Conţinutul unităţii de învăţare

1. Ecuaţii diferenţiale
Sunt multe probleme economice care se reduc la rezolvarea unor ecuaţii, numite ecuaţii
diferenţiale ordinare sau, mai scurt, ecuaţii diferenţiale, care leagă între ele o variabilă
independentă x , o funcţie necunoscută de x , pe care o notăm y şi primele ei n derivate
y, y,..., y n  .
Definiţia 1. Se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul întâi o ecuaţie de forma:
 
F x, y , y /  0 (1)

unde: F este o funcţie reală dată, definită pe domeniul D  RR3, având ca argumente: variabila
independentă x RR, funcţia necunoscută y  y  x  şi derivata sa y /  y /  x  .
Dacă ecuaţia (1) se poate scrie:
y /  f  x, y  (2)
atunci (2) se numeşte forma explicită sau normală a ecuaţiei diferenţiale (1).
Dacă y    x  este o soluţie a ecuaţiei (2) graficul soluţiei este o curbă plană cu
proprietatea că în fiecare punct al ei, tangenta la curbă are direcţia câmpului  ce trece prin
punctul considerat.
A rezolva ecuaţia (2) revine la determinarea curbelor integrale (soluţii), cu proprietatea că
în fiecare punct al lor sunt tangente la direcţia câmpului  .
Problema determinării soluţiei ecuaţiei (2), al cărei grafic trece printr-un punct dat
 x0 , y0  se numeşte problemă Cauchy.
Iar y0  y  x0  condiţie iniţială sau condiţie Cauchy.

1.1. Ecuaţii integrabile prin cuadraturi

1. Să rezolvăm o ecuaţie de forma:
y /  f  x  , f :  a, b  continuă (3)
dy
scriind y / 
dx
ecuaţia devine
dy (3)
 f  x
dx
Separăm variabilele
dy  f  x  dx (4)

şi
y  f  x dx  C
Astfel obţinem soluţia generală a ecuaţiei (2)
y    x   C , C = constant (5)
Pentru a rezolva problema Cauchy impunem condiţia ca soluţia să treacă printr-un punct
dat  x0 , y0  ; deci pentru:
x  x0 , y0    x0   C (6)
avem:
 x0 (7)
y0   f  x dx  C  y0  C
x0
Soluţia problemei Cauchy este:
y  y0    x0  (8)

2. Să se determine soluţia ecuaţiei de forma:

y /  f  y  , f :  a, b  continuă. (9)
dy
Scriem ecuaţia:  f  y ,
dx
sau
dy (10)
 dx .
f  y
Integrând obţinem
dy (11)
 f  y  C  x .
Soluţia generală în formă implicită este:
x    y   C , C = constant (12)

3. Să se determine soluţia ecuaţiei de forma:

f  x (13)
y/  , f :  a, b , g :  c, d  continue.
g  y
Separăm variabilele
g  y  dy  f  x  dx , (14)
atunci
 g  y  dy   f  x dx  C . (15)

Găsim soluţia generală în formă implicită:

G  y   F  x   C , C = constant. (16)

1.2. Ecuaţii omogene

O ecuaţie omogenă este de forma:
P  x, y  (17)
y/  ,
Q  x, y 
unde P, Q funcţii omogene de grad m în x şi y.

Scriind ecuaţia sub forma:

 y
x m P 1, 
y   x  funcţii omogene de grad m în x şi y (18)
 y
x m Q  1, 
 x
 Obţinem:
 y
y  f   (19)
x
Facem schimbarea de funcţie:
y  x
 u  x ; (20)
x
derivăm y /  x   u  x   xu /  x 
şi ecuaţia devine
f  u   u  x   xu /  x  , (21)
sau
f u   u
u/  x  , (22)
x
de unde:
du dx
 , f u   u  0 . (23)
f u   u x
Integrând obţinem
du
ln x   f u   u  C , (24)

sau
ln x    u   C , (25)
y  x
dar  u  x  , atunci putem scrie soluţia ecuaţiei sub forma
x
 y
ln x      C , C = constant. (26)
x
Dacă f  u   u  0 , şi u  u0 o soluţie a acestei ecuaţii, atunci soluţia ecuaţiei diferenţiale
va fi y  xu0 , şi este o soluţie singulară.

1.3. Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene

 ax  by  c 
y/  f   (27)
 a1 x  b1 y  c1 
Dacă
a) c  c1 , ecuaţia (27) devine o ecuaţie omogenă.
b) d1  d 2  M  , M  x0 , y0  , unde . d1 :ax  by  c  0; d 2 :a1 x  b1 y  c1  0 . Facem
schimbarea de variabilă t  x  x0 şi schimbarea de funcţie u  y  y0 , atunci ecuaţia (27) devine
du  ax0  by0  c  at  bu  (28)
 f 
dt  a1 x0  b1 y0  c1  a1t  b1u 
du  at  bu 
  f  , o ecuaţie omogenă.
dt  a1t  b1u 
a b
c) d1 | | d 2     , ecuaţia (27) devine
a1 b1
 dy  ax  by  c  (29)
 f
dx    ax  by   c 
 1
Facem schimbarea de funcţie ax  by  u , atunci (29) devine
 
 uc  (30)
b

1 /

u a  f   , o ecuaţie omogenă.
 1 u  c1 
 