Universitatea Dimitrie Cantemir

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Masterat anul I - Asigurarea Calității Învățământului

METODE DE REDUCERE A
BURNOUT-ULUI

Masterand: Jánosi (Moldován) Erzsébet

 Contextul în care evoluează învățământul de azi este supus unor schimbări economice,
tehnologice și sociale permanente care impun o adaptare rapidă. Profesia didactică într-o
societate măcinată de criza economică și lupte politice interne, lipsită de coerență și viziunea
bunăstării pentru toți, devine o meserie cu risc.
Excesul schimbărilor, noi scheme de formare inițială și continuă, noi curricule, noi
criterii de evaluare, etc. a reușit să-i destabilizeze cadrele didactice, iar capacitatea lor de a se
adapta a ajuns la un anumit grad de saturație. Din ce în ce mai multe studii la nivel internațional
raportează gradul crescut al stresului și epuizării la profesori.
Cercetările recente asupra consecinţelor stresului cronic au impus în literatura de
specialitate un nou concept, şi anume, sindromul burnout caracterizat prin: epuizarea emoţională,
epuizarea fizică, epuizarea mentală.
Analizate comparativ, noţiunile stres – burnout au arii de cuprindere şi conţinuturi
asemănătoare, dar şi diferite:

STRES BURNOUT

are o extensie mai mare, se întâlnește atât în este specific sferei vieţii profesionale;
sfera vieţii profesionale, cât şi în cea a vieţii
private;
are caracter episodic - este rezultatul unei are caracter permanent - este rezultatul unei
tensiuni temporare; tensiuni continue;
presupune o supraimplicare în sarcină; presupune o lipsă de interes privind angajarea
în activitățile profesionale;
în plan emoțional se caracterizează prin se caracterizează printr-un fel de amorțeală
activitate intensă și vigilență; emoțională, blazare și apatie;
consecințele implică epuizare fizică; consecințele implică epuizare mentală și
emoțională, lipsa motivației, a speranței și a
vreunui scop;
nu atât stimulul stresant contează ci perceperea caracteristicile şi constrângerile reale ale vieţii
lui de către individ ca fiind stresant; profesionale trec în prim-plan;
STRES BURNOUT

există independent de burnout; este indispensabil legat de stres;

bine gestionat poate fi depăşit. stresul incorect gestionat se poate converti în
burnout.

O abordare prudentă a sindromului burnout presupune mai întâi de toate luarea măsurilor
de prevenire înainte de a se produce arderea. Modul în care cadrele didactice gestionează stresul
este un aspect important atât pentru ajustarea psihologică a acestora, cât şi în privinţa prevenirii
apariţiei unor consecinţe indezirabile pentru viaţa şcolară.
Prevenirea se referă în mod special la componentele sindromului burnout: epuizarea
emoţională, depersonalizarea şi reducerea realizărilor personale.
Maslach şi Leiter* (1997) au sugerat următoarele domenii ale vieţii organizaţionale ca
fiind factori-cheie în prevenirea burnout-ului: valorile, volumul de muncă, controlul,
recompensa, comunitatea şi corectitudinea.
Autorii sugerează că pentru a evita arderea emoţională managerii trebuie să pună pe
primul loc valorile umane şi nu pe cele economice: „Valorile umane nu sunt un lux, ci o
necesitate, care ne va ghida prin criza actuală spre un succes în viitor. Aşa cum am arătat, este
mult prea costisitoare tolerarea epuizării profesionale. Singura alternativă, atât din motive
economice, cât şi umane, este de a fortifica angajamentul faţă de muncă.”
Volumul de muncă presupune două condiţii: cantitate şi calitate. Managerii instituţiei
trebuie să cunoască capacitatea fiecărui angajat de a realiza un anumit volum de lucru şi să poată
organiza şi distribui sarcinile astfel, încât profesorul să nu devină plictisit de munca îndeplinită.
Prin control autorii presupun accesul cadrelor didactice la luarea deciziilor care îi
afectează şi implicarea în găsirea rezolvării problemelor apărute. Managerii instituțiilor școlare
trebuie să reuşească să evidenţieze reuşitele şi realizările fiecăruia.
Prin recompensă autorii subînţeleg nu doar salariul, dar şi aprecierile verbale.

* MASLACH, C.; LEITER, M.P. (1997) The Truth about Burnout. San Francisco: Jossey-Bass
Publishers.
 Comunitatea, în sens restrâns, se referă la administraţie şi la colegii de serviciu; în sens
larg, mai include elevii, părinţii şi familia angajaţilor. Natura acestor relaţii poate încuraja sau
descuraja profesorul; respectiv, ele pot preveni sau pot fi surse ale arderii emoţionale.
Corectitudinea se referă, în mare parte, la respectarea drepturilor fiecăruia, indiferent de
gen, vârstă, stagiu etc.
Prin aceste şase puncte în prevenirea arderii emoţionale ne confruntăm cu două
provocări: prima - crearea armoniei dintre oameni şi locul lor de muncă; a doua - schimbarea
locului de muncă după cerinţele angajaţilor și schimbarea angajaţilor în concordanţă cu noile
cerinţe.
Autorii au mai sugerat investigarea problemelor organizatorice şi administrative, mediul
înconjurător şi relaţiile personale.
Brock şi Grady* (2000) au propus ca fiecare instituţie de învăţământ să elaboreze un
plan pentru evaluarea, identificarea şi reducerea factorilor de stres, reducând astfel probabilitatea
apariţiei arderii emoţionale.
Etapele planului ar include: analiza, planificarea, implementarea şi evaluarea.
Analiza. Stresul poate fi eliminat sau redus prin identificarea surselor potenţiale şi
evaluarea nivelului de stres asociat profesorilor. Cadrele didactice ar trebui să fie solicitate
pentru a ajuta la identificarea factorilor stresogeni şi să propună modalităţi de rezolvare.
Planificarea. Următoarea etapă presupune schimbarea organizaţională în funcţie de
analiza datelor şi sugestiilor obţinute. Planul trebuie să fie simplu în aplicare, realist şi
participarea profesorilor trebuie să fie voluntară.
Implementarea. Schimbările organizaţionale, chiar şi atunci când sunt dorite de profesori,
au nevoie de timp. Profesorii trebuie să obţină încredere în schimbare. Aceasta necesită timp,
răbdare şi perseverenţă.
Evaluarea. Chiar dacă rezultatele programului de prevenire sunt pozitive, periodic e
nevoie de o retestare a nivelului de stres şi ardere emoţională.

* BROCK, B.L.; GRADY, M.L. (2000) Rekindling the flame. Principals combating Teacher
Bournout. California: Corwin Press Inc.
 Brock şi Grady* (2002) propun următoarele direcţii pentru reducerea epuizării
profesionale orientate pe individ: restructurarea cognitivă, managementul timpului, sănătatea,
dezvoltarea abilităţilor sociale, reînnoirea spirituală.
Conform acestor autori, restructurarea cognitivă este folosită pentru a ajuta un individ să
identifice noi perspective şi modalităţi de rezolvare a situaţiilor-problemă. Aceasta implică
examinarea interacţiunilor dintre evenimente şi reacţiile la ele pentru a determina motivele care
au condiţionat răspunsurile. Scopul restructurării cognitive este de a depăşi gândirea
distorsionată, care duce la interpretări negative ale evenimentelor.
Managementul timpului presupune organizarea lui eficientă şi eradicarea pierderii de
timp. Toată lumea are aceeaşi cantitate de timp; cu toate acestea, unele persoane reuşesc să
realizeze multe, fără a deveni stresaţi. Secretul lor este utilizarea eficientă a timpului. Pentru a
avea un management corect al timpului trebuie să analizăm volumul de lucru, să stabilim
priorităţile şi obiectivele propuse, să elaborăm ordinea realizării muncii.
Prin sănătate autorii au presupus respectarea unui regim alimentar corect, odihnă,
practicarea sportului şi altor activităţi extraşcolare, cum ar fi lectura, muzica, călătoriile, hobby-
urile etc.
Problemele legate de factorul uman au o valoare mare în procesul de epuizare
profesională. De aceea, dezvoltarea abilităţilor sociale are o importanţă deosebită în combaterea
sindromului burnout. Aceasta presupune dobândirea unor abilități de luarea deciziilor optime şi
de rezolvarea problemelor, dobândirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, de colaborare
pozitivă cu ceilalţi menite să asigure succesul în activitate.
Prin reînnoire spirituală autorii presupun o încercare de autocunoaştere prin practicarea
meditaţiei, exerciţiilor de relaxare şi reorientarea spre natură.
Pe lângă programele de intervenţie la nivel organizaţional şi individual, profesorii trebuie
să conştientizeze că prevenirea sindromului arderii emoţionale depinde în primul rând de fiecare
în parte.

* BROCK, B.L.; GRADY, M.L. (2002) Avoiding Burnout: A Principal's Guide to Keeping the
Fire Alive. California: Corwin Press Inc.
 Stephen R. Covey* (2002) prezintă o abordare globală, în vederea soluționării
dificultăților personale și profesionale.
Autorul consideră că avem nevoie de un nivel mai profund de gândire pentru a rezolva
dificultățile cu rădăcini adânci, formulând  eficiența în 7 trepte.

Practicile celor 7 deprinderi ale persoanelor eficace

1. Fii proactiv – deprinderea responsabilității personale

 Luarea unei pauze pentru a răspunde pe baza principiilor și rezultatelor dorite.
Poți crea un spațiu între ceea ce se întâmplă cu tine (stimul) și răspunsul tău. În acest
spațiu ai libertatea să îți alegi răspunsul, în loc de a reacționa pe baza stării de spirit, a
sentimentelor sau a circumstanțelor.
 Folosirea limbajului proactiv.
Limbajul proactiv are un impact pozitiv asupra chimiei creierului făcându-ne să gândim
și să ne simțim mai bine. Când utilizezi limbajul proactiv îți asumi responsabilitatea pentru viața
ta și ceilalți te vor vedea ca pe o persoană capabilă.
Limbaj reactiv Limbaj proactiv
”Nu pot.” ”Pot.”
”Nu este vina mea.” ”Îmi pare rău. Îmi cer scuze.”
”Trebuie.” ”Aleg să.”
”Nu avem altă opțiune.” ”Hai să analizăm alternativele.”
”Nu-mi vor da voie să fac asta.” ”Voi duce asta la bun sfârșit.”
”Nu putem face nimic.” ”Trebuie să existe o cale.”

Ești reactiv atunci când: Ești proactiv atunci când:

Te enervezi și spui lucruri pe care le regreți Îți păstrezi calmul.
Nu îți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale. Îți asumi responsabilitatea.
Învinovățești alte persoane. Te concentrezi asupra soluțiilor.

* STEPHEN R. COVEY (2002) Eficiența în 7 trepte sau un abecedar al înțelepciunii. Ediția a

VIII-a; București; Editura ALLFA.
 Concentrarea pe cercul influenței.
 Există în viață tot felul de lucruri în privința cărora îți faci griji, lucruri care fac parte din
centrul preocupărilor. Când ești proactiv, te concentrezi doar pe acele lucruri asupra cărora deții
controlul – lucrurile din cercul tău de influență. Astfel influența ta va crește.
 Transformarea într-o persoană de tranziție.
Când ești proactiv poți deveni o persoană de tranziție pentru că înlocuiești tiparele de
comportament nesănătoase, dăunătoare, abuzive sau ineficiente din trecut, cu comportamente
proactive, utile și eficace.
Dacă ești proactiv, ai mai mult control asupra vieții tale!

2. Începe cu gândul final – deprinderea viziunii personale

 Definirea rezultatelor înainte de a acționa.
Toate lucrurile sunt create mai întâi în mintea ta. Când ești eficace îți aloci timp pentru a-
ți forma o idee clară despre ceea ce dorești să obții înainte de a acționa.
 Definirea și asumarea declarației de misiune personală.
O declarație de misiune personală este gândul final pentru viața ta. Aceasta te ajută să îți
modelezi propriul viitor în loc să lași ca aceasta să fie modelat de către alte persoane sau de
circumstanțe.
Dacă începi cu gândul final, îți trăieșt viața cu scop și viziune!

3. Pune prioritățile pe primul loc - deprinderea managementului personal

 Concentrarea pe priorități.
Timpul tuturor este ocupat de lucruri urgente care ar putea sau nu să fie importante. Când
ești eficace, alegi să îți petreci timpul cu ceea ce este important pentru tine.
 Eliminarea lucrurilor neimportante.
Poți petrece mai mult timp cu lucruri importante atunci când alegi să reduci sau să elimini
timpul pertecut cu lucruri neimportante.
 Planificarea fiecărei săptămâni.
Planificarea fiecărei săptămâni îți permite să îți programezi prioritățile.
Alocă-ți timp în fiecare săptămână ca să te conectezi cu misiunea, rolurile și obiectivele
tale și să-ți identifici activitățile majore. Apoi programează mai întâi activitățile majore, înaintea
celorlalte lucruri.
  Păstrarea integrității în momentul alegerii.
Este ușor să fii distras de la priorități sub presiunile de moment. Când ești eficace, tu ești
cel care își aliniază alegerile la misiunea, rolurile și obiectivele tale.
Dacă pui prioritățile pe primul loc, realizezi lucrurile importante în viața ta!

De la victoria personală la victoria publică

Când practici deprinderile 1, 2 și 3, câștigi victoria personală și preiei controlul asupra

vieții tale. Doar astfel poți practica deprinderile 4, 5 și 6 și poți deveni mai eficace în relațiile
tale, obținând astfel și victoria publică.
 Construirea Contului Bancar Emoțional cu ceilalți.
Contului Bancar Emoțional este o metaforă pentru nivelul încrederii care există într-o
relație. Depunerile (de exemplu: caută mai întâi să înțelegi, respectă promisiunile, arată bunătate
și respect) consolidează nivelul încrederii și conduc la relații mai eficace.

4. Gândește câștig-câștig - deprinderea beneficiului reciproc

 Adoptarea unei mentalități a abundenței.
Când ai o mentalitate a abundenței, consideri că există suficient pentru toată lumea și mai
și rămâne! Acest lucru te face să nu te simți amenințat de succesul altora și este fundamentul
pentru gândirea ”câștig-câștig”.
 Echilibrarea curajului cu respectul.
Curajul înseamnă să fii dispus și capabil să îți expui gândurile cu respect.
Respectul înseamnă să fii dispus și capabil să cauți și să asculți gândurile și sentimentele
celorlalți cu considerație. Când ești atât curajos cât și respectuos, toată lumea are de câștigat.
 Luarea în considerare a câștigului celorlați la fel ca și pe al tău.
Atunci când gândești câștig-câștig, îți aloci timp pentru a identifica câștigurile tuturor,
inclusiv al tău.

 Crearea de acorduri câștig-câștig.

 Un acord câștig-câștig este posibil atunci când două sau mai multe părți lucrează atât în
beneficiul fiecăruia cât și al celorlalți. Acordurile câștig-câștig pot fi formale sau informale și pot
fi realizate în aproape orice relație sau situație.
Privește viața ca pe o arenă de cooperare nu de competiție!
Caută ”câștigul” pentru toată lumea și construiește relații eficace!

5. Caută mai întâi să înțelegi, apoi să te faci înțeles – deprinderea ascultării empatice
 Practicarea ascultării empatice.
Ascultarea cu empatie înseamnă să ajungi la ceea ce contează cu adevărat pentru cealaltă
persoană, fie că ești de acord sau nu. Pentru a asculta empatic, reflectă sentimentele și cuvintele
celeilalte persoane cu intenția de a le înțelege.
 Căutarea unei căi de a te face înțeles în mod respectuos.
Când ești sigur că ceilalți se simt înțeleși, îți poți expune punctul de vedere cu claritate și
respect. În transmiterea mesajului către ei trebuie să folosești limbajul proactiv, evitând limbajul
care blamează și acuză.
Îi înțelegi pe ceilalți și comunici mai eficient!

6. Acționează în sinergie - deprinderea cooperării creative

 Aprecierea diversității.
Când ești eficace, valorifici și apreciezi diversitatea și o vezi ca fiind un punct forte al
celorlalți.
 Căutarea celei de a treia căi.
Mai mult decât ”calea mea” sau ”calea ta”, există o a treia cale care este mai bună.
Când acționezi în sinergie, colaborezi cu ceilalți pentru a găsi împreună o soluție mai
bună decât oricare alta la care s-a gândit fiecare inițial.
Putem rezolva problemele și genera idei noi, interesante împreună!

7. Ascute fierăstrăul – deprinderea reînnoirii zilnice

 Obținerea victoriei personale zilnice.
Obținerea victoriei personale zilnice este ceea ce faci în fiecare zi pentru a avea grijă de
tine.
Cele patru dimensiuni ale reînnoirii:
 CORP INIMĂ
Exerciții fizice, nutriție, Depuneri consistente în
odihnă, managementul CBE-ul relațiilor
stresului importante

MINTE SPIRIT
Citit, scris, Voluntariat, clarificarea
învățare, studiu valorilor, meditație,
natură

Vei găsi echilibrul atunci când te vei reînnoi în mod regulat în toate cele patru
dimensiuni. Dacă neglijezi una, celelalte au de suferit.

Ai mai multă energie pentru a trăi o viață echilibrată!

Este absolut necesar sporirea preocupărilor privind prevenirea stresului din mediul şcolar,
apelându-se la măsuri preventive centrate pe climatul şi managementul activităţii profesionale,
orientate spre angajați.
Ar fi util să se aplice în instituţiile şcolare un program de intervenţie pentru creşterea
rezilienţei, bazat pe:
 dezvoltarea strategiilor personale de gestionare a stresului profesional;
 strategii şi modalităţi de dezvoltare a rezilienţei prin managementul stresului la
nivelul instituţiei școlare.
Pe baza resurselor de coping se dezvoltă abilităţile personale de rezolvare a problemelor,
iar la nivel instituțional – se optimizează relaţiile suportive şi oportunităţile de a participa şi de a
influenţa procesele de luare a deciziilor în cadrul şcolii, toate acestea influenţând pozitiv
rezilienţa.

Să nu uităm: Este mai ușor să prevenim decât să tratăm!!!

Bibliografie:

1. BROCK, B.L.; GRADY, M.L. (2000) Rekindling the flame. Principals combating
Teacher Bournout. California: Corwin Press Inc.
2. BROCK, B.L.; GRADY, M.L. (2002) Avoiding Burnout: A Principal's Guide to
Keeping the Fire Alive. California: Corwin Press Inc.
3. MASLACH, C.; LEITER, M.P. (1997) The Truth about Burnout. San Francisco: Jossey-
Bass Publishers.
4. PLEŞCA, MARIA. (2014) Managementul stresului şi prevenirea epuizării profesionale
a cadrelor didactice. În: Probleme ale ştiinţelor socioumanistice şi modernizării
învăţământului: materialele conferinței științifice anuale a profesorilor şi cercetătorilor
UPS „Ion Creangă”. Univ. Ped. de Stat „Ion Creangă”; coord. şt. Ig. Racu, col. red. C.
Perjan, G. Topor, A. Solcan (vol. 2). Chişinău.
5. STEPHEN R. COVEY (2002) Eficiența în 7 trepte sau un abecedar al înțelepciunii.
Ediția a VIII-a; București; Editura ALLFA