IBM este una din cele mai mari corporaţii din SUA şi din lume.

Fondator T. Outson - Eu vreau ca la lucrătorii-vânzătorii IBM toţi să se uite cu

stimă şi invidie, iar soţiile şi copiilor să se mândrească cu ei.

Principiile fundamentale:
1. Firma - un organism, o familie vie, cu legile sale.
2. Orientarea la individualitatea persoanei, omul creator şi inovator.
3. Reînnoirea permanentă şi stabilitatea cadrelor.
4. Angajarea pe viaţă (o variantă adoptată în SUA).
5. Cea mai mare bogăţie a firmei - oamenii, companie-şcoală (instruire
permanentă).
Sistemului formal îi sunt caracteristice:

- ierarhia stricta;

- subordonarea între secţii la un nivel structural şi dirijarea din centru, adică de tip
liniar;

- subalternilor li se dau sarcini detaliate sub formă de instrucţiuni, reguli, ordine;

- colaboratorii sunt stimulaţi în funcţie de îndeplinirea sarcinii conform instrucţiunilor,

regulilor;

- principalul pentru lucrător - executarea strictă a ordinelor şefului.

 Sistemului neformal îi sunt caracteristice:

- permiterea acţiunii fără a se ţine cont de ierarhie;

- libertatea legăturilor orizontale;

- lucrătorul îşi formează postul singur, ne bazându-se pe instrucţiuni;

- subalternului i se dă sarcina, iar el o realizează după cum consideră de cuviinţă;

- se stimulează iniţiativa, munca creatoare;

- pentru lucrător este să rezolve problema şi să obţină rezultatul;

- realizatorul participă personal la luarea deciziei şi formularea sarcinii.

 Etape de formare a sistemului managerial.

• Crearea sistemului formal

• Crearea sistemului organic (informal)
Sistem formal Sistem informal Diferenţe
1. Ierarhie strictă. 1. Structuri adoptive şi organice. 1. Sistemul formal se bazează pe structuri
mecanice, cel informal pe sistemul de valori,
microcultură etică.

2. Structuri liniare şi centralizate. 2. Predomină legăturile orizontale. 2. Sistemul formal este perfectat cu forţa, cel
informal caută perfectare.

3. Îndeplinirea strictă a Fişei de post. 3. Angajaţii au dreptul la independenţă în 3. Sistemul formal este orientat la fiinţa umană
acţiuni. medie, cel informal la personalitate.

4. Stimulare în dependenţă de 4. Este stimulată iniţiativa.

îndeplinirea ordinelor şi dispoziţiilor.

5. Criteriul principal în aprecierea 5. Criteriul principal în aprecierea eficienţei

eficienţei activităţii subordonaţilor – activităţii subordonaţilor – rezolvarea problemei.
executarea strictă a ordinelor.
 Firma IBM utilizează structura organizatorică-devizională şi programe de sarcini.

Structura divizională se construieşte după produs. Drept exemplu poate servi corporaţia - mamă “I.S. Marketing
and Service” - care poartă răspundere de activitatea firmei IBM în SUA, sau conform principiului regional-corporaţia
fiică IBM “Lorld Treid” ce uneşte filialele IBM din alte ţări.

Principalul element al structurii organizatorice în corporaţiile americane, mai ales în firma IBM, îl constituie
secţiile.

Secţiile posedă următoarele drepturi:

 independenţă operativă;
 Încheierea contractelor intre ele;
 primirea (obţinerea) profitului;
 autofinanţarea.

Structura “divizională” se completează cu structura “Program de sarcini”. Esenţa acestei structuri, constă în aceea
că sarcinile ce apar în faţa corporaţiei se transmit pentru executare în grupe speciale sub formă de subsecţii;
 grupe de proiectare;
 grupe de sarcină;
 grupe de lucrători.

Cu timpul, aceste grupe pot fi transformate în firme locale sau în firme interne
 Firma IBM are anumite particularităţi, care influenţează asupra formării stilului de
conducere.
Cele mai principale particularităţi ale organizării conducerii în cadrul acestei firme sunt
următoarele:
 firma are o cultură de sine stătătoare, bogată în domeniul dirijării;
 invită la lucru specialişti, lucrători calificaţi, care după potenţialul intelectual, sunt în
stare să îndeplinească un lucru creativ;
 practică angajarea la lucru pe viaţă.
A doua particularitate o constituie controlul direct şi indirect asupra lucrătorilor, ce se
bazează pe:
 încredere;
 forma consensuală la luarea deciziilor;
 controlul metodelor ne financiare;
 controlul asupra numărului personalului constant;
 controlul asupra investiţiilor capitale.
A treia particularitate - cultura corporativă, care se cultivă de peste 50 de ani.
Și a patra particularitate - planificarea strategiei pe 5 ani, ciclu principal, şi pe 10 ani.
 Principiile stimulării
1. Organizarea stimulării orientate
spre o grupă.
2. A fost creat clubul "Cei 100" o
formă de stimulare complexă pentru
lucrătorii comerciali care îşi realizează
obiectivele mai mult de 100%.
3. Pentru cei mai buni – "Cercul de
aur".
4. Sistemul de stimulare prevede
stimulente esenţiale pentru creativitate
şi idei noi.
5. Sistemul de stimulare cultivă la
angajaţi starea de securitate şi
optimism.
6. Sistemul de stimulare îi
cointeresează, îi impune pe angajaţi la
promovarea (avansare) pe scara
ierarhică.
 Stilul de conducere în cadrul firmei IBM se bazează pe 10 principii:
1. Relaţiile de încredere intre manageri şi lucrători, ce contribuie la flexibilitatea
structurilor de conducere;
2. Convingerea profundă în valoarea etică a metodelor folosite în practica
managementului, şi anume: ocupaţia deplină. adică participarea personală la
constituirea viitorului firmei, îmbogăţirea conţinutului muncii lucrătorului, acordarea
posibilităţilor de dezvoltare personală în cadrul corporaţiei puternice.
3. Politica ocupaţiei depline:
 politica corporaţiei în asigurarea ocupaţiei depline;
 aceasta politică formează un climat de încredere intre cei care angajează la lucru şi cei
care vin să se angajeze la lucru;
 această politică dezvoltă la lucrători convingerea că toate acţiunile lor sunt pentru
binele firmei;
 această politică promovează optimismul în rândurile lucrătorilor;
 prin această politică se arată respectul firmei faţă de lucrători;
 folosirea lucrătorilor temporari sau prin contract, care sunt concediaţi în primul rând, în
caz de necesitate.
 Intensificarea diversificării, îmbogăţirea locului de muncă:
 lucrătorul poate să aleagă sectorul de muncă în corespundere cu interesele sale
profesionale;
 lucrătorul poate să-şi adauge de sine stătător anumite funcţii în activitatea sa ne
consultându-se cu şeful;
 conducătorul trebuie să-i asigure subalternului său o activitate, care să-l
satisfacă pe acesta;
 lucratorul are dreptul la greşeli proprii.
Stimularea individuală a lucrătorului:
 se bazează pe cultura corporaţiei;
 este determinată de sistemul de priorităţi ale firmei;
 se efectuează sub formă de premiere a grupelor de sarcini (Programe) ale
firmei;
 are loc în baza aprecierii muncii, pornind de la discuţia, în care lucratorul şi
managerul determină totalurile activităţii.
 6. Cariera universală:
 lucrătorul îşi schimbă locul, specializarea în cadrul firmei;
 IBM permite ca lucrătorul să-si facă cariera conform specializării sale în
(sfera de producere sau marketing) ;
7. Participarea personală a lucrătorului la luarea deciziilor:
 toţi membrii firmei participă la adoptarea hotărârilor, deciziilor;
8. Controlul:
 cifrele de control ce caracterizează toate direcţiile de activitate;
 schimbarea regulată a structurilor organizatorice.
9. Dezvoltarea culturii şi eticii firmei:
 clubul 100%;
 controlul secundar;
 lucrătorii-cetăţeni ai acestei firme.
 10. Atitudinea “holistică” faţă de lucrători:
 conducerea formează modul de trai al lucratorului ca un aspect al culturii
corporaţiei;
 conducerea se stăruie să determine, care sunt necesităţile generale ale
colaboratorilor;
 rezolvarea problemelor de viată şi cele privind necesităţile lucratorilor, se situează
pe primul plan în activitatea managerilor firmei şi sunt direcţiile prioritare ale
lucrului cu personalul în cadrul firmei;
 managerii participă personal la rezolvarea problemelor de viaţă ale lucrătorilor;
 formarea relaţiilor de “parteneriat” între lucrători şi conducători, între managerul
secţiei şi subalternul grupei, crearea unei atmosfere de încredere.
Sistemul
managerial al
firmei IBM
 Sistemul de management în cadrul firmei IBM se bazează pe încrederea fermă
în individualism:
 baza acestei încrederi o constituie convingerea de necesitatea introducerii
corelaţiei business - individualism;
 aceasta convingere trebuie s-o posede consiliul de directori;
 aceasta convingere trebuie s-o accepta şi lucrătorii;
 legăturile ierarhice se fac pe orizontală şi nu pe verticală;
 manageri! secţiilor trebuie să aibă contact cu celulele.

Un element primordial în sistemul managerial american îl constituie

programele de selectare, reciclare a cadrelor de conducere, de exemplu:
Programul “Resurselor de dirijare” se foloseşte în cazul pregătirii managerilor
superiori:
a) candidaturile de manageri superiori se determină din rândurile managerilor
treptei de jos, sau ale managerilor secţiei;
b) ei sunt pregătiţi pentru cariera de “stea”, acest proces poate dura 10 ani, în
această perioadă candidaţilor li se oferă posturi unde ei îşi cizelează experienţa
şi deprinderile. În aceasta perioada ei au persoane, care le ajută, îi călăuzesc.
 Sistemul managementului în firma IBM utilizează la maximum
responsabilitatea - principiul transmiterii răspunderii.
Sistemul managementului firmei IBM include de asemenea stimularea părerilor
opuse:
 managerii practică susţinerea opiniilor opuse;
 se creează posibilităţi anumite pentru o asemenea practică;
 lucrătorii semnează planul decizional de realizare a hotărârilor respective, numărul
semnăturilor este de 20-30.

Sistemul de management al firmei IBM se bazează pe principii care asigura cadre

stabile, garanţia păstrării individualităţii lor:
 se practică plângerile anonime;
 principiile “uşilor deschise”, ce permit lucrătorului să converseze la direct cu şeful
sau;
 testarea sociologică a tuturor membrilor IBM o data la doi ani. Aceste cercetări
apreciază cum se realizează programele firmei;
 toate rezultatele testării se analizează deschis şi se traduc în viata.