ISTORIA SCOLII STROEȘTI, COMUNA MUȘĂTEȘTI, JUDEȚUL ARGEȘ

Scoala,componenta a spiritualitatii satului Stroesti-Arges,prezenta vie in

mesajul transmis generatiilor atat asupra trecutului cu semnificatia sa
istorica,cat si asupra viitorului cu perspective pe care le preconizeaza,se
prezinta la acest ceas aniversar ca un factor activ si dinamizator al satului.
Atestata documentar de peste 180 de ani scoala din Stroesti-Arges se
inscrie,prin activitatea pe care o desfasoara ,pe coordonatele evolutiei generale
a societatii romanesti si exprima realitatile prezentului in lumina evolutiei
trecute si in perspectiva viitorului
Prima atestare documentara a Scolii Stroesti ca institutie dateaza din 29
iulie 1838 cand este numit candidat cu drept de predare la scoala Pătru
Stroescu de 25 de ani.
Initial scoala nu era de stat ci particulara,invatatorul fiind platit de cetateni
cere-si trimiteau copiii la scoala. Nu avea local propriu si de aceea se inchiria
cate o camera prin sat. Aceste sali de clasa erau dupa expresia vremii niste
hardughii in care pe inghesuite incapeau 15 copii,2 banci,un scaun pentru
invatator,o lada cu nisip si o soba de caramida care totdeauna scotea fum.
Scoala avea un efectiv mic de elevi,aproximativ 15 baieti,stransi din satele
Malureni,Badiceni,Toplita,Stroesti si Costesti-Vilsan.
Temporar scoala se muta si la Costesti-Valsan in bojdeuca din fata,unde era
un invatator un anume preot Tudose.
Elevii scriau pe tablite de mucava, iar in clasa aveau o cutie cu nisip in
jurul careia se strangeau elevii si se scria cu un bat.
Timpul de lucru era aproximativ 2 ore pe zi,de dimineata sau dupa masa
dupa cum vroia invatatorul,care neavand ceas se conducea dupa soare,fara
pauze.
Anul scolar se incheia printr-un examen scris si oral in fata parintilor dat
in ziua de Sf. Petru. Cursurile scolare durau 3 ani, iar in final se dadea un
examen. Nu se elibera niciun fel de acte de studii.
La 1884 scoala a fost improprietarita cu suprafata de 8,50 ha teren în
punctul „In Balta” din care 5 pogoane teren arabil si restul tufe și islaz în
suprafata d 11 pogoane. Din acesta 1 pogon a fost cedat Dispensarului Stroesti.
Tot la acaesta data scoala a fost improprietarita si cu ½ ha teren gradina în
centrul satului în punctul numit „La Greci”.
Un moment semnificativ în viata scolii din Stroesti l-a constituit venirea in
1882 a lui N.C. Teodorescu, fiul lui Popa Constantin care isi castigase un renume
de foarte bun invatator la scolile unde functionase.
Acesta in colaborare cu primarul Stere Georgescu incepe o actiune de
mobilizare a cetatenilor pentru constructia unui local de scoala care prin
eforturile obstii s-a dat in folosinta in 1895 cuprinzand 2 Sali de clasa, o
cancelarie si un antreu constituind o mandrie a satului si a intregii vai a
Valsanului.
Populatia scolara creste la aproximativ 100 de elevi, ceeea ce impune
infiintarea celui de al doilea post de invatator. .
Om intreprinzator în multiple domenii N.C.Teodorescu pune bazele unei
cooperative de credit, incepe actiunea de mobilizare a maselor, ceea ce îi
atrage simpatia lui Spiru Haret , ministrul invatamantului, mai ales dupa
constituirea Sociatatii Culturale „Doina Valsanului” care mai tarziu s-a numit
„Murmurul Valsanului”.
Razboiul pentru intregirea neamului gaseste la scoala pe G. T. Ionescu
venit prin transfer in locul lui N.C.Teodorescu care din 1914 intra in corpul de
control al judetului care din 1914 se inroleaza ca voluntari.
Trecerea armatei in regim de pace readuce la posturi pe N.C. Teodorescu
și pe G.T. Ionescu.
In 1920 scoala avea 4 posturi invatatori si un efectiv de peste 200 de
elevi. Cresterea efectivelor scolare impune transformarea cancelariei in sala de
clasa in vechiul local, dar si necesitatea constructiei unui nou local de scoala cu
inca 2 Sali de clasa , cancelarie si antreu. Localul nou a fost dat in folosinta in
1931 si functioneaza si astazi.
Cu toate acestea, scoala ca institutie s-a dezvoltat, a fost creat ciclul
gimnazial si s-a despartit pentru o scurta perioada de timp 1933-1935 in scoala
de baieti si scaoala de fete, iar incepand din 1937 a fost infiintata cantina
scoalara pe baza de donatie si colecte publice.
O perioada destul de tulbure a adus in viata scolii al II-lea razboi mondial,
dar dupa terminarea lui scaoala si-a reluat activitatea in noile conditii politice,
functionand pana in 1948 ca scoala primara, iar clasele gimnaziale erau
conduse tot de invatatori avand efective relativ reduse (5-6 elevi pe clasa).
Prin legea invatamantului din 1948 s-a trecut la invatamantul diferentiat
primar si gimnazial de 7 clase pana in 1964 cand s-a trecut la invatamantul de 8
ani.
Pana in 1957 Scoala Stroesti a avut pentru clasele gimnaziale o
circumscriptie din care faceau parte satele Badiceni, Bohari, Toplita, Malureni,
Costesti-Vilsan, Vilsanesti si Stroesti. Treptat au fost infiintate scoli gimnaziale
la Badiceni, Costesti-Vilsan, Vilsanesti.
Actulamente circumscriptia scolara o formeaza satele Stroesti si Costesti
Vilsan.
Din necesităti de spatiu au mai fost construite doua localuri de scoala
date in folosinta in 1964 si in 1974 prin eforturile obstii satesti si cu contributia
satului. O contributie la constructia celor doua localuri de scoala amintite si-au
adus colectivele didactice in activitate in acea perioada remarcandu-se Tudose
Aurel, Buzea Stela, Zavoianu Maria, Micut Zoe, Papazov Elena, Neasu Filofteia.
Pentru perioada 1950-1960 cand circumscriptia scoalara era mult extinsa
a fost organizat si un internat scoalar , dar si o cantina , mai intai in casele lui
Gh. Trufasila zis si Gheorghe al Mandichii si apoi in localul fostei judecatorii.
De mentionat ca au existat multe fluctuatii in colectivele didactice de la an la
an, dar se remarca o serie de cadre didactice care au activat perioade
indelungate aici ca de exemplu Tudose Aurel, Zavoianu Maria, Neacsu Filofteia,
Mimi Zoe, Grigorescu Aurelia, Radulescu Mariana,Ciolca Elena, Zavoianu Ion,
Carstea Ion.
Ne ramane speranta ca trecutul glorios al acestei institutii care alaturi de
biserica a reusit sa tina onorabil ideea spiritualitatii romanesti si sa faca fata
unor perioade de cumapana, va reusi sa treaca si peste greutatile si neimplinite
de astazi si va deveni asa cum este stipulat in lege “prioritate nationala” .
Am convingerea ca cei care vor vorbi despre scoala peste cateva decenii se
vor minuna de conditiile grele si lipsurile materiale pe care le suporta astazi
scoala asa cum si noi ne minunam de conditiile pe care le-am prezentat la
inceputurile ei, iar creta, table si maculatorul de astazi, in fata computerelor, a
invatamantului, infortizei vor fi asemanate cu lada de nisip in care se scria cu
batul si cerneala facut din funingine de coaja din mesteacan.
In incheiere as vrea sa aduc un copios omagiu unor dascali de exceptie care
au onorat cu activitatea lor aceasta scoala.
Sigur nu ordinea in care ii prezentam este semnificativa, dar dupa
Teodorescu at Nechera s-au remarcat Ionescu Elena, G.T. Ionescu, Constantin
Ciolca, Vasile Veteleanu, Cristea Nicolae, Buzea Stela, Tudose Aurel, Nitulescu
Maria, Grigorescu Aurelia, Micut Zoe, Cirstea Ion, Retevoescu Maria , trecuti in
lumea umbrelor, iar altii precum Zavoianu Maria, Ciolca Elena, Radulescu
Mariana, Neacsu Filofteia, Serban Emilia ajunsi la varsta senectutii se bucura de
linistea caminelor iesind la pensie.
TEODORESCU NICOLAE (ÎNVĂȚĂTOR) 1892-1912
IONESCU GHEORGHE (ÎNVĂȚĂTOR) 1912-1947
CIOLCĂ CONSTANTIN (ÎNVĂȚĂTOR) 1947-1953
VEȚELEANU VASILE (LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ) 1953-1960
TUDOSE AUREL (GEOGRAFIE) 1963-1981
SANDU ANGELA (ISTORIE) 1981-1982
NEACȘU FLOAREA (ISTORIE) 1982-1983
ZĂVOIANU ION (GEOGRAFIE) 1983-2001
CÎRSTEA ION (MATEMATICA) 2001-2005
POPESCU CARMEN (EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT) 2005-2012
CATANĂ ION FLORIN ( LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNA) 2012-PREZENT