HIDROGRAFIA EUROPEI

Reţeaua hidrografică a Europei este influenţată de climă şi relief, fiind repartizată neuniform (cu o densitate mai
mare în vest, nord şi centru).

Fluviile Europei
Volga este cel mai mare fluviu al Europei (3690 km lungime). Străbate teritoriul Rusiei. Izvorăşte din Podişul Valdai
şi se vărsă în Marea Caspică printr-o deltă.
Dunărea este al doilea fluviu ca lungime (2860 km), însă este cel mai important pentru navigaţia europeană.
Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, din Germania, formându-se prin unirea, în oraşul Donaueschingen, a două râuri
(Brigach şi Breg). Se varsă în Marea Neagră prin 3 braţe (Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe), care formează o deltă de 4 340
km2. Străbate zece ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova şi
Ucraina) şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad). Este legată de fluviul Rin prin intermediul canalului Main.-
Dunărea este împărţită în 3 sectoare cu caracteristici distincte:
- Cursul superior (sectorul alpin), cu o lungime de 1060 km, de la izvoare până la Bratislava. Cel mai important
afluent din sectorul alpin este Inn;
- Cursul mijlociu (sectorul panonic), cu o lungime de 725 km, între Bratislava şi Baziaş. Dunărea colectează aici cei
mai importanţi afluenţi: Sava, Drava, Morava, Tisa;
- Cursul inferior (sectorul pontic) are o lungime de 1075 km, între Baziaş şi Marea Neagră. Aici primeşte afluenţi cum
sunt Jiul, Oltul, Buzăul, Şiretul, Prutul.
Ural este al treilea fluviu ca lungime (2428 km), situat la graniţa dintre Asia şi Europa. Izvorăşte din sudul Munţilor
Ural şi se vărsă în Marea Caspică prin două braţe.
Nipru este al patrulea fluviu din Europa după lungime (2290 km). Izvorăşte din Rusia şi curge prin Belarus şi
Ucraina. Izvorăşte din Podişul Rusiei Centrale şi se varsă în Marea Neagră.
Rinul este cel mai important fluviu din vestul Europei (1320 km lungime). Se formează prin unirea, în Elveţia, a
două râuri alpine. Se varsă în Marea Nordului printr-un estuar.
Alte fluvii cu o lungime de peste 1000 km sunt Don, Peciora, Nistru, Dvina de Nord, Elba, Vistula, Loara şi Dvina de
Vest.
După regimul de scurgere al fluviilor se disting tipurile:
- nordic, fluviile care se varsă în Oceanul Arctic, cu o scurgere redusă în timpul iernii din cauza îngheţului: Peciora,
Dvina de Nord, Neva;
- vestic, fluviile care se varsă în Oceanul Atlantic, cu un regim de scurgere relativ uniform: Loara, Sena, Tamisa,
Meuse, Rin;
- sudic, fluviile care se varsă în Marea Mediterană, cu debite mici vara: Ron, Pad, Tibru;
- central fluviile care se varsă în Marea Neagră şi Marea Baltică, având un regim complex, cu ape mari primăvara şi
toamna: Dunărea, Vistula, Elba, Odra;
- estic, fluviile care se varsă în Marea Caspică, cu debite foarte mici vara: Volga, Don, Nipru.

Lacurile Europei
După modul de formare se diferenţiază următoarele tipuri de lacuri:
-glaciare, în Europa nordică, afectată de glaciaţia cuaternară: Ladoga, Onega, (Rusia), Vănern, Vattern (Suedia),
Mazuriene (Polonia) etc., în Munţii Alpi: Geneva (Elveţia), Como, Garda, Maggiore (Italia) etc., în Munţii Caucaz, Munţii
Pirinei, Munţii Carpaţi etc.;
- tectonice: Lacul Caspic (Marea Caspică), cel mai întins lac european, care este sub nivelul Oceanului Planetar (-28
m), Balaton (Ungaria), Ohrid şi Prespa (Macedonia/Albania);
- vulcanice: Albano şi Bolsena în Munţii Apenini, Nemi în Masivul Central Francez, Sfânta Ana în Carpaţii Orientali
etc.;
- carstice, în Alpii Dolomitici, Munţii Dinarici (Dalmaţia - Croaţia), Munţii Carpaţi;
- litorale: lagune - Veneţia, Vistula, Razelm etc. limanuri maritime - Nistrului, Techirghiol etc.
- antropice, construite de om, care pot fi hidroenergetice (Samara şi Volgograd pe Volga, Porţile de Fier I şi II pe
Dunăre, Dnepropetrovsk pe Nipru), iazuri, heleşteie etc.

Apele subterane sunt bine reprezentate, având o mare diversitate genetică şi chimică.