarea dinainte a degetelor
lui \nc`-i mai stârnea furnic`turi prin piele.
– Presupun c` nu v` pot spune Storm, a[a cum face Paolo,
nu? suger` el \ncet.
Dar nu-i l`s` timp s` r`spund`, ridicând doar din umeri [i
cl`tinând din cap.
– Veni]i! S` intr`m.
Tremurând, Storm trecu pragul, intrând iar \n camera
aceea frumoas`, cu covor moale ro[u cu auriu, contrastând cu
pere]ii albi [i [emineul de marmur` pe care-l admirase. Fu
condus` inexorabil spre glasvandul larg deschis, pân` pe
terasa umbrit` [i r`coroas`. Gr`dina mirosea fermec`tor, iar
departe, jos, se z`rea sclipirea m`rii.
Pe o mas` alb` din fier forjat era pus un mic dejun con-
stând din cafea, felii de pâine [i chisele de por]elan fin, cu dul-
cea]`. La mas` st`teau deja dou` femei, iar la vederea lor
Storm \nghi]i \n sec.
Una dintre ele ar`ta exact a[a cum se temuse. Cu o fa]`
sever` [i ne\nduplecat`, \mbr`cat` complet \n negru, cu toat`
c`ldura de afar`.
– Ea este domni[oara Gavin, m`tu[` Sofia.
Slav` Domnului c` f`cea prezent`rile \n englez`!
– Domni[oar` Gavin, m`tu[a mea, signora Veronese.
A[adar, aceasta era mama lui Paolo! Storm nu s-ar fi a[tep-
tat niciodat` ca un tân`r atât de extrovertit s` fie fiul acestei
femei severe [i neprietenoase.
60 LILY STEVENS

P`rul negru \i era vârstat cu argintiu [i piept`nat \napoi din


jurul unei fe]e care nu s-ar fi putut numi niciodat` frumoas`,
de[i sem`na vizibil cu fizionomia lui Paolo. Gura ei cu buze
strânse exprima dezaprobare – dar fa]` de oricine, f`r` a avea
nimic personal cu Storm.
– Signora.
Mâna \ntins` de Storm fu ignorat` ostentativ, iar \n ochii
negri [i ostili se citi suspiciunea nedisimulat` c` se strecurase
\n vil` numai pentru a fi \n apropierea lui Paolo. Nici o clip`
nu i-ar fi trecut prin minte c` lucrurile st`teau tocmai invers.
Noroc c` femeia cealalt` ar`ta cu totul altfel. Zâmbea deja,
cu o mân` supl` [i prelung` \ntins` \ntr-un gest de salut, iar
\n ochii [ire]i dar prieteno[i se citea o expresie primitoare.
Avea p`rul atât de ro[u, \ncât era imposibil s` fie altfel decât
vopsit, dar fa]a, \n ciuda câtorva semne de \mb`trânire, \i era
\nc` destul de fermec`toare [i lipsit` de orice artificialitate.
– Lisetta!
Alexei Romano se aplec` spre ea, cuprinzând-o u[or dup`
umeri, cu o afec]iune care o surprinse pe Storm.
– Ea este domni[oara Gavin, Lisetta. Domni[oar` Gavin,
contessa Luisa Berenitti.
– O, dar Alexei, caro, ce \ncânt`tor!
Lisetta \i f`cu lui Alexei cu ochiul, \nainte de a-i zâmbi din
nou lui Storm.
– Bine a]i venit \n familia noastr`, signorina Gavin, am
auzit atât de multe despre dumneavoastr`! Dio! Dar a]i cauzat
atâta... eccitamento printre tinerii no[tri! Nu-i a[a, Alexei?
|NTRE DOI B~RBA}I 61

Vorbea gesticulând expresiv, iar ochii i se rostogoleau prin


orbite, \n timp ce râdea cu \ncântare. {i nu agrea nici vetusta
culoare neagr`; purta o rochie de var` verde care-i l`sa goale
bra]ele durdulii. |i zâmbea lui Storm \ncurajator [i cu curiozitate.
– V` place la noi, signorina?
Storm d`du din cap, pu]in cam intimidat` de stilul volubil
[i \ndr`zne] al femeii, dar simpatizând-o totu[i [i mul]umind
lui Dumnezeu c` era atât de diferit` de mama lui Paolo.
– Sper c` da, contessa.
– {i ve]i avea grij` de scumpul nostru piccolo, si?
Capul cel ro[cat se \nclin` \ntr-o parte, privind-o
\ntreb`tor.
– E un bambino fermec`tor, Gino al nostru, nu-i a[a?
– E un b`ie]el foarte scump, confirm` Storm. Pân` acum,
ne \n]elegem foarte bine.
– Bene! {i el o s` v` adore.
Râsul ei neinhibat r`sun` din nou, \n timp ce Lisetta \[i
privea vecina cea sobr` cu o lic`rire mali]ioas` \n ochi.
– La fel ca unchiul lui, si?
Uitând pe moment c` Gino \l numea [i pe Paolo „unchi“,
Storm se \ntoarse surprins` spre Alexei Romano – [i, spre
nedumerirea ei, v`zu c` ochii lui alba[tri, de obicei reci ca
ghea]a, erau veseli [i calzi.
– Gino \l nume[te [i pe Paolo unchi, \i reaminti el \ncet,
f`când-o s` se \mbujoreze. |n via]a ei nu se sim]ise mai ridicol
[i b`nuia c`, dac` avea s`-l vad` pe Alexei Romano râzând
vreodat`, n-ar fi putut-o face decât pe seama ei.
62 LILY STEVENS

Ochii negri ai contesei nu sc`paser` nimic din schimbul lor


de priviri [i se uitar` repede de la Alexei la Storm.
– O, dar sigur c` la Paolo m-am referit! Mi dispiace,
signorina!
Indiferent dac` regreta sau nu, confuzia o amuzase, iar
Storm se \ntreb` cum Dumnezeu putuse comite o gre[eal`
atât de idioat`.
– O, v` rog s` nu crede]i... \ncerc` ea s` explice, [tiind
chiar \n timp ce vorbea c` o luase pe o cale gre[it`. Adic`...
vreau s` spun... eu...
Un deget prelung \i acoperi ferm buzele [i, ridicând sur-
prins` privirea, \l v`zu pe Alexei Romano cl`tinând \ncet din
cap, cu acea veselie cald` \nc` lucindu-i \n ochi.
– Quieto, po' oca! spuse el \ncet, iar contessa zâmbi.
– |nc` nu sunte]i obi[nuit` cu noi, signorina, spuse ea cu
un zâmbet binevoitor. |n curând ne ve]i accepta obiceiurile [i
nu ve]i mai fi atât de...
|ncheie cu o nou` ridicare din umeri.
Storm o simpatiza pe contessa, de[i nu [tia nici acum \n ce
rela]ie se afla cu ceilal]i membri ai familiei, nici m`car dac` era
rud` cu ei. Alexei n-o prezentase altfel decât contessa.
Indiferent cine era, conchise Storm, avea s`-i fie o aliat` de
n`dejde \n momentele tensionate.

***
|NTRE DOI B~RBA}I 63

Urm`toarele zile trecur` pentru Storm ca un vis, de[i Gino


n-o mai sl`bea cu \ntreb`rile necontenite despre Anglia. |i
m`rturisi c` voia s` se duc` acolo \ntr-o bun` zi. Unchiul
Alexei fusese [i-i pl`cuse.
Acest lucru o surprindea, c`ci nu-[i putea imagina deloc
temperamentul englezesc atr`gându-l pe Alexei Romano,
decât dac` nu cumva \l judecase gre[it. {tia c` Paolo nu fusese
niciodat` \n Anglia.
Acesta aranjase s`-i arate celebrul Golf Napoli, iar Storm
oft` u[urat` când Gino se duse la culcare f`r` s` fac` prea mult
caz, l`sându-i timp s` se spele [i s` se schimbe. Când ie[i din
camer`, deschise \nc` o dat` u[a lui Gino [i-l v`zu r`sfoind \n
continuare cartea cu ilustra]ii pe care i-o d`duse. B`iatul \i
zâmbi radios, iar Storm se apropie de el, cl`tinând din cap
mustr`tor.
– V` duce]i cu zio Paolo? \ntreb` el, privindu-i cu admira]ie
rochia turcoaz f`r` mâneci, care-i f`cea p`rul s` str`luceasc`
auriu [i ochii s` par` de jad. Uneori, Gino avea ceva tulbur`tor
de matur, care-i amintea de Paolo.
– Mergem doar la o plimbare, \i spuse ea. {i cred c` e
timpul s` dormi, tinere.
B`iatul nu avu nici o obiec]ie când Storm \i lu` cartea, [i se
ghemui ascult`tor.
– Zio Paolo este...
Privirea [i gesturile lui expresive ar`tau foarte clar ce voia
s` spun`, a[a cum numai ale unui latin – chiar [i ale unuia atât
de mic ca Gino – ar fi putut:
64 LILY STEVENS

– ...molto amoroso, si, signorina?


– Gino!
|n vocea ei se sim]ea o not` de avertisment, dar abia \[i
putea st`pâni râsul, iar Gino \[i d`du seama.
– V` place zio Paolo, si? insist` el.
Storm \l acoperi ferm cu p`tura, pân` sub b`rbie.
– Dormi! \i ordon` ea.
– Si, signorina Gavin!
{i se rezem` de perne, iar când Storm se \ntoarse din u[`
ca s`-i mai zâmbeasc` o dat`, \i f`cu cu ochiul, complice.
– Ciao! o salut` el \ncet, cu o lic`rire [treng`reasc` \n ochii
lui negri, deasupra p`turii.

***

Drumul pe coast`, pân` la Napoli, fu minunat.


Frumoasa [osea Amalfi, cu peisajele sale fermec`toare, de
la Napoli pân` la Salerno, \nconjurând peninsula Sorrento,
ar fi meritat s-o ia pe drumul cel mai lung, dar \n seara
aceea trebuia s` se mul]umeasc` doar cu partea dintre
Bellabaia [i Napoli.
Avu mai pu]in timp s` admire peisajele decât ar fi vrut,
c`ci Paolo conducea atât de repede, \ncât ma[ina se \nclina
la curbe. Era tentat` s`-i propun` s` mearg` mai \ncet, dar
ezita.
Livezi \nmiresmate de portocali [i l`mâi, meri, peri [i pier-
sici, toate soiurile cre[teau pe solul acela fertil. Storm
|NTRE DOI B~RBA}I 65

observase mici acoperi[uri de paie peste vârfurile copacilor


[i-l \ntreb` pe Paolo la ce foloseau. Acesta râse, \ncântat s`-[i
demonstreze cuno[tin]ele.
– Pagliarelle-le?
Storm \nclin` capul \ntr-o parte, ne\ncercând s` repete
numele.
– Asta sunt? {i la ce se folosesc?
– Ca s` apere fructele, cara mia, la ce altceva? \i zâmbi el
ironic. Chiar [i aici putem avea vreme urât` pe nea[teptate, s`
[tii. Tempesta! La fel ca tine, bella mia, numai c` o asemenea
furtun` poate s` distrug` recolta!
Storm privi spre cerul senin al serii, fiindu-i dificil s`-[i
imagineze o vreme altfel decât perfect`.
– Mi-e greu s` cred c` aici pot fi furtuni.
– A, dar este adev`rat, cara! Altfel, cum s` creasc` plantele?
Trebuie s` mai [i plou` uneori.
Rezemându-[i capul de tetier`, Storm oft` cu mul]umire,
sim]indu-se mai relaxat` ca oricând.
Nu peste mult, \ns`, \ntinderile fertile \ncepur` s` fac` loc
primelor semne ale industriei grele, gola[e [i grosolane, dup`
frumuse]ea dinainte. Rezervoarele mari [i rotunde ale
rafin`riilor de petrol [i macarelele \nalte din [antierele navale
se profilau pe cer \n locul copacilor, prezentând o cu totul alt`
imagine a Italiei. V`zu chiar [i o fabric` de ciment, care-[i
depunea peste tot pulberea alb`.
Aceasta era fa]a mai nou` [i mai nemiloas` a ]`rii, de
unde-[i tr`geau averile imense Alexei Romano [i al]ii ca el, dar
66 LILY STEVENS

pentru Storm ar`ta foarte pu]in atr`g`tor. Totu[i, era


interesant s` descopere c` industria era atât de dezvoltat` \ntr-o
regiune unde nu s-ar fi a[teptat niciodat` s-o \ntâlneasc`.
Fu mai mul]umit` când l`sar` \n urm` centura industrial`,
continuându-[i drumul spre ora[ul propriu-zis. Vederea, de pe
culmea colinei, era r`pitoare [i \ntru totul la fel de minunat`
pe cât se a[teptase.
– E... miraculos!
Paolo \ntoarse scurt capul, privind-o cu un zâmbet
mul]umit de reac]ia ei. Trase ma[ina pe dreapta [i frân`
deasupra ora[ului.
– Deci, spuse el \ncet. |]i place Napoli, da?
– Arat` superb!
– Coborâm?
Ochii lui negri erau calzi [i conving`tori, iar Storm se
preg`ti s` reziste inevitabilei rug`min]i.
– Am putea merge la un club de noapte, cara mia. S`
dans`m pu]in, poate [i o mic`... romanza, si?
– N-a[ crede, Paolo.
Continua s` se gândeasc` la avertismentul lui Alexei
Romano, care-i spusese s` se \ntoarc` la o or` rezonabil`. Dar
ezitarea din voce \i fu fatal`.
Paolo se aplec` [i-i atinse u[or obrazul, cu un deget
mângâietor.
– De ce ]i-e atât de fric` s` vii cu mine, bellissima?
– Nu mi-e fric`, neg` Storm, zâmbind \n ciuda tres`ririlor
inimii.
|NTRE DOI B~RBA}I 67

– Atunci, te temi de Alexei?


Ochii lui o provocau s`-l contrazic`, iar Storm cobor\
repede privirea, nedorind s` insiste asupra acestui punct.
– Nu mi-e team`, spuse ea.
– Las`-l \ncolo pe Alexei. Vino s` dansezi cu mine,
carissima, hmmm?
Era inevitabil, desigur, iar Storm ced`, oftând.
– Bine, Paolo. Am s` vin s` dansez.
– Bene!
Se aplec` [i o s`rut` u[or pe gur`, mul]umit c` reu[ise.

***

Jos, \n ora[, domnea o agita]ie aproape cople[itoare, dar


Storm fu luat` de iure[ul emo]iei [i al bunei dispozi]ii care-i
urm`reau pe str`zile \nguste dinspre chei.
Vedea vechiul Napoli, un ora[ cu cl`diri ornamentale [i
\nzorzonate, aproape sufocat sub sculpturile bogate [i
coloanele \mpodobite care se \n`l]au deasupra str`zilor, spre
cerul senin. Unele erau \nvechite, altele se descompuneau
\ncet, dar \nc` mai erau impresionante.
Pân` [i \naltele palazzos, cândva atât de mândre, unde
locuiser` bog`ta[ii altor vremuri, ad`posteau acum familii
\ntregi \n vastele lor camere de la subsol. Familii care
vociferau vesel \ntre ele, \n certuri prietenoase.
Era un labirint zgomotos, str`lucitor [i aglomerat de
umanitate; iar Paolo p`rea s`-l [tie ca-n palm`, conducând
ma[ina pe str`du]e unde Storm n-ar fi \ndr`znit niciodat` s`
se aventureze.
68 LILY STEVENS

Dup` un timp, \ns`, o duse \ntr-o zon` mult mai nou`,


unde casele [i magazinele erau moderne [i mai pu]in
impresionante.
– Noul Napoli, \i spuse el, iar Storm constat` c` ar fi putut
s` fie oricare alt ora[ din lume. Totu[i, nu avu mult timp s` fie
dezam`git`, c`ci Paolo coti dintr-o dat` \ntr-o parcare [i,
zâmbitor, o ajut` s` coboare din ma[in`.
Clubul de noapte era pestri] [i g`l`gios, iar Storm nu se
prea bucura c` ajunsese acolo, dar Paolo p`rea s` fie cunoscut
[i se sim]ea foarte bine, a[a c` nu coment`. Nu avea de ce s`
se plâng`, c`ci Paolo era atent [i galant ca \ntotdeauna, de[i
atr`gea privirile multor femei. Zgomotul \i d`dea dureri de
cap, \ns` cu un asemenea \nso]itor, n-o l`sa inima s`-i cear`
s-o duc` acas`.

***

Erau pe [osea, la \ntoarcere, când \[i d`du seama cât de


târziu se f`cuse, [i-[i mu[c` nelini[tit` buzele, cu gândul la
Alexei Romano.
– E aproape ora dou`, Paolo, spuse ea.
Paolo ridic` din umeri cu nep`sare.
– Ei [i? Are vreo importan]`, cara?
– Are. Am primit ordine s` m` \ntorc la o or` rezonabil`, [i
sunt sigur` c`, pentru signor Romano, ora dou` noaptea
numai rezonabil` nu se poate numi.
|NTRE DOI B~RBA}I 69

– Ordine? râse el scurt. Madre di Dio! Alexei poate fi...


feudal de-a binelea!
– Am observat, r`spunse cam ab`tut` Storm. I-am [i
spus-o o dat`, [i era s`-mi pierd slujba.
– Si?
O privi scurt, cu ochii str`lucindu-i \n lumina lunii, apoi
ridic` din umeri.
– Din cauza mamei lui rusoaice, desigur. Nu mi-o
amintesc prea bine pe m`tu[a Nata[a, i-a p`r`sit când Alexei
era \nc` mic, dar era foarte... rusoaic`! Posomorât` [i sever`,
capisci?
– A, \n]eleg, e pe jum`tate rus!
Storm d`du din cap, o dat` ce aflase \n sfâr[it explica]ia
tr`s`turilor lui neobi[nuite.
– M` miram c` are ochii aceia alba[tri, [i o structur` a
oaselor fe]ei atât de frumoas`.
Se \ntreb` dac` nu cumva vorbise cu prea mult` efuziune,
iar urm`toarele cuvinte ale lui Paolo i-o confirmar`, declarând
cu o und` de invidie:
– Asta g`sesc femeile irezistibil la el.
Storm \l privi surprins`.
– Serios?
Nu [i-l imaginase pe Alexei Romano afemeiat, \n pofida
atrac]iei lui incredibile.
– El nu observ`, sau cel pu]in a[a sus]ine!
Paolo ridic` din umeri, resemnat, iar Storm fu cât pe ce s`
izbucneasc` \n râs.
70 LILY STEVENS

– Ei, nu cred c` ai prea mult de ce s` te plângi \n sensul


`sta, Paolo!
– |ntr-adev`r, avem [i noi, \n familia Romano, partea
noastr` de frumuse]e masculin`.
Vorbea f`r` nici o urm` de fals` modestie, f`când-o pe
Storm s` zâmbeasc` \n sinea ei. Sinceritatea lui Paolo era de-a
dreptul \nvior`toare.
– Mama mea era o Romano, desigur. Ea [i tat`l lui Alexei
au fost sor` [i frate.
– Aha, \n]eleg...
Se gândi câteva clipe la aceast` informa]ie, \n timp ce
goneau prin noaptea luminat` de lun`, cu miresmele livezilor
de citrice \nv`luindu-i \mb`t`toare.
– Nu sem`na]i prea mult, nu-i a[a? Tu [i Alexei, vreau s`
spun...
– Da, a[a cred, recunoscu Paolo, ridicând iar din umeri.
Alexei nu se gânde[te decât la afaceri – [i la nepre]ui]ii lui cai
de curse, desigur. E atât de \nnebunit dup` ei, \ncât particip`
chiar [i la exerci]iile lor, când are timp.
A[adar, astfel se explica \nc` un mister despre Alexei
Romano, \[i spuse Storm. Motivul pentru care purtase haine
de c`l`rie prima oar` când \l v`zuse. Aflase destul de multe
despre patronul ei, \n seara aceea. Se p`rea c` acel caracter
complicat avea foarte multe fa]ete, iar majoritatea acestora o
intrigau din ce \n ce mai mult...
Capitolul 5

Era ora dou` [i un sfert, când Paolo o conduse pe Storm \n


vil`. Se sim]ea \ngrozitor de vinovat`, de[i Paolo o asigurase c`
dup` standardele lui nu era foarte târziu, iar \ntrucât Alexei
[tia c` plecase cu el, nici el n-ar fi a[teptat-o, cu siguran]`, prea
devreme.
|n holul cel mare domnea t`cerea, iar pantofii u[ori ai lui
Storm fo[neau pe pardoseala de marmur`, \n drum spre scar`.
Luminile erau \nc` aprinse, dar nu fu surprins`, ne[tiind dac`
nu cumva r`mâneau astfel toat` noaptea. Ceea ce o surprinse,
\ns`, fu faptul c` se auzi chemat` chiar când se preg`tea s`-l
urmeze pe Paolo \n susul sc`rii.
– Signorina!
Acest singur cuvânt, rostit pe un ton aspru [i rece, o f`cu
s` se opreasc` brusc, cu ochii mari, dup` care se \ntoarse
tem`tor. Nu se \ndoia cine o strigase, chiar \nainte de a-l vedea
72 LILY STEVENS

pe Alexei Romano \n u[a salonului, [i prefer` s` scape de


Paolo \nainte de a-l implica \n scena pe care i-o preg`tise
v`rul lui.
– Ne vedem mâine diminea]`, \i [opti ea. Noapte bun`,
Paolo!
– Dar, cara...
– Te rog, Paolo!
Latura lui galant` l-ar fi \ndemnat s` r`mân` al`turi de ea,
dar la vederea expresiei severe a v`rului s`u se scuz` c` nu
mai st`tea [i-[i continu` drumul pe scar`.
Cu un oftat adânc, Storm se \ntoarse [i str`b`tu holul.
Alexei st`tea \n fa]a uria[ului [emineu, cu mâinile la spate [i
b`rbia repezit` \nainte, agresiv, iar când o v`zu pe Storm
intrând, se uit` ostentativ la ceas.
– Ora dou` [i cincisprezece minute noaptea este
rezonabil` pentru dumneavoastr`, signorina?
Glasul \i era la fel de rece ca ochii alba[tri care o priveau
fix, a[teptându-i scuzele.
Storm sim]i c` o str`b`tea un fior [i-[i acoperi bra]ele cu
mâinile, \ntr-un gest instinctiv de protec]ie.
– Nu... nu mi-am dat seama cât de târziu era, signor
Romano.
– Nu m` \ndoiesc c`, \n compania v`rului meu, v-a]i
pierdut complet no]iunea timpului!
Unda de sarcasm din glasul lui \i f`cu ochii verzi s` luceasc`
iritat, dar Storm reu[i s`-[i p`streze vocea ferm`, de[i era
|NTRE DOI B~RBA}I 73

con[tient` de tulburarea pe care i-o provoca Alexei Romano, ca


\ntotdeauna. Inima-i b`tea cu putere, iar la tâmpl` \i pulsa o ven`.
– Nu, signore.
– A]i \ntârziat din cauza vreunui accident?
– Nu, signor Romano, pur [i simplu n-am observat cum a
trecut timpul.
|l privi cu toat` hot`rârea pe care i-o \ng`duiau emo]iile haotice.
– |mi pare r`u dac` o considera]i o... del`sare din partea
mea, dar l-am culcat pe Gino \nainte de a pleca [i aveam
impresia c` f`cusem tot ceea ce era necesar pentru ziua de azi.
– {i?
Ochii lui de ghea]` o condamnau f`r` mil`.
– Trebuie s` v` informez, signorina, c` \n urm` cu mai
pu]in de o jum`tate de or` Gino v-a chemat! Avusese un... vis
urât, cum i se \ntâmpl` destul de des de când au murit p`rin]ii
lui, [i a fost foarte nec`jit c` n-a]i venit la el.
– O, \mi pare atât de r`u!
Altceva nu p`rea s` aib` de spus, \ntr-o asemenea situa]ie,
de[i \[i d`dea seama c` Alexei Romano nu accepta nici o scuz`
pentru absen]a ei.
– Dac` a]i fi fost aici la o or` rezonabil`, a[a cum v-am
instruit, a]i fi putut rezolva problema.
– |mi...
– Astfel stând lucrurile, noroc c` l-am auzit strigând când
m-am dus \n camera mea, altfel s-ar fi tulburat [i mai tare.
Nimeni altcineva nu-l poate auzi când strig`.
74 LILY STEVENS

A[a era, c`ci camera lui Gino se afla \ntre a ei [i a unchiului


lui, [i numai ei erau destul de aproape pentru a-l auzi când
striga.
– |mi pare r`u, \mi pare foarte r`u, signore. Dar...
Ezit` s` exprime vreo critic`, dar Alexei n-ar fi putut
contrazice ceea ce avea de spus.
– M-a]i fi putut preveni \n leg`tur` cu co[marurile lui Gino,
signor Romano.
– Ar fi avut vreo importan]`?
Ochii lui reci o sfidau s` confirme, dar Storm d`du din cap
cu convingere.
– Da, desigur c` ar fi avut importan]`!
Alexei p`rea nehot`rât dac` s-o cread` sau nu.
– Acum, când [tiu, continu` ea cu hot`râre, pot aranja s`
m` \ntorc \ntotdeauna la ore rezonabile.
– Bun! d`du el din cap, scurt. M` bucur c` am reu[it s` v`
l`muresc m`car acest lucru cu privire la importan]a \ndatori-
rilor dumneavoastr`. V` afla]i aici ca s` ave]i grij` de Gino, nu
pentru a-l distra pe Paolo pân`-n zorii zilei!
Storm \[i sim]ea inima b`tând nebune[te, sub imperiul
furiei [i al frustr`rii. De ce credea \ntotdeauna tot ce putea fi
mai r`u despre ea?
– Nu ave]i nici un drept s` spune]i asta, signor
Romano!
|[i \ncle[t` strâns pumnii pe lâng` trup, privindu-l sfid`tor,
cu ochii str`lucitori ca dou` smaralde.
|NTRE DOI B~RBA}I 75

Spre surprinderea ei, Alexei n-o puse la punct imediat, ci


doar r`mase privind-o, \ncordat, \n alert`, cu un mu[chi mic
palpitându-i la baza gâtului.
– Mereu m` sfida]i, mereu m` contrazice]i, spuse el \ncet,
\ntr-un târziu. N-o s` v` \nv`]a]i niciodat` minte, signorina?
– Ce s` \nv`], c` v` considera]i st`pân pe trupul [i pe sufle-
tul meu fiindc` lucrez pentru dumneavoastr`, signore?
Storm \[i repezi b`rbia \nainte, suficient de furioas` ca s`
nu-i mai pese.
– Nu sunte]i st`pân pe via]a mea, signor Romano! Nimeni
nu este!
– Ceea ce e p`cat, poate...!
Ochii lui alba[tri, observ` Storm cu o tres`rire, nu mai erau
reci, ci umbri]i de o emo]ie pe care i-o tr`da [i u[oara
r`gu[eal` a glasului. P`rea s` fie \ncordat din tot trupul, iar
când se mi[c` pe nea[teptate, Storm avu un moment de
team`.
Instinctiv, f`cu un pas \napoi, cu mâna stâng` \nc` pe
bra]ul drept, de[i acum o treceau c`ldurile. Un moment, ochii
lui Alexei o sfredelir` arz`tor, ca [i cum mi[carea ei instinctiv`
l-ar fi \nfuriat [i mai tare, apoi zâmbi. Un surâs mic, stins [i f`r`
umor, care n-o lini[tea cu nimic.
– M` judeca]i dup` standardele lui Paolo, signorina?
Storm cl`tin` din cap, ne[tiind ce s` spun` sau s` fac`, apoi
\[i d`du seama dintr-o dat` la ce se referea [i cl`tin` iar din
cap, mai vehement.
76 LILY STEVENS

– A, nu, signor Romano, [tiu c` nu v` intereseaz` altceva


decât fabrica dumneavoastr`! Nu m-a[ a[tepta s` v`
comporta]i la fel ca Paolo!
Abia avu timp s`-i observe sc`p`rarea de furie din ochi,
\nainte ca Alexei s` se repead` la ea dintr-o dat` [i s-o strâng`
la piept, cu bra]ele \ncordate [i tari ca dou` cercuri de o]el,
atât de puternic, \ncât Storm \i sim]i b`t`ile regulate ale inimii.
Gura-i era dur`, nemiloas` [i p`tima[`, iar Storm ar fi ]ipat,
dac` ar fi putut.
Alexei nu-i lu` \n seam` eforturile ineficiente, ci o strânse
[i mai tare lâng` trupul lui suplu [i musculos, parc` anume ca
s-o doar`, pân` când Storm se opri \n sfâr[it, ap`sându-[i doar
mâinile pe pieptul lui [i l`sându-se \n voia haosului emo]ional
care-i f`cea capul s` se \nvârteasc`, umplând-o atât de team`,
cât [i de \nsufle]ire.
Când \i d`du drumul \n sfâr[it, Storm nu st`tu s` se \ntrebe
ce sim]ea, nici ce avea s` fac` \n continuare, ci o lu` la fug` cât
putea de repede, ie[ind din camer` [i urcând f`r` s` se
opreasc` scara larg` de marmur`. |n t`cerea camerei ei, st`tu
câteva secunde cu spatele rezemat de u[`, respirând zgomotos
[i haotic, cu o mân` la cap [i picioarele sl`bite, tremur`toare.
De ce fugise? C`ut` un r`spuns, \n timp ce se \ndrepta spre
patul acoperit cu dantel`, unde-[i scoase pantofii [i-i arunc`
pe covor. Niciodat` nu fugise de Paolo când o s`rutase – dar,
\n fond, a[a ceva era mai mult sau mai pu]in de a[teptat din
partea lui Paolo. Alexei Romano era cu totul altceva.
|NTRE DOI B~RBA}I 77

|i spusese c` nu s-ar fi a[teptat la un asemenea


comportament din partea lui, insinuând c` era incapabil de
a[a ceva, [i se p`rea c`-l nemul]umise mai mult decât s-ar fi
a[teptat. N-ar fi fugit, era sigur`, dac` ar fi s`rutat-o \n acela[i
fel ca Paolo. Dar pe el \l \ndemnase furia, nu afec]iunea sau
admira]ia, ca pe Paolo, iar Storm se sim]ea agresat` \n chip
ciudat, atât fizic cât [i suflete[te.

***

– Vi se pare u[oar` via]a al`turi de noi, signorina Gavin?


Ochii negri [i glume]i ai contesei o priveau pe Storm peste
mas`, cu un zâmbet mali]ios, iar Storm r`spunse ca \ntotdeauna:
– |nv`], contessa.
Privirea scurt` pe care o arunc` spre Alexei Romano, care
st`tea \n capul mesei, fu mai degrab` instinctiv` decât
deliberat`.
– Dup` trei s`pt`mâni, cred c` \ncep s` m` \ncadrez \n
rutina casei.
– Bene!
Contessa \l privi [i ea pe Alexei, arcuindu-[i scurt o
sprâncean` sub]ire.
– Ai f`cut o alegere \n]eleapt` pentru micul nostru Gino,
caro mio. Signorina Gavin nu este... cum se spune, signorina?
Un [oricel de ]ar`, hmm?
Storm zâmbi.
78 LILY STEVENS

– Exist` o asemenea expresie, contessa, dar ar fi o gre[eal`


s` li se aplice tuturor tinerelor englezoaice.
– Dar desigur, \ncuviin]` contessa. Atâta numai c` o
prieten` a mea avea [i ea o fat` englezoaic` la bambini, [i era...
oooh! Madre di Dio!
Mâinile \i subliniar` cuvintele cu un gest expresiv.
– Era ca un [oarece, fata aceea!
|n ochii duri [i t`io[i ai signorei Veronese se citi
dezaprobarea, iar Storm b`nui c` nu era de aceea[i p`rere cu
contessa. O contrazicea ori de câte ori putea, iar acest lucru
p`rea s-o distreze pe contessa, mai degrab` decât s-o
nemul]umeasc`.
– Dac` te referi la guvernanta familiei Baldoni, Lisetta,
spuse ea, \n engleza ei destul de stângace, avea un caracter
excelent, [i nu c`uta s` profite de pozi]ia ei, a[a cum fac atâtea
dintre compatrioatele sale.
Nu era prima oar` când Storm devenea ]inta insinu`rilor
acide ale signorei Veronese, [i b`nuia c` n-avea s` fie nici
ultima, dar surprinse privirea lui Paolo, iar expresia lui
am`rât` o f`cu s` zâmbeasc`. |n schimb, contessa nu l`sa nici-
când nedrept`]ile s` treac` f`r` nici un comentariu [i
r`spunse \n italian` ceva ne\n]eles de Storm, dar care f`cu fa]a
signorei Veronese s` se \nro[easc` de furie.
Un moment, aceasta \[i \ndrept` veninul spre contessa, iar
Storm profit` de ocazie ca s` se \ntrebe de ce continuau cele
dou` femei s` locuiasc` \n aceea[i cas`, când era clar c` se
|NTRE DOI B~RBA}I 79

antipatizau atât de mult. Desigur, motivul signorei Veronese,


a[a cum recunoscuse fiul ei, era acela c` f`r` ajutorul lui
Alexei Romano ar fi fost foarte s`raci, dar lui Storm \i era mai
greu s` \n]eleag` de ce r`mânea [i contessa.
Chiar [i dup` trei s`pt`mâni la vil`, Storm nu putuse
descoperi locul ocupat de contessa \n familie, \ns` nici n-ar fi
visat s` \ntrebe, oricât de curioas` era. O simpatiza pe
contessa, cu atât mai mult acum, când o cuno[tea mai bine, [i
avea sentimentul ciudat c` ar fi pus-o \ntr-o situa]ie nepl`cut`
dac`-i cerea explica]ii prea detaliate.
De[i absorbit` de propriile ei gânduri, Storm era
con[tient` c` avea loc o conversa]ie \n italian`, dar un cuvânt
t`ios [i inconfundabil, aruncat de signora Veronese, o readuse
brutal la realitate. Fa]a femeii era \nvine]it` de furie, iar din
ochi arunca s`ge]i spre contessa, care tocmai \i punea lui
Alexei mâna pe bra], cu un gest lini[titor.
– No, Alexei caro, per favor. Lei è molto gentile, ma...
Umerii ei elocven]i expediar` deznod`mântul ca lipsit de
orice importan]`, de[i se vedea clar c` Alexei era mai pu]in dis-
pus s` lase lucrurile astfel, [i-[i privea m`tu[a \ncruntat [i sever.
– Zia Sofia!
Storm cuno[tea destul de bine tonul acela aspru [i rece, [i
aproape c` i se f`cu mil` de signora Veronese, de[i aceasta o
insultase pe contessa. Un Alexei furios ar fi descurajat pe
oricine, chiar [i pe signora, se p`rea, c`ci dup` un timp, ochii
ostili ai acesteia \[i plecar` privirea.
80 LILY STEVENS

– Mi spiace, Lisetta.
Scuzele erau ezitante [i du[m`noase, dar contessa se calm`
imediat. |i zâmbi lui Storm, cu o expresie de scuz`.
– Suntem foarte nepolitico[i c` vorbim \n italian`,
signorina Gavin, [i v` rug`m s` ne ierta]i.
– Dar...
Ridic` iar din umeri.
– ...poate c` a fost mai bine a[a, hmm?
Râsul ei ascu]it dar foarte molipsitor \nc`lzi imediat
atmosfera \nghe]at`.
– Dac` tot este s` fii insultat, m`car s` fii \n limba ta
natal`, si?
Era o femeie remarcabil`, \[i spuse Storm, [i o urm` de
bun`voie pe contessa, când se ridicar` de la mas`, iar aceasta
o chem` cu un gest. Arunc` o privire spre Gino, dar v`zu c`
pe moment se distra cu unchiul lui, a[a c` o \nso]i pe contessa
pân` \n r`coarea din gr`din`.
Acolo, contessa se \ntoarse [i o privi pe Storm cu capul
ro[cat \nclinat \ntr-o parte, sem`nând ciudat de mult cu o
pas`re.
– Nu vorbe[ti deloc italiana, signorina Gavin?
Storm cl`tin` din cap.
– Nu, contessa, a[ dori s` \nv`], dar n-am prea mult timp.
– Ah, si!
Ochii expresivi ai contesei se rostogolir` \n orbite,
[treng`re[te.
|NTRE DOI B~RBA}I 81

– Paolo e ocupat s` te \nve]e altele, nu-i a[a?


Râse f`r` inhibi]ii, ca \ntodeauna.
– Ar trebui s`-l rogi pe Alexei, cara mia. Sunt sigur` c`
te-ar \nv`]a cu mult` pl`cere s` ne \nve]i limba.
– Eu sunt sigur` c` ar refuza! râse Storm.
Contessa o privi un moment, cu o expresie complice.
– Nu crezi c` Alexei are timp pentru a[a ceva?
Storm ezit` câteva clipe \nainte de a r`spunde.
– M` \ndoiesc c` ar considera c` merit` efortul de a m`
\nv`]a italiana, contessa, signor Romano nu... ei bine, nu e
foarte mul]umit de mine... \n cea mai mare parte a timpului.
– Ah! Dar \n restul timpului, piccola?!
|n ochi i se citeau nenum`rate sub\n]elesuri, iar Storm \[i
sim]i obrajii \nro[indu-se, lucru care p`ru s-o \ncânte pe con-
tessa, care zâmbi larg.
– Lucrez pentru signor Romano [i nimic mai mult, spuse
ea categoric. Nimic mai mult, contessa!
Tocmai aceast` vehemen]` p`ru s-o conving` pe contessa
c` nu era numai atât, [i d`du din cap.
– E[ti o tân`r` foarte frumoas`, signorina... Storm, si?
Cu un zâmbet, Storm d`du din cap.
– |l judeci gre[it pe Alexei al meu dac`-]i \nchipui c` e mai
orb decât Paolo al Sofiei!
– Dar, contessa...
– A, nu, nu! Am dreptate, vei vedea!
Storm nu putea s` nu-[i aminteasc` s`rutul acela din urm`
cu dou` s`pt`mâni, \n noaptea când se \ntorsese târziu cu
82 LILY STEVENS

Paolo, dar fusese un s`rut determinat de furie, nu de... ceea


ce-i trecea prin cap contesei, [i spera ca nimeni s` nu mai aib`
asemenea idei.
– |]i place Paolo?
|ntrebarea exprima mai mult decât o simpl` curiozitate, iar
Storm o privi un moment, apoi d`du din cap.
– |mi place foarte mult Paolo, contessa, dar nu e nimic
serios \ntre noi.
Zâmbi ab`tut`.
– Ar fi o prostie s` a[tept a[a ceva din partea lui
Paolo!
O mân` prelung` [i supl` i se depuse cu blânde]e pe bra],
iar capul cel ro[cat se \nclin` aprobator.
– M` bucur c` ]i-ai dat seama de asta, cara. Sofia n-ar
\ng`dui niciodat`.
F`cu o mutr` mâhnit` [i ridic` din nou din umerii aceia
elocven]i.
– Când Paolo o s` se-nsoare, o va face cu cineva... cum s`
spun? Cineva cu mul]i bani.
Storm se sim]ea cam jenat` de aceste confiden]e, dar
b`nuia c` pentru familia lor asemenea lucruri erau fire[ti.
Paolo recunoscuse c` el [i mama lui erau foarte s`raci, sau a[a
ar fi fost f`r` ajutorul lui Alexei, a[a c` era logic s` se \nsoare
cu o fat` bogat`, când se putea g`si una care s` \nchid` ochii
fa]` de trecutul lui.
|NTRE DOI B~RBA}I 83

– Cred c` uneori c`sniciile \nc` mai sunt aranjate, nu-i a[a?


\ndr`zni ea.
Contessa râse scurt, cu cel mai amar râs cu care o auzise
Storm vreodat`.
– A, si, si, piccola mia! Sunt mult mai u[or de f`cut, decât
de desf`cut!
– Desigur.
Storm \[i amintea c`, \n Italia, divor]urile nu erau deloc la
fel de simple ca \n restul lumii.
Un timp, se plimbar` \n t`cere, apoi contessa \i zâmbi,
atingând-o din nou pe bra].
– |mi placi, Storm, cara mia, e[ti o... cum se spune? O
ascult`toare bun`?
– O bun` ascult`toare, zâmbi Storm, iar contessa d`du din
cap:
– Si, o bun` ascult`toare.
Câteva minute nu mai spuse nimic, apoi continu` mai
\ncet, ca [i cum [i-ar fi c`utat cuvintele.
– Te \ntrebi cine sunt, nu-i a[a, Storm?
– A, nu, eu...
Capul cel ro[cat se scutur` vehement.
– Ba da, cara, [tiu. Nu po]i crede c` sunt o... m`tu[`? Sau
\n ce rela]ii sunt cu Alexei al meu?
Nu a[tept` confirmarea, continuând repede:
– {tiai c` mama lui a plecat când era mic?
– Da, recunoscu Storm, mi-a spus Paolo.
84 LILY STEVENS

– Dar numai atât, hmm?


|i zâmbi cu blânde]e.
– Are o inim` mult mai bun` decât mama lui.
Storm \[i aminti cuvântul acela aruncat cu atâta venin la
mas`, dar nu spuse nimic.
– |ntr-un fel, eu am fost de vin` c` signor Romano [i-a
p`r`sit cei doi b`ie]i, cara. Vina a fost a mea, numai par]ial,
dup` cum vei \n]elege, dar... si, a fost vina mea.
– Chiar a[a? \ntreb` Storm, privind-o nesigur`. Dar...
– Era o... o femeie care nu râde, \n]elegi? Iar eu
eram...
Umerii ei expresivi \i descriser` imaginea din tinere]e mai
clar decât ar fi putut-o face orice cuvinte.
– Am fost cauza, dar cine poate condamna un b`rbat
dac`-[i dore[te voie bun` [i o fa]` ferict`? A plecat, iar cei doi
b`ie]i aveau nevoie de o mam`. |i adoram, [i le pl`ceam [i eu
lor – bambini mei. Nu! scutur` ea din cap, cu ochii negri
\mp`ienjenindu-i-se dintr-o dat`, când \[i aminti. Acum mai
este doar Alexei.
– {i niciodat` n-a]i...
Lui Storm \i era greu s` [tie ce putea spune dup` asemenea
confiden]e, dar \n ochii contesei nu se citea decât durerea
dup` fiul ei adoptiv, f`r` nici o und` de du[m`nie. Ridic` din
umeri, resemnat`.
– Dup` cum vei afla, cara, \n Italia c`sniciile sunt f`cute ca
s` dureze, iar signora este \nc` \n via]`.
|NTRE DOI B~RBA}I 85

– Desigur... \mi pare r`u.


– A, si, piccola mia, [i dumneata ai o inim` bun`, chiar mai
bun` decât a lui Paolo, cred, dar nu trebuie s`-]i par` r`u pen-
tru mine, bimba. Am cunoscut vremuri fericire, cu Luigi [i
b`ie]ii mei!
Un moment, mâna ei alungit` se depuse cu blânde]e pe
bra]ul lui Storm.
– Dac` ai parte de iubire, atunci po]i face fa]` multor
lucruri.
Acel râs vesel [i destul de strident risipi un moment t`cerea
din gr`din`.
– Pân` [i dispre]ului Sofiei!
Cl`tin` \ncet din cap, cu ochii din nou tri[ti [i o
\nver[unare nea[teptat` pe fa]a ei expresiv` [i mobil`.
– Biata Gina, ea nu a fost atât de... capabil`.
– Gina?
Acest nume \i spunea lui Storm aproape tot ce voia s` [tie,
iar cuvintele contesei confirmar`.
– Mama micului nostru Gino, cara. Era foarte frumoas`,
dar...
O nou` ridicare gr`itoare din umeri.
– ...Benito \n]elegea mai pu]in ce se cuvine decât Alexei.
Alexei ar fi trebuit s` se \nsoare cu ea.
A[adar, Gino nu era un Romano, \[i spuse cu am`r`ciune
Storm. Bietul Gino, tot atât de lipsit de pozi]ie social` ca [i
contessa, [i totu[i ad`postit la loc sigur, sub acoperi[ul lui
86 LILY STEVENS

Alexei Romano, la fel ca ea. Se p`rea c` fiecare suflet din cas`


\i datora lui Alexei Romano recuno[tin]` [i iubire, dar numai
jum`tate i le acordau cu adev`rat.
– Gino e adorabil, spuse ea, mai mult dintr-o \ncercare de
a risipi triste]ea care le \nv`luise pe nea[teptate, decât din
vreun alt motiv.
Contessa zâmbi.
– Este poco folletto, si? {i este [i un b`ie]el foarte norocos,
cred. Alexei \l iube[te ca pe un fiu, l-ar... cum se spune?... l-ar
adopta \ntr-o zi, ca s` poat` fi [i el un Romano.
– O, dar asta ar fi...
– Signorina Gavin!
Glasul cel rece [i familiar o \ntrerupse, iar Storm se
\ntoarse, cu un u[or sentiment de vinov`]ie, ro[ind când se
uit` \n ochii lui Alexei Romano.
– Da, signor Romano?
– Gino v` a[teapt`.
Alexei se apropie, cu tr`s`turile aspre ale fe]ei \mblânzite
de umbrele copacilor. Ca \ntotdeauna când venea lâng` ea,
Storm \[i sim]i degetele strângându-se instinctiv \n palme
[i-[i d`du seama c` ochii negri ai contesei o priveau
p`trunz`tor.
– M` duc la el, spuse ea gr`bit` [i plec` imediat, ocolind
astfel \ncât s` nu treac` pe lâng` el.
Oricât de repede mergea, auzi vocea sonor` a contesei
care-[i dojenea cu blânde]e fiul adoptiv.
|NTRE DOI B~RBA}I 87

– O, Alexei, caro mio!


{i nu-i fu greu s`-[i imagineze capul ei ro[cat cl`tinându-se
cu repro[.

***

C`ldura o \mpiedica s` adoarm`, a[a c` Storm z`cea \n pat,


gândindu-se la seara pl`cut` pe care o petrecuse cu Paolo [i
mul]umind lui Dumnezeu c` reu[ise s` ajung` acas` la o or`
rezonabil`, oricât \i displ`cuse lui ideea.
|n cele patru s`pt`mâni trecute de la prima lor ie[ire,
fusese destul de des cu Paolo \n ora[, [i de fiecare dat` se
rugase ca Gino s` nu mai aib` co[maruri [i Alexei s-o acuze c`
l`sa de dorit \n \ndatoririle ei de guvernant`.
Deodat`, ridic` brusc capul de pe pern`, p`rându-i-se c`
auzea un ]ip`t slab din camera lui Gino. B`iatul dormea când
se uitase ultima dat`, \nainte de a veni la culcare, dar se putea
s` se fi trezit, iar dac` striga trebuia s` se duc` la el.
Când ajune la el, Gino \ntinse bra]ele spre ea, iar Storm se
a[ez` pe marginea patului, strângându-l la piept, leg`nându-l
\ncet, lini[titor.
– E-n regul`, Gino, e-n regul`, \l consol` ea \n [oapt`. Nu
mai plânge, piccolo. {[t, caro mio!
Cuvintele italiene[ti \i veniser` instinctiv pe buze \n timp
ce-l lini[tea, iar b`iatul o strânse cu putere o clip`, scuturat de
suspine, dup` care \ncepu s` se calmeze treptat.
gianninajollys
88 LILY STEVENS

– Gino?
L`sase u[a \ntredeschis`, [i tres`ri când auzi pe cineva
vorbind \n spatele ei. |n u[` st`tea o siluet` \nalt`, \ntr-un
halat de m`tase ro[u \nchis care l`sa s` i se vad` pieptul
musculos. Storm sim]i c` b`t`ile inimii i se accelerau.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el.
Storm cl`tin` din cap, rezemându-[i obrazul de cre[tetul
brunet al lui Gino.
– Gino a avut un co[mar, explic` ea \ncet, \ntrebându-se
dac` nu cumva adormise deja la loc. Totul e \n deplin` ordine,
signor Romano.
– L-am auzit strigând.
– Se speriase.
|n timp ce-l leg`na \ncet pe Gino \n bra]e, Storm nu
\ndr`zni s`-l priveasc` pe Alexei când acesta veni pân` lâng`
ei, \ntr-o ciudat` atitudine protectoare.
– M` simt atât de...
Ridic` din umerii lui la]i, dar nu cu indiferen]`; mai
degrab`, ca [i cum ar fi vrut s` ia \n spinare ceea ce-l tulbura
pe Gino, iar Storm sim]i dintr-o dat` o tandre]e chinuitoare
atât pentru b`iat, cât [i pentru b`rbat.
– Acum o s` fie bine, spuse ea \ncet, continuând s`
mângâie cu o mân` p`rul lui Gino. |mi pare r`u c` v-a deranjat
din somn, signor Romano.
– Ce putea]i dumneavoastr` s` face]i?
|ntrebarea era destul de rezonabil`, dar Storm se sim]ea
datoare s`-[i prezinte scuzele.
|NTRE DOI B~RBA}I 89

– Nimic, [opti ea. Dar m` gândeam c` probabil a]i


adormit.
– Dumneavoastr` nu dormea]i? \ntreb` Alexei.
Storm cl`tin` din cap.
– E prea cald. |nc` nu sunt obi[nuit`, iar \nainte
\nchisesem fereastra, pentru c` p`rea mai r`coare. Acum, s-a
blocat [i n-o mai pot deschide din nou.
– |n perioada asta a anului, nu st` niciodat` \nchis`, replic`
Alexei.
Storm zâmbi \n sinea ei, auzindu-i tonul critic, chiar [i fa]`
de o asemenea situa]ie.
– Ei, atunci poate n-ar fi trebuit s` m` ating de ea, dar mi
se f`cuse pu]in cam rece.
– A adormit? \ntreb` Alexei, \n timp ce-[i privea nepotul,
aplecându-se atât de aproape \ncât Storm \[i sim]i pulsul
reac]ionând, ca \ntotdeauna.
– Cred c` da.
|l rezem` u[urel pe Gino de bra] [i-i privi ochii strâns
\nchi[i, deasupra urmelor de lacrimi r`mase pe obraji. I le
[terse \ncet cu vârful degetului, \nainte de a-l culca din nou pe
pern`.
– |i trece repede, dac` vine cineva s`-l lini[teasc`.
– Iar \n dumneavoastr` are \ncredere.
Alexei o urm` pân` la u[`, unde stinse lumina, l`sând doar
aura slab` a aplicei din galerie.
90 LILY STEVENS

– Noapte bun`, signore.


Storm s-ar fi \ntors spre camera ei, dar Alexei era \nc`
al`turi, blocându-i drumul, a[a c` \l privi surprins`, cu ochi
mari.
– Trebuie s` ]ine]i fereastra deschis`, dac` vre]i s` dormi]i,
\i spuse Alexei \ncet, sugerând c` se oferea s` i-o deblocheze el.
– A, nu... n-are nici o importan]`, [opti Storm. M` descurc
[i singur`, dac` m` urc pe un scaun, sau ceva... Numai partea
de sus s-a \n]epenit, atâta tot.
– N-am s` v` las s` v` accidenta]i, sau s` strica]i obiectul pe
care vre]i s` v` urca]i, o inform` ferm Alexei. V` voi deschide
fereastra, ca s` nu risc`m s` se rup` nici un picior – al
dumneavoastr` sau al unui scaun.
– V` mul]umesc, signore, r`spunse docil` Storm.
Alexei travers` camera cu un aer de st`pân, iar Storm v`zu
c` ajunse cu u[urin]` la pragul de sus al ferestrei \nd`r`tnice,
f`r` s` se foloseasc` de nici un alt obiect. |l lovi puternic cu
podul palmei, apoi deschise fereastra larg, l`sând s` intre
aerul din gr`din`.
– A[a e bine?
– Da, o, da! V` mul]umesc, signore!
– Bene! Acum, poate ve]i reu[i s` adormi]i.
– V` mul]umesc foarte mult.
Ochii lui alba[tri o privir` un moment, timp \n care Alexei
r`mase nemi[cat lâng` fereastr`, iar Storm fu gata s` jure c` \n
adâncurile lor se z`rea un lic`r vesel.
|NTRE DOI B~RBA}I 91

– Este pentru a treia oar` c`-mi mul]umi]i, signorina, spuse


el \ncet. V-am f`cut un serviciu mult prea ne\nsemnat pentru
a justifica asemenea efuziuni!
– |mi... \mi pare r`u.
Nu \ndr`zni s`-l mai priveasc`, [i-[i adun` instinctiv mâinile \n
fa]`, când \l auzi apropiindu-se. Alexei se opri \n fa]a ei, privindu-i
p`rul ciufulit de pern` [i pielea u[or bronzat` [i pu]in \nro[it`.
– A]i fi la fel de \ngrijorat` dac` Paolo s-ar afla aici, cu
dumneavoastr`? \ntreb` el \ncet.
Storm \l privi cu ochi mari, plini de repro[.
– Paolo n-ar intra niciodat` \n camera mea! replic` ea cu
fermitate.
– Ba da, dac` i-a]i permite.
– N-am inten]ia s` i-o permit, signor Romano!
– Evident.
Nu avea nici un motiv s` cread` c` era sarcastic, dar
sim]urile \i erau \n alert` fa]` de cele mai mici aluzii, [i prefer`
s` considere ironic r`spunsul lui.
– Cel pu]in, Paolo n-ar intra \n camera mea neinvitat,
signore! Nu v-a]i afla aici, dac` n-a]i fi intrat din proprie
ini]iativ`. Nu v-am invitat!
– Foarte bine, domni[oar` Gavin!
Alexei \[i \nclin` un moment capul, reu[ind s` arate demn
[i autoritar, \n pofida ]inutei sale neconven]ionale.
– V` rog s` m` ierta]i c` v-am compromis. Noapte bun`!
– A...!
92 LILY STEVENS

Storm \l privi cum se \ndrepta spre u[` [i, din cine [tie ce
motiv inexplicabil, alerg` dup` el [i-i puse o mân` pe bra], cu
inima b`tându-i frenetic.
– V` rog, signor Romano, n-am... n-am vrut s`... Vreau s`
spun, v` sunt foarte recunosc`toare pentru c` mi-a]i deschis
fereastra, dar...
Un timp, Alexei nu spuse nimic. Storm tremura ca o frunz`
sub privirea lui. Apoi, f`r` o vorb`, \ntinse mâinile [i o
cuprinse \n bra]e, strângând-o la piept cu puterea lui incredi-
bil` care-i \n`bu[ea complet voin]a.
Gura \i era dur` [i poruncitoare, furioas` [i agresiv`, la fel
ca data trecut`, dar Storm nu f`cu nici un efort s` se elibereze,
supunându-se doar emo]iei irezistibile care o str`b`tea. Apoi,
dintr-o dat`, deveni con[tient` de un sunet slab, aproape
nedeslu[it, care se auzea de pe galerie, [i-[i d`du seama c` se
apropia cineva, iar u[a camerei era larg deschis`.
Alexei Romano auzise [i el [i, \ntr-o clip`, \i d`du drumul [i se
duse la u[`, privind \n galeria slab luminat`, dar f`r` s` par` a
vedea pe nimeni. Dintr-o dat`, \ntoarse capul spre ea, cu o privire
care o f`cu s` se \nfioare, coborându-[i gr`bit` ochii, instinctiv.
– Scuzele mele, domni[oar` Gavin.
|[i \nclin` din nou capul, cu un gest de salut.
– Noapte bun`!
Storm mai st`tu câteva secunde pe loc, cu mâinile ridicate
la piept [i mintea prad` unui tumult haotic – iar de ast` dat`,
nu-l mai chem` \napoi.
Capitolul 6

Paolo fu primul care men]ion` indiscre]ia lui Alexei, a doua


zi, dup` cin`. O chem` pe Storm \n gr`din`, unde \l g`si dup`
ce-l culcase pe Gino. Era un amurg auriu str`lucitor, cu marea,
jos, de un albastru intens, calm` ca un lac de acumulare.
Atmosfera era atât de limpede, \ncât Storm ar fi putut s` jure
c` distingea \n dep`rtare curbura peninsulei Sorrento.
– Ar`]i foarte frumoas`, cara mia!
Storm [tia c` rochia bleu \n st`tea bine, [i-[i duse mâna la
p`r cu un gest nesigur, zâmbind, Paolo \i lu` mâna \ntr-a lui,
\ncepând s`-i ridice degetele unul câte unul.
– Mi-e mult mai u[or s` m` simt frumoas` aici, r`spunse
ea, f`r` s`-i dea [i alte explica]ii.
Paolo nu ridic` privirea spre ea, nici nu zâmbi, iar Storm se
\ncrunt`, \nclinând capul curioas`.
– Cred c` ar`]i foarte frumoas` [i foarte... sexy... \n
eleganta ta roba roz, carissima.
94 LILY STEVENS

Vorbea \ncet, cu sub\n]eles, iar suspiciunile lui Storm se


confirmar`, de[i nu spuse nimic. |n sfâr[it, ochii lui negri se
ridicar`, privind-o parc` pân`-n adâncul sufletului, la fel ca ai
lui Gino.
– Ah, cara mia, de ce Alexei? De ce nu eu?
Storm \i sus]inu un moment privirea, nevrând s`-i
ghiceasc` gândurile, de[i cuvintele lui le exprimau suficient
de gr`itor.
– Doar... doar nu-]i \nchipui c` l-am chemat...
Scutur` vehement din cap.
– Te \n[eli, Paolo, te \n[eli amarnic!
– M` \n[el?
Nu se a[tepta s-o cread`, iar din expresia lui se vedea clar
c` a[a era.
– Alexei... Signor Romano... a venit \n camera mea numai
ca s` deschid` o fereastr` care se \n]epenise. N-o mai puteam
deschide.
– }i-a[ fi deschis-o eu, cara.
Storm cl`tin` din cap.
– Nu, nu \n]elegi, Paolo. Eu...
– De ce nu m-ai chemat pe mine, carissima?
|ncepu s`-i s`rute \ncet degetele, cu ochii \ntuneca]i [i
chinui]i.
Storm trase adânc aer \n piept, hot`rât` s` clarifice
lucrurile.
– Paolo, ai de gând s` m` ascul]i? Te rog Alexei n-a f`cut
decât s` vin` [i s`-mi deschid` fereastra, n-ai absolut nici un
|NTRE DOI B~RBA}I 95

motiv s` te agi]i!
– Storm! Bellissima!
|i s`rut` degetele din nou, cl`tinând \ncet din cap.
– La ora unu noaptea? Dar nu e nevoie s`-mi explici, cara,
nu-]i pretind scuze, nu e nevoie s` mi le prezin]i. Dar s`-l
chemi \n camera ta pe Alexei, \n locul meu...
|[i duse o mân` la inim`, oftând.
– Asta m` doare, carissima!
– Paolo! |ncetezi o dat` sau nu? Ai \n]eles gre[it. }i-am mai
spus, gre[e[ti amarnic! {i acum, te rog, nu-mi mai veni cu
asemenea... cu asemenea acuza]ii!
Voia s`-l conving`, dar n-avea nici o [ans`. Pe chipul lui se
vedea clar c`, probabil cu \ncurajarea mamei lui, tr`sese con-
cluzia c` Storm \l invitase pe Alexei \n camera ei \ntr-un scop
mult mai serios decât deschiderea unei ferestre recalcitrante.
– {tiu c`-l g`se[ti atr`g`tor pe Alexei.
|i lu` mâinile iar, ]inându-le \ntr-ale lui.
– Datorit` acelei expresii aspre [i crude, si? }i-am spus c`
femeile o g`sesc atr`g`toare, nu-i a[a? Dar nu e pentru tine,
bellissima. Nu-l intereseaz` femeile, nu te va face fericit`, a[a
cum te pot face eu. Nu mi-a venit s` cred, azi diminea]`, când
mama mi-a spus c` l-a v`zut ie[ind din camera ta! {i totu[i, [tiu
c` nu m-ar min]i, nici m`car ca s` m` fac` s` m` despart de
tine, cara mia!
{i exact asta sperase signora s` rezolve, \[i spuse Storm cu
\nver[unare. Sperase s`-l instige pe Paolo \mpotriva ei, astfel
\ncât s`-[i \ndrepte aten]ia spre o fat` mai dezirabil`, dar
96 LILY STEVENS

Paolo nu f`cuse decât s`-[i exprime dezam`girea, iar acum


\ncerca s-o conving` s`-l invite pe el \n camer`, nu pe v`rul lui.
– Signora Veronese a \n]eles gre[it ceea ce a v`zut, Paolo,
insist` ea. Gino avusese un co[mar [i m-am dus la el. Plânsul
lui l-a trezit [i pe Alexei, care a venit s` vad` ce era cu Gino.
Atunci, am men]ionat c` mi-era atât de cald pentru c` mi se
\n]epenise fereastra, iar el a venit \n camer` ca s` deblocheze.
Nimic mai simplu!
– {i te-a s`rutat de noapte bun`? suger` Paolo \ncet, iar
Storm \[i mu[c` buza. Dup` câte se p`rea, signorei nu-i
sc`pase nici un am`nunt.
– M-a... m-a s`rutat, recunoscu ea, f`r` tragere de inim`.
Nu [tiu prea bine de ce. M-a luat prin surprindere [i... ei bine,
[i m-a s`rutat, asta-i tot!
– Nu [tii de ce? E b`rbat, bellissima, [i vrea s` te aib`
pentru el!
– Paolo!
– Ei bine, n-o s` te aib`, e[ti a mea!
– Termin`!
Storm \[i smulse mâinile din strânsoarea degetelor lui,
privindu-l cu ochi str`lucitori [i furio[i.
– Nu sunt a ta, Paolo!
– A[a!
Umerii lui expresivi se ridicar`, \ntr-un gest de resemnare.
– Va s` zic`, te-am pierdut \n favoarea lui Alexei.
– Nu-i adev`rat!
Nu p`ru s-o aud`, preocupat numai s`-[i plâng` sie[i de mil`.
|NTRE DOI B~RBA}I 97

– Niciodat` n-am crezut c` Alexei \[i va lua o amant`, spuse


el, cu o privire de repro[ [i gura \mbufnat`. Iar acum, dintre
toate femeile, te-a ales pe tine! Madre di Dio! Nu exist`
dreptate pe lumea asta!
– Paolo! Ai de gând s` \ncetezi?
Storm se ridic` \n picioare, cu mâinile \ncle[tate [i o
expresie disperat` \n ochi.
– Nu inten]ionez s` devin a lui Alexei – iar tu n-ai dreptul
nici m`car s-o sugerezi!
– Dar, cara, insist` Paolo, cu ochii plini de triste]e [i regret,
n-o s` se \nsoare cu tine. E ultimul din neamul Romano, n-ar
face-o.
– Ooof!
Prea frustrat` [i furioas` pentru a-[i mai g`si cuvintele,
Storm se r`suci scurt pe c`lcâie [i alerg` \n cas`, l`sându-l cu
privirea pe urmele ei [i f`r` s` \n]eleag` nimic.
Tres`ri aproape cu vinov`]ie când o g`si pe signora
Veronese singur` \n salonul cel mare, [i se opri din fug`, cu
respira]ia sacadat` [i obrajii \nro[i]i de furie [i efort. Un
moment, st`tu \n u[a deschis` a glasvandului, privind-o pe
femeia cu fa]` posomorât`, [i-i observ` lucirea de satisfac]ie
din ochi.
Era evident c` signora Romano tr`sese singur` concluziile
despre plecarea gr`bit` a lui Storm din gr`din`, [i era foarte
satisf`cut`. Storm, \ns`, nu era dispus` s` lase lucrurile
nel`murite. Fusese def`imat`, insultat` de femeia aceea, [i
avea de gând s`-i arate cât se \n[elase.
98 LILY STEVENS

– Signora Veronese.
|nghi]i \n sec, sus]inând cu efort privirea ostil` a acelor
ochi negri.
– A]i... a]i f`cut o gre[eal` asear`... azi-noapte. Când l-a]i
v`zut pe signor Romano... vreau s` spun.
– L-am v`zut pe signor Romano cu ochii mei, signorina,
ie[ind din camera dumitale azi-noapte, la ora unu.
Vorbea o englez` excelent`, dar Storm n-o mai auzise
niciodat` rostind fraze atât de lungi, iar expresia \i era rece,
calm` [i implacabil`.
– {i i-a]i spus lui Paolo!
– Fire[te! Onoarea m` \ndatora s`-mi informez fiul c`
femeia pe care a \ntre]inut-o cu atâta generozitate \l primea \n
dormitor pe [eful ei.
– Nu!
Ochii verzi ai lui Storm sc`p`rar` de furie.
– Nu este adev`rat, signora, [i nu ave]i nici un drept s-o
spune]i!
Femeia cea slab` de ridic` \n picioare cât era de \nalt`,
condamnând-o f`r` drept de apel prin expresia tr`s`turilor ei
aristocratice.
– Te-am v`zut eu \ns`mi, signorina! Nu voi permite ca
vorbele mele s` fie contestate de o servitoare!
– Dar v` \n[ela]i!
O mân` prelung` \i opri cu un gest dispre]uitor toate
protestele.
|NTRE DOI B~RBA}I 99

– Pu]in \mi pas` dac` nepotul meu \[i ia o duzin` de


]iitoare, dar nu voi permite ca fiul meu s` se \ncurce cu o
asemenea femeie, signorina! Acum te vede a[a cum e[ti [i
n`d`jduiesc c` va uita de toat` neghiobia asta [i va c`uta o
femeie potrivit` cu propria lui postur` \n via]`!
Cât` arogan]`! \[i spuse Storm \nnebunit`, sim]ind c` i se
\nvârteau min]ile de furie [i z`p`ceal`. O asemenea \nfumu-
rare din partea unei femei al c`rei fiu recuno[tea c` tr`iau din
generozitatea nepotului ei, pe care-l dispre]uia atât de mult,
era aproape iuncredibil`. Un moment nu spuse nimic, stând
doar cu mâinile \ncle[tate pe lâng` trup [i ochii verzi
scânteindu-i de furie.
– Pute]i crede ce dori]i, signora, spuse ea \ntr-un târziu, cu
o voce care suna surprinz`tor de calm` \ntr-o asemenea
situa]ie, dar v` \n[ela]i, iar dac` vorbi]i cu signor Romano, o s`
v-o spun` [i el.
O sprâncean` delicat` se arcui, iar buzele strânse ale femeii
se strânser` dispre]uitor.
– Crede]i c` a[ fi atât de nedelicat`, signorina? V` \n[ela]i!
Privindu-i tr`s`turile dure, ne\nduplecate, [i lucirea
mali]ioas` din ochii negri, Storm \[i d`du seama c` totul era
zadarnic. Oricât ar fi \ncercat, n-o putea convinge pe signora
Veronese – [i, dup` un moment, cl`tin` din cap [i se \ntoarse,
pornind spre ie[ire, cu capul sus.
U[ile duble se deschiser` \nainte de a ajunge acolo, [i intr`
contessa, zâmbind la vederea ei. Apoi \i observ` obrajii \nro[i]i [i
ochii str`lucitori de furie, [i \ntinse o mân`, cu un gest impulsiv.
100 LILY STEVENS

– Storm, cara!
Ochii ei prieteno[i se \ndreptar` imediat spre signora,
revenind apoi la Storm.
– Cara, ce s-a \ntâmplat?
|i era mult mai dificil s`-[i p`streze calmul \n fa]a atitudinii
prietenoase a contesei, iar Storm cl`tin` din cap, cu o senza]ie
de sufocare.
– O, nimic serios, contessa, este... este \n regul`.
– Piccola!
Mâinile blânde ale contesei le strânser` pe ale ei, \ntr-un
gest \ncurajator.
– Nu e \n regul` deloc, când ar`]i atât de tulburat`, parc-ai
fi gata s` izbucne[ti \n plâns. Spune-mi ce te nec`je[te!
Dup` privirea pe care o arunc` spre signora Veronese, se
v`zu clar c` [tia a cui era vina, iar Storm se sim]i foarte tentat`
s`-i spun` ce concluzii tr`seser` Paolo [i mama lui dup` vizita
lui Alexei \n camera ei. Dar se temea s` nu izbucneasc` \n
plâns, a[a c` nu f`cu decât s` clatine din cap, cu o \ncercare
de zâmbet.
– Pare s` se fi r`spândit p`rerea, contessa, c` a[ fi amanta
lui Alexei!
{i, cu aceste cuvinte, se \ntoarse [i urc` \n fug` scara, spre
camera ei.

***
|NTRE DOI B~RBA}I 101

Storm hot`r\ c` micul dejun era o mas` la care-[i putea


permite s` renun]e, a[a c` a doua zi diminea]a r`mase cu Gino
\n camera lui, dup` care se duser` direct \n clasa improvizat`.
|nainte de prânz, u[a se deschise [i ap`ru Alexei, iar inima lui
Storm \ncepu s` bat` agitat` la vederea expresiei lui
\ntunecate [i meditative. Pân` [i Gino p`ru s` simt` c` nu era
momentul pentru a-[i \ntâmpina unchiul cu exuberan]a
obi[nuit` [i nu f`cu decât s`-i zâmbeasc`, r`mânând pe scaun.
– Domni[oar` Gavin, pute]i s` veni]i pân` \n cabinetul
meu, v` rog?
Storm d`du din cap, cu inima b`tându-i nebune[te \n
piept, \nchizând \ncet cartea din care citea.
|n cabinet, Alexei se a[ez` pe marginea biroului,
leg`nându-[i \ncet un picior, cu o mân` pe genunchi [i
cealalt` ]inând-o de \ncheietur`, \n timp ce o privea fix pe
Storm cu ochii lui alba[tri.
St`tea mult prea aproape, iar Storm, a[ezat` \n fotoliu, avu
familiara senza]ie de emo]ie pe care numai el putea s` i-o
provoace, de[i [tia ce-avea s` spun` [i s` fac`. Sosise momen-
tul de care se temuse – momentul când avea s`-i spun` c` nu
mai putea s-o ]in` angajat`.
Câteva secunde, Alexei nu spuse nimic. Scoase o ]igar` [i o
aprinse, fumul ascunzându-i liniile sculpturale ale obrajilor [i
gura strâns`, dreapt`. Gura care cu dou` nop]i \n urm` o
s`rutase la fel de nemilos ca acum.
– Trebuie s` v` laud pentru felul cum proceda]i cu Gino
când are acele... co[maruri.
102 LILY STEVENS

Storm nu se a[teptase s` aud` a[a ceva [i-l privi prudent`,


\ntrebându-se dac` nu cumva formula scrisoarea de recoman-
dare pentru urm`torul patron.
– Pentru a lini[ti un copil speriat, e de ajuns doar pu]in`...
blânde]e, signore, spuse ea \ncet, sim]ind pe nea[teptate c`-i
venea s` plâng`.
– Dar dumneavoastr` ave]i o... blânde]e deosebit`. Pu]ine
persoane au un asemenea har de a lini[ti copiii.
– V` mul]umesc.
– Acum v` da]i seama de ce n-am vrut s`-l trimit la [coal`
pân` nu era absolut necesar?
– Poate.
Storm nu se gândea cu adev`rat la Gino, ci era
ner`bd`toare s` afle ce hot`râre luase \n leg`tur` cu viitorul ei.
– Nu sunte]i de aceea[i p`rere cu mine?
F`cu un efort s` revin` la subiect.
– Nu \ntru totul, signor Romano.
Expresia lui \ncruntat` confirm` c` nu-i pl`cea nici m`car
o critic` atât de diplomatic expus`, iar o sprâncean` i se ridic`
\ntreb`tor.
– Mai ave]i ceva de ad`ugat?
Storm ezit`, apoi cl`tin` din cap.
– Nu \n acest moment, signore.
– |n]eleg.
Alexei se ridic` de pe birou [i \ncepu s` se plimbe prin
\nc`pere, cam nervos, oprindu-se doar un moment \n dreptul
ferestrei, dup` care se \ntoarse lâng` birou.
|NTRE DOI B~RBA}I 103

– Dar nu sunte]i de acord cu felul \n care m` ocup de


Gino, si, signorina?
Intercala atât de rar cuvinte italiene[ti \n frazele engleze[ti,
\ncât Storm b`nui c` era mult mai tulburat decât p`rea.
– N-am spus asta, neg` ea \ncet.
– Dar...?
O interoga nemilos, iar Storm trase adânc aer \n piept,
hot`râr` s` nu se mai lase provocat`.
– Nu... nu vreau s` spun mai mult despre opiniile mele,
signor Romano, a[a c` v` rog s` nu m` mai \ntreba]i.
– Sunte]i [i \nc`p`]ânat`, murmur` el, \ncet.
Storm \[i mu[c` buza, nervoas`.
– Nu pentru a vorbi despre Gino v-am chemat aici,
domni[oar` Gavin.
– {tiu, r`spunse ea, surprins` de propriu-i calm.
|l privi un moment, apoi \[i cobor\ din nou ochii spre
mâinile \mpreunate \n poal`.
– Am b`nuit c` altceva v` preocupa.
– Sunt chiar atât de str`veziu? \ntreb` Alexei, cu o blânde]e
curioas`.
– Nu, nu tocmai dar... dar nu mi-e greu s` ghicesc ce v`
fr`mânt`, signore.
Un moment, Alexei nu spuse nimic, privind-o doar lung,
apoi se a[ez` iar pe marginea biroului.
– Sigur c` pute]i ghici, spuse el \ncet. Cred c` m`tu[a mea a fost...
L`s` fraza neterminat`, \ncheind-o doar printr-o ridicare
din umeri.
104 LILY STEVENS

– |mi pare r`u pentru asta. M` tem c` v-am afectat


reputa]ia mai mult decât crezusem, domni[oar` Gavin.
– O, v` rog, nu...
{tia ce avea s` urmeze, iar inima i se strânse ca un
bulg`re mic [i rece \n piept, \n a[teptarea acelor cuvinte.
C`-i p`rea r`u c` o compromisese, dar era ultimul descen-
dent al unei vechi familii aristocratice [i nu-[i putea
permite s` lase asemenea bârfe pe seama lui s` se r`spân-
deasc`, etc. Era inevitabil, [tia, [i a[tepta pr`bu[it`
verdictul.
– Din p`cate, prezen]a mea \n camera unei femei la acea
or` din noapte este suficient de insolit` pentru a fi stârnit mai
multe comentarii, decât dac` a[ fi fost...
Nu duse fraza pân` la cap`t, dar era evident c` se referea la
Paolo.
Storm st`tu un moment nemi[cat`, cu capul \n piept,
având senza]ia c` lumea se oprise \n loc. P`rul des \i ascundea
fa]a, [i ar`ta foarte mic` [i lipsit` de ap`rare.
– Vre]i s` plec, signor Romano.
Era o afirma]ie, nu o \ntrebare, c`ci nici nu se a[tepta la alt
r`spuns.
– |n]eleg, desigur.
– S` pleca]i?
Storm ridic` \n grab` privirea. Ceva din tonul lui \i d`dea
noi speran]e, [i-i v`zu ochii alba[tri privind-o fix, cu o cut`
mic` adâncit` \ntre sprâncene.
|NTRE DOI B~RBA}I 105

– Eu... eu credeam...
Cuvintele refuzau s` se formeze, a[a c` nu f`cu decât s`
clatine \ncet din cap, \ntrebându-se ce alt` solu]ie putea s`-i
propun`.
– Am intrat \n camera dumneavoastr` din proprie
ini]iativ`, domni[oar` Gavin.
Dintr-o dat`, tonul lui Alexei devenise mai pragmatic, ca [i
cum ar fi luat o hot`râre de nestr`mutat.
– Chiar dumneavoastr` mi-a]i atras aten]ia, cu acel
prilej, c` nu m` invitase, [i prin urmare sunt dator s` iau
m`surile cuvenite pentru a \ndrepta r`ul pe care l-am
f`cut.
– Nu... nu \n]eleg.
Storm se ridic` \n picioare, c`ci \i era greu s`-i vorbeasc`
despre a[a ceva stând a[ezat`, la o asemenea distan]`.
– |ntrucât i-a]i spus-o [i contesei, sunte]i pe deplin
con[tient` c` Paolo [i m`tu[a mea au tras concluzia c` a]i fi
amanta mea, [i din moment ce m`tu[a mea nu e genul de
femeie care s` p`streze pentru sine asemenea bârfe, mâine,
când se va duce la croitoreas`, vestea va ajunge la cuno[tin]a
a jum`tate din Napoli.
Suna atât de brutal [i obscen, \ncât Storm strânse pumnii,
sim]ind c`-i venea sângele-n cap.
– Dar e... e ridicol! {ti]i c` nu e adev`rat, [i o [tiu
[i eu!
– A]i \ncercat s`-l convinge]i pe Paolo? \ntreb` el \ncet.
Storm d`du din cap, cu o expresie nefericit` \n ochi.
106 LILY STEVENS

– Nu m-a crezut.
– Evident! Din p`cate, Paolo \mi atribuie mai multe dintre
tr`s`turile familiei decât ar fi cazul. |[i imagineaz` c` mintea
mea merge pe acelea[i c`i \ntortocheate ca a lui.
– Nu... nu [tiu ce s` spun, signor Romano.
Storm \i privi rug`tor tr`s`turile aspre, sim]indu-se
complet dezorientat`. Dac` nu-i cerea s` plece, ce alt` solu]ie
ar mai fi putut propune?
– A fost un ghinion, ca s` nu spun mai mult, dar
dumneavoastr` a]i fost complet nevinovat` [i, \n situa]ia care
se crease, am fost nevoit s` procedez a[a cum am considerat
c` era mai bine.
Vorbea pe un ton calm [i rece, \n timp ce Storm \l privea pe
sub gene, cu inima b`tându-i dureros \ntre coaste, \n a[teptare.
– N-avea nici un rost s` neg c` fusesem \n camera dum-
neavoastr` [i, \ntrucât trecutul familiei tinde s` nege c` a fost
o vizit` atât de nevinovat`, am luat singura m`sur` posibil`.
– Singura... singura m`sur`?
|l privea cu pruden]`, \nl`turându-[i cu o mân` p`rul
blond de pe fa]` , iar Alexei continu` f`r` s-o priveasc`,
strivind ]igara \n scrumier`, cu degete albite de \ncordare.
– Am spus c` inten]ionez s` m` \nsor cu dumneavoastr` [i,
prin urmare, era firesc s` v` fac o scurt` vizit`, \n intimitatea
dormitorului.
Storm \[i ]inu respira]ia, refuzând s` cread` ce auzise.
Inima \i b`tea atât de tare, \ncât era singur` c` Alexei i-o auzea,
\n timp ce-[i aprindea \nc` o ]igar`.
|NTRE DOI B~RBA}I 107

– Adic`... adic` vre]i s` spune]i, serios, c`...


– Nu-mi st` \n fire s` glumesc \n leg`tur` cu lucruri atât de
serioase, domni[oar` Gavin... Storm, \i ad`ug` el numele de
botez, ca [i cum folosirea acestuia ar fi fost proprie noului s`u
rol, pe care inten]iona s`-l joace cât mai credibil.
– Dar nu e nevoie s` v` c`s`tori]i cu mine, [opti Storm,
ap`sându-[i cu o mân` gâtul, unde-i pulsa necontrolat o ven`.
– Te a[teptai s` te concediez pe loc? \ntreb` el.
Pentru prima dat`, Storm \[i d`du seama c`-l nedrept`]ise
gândind a[a ceva despre el.
– V` rog... v` rog s` m` ierta]i. Dar nu trebuie s` merge]i
atât de departe pentru a-mi salva reputa]ia, signor Romano.
Nu... n-are nici un sens!
Pe chipul lui ca o veche sculptur` \n bronz, cu tr`s`turi aro-
gante [i ochi de ghea]` sclipind deasupra acelor pome]i \nal]i,
slavi, se ivi o expresie sever` [i aspr`, iar Storm sim]i cu cât
efort \[i p`stra calmul. |[i duse mâinile la gur`, ca s` fie sigur`
c` nu-i mai sc`pa nici un cuvânt.
– S` \n]eleg c` g`se[ti ideea unei c`s`torii cu mine atât de
dezgust`toare \ncât o respingi din capul locului?
Dispre]ul din glasul lui o f`cea s` se crispeze de ru[ine, [i
cl`tin` din cap aproape instinctiv.
– Nu, nu, \n nici un caz, dar...
– Sau, poate, preferi ca lumea s` te cread` amanta mea?
– O, v` rog, nu...
Storm fu \ngrozit` s` descopere c` iar \i veniser` lacrimi \n
ochi [i le [terse gr`bit`, cu o mân` tremur`toare. |nainte de a
108 LILY STEVENS

apuca s`-[i revin` complet, \ns`, degetele lui puternice \i


atinser` u[or obrazul, stârnindu-i aceea[i senza]ie familiar` de
surescitare.
– Poate c` am ales un mod prea brusc de a ]i-o spune, rosti
el \ncet, cu o blânde]e care contrasta atât de puternic cu
asprimea dinainte, \ncât Storm abia dac` o credea posibil`. Nu
am, dup` cum cred c` ai descoperit deja, talentul lui Paolo de
a juca roluri de curtezan.
|l privi ca prin cea]`, nesigur` cum s` reac]ioneze.
– Ce-a spus Paolo despre... despre...
– Despre ideea de a m` \nsura cu tine?
Un moment, gura lui lat` [i dreapt` se arcui \ntr-un zâmbet
vag.
– Cred c` a fost prea stupefiat ca s` spun` mare lucru, dar
nu m` \ndoiesc c` va remedia situa]ia dup` ce va avea timp s`
se deprind` cu ideea.
Ochii lui alba[tri o privir` ferm un moment.
– {i tu – tu ce ai de spus, Storm?
Storm se \ntoarse [i porni spre fereastr`, privind gr`dina
de jos, copacii \nal]i [i bazinul care scânteia \n lumina soarelui
de iulie, aruncându-[i reflexele pe tavan.
– Nu... nu pot gândi prea limpede \n clipa asta, spuse ea,
f`r` s` se \ntoarc`.
– }i-e foarte dificil s` accep]i?
Gr`bit`, cl`tin` din cap.
– A, nu, nu... tocmai.
|n sfâr[it, \ntoarse capul, privindu-l peste um`r.
|NTRE DOI B~RBA}I 109

– Am vorbit cu contessa, spuse ea \ncet, [i v`zu \n ochii lui


alba[tri c` \n]elegea. A spus...
Ezit`, ne[tiind cât de sincer` putea fi \n leg`tur` cu
confiden]ele contesei, dar Alexei o privea, iar ochii lui alba[tri
erau irezistibili.
– A spus c` v-a]i fi c`s`torit cu mama lui Gino, dac` a]i fi
fost \n locul... \n locul fratelui dumneavoastr`.
O secund`, Alexei se \ncrunt`, parc` nemul]umit de critica
la adresa fratelui s`u mort, iar Storm se temu c` mersese prea
departe, dar apoi ridic` din umeri, cu chipul destinzându-i-se.
– Poate c` a[ fi f`cut-o, recunoscu el.
– E o femeie minunat`, contessa, \ndr`zni Storm.
De ast` dat`, Alexei \i d`du dreptate, \nclinând din cap cu
convingere.
– Cum [tiu mai bine decât oricine, spuse el. {i, cunoscând-o
pe contessa, \mi vei \n]elege mai bine decizia. Nu este o
pozi]ie de invidiat pentru nici o femeie, [i am jurat ca nici o
femeie s` nu ajung` \ntr-o asemenea situa]ie din cauza mea.
– V` sunt recunosc`toare pentru considera]ie, signor
Romano.
– Nu [tiu cât de recunosc`toare e cazul s`-mi fii, r`spunse
el. Asta r`mâne de v`zut. Desigur, pentru tine nu va interveni
nici o schimbare, decât aceea c` de-acum \ncolo vei avea
protec]ia de a fi logodnica [i, mai târziu, so]ia mea.
– Dar, cu siguran]`, se gr`bi Storm s`-l \ntrerup`, dac` ne...
dac` nu face]i decât s` v` logodi]i cu mine, atâta va fi de ajuns
ca s`... ca s` rezolv`m problema.
110 LILY STEVENS

Ochii lui alba[tri o privir` din nou cu o expresie de ghea]`,


iar buzele ferme i se strânser` amenin]`tor.
– Pari hot`rât` s` evi]i o c`s`torie cu mine, spuse el cam
repezit. Ezitarea ta mi se pare cam ciudat` \n \mprejur`rile
existente, [i deloc m`gulitoare!
– O, dar n-am vrut s`...
|l privi dezn`d`jduit`.
– N-am vrut s` par evaziv`, nici... nici s` v` jignesc. |mi pare
r`u, atâta numai c`... nu vreau s` ajunge]i \ntr-o situa]ie pe
care mai târziu o ve]i regreta, signor Romano.
Alexei nu schi]` nici un gest de a i se al`tura lâng` fereas-
tr`, iar Storm mul]umi cerului pentru asta, c`ci o tulbura cum
nici un alt b`rbat n-o mai f`cuse, [i avea nevoie de timp ca s`
se hot`rasc`.
– Nu anticipez nici un fel de regrete, spuse el \ncet. {i cred c`
ar fi mai bine s`-mi spui Alexei. Un apelativ atât de formal din
partea viitoarei mele so]ii ar putea s` li se par` cam ciudat altora.
Storm era prea timid` ca s` \ncerce din primul moment,
dar veni din nou lâng` el.
– Desigur.
– Poate crezi c` sunt prea preocupat de ni[te lucruri care
pentru al]i oameni sunt de-acum certe, suger` el, iar Storm
cl`tin` din cap.
– Nu, nu, \n nici un caz.
Alexei se a[ez` pe marginea biroului, \ncle[tându-[i
mâinile bronzate [i puternice pe lemnul lustruit, astfel \ncât
Storm sim]i imboldul inexplicabil de a i le atinge.
|NTRE DOI B~RBA}I 111

– Tat`l meu, fratele meu... de genera]ii \n [ir, b`rba]ii din


neamul Romano [i-au luat ce femei au vrut [i au considerat c`
li se cuvin.
P`rea s`-i judece atât de aspru, \ncât Storm sim]i un mic
fior de team` str`b`tându-i o clip` [ira spin`rii, dup` care
Alexei ridic` ochii spre ea.
– Prin urmare, \]i dai seama c` m`tu[a Sofia avea destule
motive s` fie b`nuitoare.
Se \ndrept` dintr-o dat`, dominând-o cu statura lui \nalt`,
\n timp ce pe chip i se citea o und` ciudat` de nelini[te.
– {i acum, Storm, \mi dai r`spunsul?
|n fa]a unei decizii imediate, când crezuse c` mai avea atâta
timp de gândire, Storm fu cât pe ce s` intre \n panic`. Inima \i
b`tea nebune[te \ntre coaste, [i-[i sim]ea picioarele moi,
tremurând atât de tare \ncât se temea s` nu-i cedeze \n orice
clip`.
Apoi privi st`r`turile \ntunecate, conturate puternic, [i
ochii alba[tri ca ghea]a de sub sprâncenele negre, [i [tiu ce
avea s` spun` \nc` \nainte ca buzele ei s` articuleze cuvintele.
– Am s` m` m`rit cu tine, Alexei, murmur` ea cu voce
slab`, r`gu[it`.
Capitolul 7

Trecuser` trei s`pt`mâni de la nunt`, o ceremonie discret`


\n Napoli, cu soarele cald de septembrie r`spândind o atmos-
fer` inexplicabil de trist` pentru o asemenea ocazie. Storm
\nc` nu era obi[nuit` s` i se spun` signora Romano, iar acest
nume \i provoca o ciudat` senza]ie de panic` ori de câte ori \l
auzea, determinând-o s` se \ntrebe dac` nu cumva gre[ise
acceptând s` fac` un pas atât de irevocabil.
|n alte privin]e, via]a nu i se schimbase prea mult, c`ci
Alexei p`rea s` considere c` f`cuse tot ceea ce se cuvenea,
dându-i numele lui. |nc` mai locuia \n camera ei, pe care o
desp`r]ea de a lui Alexei cea a lui Gino, un aranjament pe care
signora Veronese \l privise cu multe ridic`ri de sprâncene [i
]uguieri ale buzelor ei sub]iri.
Contessa o considera \n mod vizibil o stare de fapt neferi-
cit`, iar Storm b`nuia c` i-o [i spusese, destul de brutal, lui
|NTRE DOI B~RBA}I 113

Alexei. Paolo, din partea lui, considera c` era un semn de bun


augur pentru activit`]ile sale viitoare, [i \ncercase de vreo
dou` ori s-o invite pe Storm s` petreac` o sear` \n ora[ cu el.
Un timp, Storm rezistase, dar vremea era atât de frumoas`
[i r`m`seser` atâtea locuri pe care \nc` nu le v`zuse, \ncât se
a[tepta s` cedeze nu peste mult, dac` Paolo mai insista.
Evident, Paolo nu se dezmin]i [i, \ntr-un târziu, Storm accept`.
Era o zi frumoas` [i cald`, f`r` ar[i]a torid` a verii, iar Paolo
vâr\ capul pe u[`, zâmbind cu speran]`. Uitându-se la ceas,
Storm v`zu c` era abia jum`tatea dimine]ii, a[a c` se \ncrunt`
curioas`, \ntrebându-l ce c`uta acolo, \n loc s` fie la firm`.
– Trag... cum se spune?... trag chiulul, r`spunse el cu un
zâmbet irezistibil.
Gino râse, \ncântat s` p`streze secretul.
– Dar, Paolo, dac`...
– Quièto.
Paolo \i puse un deget pe buze, f`când-o s` tac`, apoi se
\ntoarse spre Gino, c`ruia \i f`cu [treng`re[te cu ochiul.
– Vade via, Gino, hm?
B`iatul zâmbi complice, \[i l`s` cartea jos [i ie[i pe balcon,
\n timp ce Paolo se a[eza lâng` Storm.
– Paolo...
– {[t!
Acela[i deget al t`cerii \i ap`s` din nou buzele.
– Unde mergem, cara mia?
– Paolo, nu pot merge nic`ieri cu tine, [tii asta. Trebuie
s`-i predau lui Gino lec]iile.
114 LILY STEVENS

– Lec]ii! respinse el ideea cu dispre]. Signora Romano d`


lec]ii, ca o governante? Acum e[ti signora Romano, bellissima
mia! S` nu ui]i asta!
– M` \ntrebam dac` nu cumva ai uitat-o tu, replic` \ncet
Storm. Nu mai e la fel ca \nainte, Paolo, nu-i a[a?
– Ah, Storm, bella mia! Mi-am asumat riscul `sta ca s` fiu
cu tine, [i tu po]i fi atât de crud` \ncât s` m` alungi? E doar
pentru pu]in timp, carissima, numai o mic` plimbare, hmm?
Era inevitabil s` cedeze, \[i spuse Storm, privindu-i ochii
negri [i conving`tori – dar n-o f`cu decât cu team`.
– Bine, oft` ea, am s` vin cu tine, Paolo, dar numai pentru
scurt` vreme.
– Bene! Unde mergem, cara mia?
Storm cl`tin` din cap, râzând \mpotriva propriei voin]e de
pl`cerea lui de a o fi \nduplecat.
– Sunt atâtea locuri pe care a[ dori s` le v`d, spuse ea. De
exemplu, mi-ar pl`cea s` mergem la Pompei. Nu e foarte
departe, nu-i a[a?
– Pompei?
Preferin]a ei p`rea s`-l intrige, iar expresia lui
dezn`d`jduit` o f`cu s` râd` din nou. Paolo o f`cea mereu s`
râd`, \i ridica moralul de minune [i, la drept vorbind, Alexei
n-o lua \n seam` mult mai mult decât \nainte, ceea ce o cam
demoraliza.
– A[ dori s` v`d ruinele ora[ului Pompei, insist` ea. Dar,
dac` nu vrei s` m` duci, pot s` merg singur` [i s`-mi caut un
ghid.
|NTRE DOI B~RBA}I 115

– {i-ai s` cau]i [i necazul cu lumânarea, din partea lui


Alexei, cara mia! replic` Paolo, dându-[i ochii peste cap. Crezi
c` ]i-ar permite s` umbli singur` cu un ghid, ca o turist`?
Madre di Dio!
– Ei, el nu m` duce nic`ieri, a[a c` nu prea am de ales,
nu-i a[a?
Imediat ce rostise aceste cuvinte, Storm \[i dori s` nu le fi
spus, iar zâmbetul lui Paolo \i confirm` c` se pripise.
– O, povera piccola! Mi se face mil` de tine!
Nu p`rea s`-i pese c` Gino era la doi pa[i, pe balcon, [i
c`-i auzea foarte bine. Storm nu \ndr`znea nici ea s` se gân-
deasc` la ceea ce-ar fi spus Alexei dac` afla c` Paolo era acolo,
[i se \ntreb`, din nou, de ce venise.
– Paolo, cum ai reu[it s` vii? \l \ntreb` ea. Alexei [tie c` tragi
chiulul?
Paolo ridic` din umeri, cu deplin` nep`sare.
– Poate. Mi-a spus s`-i aduc ni[te planuri din birou. A fost
un pretext ca s` te v`d, carissima!
Se aplec` din nou [i o s`rut` pe gur`, iar Storm se retrase,
aruncând o privire spre balcon, unde Gino p`rea absorbit de
priveli[tea de sub fereastr`.
– Paolo, te rog, nu face asta!
– O, cara!
Gura lui o c`ut` din nou pe a ei, dar de data asta Storm
reu[i s`-l evite, \mpingându-l cu ambele mâini când \ncerc` s`
se apropie [i mai mult.
116 LILY STEVENS

– Nici m`car nu te s`rut`, nu-i a[a? \ntreb` \ncet Paolo, cu


un oftat, privindu-i buzele. Ce p`cat, cara mia! Dac` eu a[ fi
avut o so]ie atât de frumoas`, nu mi-a[ fi petrecut tot timpul
la fabric`!
– Dac` aveai o so]ie, m` \ndoiesc c` ]i-ai fi petrecut prea
mult timp chiar [i cu ea! replic` Storm.
Când Paolo o privi cu repro[, râse.
– N-ai stof` de so], Paolo.
– Nici Alexei nu are, din câte observ, ripost` el. N-a fost un
so] prea grozav pân` acum, carissima, nu-i a[a?
Storm se \ncrunt`, privindu-[i mâinile, [i cl`tin` din
cap.
– Te rog s` nu spui asemenea lucruri, Paolo. Exist`
am`nunte pe care nu le \n]elegi, iar Alexei este so]ul meu.
Nu-mi place s` aud c` e vorbit de r`u.
– Atunci, ar trebui s` se comporte ca un so]!
Paolo \i lu` mâinile \ntr-ale lui [i \ncepi s`-i s`rute pe rând
vârfurile degetelor, cu o expresie insistent` \n ochi.
– Dar cel pu]in nep`sarea lui \mi d` dreptul s` te invit \n
lume, bella mia, si?
Apoi ridic` din umeri, cu o mutr` resemnat`.
– Dac` vrei la Pompei, acolo vom merge, dar nu [i cu Gino,
hmm?
Storm privi din nou mica siluet` de pe balcon, care
probabil \[i d`dea seama de tot ce se \ntâmpla.
– Nu-l pot l`sa singur, Paolo, spuse ea.
Paolo se \ncrunt`, nervos.
|NTRE DOI B~RBA}I 117

– Cum s` nu po]i, cara? Lisetta va avea grij` de el câteva ore


– dac` o rog eu!
|[i rostogoli ochii \n cap, cu o expresie r`ut`cioas`, iar
Storm nu se \ndoi c` Lisetta ar fi f`cut tot ce-i cerea, dar era
mai pu]in sigur` c` [i signora Veronese avea s` fie la fel de
cooperant`. Dac` cineva avea s`-i spun` lui Alexei despre
ie[irea lor, m`tu[a lui era aceea.
– Nu [tiu...
– O, cara mia!
Paolo se aplec` spre ea [i o s`rut` pe nea[teptate, f`r` a-i
l`sa timp s` se retrag`.
– Preg`te[te-te, iar eu am s` m` duc s-o rog pe Lisetta s` fie
bambinaia o vreme, si?
Storm oft`, resemnat`. N-avea nici un rost s` discute cu
Paolo. N-ajungea nic`ieri.
– Si, repet` ea, iar Paolo o mai s`rut` o dat`, u[or, apoi se
ridic` \n picioare.
Storm \l privi cum pleca, cu mari \ndoieli asupra acelei
excursii, mai ales \ntrucât Paolo lipsea nemotivat de la fabric`.
Apoi oft` [i se duse s`-i explice lui Gino.
Acesta st`tea ghemuit pe scaun. O privi cu o expresie
complice, [treng`reasc`.
– Zio Paolo e foarte... ya, ya, ya!
|[i d`du ochii peste cap, r`ut`cios, dar Storm r`spunse cu
un gest negativ:
– Gino, te rog s` nu vorbe[ti a[a! Unchiul t`u Paolo [i cu
mine nu facem decât s`...
118 LILY STEVENS

Ridic` din umeri, \n]elegând c` degeaba \ncerca s`-i


explice. Probabil c` explica]iile ar fi implicat-o [i mai mult, [i
oft` din nou, resemnat`.
– N-ai nimic \mpotriv` s` stai cu zia Lisetta un timp, da,
iubitule, pân` m` \ntorc eu de la plimbare?
– Cu zio Paolo?
B`iatul se ridic`, luând-o de mân`.
– Unde te duci, zia Tempesta?
Fusese \nv`]at s-o numeasc` „m`tu[`“, dar varianta italian`
a cuvântului „furtun`“ suna atât de simpatic, \ncât Storm \i
ceruse s`-i spun` astfel.
– Mergem la Pompei. Ai fost vreodat` acolo?
Sperase ca Gino s` cear` s` vin` [i el, dar acesta ridic` din
umeri, cu o nep`sare tipic latin` la adresa istoriei.
– Nu-s decât pietre vechi, r`spunse el cu dispre]. Acolo se
duc numai turi[tii. Eu nu vreau s` merg.
Storm \i zâmbi, aplecându-se s`-l s`rute u[or pe cre[tetul
capului.
– Atunci, nu te deranjeaz` s` stai cu zia Lisetta pân` vin eu,
nu-i a[a?
Gino cl`tin` din cap, privind-o cu o \n]elepciune de b`trân
\n ochii lui mari.
– {i n-am s`-i spun lui zio Alexei unde ai fost plecat`, \i
promise el grav.
Gino!
Storm \l privi \ngrozit` de o asemenea sugestie, dar b`iatul
p`ru netulburat.
|NTRE DOI B~RBA}I 119

– Du-te, o \ndemn` el solemn, dar cu o lucire juc`u[` \n


ochi. Nu m` sup`r. Ai s` te distrezi, da?
N-avea nici un rost s` protesteze \n fa]a acelei priviri
[treng`re[ti, a[a c` nu f`cu decât s` se aplece, s`rutându-l din
nou pe frunte.
– Semeni prea mult cu unchiul t`u Paolo, \i spuse ea ferm.
Ciao, Gino!

***

Storm nu ascundea faptul c`-i pl`cea compania lui Paolo,


[i-[i spunea c` Alexei n-avea nici un motiv s` se plâng`, \n
situa]ia existent`. Nu se putea spune c` aveau o c`snicie nor-
mal`, sau c` Alexei ar fi manifestat vreo \nclina]ie de a o duce
undeva. Nu era un om c`ruia s`-i plac` via]a \n societate,
preferând s`-[i consume tot timpul [i toat` energia pentru
afacerile companiei pe care o conducea.
Pe de alt` parte, Paolo acorda companiei numai strictul
necesar, rezervându-[i cât mai mult timp ca s` se distreze.
Storm era de p`rere c` Alexei se comporta extrem de
\ng`duitor cu el.
Paolo conducea \ntotdeauna ca [i cum la cap`tul drumului
i-ar fi a[teptat cine [tie ce urgen]`, iar de ast` dat` Storm \i ceru
s` mearg` mai \ncet, pentru a-i l`sa timp s` admire priveli[tile.
– E atât de frumos, spuse ea. Vreau s` admir \n voie
peisajul, Paolo.
|ndatoritor, Paolo \ncetini, aruncându-i o privire.
120 LILY STEVENS

– Si, signora! Cuvântul t`u e porunc` pentru mine! Nu a[a


se spune, cara mia?
– Ba da, r`spunse Storm, dar m` \ndoiesc foarte mult c` e
valabil [i \n cazul nostru!
– Ei, haide, bellissima, n-am \ncetinit atât de mult \ncât
parc-am sta pe loc, pentru ca tu s` po]i contempla
peisajele?
– Nu vrei s` le vezi [i tu? râse Storm. Sunt foarte frumoase
[i sunt sigur` c` \n fa]a unor asemenea priveli[ti pe nimeni
nu-l poate ajunge blazarea.
– Sunt \ntr-adev`r foarte frumoase, zâmbi Paolo. Dar tu e[ti
[i mai frumoas`, carissima. V` potrivi]i, tu [i ]ara asta
minunat`.
– Sper s` fie a[a.
Cumva, cuvintele lui \i treziser` o nostalgie nea[teptat`, [i
privi minun`]iile naturii din jur, dorindu-[i ca Alexei s`-[i fi
putut g`si timp s` i le arate.
– Cara?
Paolo zâmbea \ntreb`tor, iar Storm scutur` din cap.
– Sunt doar foarte... fericit`, spuse ea, râzând \ncet. De
ce-a[ fi altfel?
– De ce, \ntr-adev`r, po' gugina?
Storm \l privi curioas`.
– ~sta-i un nume nou pentru mine. Ce \nseamn`? Sau mai
bine s` nu \ntreb?
Paolo ridic` nep`s`tor din umeri.
gianninajollys
|NTRE DOI B~RBA}I 121

– De ce s` nu \ntrebi, cara? Nu \nseamn` decât „veri[oar`“.


– A, \n]eleg. Da, cred c` acum sunt veri[oara ta, nu-i
a[a?
– De vreme ce Alexei s-a \nsurat cu tine, da, a[a cred. De[i
a[ fi preferat s` te lase liber`, cara mia, ca s` pot face din tine
o so]ie adev`rat`. A[a, nu e[ti decât o ispit` inaccesibil`, pe
care nimeni n-o apreciaz` cum se cuvine.
– Paolo, te rog!
Storm nu voia s` discute despre rela]ia ei cu Alexei, mai
ales \n acel moment, când era atât de relaxat`. Drumul \i
\mbujorase obrajii [i ar`ta foarte frumoas`, mai ales \n ochii
admirativi ai lui Paolo.
– Ce risip`, carissima!
– E treaba mea [i a lui Alexei, replic` \ncet Storm. {i acum,
te rog, s` nu mai vorbim despre asta, Paolo. Vreau s`-mi
priasc` plimbarea.
– Iar dac` vorbim despre Alexei, o s` ]i se strice tot
cheful?
|l privi un moment. Era foarte ar`tos [i atr`g`tor, iar une-
ori se \ntreba dac` s-ar fi putut \ndr`gosti de el – dar existen]a
lui Alexei excludea acest lucru. Alexei se c`s`torise cu ea [i
totu[i continua s-o trateze numai ca un [ef – iar Paolo se com-
porta a[a cum ar fi fost de a[teptat din partea unui so] recent
dobândit, dar niciodat` nu s-ar fi \nsurat cu ea, era sigur`.
Situa]ia era confuz` pe toate planurile, iar Storm se \ntreba
uneori cum avea s` evolueze.
122 LILY STEVENS

Când ajunser`, ora[ul Pompei se v`di atât de interesant pe


cât se a[teptase, iar Storm se bucur` s` vad` c` nu era prea
frecventat, datorit` perioadei târzii a sezonului. Vizitarea unui
asemenea loc, pe care-l cuno[tea numai din lecturi, \i d`dea
sentimentul unei ocazii deosebite.
Coloanele \nalte [i zidurile vilelor [i ale templelor se
ridicau spre cerul senin, sugerând cât de impresionant ar`tase
cândva ora[ul. Str`zile, dezgropate din ]`râna \nv`luitoare a
secolelor, erau acum b`t`torite de mii de pa[i ai str`inilor [i
se \ntindeau sub soare.
Storm descoperi templul zeului Apollo [i fu imediat atras`
de uria[a statuie din bronz care se \n`l]a pe un soclu de piatr`,
\n mijlocul treptelor [i al coloanelor. Era o sculptur`
minunat`, cu zeul preg`tit s`-[i ia zborul, ]inându-[i mâinile
\ntinse ca pe vremea când ]inuser` arcul [i s`geata de aur cu
care-l ucisese pe monstrul Python.
Paolo o a[tepta cam ner`bd`tor, rezemat de ni[te trepte
din apropiere.
– Storm!
Glasul lui o readuse la realitate, iar Storm, f`r` tragere de
inim`, \[i abandon` visul cu ochii deschi[i.
– Am \ntârziat prea mult?
– L-ai admirat destul de mult pe Apollo, cara mia. Dac`-i
mai acorzi din timpul t`u, am s` devin invidios.
– |mi pare r`u.
– C` am s`-l invidiez?
Storm cl`tin` din cap, râzând.
|NTRE DOI B~RBA}I 123

– Nu, c` te-am f`cut s` a[tep]i. Ai avut mult` r`bdare.


|[i privi micul ceas de aur de la mân` [i se \ncrunt`,
nelini[tit`.
– Timpul a trecut atât de repede, cred c` ar trebui s` ne
\ntoarcem, Paolo.
– Crezi c` so]ul t`u \]i va sim]i lipsa?
– S-ar putea, r`spunse ea \ncet.
– La fel cum simte lipsa oric`rei propriet`]i de-ale lui care
dispare pentru un timp, declar` el.
Storm strânse pumnii, cu o sclipire furioas` \n ochi.
– Paolo, n-ai nici un drept s` vorbe[ti a[a!
Paolo, \ns`, nu mai avea chef s` se poarte cu tact, iar pe
chipul lui oache[ se citea o gelozie cum Storm nu mai v`zuse
niciodat`, surprinz`tor de vehement`.
– Eu n-am nici un fel de drepturi, scrâ[ni el aspru. Sunt un
povre cugino – v`rul cel s`rac! N-am drepturi, n-am
propriet`]i, n-am... O, Madre di Dio! Uneori, \mi vine s`-l
ur`sc pe Alexei!
– Paolo! Te rog, nu... nu spune asta!
Storm \i puse o mân` pe bra], privindu-l nelini[tit`.
Niciodat` nu-i mai v`zuse pe fa]` o asemenea du[m`nie, [i se
\ntreba ce anume o cauzase.
Un moment, Paolo nu spuse nimic, privind-o doar \n
t`cere, cu ochii aceia calzi [i \ntuneco[i atât de asem`n`tori cu
ai lui Gino, apoi se apropie [i o cuprinse de mijloc, strângând-o
lâng` el, cu buzele lipite de gâtul ei.
124 LILY STEVENS

– |mi pare r`u, carissima, [opti el, apoi se retrase, privind-o


cu o am`r`ciune comic`. Anticipez ceea ce va spune Alexei
când am s`-l rev`d. {tiu c` m` a[teapt` o... o... cum se spune?
– O s`puneal`? suger` \ncet Storm.
Râse, când Paolo f`cu din nou o mutr` am`rât`.
– Si, si! Alexei \mi va trage o s`puneal`, la fel cum le face
cailor, [i va trebui s` [i sar, bella mia, altfel va pocni din bici
tot ca pentru cai!
– Bietul Paolo!
– E[ti crud`! o acuz` el cu glas sc`zut [i r`gu[it, care-i tr`da
adev`ratele inten]ii. La fel ca toate femeile frumoase, e[ti
crud`, carissima. Râzi de trista mea soart`, te amuz` faptul c`
so]ul t`u va...
Oft` adânc [i o trase [i mai aproape, \n ciuda \ncerc`rilor
ei de a-l opri.
– Paolo!
O s`rut` \ncet, st`ruitor.
– Carissima! [opti el, iar Storm \nchise \ncet ochii.
Nu trebuia s`-i permit`, [tia foarte bine, dar Paolo avea \ntot-
deauna ceva irezistibil, iar Storm sim]ea o ven` pulsându-i la
tâmpl`, semn c`-i pl`cea s` fie s`rutat` de Paolo.
– Paolo, te rog, nu!
|i propti din nou mâinile \n piept [i-l \mpinse din r`sputeri,
iar când \ntoarse capul ca s` evite \nc` un s`rut, r`mase cu
ochii mari [i gura deschis` de uimire. Paolo, privind-o, se
\ncrunt` curios.
|NTRE DOI B~RBA}I 125

– Storm? Ce este?
Apoi \ntoarse [i el capul [i, \n clipa urm`toare, f`cu un pas
gr`bit \napoi. Nimeni n-ar fi putut confunda silueta \nalt`, \n
pantaloni gri deschis [i c`ma[` alb`, care venea spre ei cu
mâinile pe lâng` trup. Avea un aer amenin]`tor care-i \ntuneca
tr`s`turile de bronz [lefuit, f`când ca prin trupul lui Storm s`
treac` un fior de spaim`.
Alexei se opri \n fa]a lui Paolo, ignorând-o complet pe
Storm. Glasul \i era t`ios ca o]elul [i mult mai aspru decât i-l
auzise vreodat`.
– Plecase[i s` aduci ni[te planuri, spuse el, iar Paolo d`du
din cap. |n ochii lui negri se z`rea o lucire sfid`toare, dar
Storm se \ndoia c` avea s` duc` undeva.
– Am uitat de ele, spuse el \mbufnat, amintind de Gino. |mi
pare r`u, Alexei.
– Ai preferat s` te plimbi pe la ]ar` cu so]ia mea, am
impresia, \n timp ce Picerni a[tepta planurile.
– Ma, Alexei, lei si è sbagliato...
– So]ia mea nu vorbe[te italiana, i-o retez` glasul \nghe]at
al lui Alexei. Te rog s` vorbe[ti engleze[te.
Voia s`-l umileasc` pe Paolo cât mai mult posibil \n fa]a
ei, se vedea limpede, iar severitatea lui o revolta pe Storm.
|[i repezi b`rbia \nainte, sfid`tor, [tiind c` avea s`-i
displac` interven]ia ei, dar hot`rât` totu[i s` mearg` pân`
la cap`t.
126 LILY STEVENS

– Nu e nevoie s` faci atâta caz, spuse ea cu o voce pe care


[i-ar fi dorit-o mai ferm`. A fost... a fost [i vina mea, nu numai
a lui Paolo, [i-mi pare r`u dac` ]i-am creat dificult`]i, Alexei,
dar te rog, nu te desc`rca pe Paolo.
O secund`, Alexei nu r`spunse, nu f`cu nici o mi[care, iar
Storm se \ntreb` dac` avea s-o ignore mai departe, de[i \i
sim]ea furia, iar mâinile \i tremurau. Apoi se \ntoarse \ncet [i
o privi, cu ochii reci ca ghea]a, dar \n acela[i timp \nv`p`ia]i
de furie.
– Nu e nevoie s` m` informezi c` [i tu ai avut o parte de
vin` pentru expedi]ia asta, spuse el rece. Dar nici nu m`
\ndoiesc c` Paolo te-a instigat.
|[i privi din nou v`rul, sever [i ne\nduplecat.
– Vei pleca \napoi la fabric` [i ai s`-i duci planurile lui
Picerni, \i spuse el.
Instinctiv, Paolo o privi pe Storm, iar Alexei ad`ug`
imediat:
– Am s-o duc eu pe so]ia mea \napoi acas`.
– A[ prefera s` merg cu Paolo!
Storm nu avea idee ce Dumnezeu o \ndemnase s` spun`
a[a ceva, [i o clip` amândoi o privir` ne\ncrez`tori, dup` care
Paolo cl`tin` din cap \ncet, rug`tor.
– Ai s` vii cu mine! spuse Alexei, apoi \[i privi v`rul. Andare
immediatamente, Paolo, per favore!
Dup` ce arunc` o ultim` privire resemnat` spre Storm,
Paolo se \ntoarse [i porni spre locul unde parcaser` ma[ina.
|NTRE DOI B~RBA}I 127

Storm se uit` dup` el, cu un anumit sentiment de vinov`]ie.


Era adev`rat c` o convinsese s` vin` cu el, dar dac` l-ar fi
refuzat mai categoric, tot incidentul ar fi fost evitat.
Nu-l privi imediat pe Alexei, uitându-se la el doar pe furi[,
printre gene. F`r` o vorb`, Alexei o prinse brusc de bra], ca
\ntr-un cle[te, [i o trase dup` el, \n timp ce se \ndrepta la rân-
dul lui spre parcare. Storm fu nevoit` s` alerge ca s` ]in` pasul
cu el. Se sim]ea ca un copil fugit de-acas`, adus \napoi de un
p`rinte nervos.
– Termin`!
|ncerc` s` se \mpotriveasc`, [i fu cât pe ce s` se \mpiedice,
când Alexei \[i continu` drumul. Strânsoarea sl`bi u[or, dar
continua s-o ]in` bine, iar Storm \[i d`du seama c` degeaba ar
fi \ncercat s` se elibereze.
– Nu... nu m` pot ]ine dup` tine, Alexei, [i refuz s` m` las
târât` ca o sclav` fugar`!
Un moment, fu gata s` jure c` z`rise o lucire amuzat` \n
ochii lui, dar apoi Alexei strânse din buze [i o privi glacial.
– Ai mai folosit o dat` compara]ia asta \n leg`tur` cu
rela]ia noastr`, spuse el \ncet. {i a[ putea s`-]i spun, fanciulla
mia, c` \n asemenea momente mi-a[ dori s` te pot vinde sau
cump`ra!
– A, dac` vrei s` scapi de mine, replic` Storm precipitat, e
destul de simplu! Trimite-m` s`-mi fac bagajele!
Expresia lui r`mase aceea[i, dar ceva \n ochi i se
schimb`, f`când-o s` se cutremure. Alexei \i sus]inu
128 LILY STEVENS

privirea, iar Storm \[i sim]i inima zbuciumându-se


nebune[te \ntre coaste, cuprins` iar de acel sentiment de
\nsufle]ire.
– Ai pleca? o \ntreb` el \ncet.
Dar nu-i l`s` timp s` r`spund`. Porni din nou, luând-o cu
el, de[i nu la fel de repede.
– Disear`, ]i se cere s` fii, oficial, signora Romano, \i spuse
scurt.
O clip`, inima lui Storm palpit` necontrolat, pân`-[i d`du
seama c` \l \n]elesese gre[it.
– Cum...? \ntreb` ea, cu sufletul la gur`. Adic`... vreau s`
zic... unde?
Ochii lui alba[tri ca ghea]a o privir` un moment, cu o lucire
speculativ` \n adâncurile lor.
– A, nu te teme, \i r`spunse \ncet. Nu-]i cer decât s`-]i joci
rolul de gazd` \n fa]a unui partener de afaceri foarte important.
– Aha...! Da, \n]eleg.
– {tiu c` ai o rochie potrivit`, continu` Alexei, \n timp ce
Storm \ncerca s`-[i potoleasc` sentimentul de panic`. Vei avea
timp, când ajungem acas`, s` te schimbi [i s` te faci
prezentabil` la timp pentru sosirea lui, de[i te-ai fi putut
preg`ti mult mai bine dac` erai acas` când am sosit eu.
– |mi pare r`u.
Alexei deschise portiera ma[inii [i o ajut` s` intre, aplecân-
du-se s`-i potriveasc` fusta peste genunchi, astfel \ncât chipul
aspru \i ajunse foarte aproape de al ei.
|NTRE DOI B~RBA}I 129

– Sper c` vei dovedi asta, nemaif`când niciodat` a[a ceva,


spuse el \ncet.
Storm se \nro[i de furie.
– |mi pare r`u c` te-am sup`rat nefiind acas` când ai sosit,
spuse ea, cu nep`sare. Dar nu-mi pare s`u c` am plecat cu
Paolo. |mi place s` ies \n lume, iar tu...
|[i mu[c` \n grab` buza, când Alexei se a[ez` la volan,
atingându-i bra]ul cu al lui.
Dup` ce porni motorul, Alexei \ntoarse capul spre ea,
privind-o ferm.
– ...Iar eu, descoperi c` las foarte mult de dorit ca so],
spuse el.
Storm nu-i r`spunse.
– Mi-am imaginat c` Paolo \]i satisface cu succes dorin]ele
\n acest sens. Nu ai nevoie de nimic de la mine, amante.
L-ar fi contrazis, i-ar fi spus c` se \n[ela \n leg`tur` cu sen-
timentele ei pentru Paolo, dar Alexei v`zuse cum era s`rutat`
\ntre ruinele templului lui Apollo [i tr`sese singur concluziile.
Trebuia, \[i spuse ea dup` câteva clipe, s`-l \ntrebe pe Paolo
ce \nsemna amante.
Capitolul 8

Paolo nu se \ntoarse la vil` decât mult timp dup` sosirea lui


Storm cu Alexei. Storm \l v`zu pe culoar [i-l \ntreb` despre
vizitatorul pe care-l a[teptau. Alexei fusese enervant de
necomunicativ \n acest sens.
– Sir Gerald Gordon, o inform` Paolo. Foarte bogat [i
foarte englez, carissima.
– Englez? \l privi Storm, surprins`. Alexei nu mi-a spus c` e
englez.
– Poate spera s`-]i fac` o surpriz`.
Ochii lui Paolo \i contemplar` silueta zvelt`, acoperit` de
un halat bleu destul de sub]ire pentru a-i dezv`lui formele,
f`r` a fi transparent. Ar`]i foarte frumoas`, carissima. Iar
halatul `sta e... Mmm!
|[i s`rut` extravagant vârfurile degetelor, iar Storm cl`tin` din
cap, aruncând o privire spre u[a lui Alexei, \n timp ce spunea:
|NTRE DOI B~RBA}I 131

– Mai bine m` duc s` m` \mbrac, pân` nu vine Alexei s` m`


caute.
|n ochii negri ai lui Paolo sc`p`r` o lic`rirre r`ut`cioas`.
– Dac` te vede \n aceast` roba, bella mia, \i vei topi pân` [i
inima lui de ghea]` ruseasc`. Madre di Dio, dar `sta nici nu se
poate numi un Romano!
– Paolo, te rog!
– Dar nu te apreciaz` just, bellissima, [i prin urmare, nu te
respect`!
– Te rog, nu...
Un sunet de pe galerie \i f`cu pe amândoi s` se uite spre
u[a camerei lui Alexei, dar \nainte ca v`rul lui s` apar`, Paolo
se strecur` repede \n baie. Storm se gr`bi spre u[a ei, sperând
s` intre f`r` a fi v`zut` de Alexei, care tocmai ie[ea, dar
speran]a \i fu z`d`rnicit`.
Din felul cum o privi, se v`zu clar c`-i pl`ceau dezv`luirile
prilejuite de halatul albastru, de[i dac`-i topea inima de
ghea]` ruseasc`, a[a cum spusese Paolo, r`mânea de v`zut.
Ochii lui alba[tri o m`surar` repede, calculat, din cap pân`-n
picioare. Mai p`strau o urm` a furiei dinainte, dar cea mai
mare parte din aceasta disp`ruse.
– Va trebui s` te gr`be[ti, dac` vrei s` fii gata la timp!
Storm \l privi, cu un u[or sentiment de vinov`]ie, mai ales
când \[i aminti c` Paolo se ascunsese \n baia ei, [i sper` ca
Alexei s` nu-l fi v`zut intrând acolo. D`du din cap, f`r` a
\ndr`zni s` zâmbeasc`.
132 LILY STEVENS

– {tiu c` trebuie s` m` gr`besc.


Ezit`, iar [ov`irea ei \l f`cu pe Alexei s` ridice o sprâncean`,
\ntreb`tor.
– Alexei, m`... m` \ntrebam dac` ai avea ceva \mpotriv` s`
nu-mi iau rochia verde.
Alexei \i ceruse \n mod special s` poarte acea rochie, mai
ales pentru c` era foarte elegant` [i somptuoas`. Problema era
c` avea un fermoar pe toat` lungimea spatelui, iar singura
camerist` care ar fi putut s-o ajute era deja ocupat` cu signora
Veronese [i contessa.
– Pot \ntreba de ce nu vrei s-o por]i? se interes` el.
– Nu c` n-a[ vrea, \i explic` Storm, dar Clemente e ocupat`
cu signora Veronese [i contessa, [i nu pot ajunge la fermoarul
de la spate, ca s` mi-l \nchei singur`. M` gândeam c` dac`
mi-a[ lua \n schimb...
– Prefer s`-]i pui rochia verde!
A[adar, \[i spuse Storm, voia s` se \nc`p`]âneze. |l privi cu
repro[, dezam`git` c` nu era rezonabil.
– Atunci, va trebui s` m` ier]i dac` \ntârzii, \i spuse ea. Va
trebui s-o a[tept pe Clemente pân` poate veni s` m` ajute.
– Nu e nevoie, am s` te ajut eu.
Storm \l privi lung un moment, nevenindu-i s` cread`, cu
inima b`tându-i frenetic \n timp ce [i-l imagina ajutând-o s` se
\mbrace.
– M`... m` aju]i tu?
Sprâncenele lui se \mbinar` cu u[oar` nervozitate.
|NTRE DOI B~RBA}I 133

– Sunt so]ul t`u, \i reaminti el scurt.


– A, da, da, desigur!
– }i-e chiar atât de u[or s` ui]i asta, hmm?
Storm oft` \n sinea ei, presupunând c` n-avea s-o lase s`
uite prea repede de vizita la Pompei.
– Nu, nu mi-e deloc u[or s` uit, r`spunse ea \ncet, hot`rât`
s` nu se lase provocat`. Iar dac` vrei s` fiu gata la timp, atunci
trebuie s` \ncep s` m` \mbrac. Te rog s` m` scuzi.
– Am spus c` te ajut cu rochia.
Ezit`, ro[ie \n obraji, nesigur` despre ceea ce sim]ea, [tiind
doar c`, spre propria ei surprindere, era gata s` a[tepte.
– Nu e... vreau s` zic, nu trebuie s` te deranjezi, Alexei.
Alexei o privi fix.
– Ai prefera s`-l chemi pe Paolo s` te ajute, poate? \ntreb`
el \ncet, iar Storm se uit` la el uimit`,, apoi \[i ridic` sub
b`rbie gulerul cu volane al halatului [i intr` \ncamer`. Se
r`suci pe c`lcâie repede, o secund` mai târziu, când auzi u[a
\nchizându-se, [i-l v`zu pe Alexei \n`untru, privind-o cu un
lic`r provocator \n ochii lui alba[tri.
– Trebuie s` te gr`be[ti, \i spuse el \ncet. Nu mai avem
mult timp pân` sose[te musafirul. E englez.
|n timp ce vorbea, Storm \[i d`du seama c` o rostea ca pe
o acuza]ie, [i i se p`ru c` vedea col]urile gurii lui late
arcuindu-se \ntr-un zâmbet ironic.
– Nu pari prea \ncântat` c` ai s`-]i cuno[ti un compatriot.
– Nu mi-ai spus c` e englez.
134 LILY STEVENS

– |ntr-adev`r.
– De[i [tiai c` m` voi bucura s` \ntâlnesc pe cineva din ]ara mea.
Ochii lui alba[tri o privir` ferm un moment, f`r` ca Storm
s`-[i poat` da seama ce se ascundea dincolo de masca
tr`s`turilor lui slave.
– Nu credeam c` un partener de afaceri al meu te-ar
interesa \ntr-o asemenea m`sur`.
– Aha...
Alexei era preocupat de altceva, iar Storm \l privi pe furi[,
de la ad`postul genelor, \ntrebându-se ce-l fr`mânta.
– Vreau s` \n]elgi, Storm, spuse el \n cele din urm`, \ncet,
parc` m`surându-[i fiecare cuvânt, c` \n ceea ce-l prive[te pe
Sir Gerald Gordon, ar fi foarte util s` am o nevast` englezoaic`.
– Da, \n]eleg...
|l privi un moment \n ochi, apoi se gr`bi s`-[i \n`bu[e
nemul]umirea c` era folosit` \n interes de afaceri.
– Ei, m` bucur c` m` g`se[ti [i pe mine util` la ceva!
Nu voise s` sune atât de ostil, [i-i v`zu surprinderea \n
ochi, o clip`, \nainte de a se \ncrunta.
– Te rog s` nu fii sarcastic`, Storm, nu-]i st` bine [i nici nu
e cazul.
– Cred c`...
– Sper ca, m`car \n seara asta, s` ]ii minte c` e[ti m`ritat`
cu mine, nu cu Paolo. A[a, vei face impresie mai bun`.
Storm sim]i c` i se \mpurpurau obrajii [i-[i strânse pumnii
pe lâng` trup.
|NTRE DOI B~RBA}I 135

– N-ai nici un motiv s`-mi vorbe[ti a[a, Alexei, spuse ea cu


voce tremur`toare. Suspiciunile tale sunt nedrepte [i absolut
nejustificate.
Alexei o privi rece, de[i ceva din expresia lui \i f`cea inima
s` bat` nebune[te, cu ner`bdare parc`.
– Având \n vedere situa]ia \n care te-am g`sit foarte recent,
cred c` am toate motivele s`-]i vorbesc a[a, spuse el scurt.
Noroc c` m`tu[a mea mi-a putut spune unde s` v` g`sesc, c`ci
i-a[ fi f`cut o impresie foarte proast` invitatului meu dac`
soseai la cin` cu \ntârziere, \n compania v`rului meu, ar`tând
ca [i cum te-ai fi \ntors de la o \ntâlnire amoroas`.
– Oh... oh, nu... nu... pu]in \mi pas` ce impresie-i fac
nepre]uitului t`u invitat! Nu-mi pas` ce crede nimeni... sau...
sau dac`... of, e[ti un... e[ti de-a dreptul...
Cuvintele i se rostogoleau unul dup` altul, f`r` nici un
sens, iar din ochii verzi \i ]â[neau fulgere de furie.
– Ei bine, mie \mi pas`, \i retez` el tirada, cu un glas
\nghe]at. {i te vei comporta rezonabil \n fa]a musafirului meu,
indiferent ce mofturi copil`re[ti \]i permi]i \n dormitor.
– E[ti... e[ti un... monstru!
Respira greu, neregulat, [i f`cu un pas gr`bit \napoi, când
Alexei se apropie de ea.
– Cum pofte[ti, spuse el \ncet, ridicând mâinile s`-i
descheie halatul. {i acum, te rog, nu m` mai face s`-mi pierd
timpul, Storm. E târziu [i vreau s` fii gata s`-l prime[ti pe Sir
Gerald când sose[te.
136 LILY STEVENS

Storm era gata s` izbucneasc` \n plâns, dar \[i d`dea seama


c` degeaba l-ar fi contrazis.
– Pot s` m` schimb [i singur`, mul]umesc!
|i d`du mâinile la o parte, refuzându-i ajutorul, cel pu]in \n
acea etap`. Halatul se desf`cu, iar Storm [i-l d`duse jos pân`
la jum`tatea bra]elor când se opri, dându-[i seama dintr-o dat`
c` pe dedesubt nu mai avea aproape nimic.
– Te rog s`...
– Si, abrighi! ordon` el scurt, iar halatul \i fu smuls cu for]a
de pe trup [i aruncat pe pat. Nu mai c`uta scuze, Storm, [i
\mbrac`-te, altfel am s`-mi pierd r`bdarea cu tine!
Storm i-ar fi r`spuns c` ea [i-o pierduse de mult, dar furoul
sub]ire pe care-l purta i se lipea de contururile trupului,
l`sând s` i se vad` pielea aurie deasupra decolteului cu dan-
tel`, [i deodat` se sim]i foarte vulnerabil` \n fa]a acelor ochi
alba[tri ca ghea]a.
Se \ntoarse \n grab` [i-[i lu` rochia verde ca jadul pe care
voia s-o poarte. {i-o trase u[or peste cap, strecurându-[i bra]ele
\n mânecile scurte, apoi duse ambele mâini la spate, \ntr-o
\ncercare de a ajunge la fermoarul care-i tot sc`pa. |ntr-o clip`,
\ns`, Alexei fu lâng` ea, dându-i mâinile la o parte, nervos.
– Sunt aici ca s` te ajut, \i reaminti el. Trebuie neap`rat s`
fii atât de dificil`, Storm?
– Nu sunt dificil`, sunt...
Storm se r`suci pe jum`tate spre el, dar Alexei o prinse
brutal de bra]e [i o \ntoarse la loc.
|NTRE DOI B~RBA}I 137

– |]i dau cuvântul meu c`, dac`-mi pierd r`bdarea, o s`-]i


par` foarte, foarte r`u, o preveni el. {i acum, te rog, f` o \ncer-
care s` cooperezi. |ncerc s` te ajut!
– Mul]umesc!
– Nu te mi[ca!
Involuntar, Storm se cl`tina u[or, iar ordinul lui autoritar o
f`cu s` \n]epeneasc`, amintindu-i c` se apropia de cap`tul
r`bd`rii, dornic s`-[i primeasc` oaspetele important. Nimic nu
conta mai pu]in pentru el decât efectul pe care-l avea asupra ei.
– |mi... \mi pare r`u, Alexei.
– E[ti o femeie capricioas` [i ira]ional`, o acuz` el. Nu sunt
\n stare s` te \n]eleg!
– Ai \ncercat, m`car?
Vocea ei avea o sonoritate stranie, r`gu[it`, [i-l sim]i
oprindu-se.
– Am \ncercat, spuse el \ncet.
Degetele lungi [i bronzate \i atinser` [ira spin`rii, \n timp
ce-i \ncheia fermoarul, f`când-o s` se cutremure.
– }i-e frig?
– Nu, \n nici un caz!
– E[ti foarte frumoas`...
Vorbea \ncet, foarte aproape de urechea ei, astfel \ncât
r`suflarea lui \i r`v`[ea [uvi]ele de p`r de la ceaf`, iar inima ei
reac]ion` atât de puternic, \ncât capul \ncepu s` i se
\nvârteasc`. Apoi, Alexei se aplec` [i-i ap`s` u[or cu buzele
pielea gâtului, dând la o parte p`rul auriu cu degete
mângâietoare [i frecându-[i \ncet p`rul de obrazul ei.
138 LILY STEVENS

– Alexei! \i [opti Storm numele, dorind s` [tie ce sim]ea,


dar temându-se s` n-o dispre]uiasc` pentru acele emo]ii
sc`pate de sub control.
– Si, amante?
{i el vorbea \ncet, iar bra]ele lui o cuprinser`, \ntorcând-o
\ncet pân` ajunse s`-i priveasc` ochii alba[tri, pe chipul masiv,
sculptat \n bronz. Ochi care nu mai erau reci [i \nghe]a]i, ci
adumbri]i de o pasiune profund` ce-o f`cea s` se \nfioare de
ner`bdare. Niciodat` nu-i mai vorbise \n italian` atât de des ca
\n aceast` zi, iar Storm \[i spuse c` era un semn de bun augur,
indicând c` n-o mai considera o str`in`.
– A[... a[ vrea... s`...
Scutur` din cap, prea nesigur` pe sine [i pe el ca s`-i spun`
ce sim]ea [i cât de r`u \i p`rea c` se dusese cu Paolo, iar Alexei
zâmbi. Zâmbetul acela rar [i blând care-i \ndulcea liniile fe]ei
[i-l f`cea s` arate atât de apropiat [i mult mai pu]in autoritar.
|l v`zuse zâmbindu-i a[a lui Gino [i, o dat` sau de dou` ori,
Lisettei, dar ei nu-i zâmbise astfel niciodat`, iar efectul era
pustiitor.
O ]inu strâns, studiind-o un lung r`stimp, cu ochii aceia
alba[tri.
– Amante mia! spuse el \ncet.
Apoi o trase mai aproape, pân` când trupul \i fu strivit la
pieptul lui, iar Storm \i sim]i prin rochia sub]ire c`ldura [i
\ncordarea, [i b`t`ile puternice [i regulate ale inimii, mai
repezi decât de obicei, sub degetele ei r`sfirate.
|NTRE DOI B~RBA}I 139

– Alexei!
|i [opti numele, cu gura atingându-i-o pe a lui, a]â]`tor. |i
dorea din toat` f`ptura trupul suplu [i dur, s-o posede com-
plet, s-o mângâie p`tima[ cu mâinile lui bronzate, puternice,
s-o devoreze cu aceea[i dorin]` arz`toare care o chinuia pe ea.
Alexei scoase un geam`t, un sunet slab [i indescriptibil, iar
gura \i deveni dintr-o dat` mai dur` [i mai poruncitoare,
st`pânit` de o foame atroce care-o purta pe un val de emo]ie
imposibil de controlat.
– Carissima! Po' amante mia!
Cuvintele italiene[ti dr`g`stoase, [optite \n urechea ei, pe
când o lua \n bra]e [i o ducea spre pat, cu o pasiune abia
st`pânit`.
Se \ntoarse repede, cu ochi sc`p`r`tori, când se auzi o
b`taie u[oar` \n u[`, [i o depuse u[urel pe pat, privind-o
curios. Storm r`mase a[ezat` pe marginea patului, cu buzele
desp`r]ite, \ntrebându-se cine-i deranjase.
– Ar putea... ar putea s` fie Clemente, [opti ea.
Alexei, \ns`, se \ncrunt`, b`nuind cine era la u[`.
– Storm! Carissima!
Storm [tiu, \nc` \nainte de a-l privi, ce avea s` vad` pe
chipul lui Alexei, iar furia crud` pe care o citi acolo aproape
c` o f`cu s` urle. {tia c` o dispre]uia deoarece c`zuse prad`
unui moment de sl`biciune.
– Se pare c` m-am f`cut de râs, spuse el cu glas rece [i dur.
Te felicit, signora. Nu e u[or s`-l faci de râs pe Alexei Romano.
140 LILY STEVENS

– Alexei, eu...
Dar Alexei n-avea chef s-o asculte [i-i respinse cu un gest
dispre]uitor al mâinii \ncerc`rile de a-i explica. Tandre]ea [i
pasiunea din urm` cu câteva momente disp`ruser` ca [i cum
nici n-ar fi existat.
– Sper c` prezen]a mea \n dormitorul t`u nu te pune \ntr-o
situa]ie prea jenant`.
Se r`suci pe c`lcâie [i se duse la u[`, deschizând-o larg.
– Alexei!
Strig`tul ei \l urm`ri, ajungând pân` la Paolo, care st`tea \n
galerie, privindu-[i ne\ncrez`tor v`rul.
– Madre di Dio! [opti el cucernic, dându-[i seama de gaf`,
dar Storm \l ignor`, urm`rindu-l pe Alexei cu ochii plini de
lacrimi.
|n u[`, Alexei se \ntoarse, capul s`u arogant [i brunet con-
trastând puternic cu albul peretelui din spatele lui.
– Sper c` te vei pricepe la fel de bine s` joci teatru [i când
\l vei \ntâlni pe oaspetele nostru, spuse el rece, ignorându-l
complet pe Paolo. A[ prefera ca Sir Gerald s` fie convins c`
mariajul nostru e normal. Nu am preten]ii exagerate de la tine.
– O, Alexei, te rog, nu!
Storm era cât pe ce s` izbucneasc` \n plâns, iar ochii-i erau
enormi [i str`lucitori \n lumina galben` a l`mpilor, dar Alexei
r`mase neclintit.
– Te a[tept jos, \n salotto, peste cinci minute, spuse el
scurt [i porni cu pa[i mari \n lungul galeriei.
gianninajollys
|NTRE DOI B~RBA}I 141

Câteva secunde domni o t`cere \nc`rcat`, iar Storm \[i zise


c` niciodat` \n via]a ei nu se mai sim]ise atât de pierdut` [i
nefericit`.
– Oh, cara mia, \mi pare atât de r`u!
|n ochii lui Paolo se citea o poc`in]` incredibil`, \ncât \i era
greu s` se supere pe el, mai ales când [i ea avea ochii plini de
lacrimi.
– Cum ai putut, Paolo? Cum ai putut s` vii la mine-n
camer`? Niciodat`, niciodat` n-ai mai f`cut-o, de ce tocmai
acum?
– Cara, n-am [tiut, cum puteam s` [tiu c` Alexei era la tine?
Nici el n-a mai fost niciodat` \n camera ta, nu-i a[a? De când
v-a]i c`s`torit...
Storm cl`tin` din cap, nefericit`.
– A fost prima oar` [i... O, Paolo, ce-am s` m` fac?
Paolo ridic` din umeri, mai degrab` instinctiv decât cu
indiferen]`.
– Acum n-ai timp s` faci nimic, piccola, \i reaminti el \ncet.
Trebuie s`-]i [tergi lacrimile [i s` cobori \n mai pu]in de trei
minute. Totul se va l`muri dup` plecarea importantului
nostru oaspete, no?
Storm se uit` la ceas, prin cea]a lacrimilor, [i \ncuviin]`.
– Da... da, a[a cred, spuse ea cu voce r`gu[it`. Nu... nu [tiu
dac` pot, Paolo.
– O, Storm! Graziosa mia, ar`]i atât de trist`!
Se aplec` [i o s`rut` u[or pe frunte.
142 LILY STEVENS

– Furia lui Alexei \nseamn` atât de mult pentru tine? S`-i


spun c` te doare r`u capul [i nu po]i cobor\ la cin`?
– A, nu, nu!
Storm \l respinse, [tergându-[i ochii cu o mân`.
– Trebuie s` cobor! Dac` nu vin, Alexei n-o s` mi-o ierte
niciodat`!

***

Sir Gerald Gordon se v`di a fi un om pe cât de fermec`tor,


pe atât de g`l`gios, iar Storm se bucur` c` nu trebuia s` fac`
eforturi prea mari ca s`-l distreze. P`rea \ncântat de compania
contesei, \i pl`cea s` povesteasc` [i p`rea s` aib` un reperto-
riu de anecdote inepuizabil.
Sper sfâr[itul mesei, Sir Gerald o privi cu un zâmbet
\ntreb`tor [i politicos.
– Ve]i veni \n vizit` cu so]ul dumneavoastr` luna viitoare,
când \l a[tept`m la noi, signora Romano? \ntreb` el, iar Storm
clipi din ochi, nedumerit`.
Alexei nu-i spusese nimic despre o c`l`torie \n Anglia, a[a
c` nu [tia cum s` r`spund`, dar simpla idee de a-[i vizita din
nou patria \i ridica moralul, [i-l privi pe Alexei cu ochi mari,
plini de speran]`.
– Nu... nu sunt sigur`, Sir Gerald, r`spunse ea. Alexei...
– Cred c` nu, Sir Gerald, o \ntrerupse glasul profund [i
calm al lui Alexei. So]ia mea trebuie s` stea aici [i s` aib` grij`
|NTRE DOI B~RBA}I 143

de micul meu nepot. E \n custodia mea, dac` mai ]ine]i minte,


[i \nc` nu e destul de mare pentru a-l lua cu mine \ntr-o
c`l`torie de afaceri. Voi sta \n Anglia doar dou` zile, cel mult,
[i nu merit` atâta deranj.
Storm avu senza]ia c` primise o lovitur` fizic` [i nu putu
decât s`-l priveasc` dezn`d`jduit` câteva secunde, \nainte de
a-[i cobor\ din nou privirea. Se p`rea c` setea de r`zbunare a
lui Alexei nu cuno[tea limite.
– A, da, desigur, murmur` politicos Sir Gerald, vizibil
impresionat de fermitatea gazdei lui. Pl`cerile [i afacerile nu
se pot amesteca, hmm, Romano? Iar o so]ie se simte cel mai
bine la ea acas`! Ei, prin urmare, vechile tradi]ii nu mor nicio-
dat`. Regret dispari]ia unora dintre marile idealuri, drag`
b`iete, pot s`-]i spun!
Storm sim]i ochii curio[i ai contesei \ndreptându-se
asupra ei, dar nu \ndr`zni s-o priveasc`, de team` s` nu-[i
piard` complet controlul. {tia c`, mai târziu, contessa avea
s-o \ntrebe despre ce era vorba. De ce fusese Alexei atât de
nep`s`tor? Iar ea trebuia s` g`seasc` o modalitate potrivit` de
a-i explica.
– Standardele de mod` veche mai \nseamn` foarte pu]in \n
zilele noastre, spuse Alexei. Chiar [i pentru neveste.
Privi direct spre Storm, cu un lic`r de ghea]` \n ochi.
Niciodat` nu-l mai v`zuse atât de crud, [i i se p`rea incredibil
de greu s` \ndure.
Sir Gerald cl`tin` cu regret din capul s`u c`runt.
144 LILY STEVENS

– Ei bine, Romano, m` bucur s` v`d c` ai o familie atât de


unit` [i fericit`. |ntotdeauna m` impresioneaz` atmosfera
fericit` de familie; \mi spune multe despre un om.
O gre[eal` atât de flagrant` era aproape insuportabil`
pentru Storm, care-[i strânse mâinile un moment laolalt`,
\ncercând s` le potoleasc` tremurul. Cumva, cât mai curând,
trebuia s` scape din atmosfera aceea de polite]e rece [i s`-[i
descarce tensiunile acumulate – altfel, nu peste mult avea s`
izbucneasc`.
Dar ocazia nu i se ivi decât când se ridicar` de la mas`.
Alexei [i Paolo aveau de discutat ceva cu musafirul [i se duser`
\mpreun` \n cabinet, l`sându-le pe cele trei femei singure.
Contessa [i signora Veronese coborâr` cu Storm \n salonul cel
mare de la parter, dar Storm n-avea chef de vorb` [i profit` de
absen]a lui Alexei ca s` scape \n sfâr[it.
– Dac` m` scuza]i, spuse ea, m` duc s` v`d dac` Gino e
preg`tit s` se culce.
Poate c` scuza ei o p`c`lise pe signora Veronese, dar
contessa nu se l`s` am`git` [i, privind-o \ngrijorat`, o \ntreb`
cu blânde]e:
– Storm, cara, ce se \ntâmpl`?
Dac` ar fi fost singure, Storm n-ar fi ezitat s` i se confeseze,
dar prezen]a rece [i plin` de r`utate a signorei Veronese o
descuraja, a[a c` nu f`cu decât s` clatine din cap, sim]ind din
nou amenin]area lacrimilor. Niciodat` \n via]a ei nu mai
fusese atât de nefericit`.
|NTRE DOI B~RBA}I 145

– Nu e clar ce se \ntâmpl`, Lisetta? \ntreb` signora


Veronese cu voce aspr`, \nainte ca Storm s` -[i poat` g`si
cuvintele potrivite ca s` r`spund`. S` te descopere propriul
so] \n flagrant delict de a \ncerca s` seduci alt b`rbat, trebuie
s` fie tulbur`tor chiar [i pentru cea mai neobr`zat` femeie.
Mie, una, nu-mi poate inspira mil`!
– Nome di Dio, Sofia! }ie nu ]i-ar inspira mil` nici un copil
care moare de foame!
Storm \i fu recunosc`toare contesei pentru sprijinul ei
prompt [i ferm, dar cu toate acestea nu dorea nimic altceva
decât s` fug` \n camera ei.
Lisetta Berenetti, \ns`, nu era gata s` renun]e la lupt`, iar
ochii ei negri arucau v`p`i mai str`lucitoare decât ro[ea]a
p`rului.
– Cât despre al t`u prezioso bambino... ha! El e
seduc`torul, Sofia Veronese, cum [tii foarte bine! Are ochii
celor din neamul Romano!
– Silenzio!
Tr`s`turile aspre ale signorei Veronese se schimonosiser`
ca o caricatur`, sub imperiul emo]iilor violente, iar vocea abia
i se mai auzea.
– |ndr`zne[ti s` vorbe[ti a[a despre Paolo al meu, când nu
e[ti decât o...
– Basta, Sofia, per favore, o \ntrerupse calm` contessa, de[i
ochii \i sc`p`rau de furie. Nu spune ceva pentru care o s`-]i
par` r`u!
146 LILY STEVENS

– O, v` rog, le implor` Storm, cu vocea \necat`, ascultând


cearta \nver[unat` a celor dou` femei. Nu v` certa]i din cauza
mea! V` rog!
Ochii negri ai signorei Veronese se \ntoarser` spre ea, cu o
lic`rire r`ut`cioas` [i o ur` pe care Storm n-o putea \n]elege.
– Alexei nu trebuia s` se \nsoare cu o str`in`, cu o... o
domestica!
– Signora Veronese, [tiu... [tiu c` v` sunt antipatic`...
\ncepu Storm, dar nu reu[i s` termine fraza, \nainte ca vocea
aspr` a celeilalte femei s-o \ntrerup` din nou, plin` de venin.
– Te dispre]uiesc, signora! Nu e[ti o so]ie potrivit` pentru
un Romano, [i cred c` Alexei \ncepe \n sfâr[it s` \n]eleag` ce
prostie a f`cut. Iar acum, poate c` va anula maimu]`reala asta
de c`s`torie ridicol` [i te va trimite de-aici \nainte ca numele
de Romano s` se compromit` [i mai mult, prin amestectul cu
sângele englezesc!
– A[a!
Din micul zâmbet al contesei, se deducea c` \n]elesese
deja, iar Storm \ntrez`ri [i ea o lic`rire de speran]`. |[i d`dea
seama de ce o ura atât de mult signora Veronese.
– Ai urât-o pe biata Nata[a, nu-i a[a, Sofia? Fiindc` a adus
sânge rusesc \n nepre]uitul t`u neam Romano, iar acum te temi
c` fiii lui Alexei te vor face de râs [i mai mult, fiind par]ial englezi!
B`rbia ascu]it` a signorei Veronese se ridic` sfid`tor, \n
timp ce ochii-i sc`p`rau de ur` \mpotriva femeii care st`tea \n
fa]a ei, ca [i \mpotriva Nata[ei Romano.
|NTRE DOI B~RBA}I 147

– Romano a fost o familie italianâ veche [i mândr`, declar`


ea rece, [i va redeveni la fel!
– Dup` ce-ai s`-l instalezi \n siguran]` pe Paolo al t`u, si,
Sofia? \ntreb` \ncet contessa. Acum \n]eleg foarte bine ce
urm`re[ti. Benito nu s-a c`s`torit, a[a c` s`r`cu]ul lui Gino nu
e un Romano, iar atâta vreme cât Alexei era nec`s`torit, Paolo
r`mânea singurul mo[tnitor a tot ceea ce au construit aici
Luigi [i Alexei!
Ochii negri ai signorei Veronese se \ntoarser` dinspre
Storm c`tre contessa cu o ur` de ghea]`, care o f`cu pe Storm
s` se cutremure.
– Paolo are dreptul la toate, spuse ea cu o r`ceal`
feroce. El este singurul Romano adev`rat care a mai r`mas!
Nu are sânge str`in, [i nici n-o s` se \nsoare cu o femeie sub
nivelul lui, numai de dragul onoarei unei servitoare
proaste!
O m`sur` din nou pe Storm cu privirea, dispre]uitor, din
cap pân`-n picioare.
– Dar am \ncredere \n sentimentul datoriei celor din nea-
mul Romano, chiar [i \ntr-al lui Alexei. S-o fi \nsurat el cu o
domestica, dar n-o s`-[i arunce numele \n dizgra]ie l`sând-o
s`-i nasc` fii, sunt gata s` jur!
– O, v` rog, v` rog!
Storm \[i acoperi urechile cu mâinile, ro[ie la fa]`, gata s`
izbucneasc` \n lacrimi, scuturându-[i violent capul dintr-o
parte \n alta.
148 LILY STEVENS

– Paolo poate s` le ia pe toate! Nu m` intereseaz`! Ave]i


dreptate, signora, n-o s` fie nici un fiu, al meu [i al lui Alexei,
a avut grij` Paolo de asta!
|[i strânse pumnii \n fa]`, cu tot trupul zguduit de suspine.
– M`... m` duc, plec unde v`d cu ochii, de la dumnea-
voastr`, de la Alexei, de la... de la Alexei! Nu vreau s` v` mai
v`d niciodat`, pe nici unul! Niciodat`, niciodat`, niciodat`!
Alerg` \n camera ei [i, f`r` s` aprind` lumina, se duse la
fereastr` [i-[i rezem` fruntea de geamul rece. Scurta ei c`snicie
avea s` fie anulat`; f`r` \ndoial`, nu exista nici un impediment
legal.
|[i ap`s` [i mai tare fa]a pe sticla r`coroas`, plângând dup`
ceea ce niciodat` nu avusese cu adev`rat, \n timp ce afar` luna
scânteia pe apele golfului, iar \n gr`din` copacii se leg`nau \n
vântul u[or care sufla dinspre mare.
– Bellabaia – frumosul golf, locul pe care-l crezuse un
paradis pe p`mânt cu doar câteva luni \n urm` [i pe care se
a[teptase s`-l vad` doar pentru dou` s`pt`mâni de vacan]`.
Numai de n-ar fi intrat \n vorb` cu un str`in ar`tos [i cu un
b`ie]el!
Capitolul 9

– Mi spiace, signora Romano. Nu avem nimic timp de... de


dou` ore.
– Dou` ore...?
Storm \l privi dezn`d`jduit` pe casierul de la ghi[eu, cu
inima b`tându-i \n panic`.
– Mi spiace, signora!
– Dar nu mai pleac` nici un avion spre... spre... oriunde?!
Sim]ea c` o podideau din nou lacrimile [i-i era groaz` s` se
fac` de râs \ntr-un loc atât de public ca aeroportul din Napoli,
iar func]ionarul o privea deja ca [i cum s-ar fi temut de o scen`.
– Signora, se pare c` sunte]i tulburat`, spuse el,
\nso]indu-[i cuvintele cu gesturi elocvente. Voi chema o
domni[oar` s` v` ajute. Poate c` signora ar dori s` se
odihneasc` un timp, \n lini[te, si?
Era amabil, dar dornic s-o predea \n seama altcuiva, iar
Storm d`du din cap, obosit`.
150 LILY STEVENS

– Nu... nu m` simt prea bine, \ntr-adev`r, signore. Dac` s-ar putea...


– Si, si, certo, signora!
Fu condus` \ntr-o camer` mic`, mobilat` cu dou` fotoli [i
un birou, unde \n mod normal nu erau primi]i pasagerii, [i o
privi \ntreb`toare pe stewardesa care o adusese acolo.
– Se poate... se poate s` stau aici?
Tân`ra d`du din cap, cu un zâmbet \n]eleg`tor.
– Oh, si, certo, signora Romano!
Faptul c` to]i i se adresau pe nume o f`cu s` \n]eleag` de
ce era privilegiat` [i ezit` doar un moment, \nainte de a da din
cap \n semn de mul]umire. Putea s` profite de faptul c` era
so]ia lui Alexei Romano, m`car de data asta.
– Mul]umesc, r`spunse ea.
Stewardesa zâmbi scurt.
– Prego, non ne parli, signora.
Salutând-o din cap, tân`ra plec`, iar Storm r`mase singur` \n
\nc`perea mic` [i lini[tit`. Abia atunci \[i d`du seama c` nu-[i
rezervase loc la avionul care decola peste dou` ore. Dar
fotoliul era foarte confortabil [i dintr-o dat` se sim]i frânt` de
oboseal`, a[a c`-[i rezem` capul de sp`tar, spunându-[i c` nu
pierdea nimic dac` se odihnea câteva minute, \nainte de a se
duce s`-[i cumpere biletul. Tumultul emo]ional prin care
trecuse fusese incredibil de epuizant.
Nu voise s` adoarm`, dar când deschise ochii \[i d`du
seama c` asta se \ntâmplase. |[i \ntinse bra]ele deasupra capu-
lui pentru a-[i pune sângele \n mi[care, uitându-se cu acel
prilej la ceas. Trecuser` deja treizeci de minute, [i se sim]ea
mult mai lini[tit`.
|NTRE DOI B~RBA}I 151

O b`taie u[oar` \n u[` o f`cu s` \ntoarc` repede capul, [i


oft` u[urat` când v`zu figura dr`gu]` a stewardesei de pe
aeroport, zâmbind-i cu pu]in` team`.
– Signora... \ncepu ea, apoi f`cu un pas \napoi, gr`bit`,
când altcineva intr` pe lâng` ea, cu pa[i hot`râ]i, ca la el acas`,
parc` m`turând totul \n calea lui.
– Vade via, per favore, signorina! \i spuse el stewardesei,
care dup` ce arunc` o privire nesigur` spre Storm d`du din
cap [i se retrase gr`bit`.
– Si, signore!
Câteva clipe dup` ce u[a se \nchise, Alexei r`mase pe loc,
chiar lâng` intrare, privind spre Storm, care st`tea cu spatele
la el. Lacrimile amenin]au s-o biruiasc` din nou.
– Pot s` te \ntreb de ce ai g`sit de cuviin]` s` pleci de la un
dineu care [tiai c` era foarte important pentru mine?
Nu p`rea s`-i pese c` era nefericit`, prea nefericit` ca s`
mai locuiasc` \n aceea[i cas` cu el, pe care nu-l interesau
decât afacerile lui. Alexei a[tept` câteva secunde [i, v`zând c`
nu-i r`spundea, vorbi din nou.
– Cred c` am dreptul la un r`spuns, spuse el \ncet.
– |mi... \mi pare r`u.
Vocea lui Storm era r`gu[it` [i doar pu]in mai sonor` decât
o [oapt`, [i \l auzi apropiindu-se, probabil ca s-o aud` mai
bine.
– |]i dai seama c` fuga asta a ta m-a costat, probabil, o
mare sum` de bani, [i un contract de afaceri important \n
Anglia?
152 LILY STEVENS

Bani [i afaceri, \[i spuse Storm \nnebunit`, singurele


lucruri de care-i p`sa. Se p`rea c` Paolo avea dreptate. Dintr-o
dat`, o cuprinse furia [i, cu mâinile \ncle[tate strâns, se r`suci
\n loc, aruncând v`p`i din ochi.
– E chiar atât de important pentru tine? \ntreb` ea, cu
vocea \necat` de lacrimi [i tremurându-i de furie. Vrei s`
cumperi [i Anglia, pe lâng` toat` Italia? Pentru tine altceva nu
mai conteaz`?
O secund`, Alexei nu spuse nimic, dar ochii lui alba[tri ca
ghea]a erau mult mai pu]in reci decât se a[teptase, iar gura
ferm` [i dreapt` nu-i mai st`tea strâns` de furie, a[a cum i-o
v`zuse adesea.
– Nu m-a[ afla aici dac` ar fi a[a, spuse el \ncet, iar Storm
\l privi prudent`.
Buzele i se desp`r]iser`, iar ochii-i erau mari [i verzi, ca [i
cum ar fi \ncercat s` decid` ce voia s` spun`.
– Nu... nu te \n]eleg, murmur` ea.
Sacoul alb imaculat, observ` ea pentru prima oar`, era
descheiat, iar p`rul \i c`dea pe frunte \ntr-o dezordine
neobi[nuit`.
– Lisetta m-a asigurat c` Paolo n-a mai fost... n-a mai fost
niciodat` \n camera ta, \nainte.
– A[a e, n-a mai fost, r`spunse ea cu voce mic` [i slab`,
ne\ndr`znind s` spere c` Alexei avea s`-[i recunoasc` gre[eala.
– Se pare c`-]i datorez scuze.
Storm f`cu un gest prin care d`dea de \n]eles c` nu era
important, de[i [tia cât \l costase ca s`-[i prezinte scuzele.
|NTRE DOI B~RBA}I 153

– A, nu conteaz`, spuse ea.


{i deodat`, \[i d`du seama cât de incredibil de obosit` era.
|l privi scurt.
– |mi... \mi pare r`u pentru tranzac]ia de afaceri, dar nu
trebuia s` vii... De ce s` te sacrifici pentru mine, când era un
lucru atât de important?
– Crezi c` faptul de a fi p`r`sit de so]ia mea nu este important?
Storm sim]i dintr-o dat` c`-i tres`rea inima \n piept. Chiar
[i aceast` mic` aluzie c`-i p`sa de ea era suficient` pentru a-i
accelera pulsul, [i-[i spuse c` nu era decât o proast` naiv`.
– N-am vrut s` vii dup` mine. Sperasem s` plec \nainte ca
tu s`-]i dai seama.
– Lisetta [tia c` timp de dou` ore nu decoleaz` nici un
avion spre Anglia, s-a interesat \nainte s`-]i cheme taxiul.
Un col] al gurii lui late [i drepte se arcui scurt, \ntr-o
sugestie de zâmbet.
– Numele Romano are destul` autoritate pe-aici; am venit
cât am putut de repede, [i m` tem c` Sir Gerald e destul de
nedumerit de comportamentul meu.
Storm cl`tin` din cap, cu ochii mari, nesigur` dac`
\n]elegea corect.
– L-ai... l-ai l`sat singur? Ca s` vii dup` mine?
Alexei \ncuviin]`.
– Desigur. E o chestiune de mândrie, când pe un b`rbat \l
p`r`se[te nevasta.
– |n]eleg.
|[i privi din nou mâinile.
154 LILY STEVENS

– |mi... \mi pare r`u, dar eram... eram tulburat`.


– Dup` cearta cu m`tu[a mea? \ntreb` el.
Storm d`du din cap.
– M` tem c` signora Veronese nu m` place. M`
dispre]uie[te ca pe o... ca pe o domestica, [i nu e nevoie s`-mi
traduc` nimeni acest cuvânt!
Zâmbi ab`tut`, dar pe chipul lui serios nu se citea nici un r`spuns.
– Cred... cred c` m-a r`nit \n amorul propriu.
– |n]eleg. Mândria nu este prerogativul exclusiv al
bog`ta[ilor sau al aristocra]ilor. {i tu ai dreptul la mândria ta,
la fel ca oricine.
Era nea[teptat pentru ea s`-l vad` atât de \n]eleg`tor, [i
râse \ncurcat`.
– M` tem c` m`tu[a ta nu e de aceea[i p`rere [i, \ntrucât
sunt m`ritat` cu tine, se... se temea...
Se opri, nedorind s` intre \n detaliile intime ale tiradei
signorei Veronese.
Surescitarea invariabil` pe care Alexei i-o trezea \ntotdeauna
\i str`b`tea din nou trupul, ca un foc irezistibil, iar Storm \[i
dorea s` plece [i s-o lase \n pace, sau s` fac` vreun gest pen-
tru a-i astâmp`ra jinduirea aceea pustiitoare. I-ar fi fost
imposibil s`-l uite vreodat` pe Alexei, indiferent cât de mult
timp st`tea f`r` el.
Ochii lui alba[tri \i sus]inur` un moment pe ai ei, \nainte ca
Storm s`-[i coboare repede privirea.
– Dac` m`tu[a mea [i Paolo ar pleca din cas`, te-ai \ntoarce
la mine, Storm?
|NTRE DOI B~RBA}I 155

Nu-i r`spunse – nu putea, iar câteva momente inima \i b`tu


atât de puternic [i insistent \ntre coaste, \ncât avu o senza]ie
ciudat` de sufocare. Apoi cl`tin` din cap, \ncet [i cu o
nehot`râre atât de vizibil`, \ncât oricine [i-ar fi dat seama – [i
cu atât mai mult Alexei.
– Nu... n-a[ putea, Alexei.
Imediat, \n ochii lui alba[tri ap`ru iar expresia aceea rece
ca ghea]a pe care Storm sperase s` n-o mai vad` niciodat`, iar
obrajii cu pome]i \nal]i, tipici fizionomiei slave, i se \mbujo-
rar` u[or.
– Pentru c` am spus c`-l voi alunga pe Paolo? \ntreb` el, iar
Storm ridic` repede privirea, gr`bit` s` nege m`car acest lucru.
– A, nu! Cum mai po]i crede c` Paolo \nseamn` ceva
pentru mine?
– Atunci, de ce nu vrei s` te mai \ntorci?
Câteva momente, Storm nu f`cu decât s` stea cu capul
plecat. Cum s`-i spun` unui b`rbat c` nu se mai putea
\ntoarce s` locuiasc` \n aceea[i cas` cu el, fiindc` \l iubea prea
mult? Cu siguran]`, trebuia s` fie cea mai stranie situa]ie \n
care se g`sise vreodat` o femeie.
– Storm?
|i rostise numele \ncet, iar blânde]ea din glas, unda de
nelini[tite pe care Storm o recunoscu acolo, \i fur` fatale.
Lacrimi mari \ncepur` s` i se rostogoleasc` pe obraji. {i le
[terse nervoas`, cu o mân` \ncordat`.
– Nu... nu pot s` m` mai \ntorc, Alexei, fi-fiindc` te iu...
iubesc...
156 LILY STEVENS

Poftim, o spusese, acum Alexei putea s`-[i dea seama ce


sim]ea, de ce nu mai putea continua la fel ca \nainte. F`r`
\ndoial`, acum \n]elegea, dar nu spuse nimic [i nici nu se
mi[c`, pre] de un minut \ncheiat.
– Atunci, vino acas`, carissima, spuse el \ntr-un târziu,
foarte \ncet.
– Alexei!
Storm ridic` privirea spre el, cu ochii mari, ne\ndr`znind s`
cread` c` vedea cu adev`rat lumina aceea plin` de emo]ie \n
ochii lui alba[tri.
Alexei se mi[c` \n sfâr[it, \ntinzând bra]ele spre ea [i
tr`gând-o spre el, pentru a o strânge la pieptul lui dur ca [i
cum ar fi vrut s-o contopeasc` total cu el, iar Storm \i sim]i,
prin c`ma[a alb` cu volane, c`ldura trupului [i b`t`ile puter-
nice ale inimii. |[i rezem` obrazul de inima lui, dar Alexei o
prinse u[urel de p`r [i, tr`gându-i \napoi capul, \i g`si gura.
Chiar [i \n acele momente de neuitat, din dormitorul ei,
n-o s`rutase a[a, iar Storm sim]ea c` fiecare fibr` din fiin]a ei
r`spundea la atingerea lui. O senza]ie erotic` aprig` o f`cu s`
geam`, \n timp ce Alexei o mângâia, absorbindu-i cu gura
\ns`[i suflarea, pân` când capul \ncepu s` i se \nvârteasc`
\ntr-un soi de delir miraculos.
– Storm! Bella Tempesta mia! Carissima!
Glasul lui, profund [i sc`zut, \i adia cald peste buze, peste
gât [i peste baza delicat` [i vulnerabil` a acestuia, \n timp ce
mâinile acelea bronzate [i puternice o mângâiau cu o ging`[ie
incredibil`.
|NTRE DOI B~RBA}I 157

– Ai s` te \ntorci, mia bella, nu-i a[a?


Storm \l privi cu ochi str`lucitori, zâmbindu-i cu capul
blond l`sat pe spate.
– {tii bine c` am s` m` \ntorc, \i spuse ea. Dac` stau s` m`
gândesc, nici nu [tiu dac` a[ fi putut pleca. Te iubesc, dragul
meu Alexei. Cred c` dintotdeauna te-am iubit.
– Dintotdeauna?
O privi \ncruntat, cu o cut` mic` de \ndoial` \ntre
sprâncene.
– Niciodat` n-ai... sim]it nimic pentru Paolo?
– Niciodat`, confirm` ea cu t`rie. {tiam c` nici Paolo n-avea
gânduri serioase cu mine, dar era o companie pl`cut`, mai
ales când so]ul meu p`rea hot`rât s` m` ignore.
|i s`rut` b`rbia ferm`, p`trat`, [i râse \ncet, sigur` pe sine.
– Spunea c` nu m` meri]i.
– Poate c` nu te meritam, recunoscu Alexei cu o modestie
necaracteristic` pentru el. Dar te iubeam [i niciodat` nu l-a[ fi
l`sat pe Paolo s` mi te ia. Dac`... dac` l-ai fi iubit destul de
mult...
Se \ntrerupse, iar reticen]a lui o surprinse pe Storm atât de
mult \ncât, un moment, \l privi nelini[tit`.
– Caro? \ntreb` ea \ncet, termenul dr`g`stos italienesc
venindu-i u[or pe buze.
Alexei o strânse din nou la piept, cu atâta putere \ncât
Storm n-ar fi putut s` se mi[te nici dac` ar fi vrut,
s`rutând-o insistent, cu acea patim` feroce care o tulbura
atât de tare.
158 LILY STEVENS

– Dac` l-ai fi iubit destul, carissima, spuse el \ncet, cred c`


poate te-a[ fi l`sat s` fii a lui, dac` asta te-ar fi f`cut fericit` [i
dac` mi-ai fi cerut-o.
– O, nu, iubirea mea!
Storm \[i lipi buzele de vena care-i pulsa la gât, a[a cum
observase c` i se \ntâmpla \ntotdeauna când era emo]ionat sau
excitat, chiar [i când se \nfuria.
– Niciodat` nu s-a pus problema, iar Paolo oricum nu s-ar
fi putut \nsura cu mine. Signora Veronese pl`nuie[te ca el s`
d`ruiasc` ramurii italiene a familiei Romano fiii care consider`
c` i se cuvin.
Un moment, Alexei t`cu, apoi chipul lui fascinant, de
bronz, o privi cu sinceritate.
– }i-a spus toate lucrurile astea, carissima?
Storm d`du din cap.
– Era de fa]` [i contessa.
– {i ai fugit fiindc` m` iubeai [i ai crezut...
Urm`rindu-i contururile gurii cu vârful unui deget, Storm
r`spunse \ncet:
– Am crezut c` s-ar putea ca m`tu[a ta s` aib` dreptate. C`
te-ai \nsurat cu mine fiindc` era \n joc reputa]ia ta, dar c`
niciodat` nu mi-ai \ng`dui...
– Si, cara mia? o \ndemn` el cu blânde]e, iar \n ochii
alba[tri i se citi o expresie care-i alung` lui Storm orice urm`
de fals` modestie.
– Era foarte sigur` c` niciodat` nu mi-ai permite s`-]i nasc
fii [i s` compromit numele de Romano cu sânge englezesc.
|NTRE DOI B~RBA}I 159

– Cagna!
Veninul din acel cuvânt o surprinse, [i ridic` spre el o
privire curioas`, cu ochii mari. Spre nedumerirea ei, Alexei
râse. Era pentru a doua oar` când \l auzea râzând.
– Pu]in \mi pas` de dorin]ele m`tu[ii mele Sofia, carissima
mia!
Degetele lui \ncepur` s`-i descheie nasturii mantoului,
apoi pe cei doi de la gulerul rochiei, tr`gându-i materialul
sub]ire \n jos de pe um`r, dup` care Alexei se aplec` s`-i
s`rute pielea fin` [i cald`.
– |i vom ar`ta m`tu[ii Sofia dac` ai s`-mi na[ti sau nu copii,
[opti el \ncet. Acum vom merge acas`, amante mia, [i curând
Paolo nu va mai avea nici o speran]` de a fi continuatorul
liniei Romano, hmmm?
– Chiar dac` nu sunt italianc`? \ntreb` Storm, cu ochi
str`lucitori, ar`tând c` [tia destul de bine r`spunsul la aceast`
\ntrebare.
– Silenzio! spuse ferm Alexei, iar Storm se mul]umi cu
acest r`spuns.

Sfâr[it

gianninajollys

S-ar putea să vă placă și