HIDROGRAFIA ROMÂNIEI

În România există toate tipurile de unităţi acvatice: subterane, fluviale, lacustre şi maritime.

Dunărea
În România, fluviul are o lungime de 1075 km (38% din lungimea totală), având patru sectoare:
- de defileu, între Baziaş şi Porţile de Fier (Drobeta-Turnu Severin), unde fluviul străbate o zonă montană având o
vale îngustă. Cele mai înguste sectoare se numesc cazane;
- de luncă, între Porţile de Fier (Drobeta-Turnu Severin) şi Călăraşi, sector în care Dunărea are o albie largă cu mai
multe ostroave (insule) şi o luncă bine dezvoltată;
- bălţilor, între Călăraşi şi Brăila, unde fluviul se desparte de două ori în câte două braţe. La Călăraşi se separă în
braţele Dunărea şi Borcea, care se unesc la Vadu Oii, iar apoi braţele Dunărea Veche şi Cremenea, care se unesc la
Brăila. între aceste braţe se formează Insula (Balta) Ialomiţei, în sud, şi Insula (Balta) Mare a Brăilei, în nord;
- Dunărea maritima, între Brăila şi Marea Neagră, sector în care se poate naviga cu nave de mare tonaj (maritime).
între Brăila şi Pătlăgeanca, Dunărea are un singur braţ, foarte larg. între Pătlăgeanca şi Marea Neagră se dezvoltă sectorul
de deltă. Iniţial, fluviul se desparte în două braţe: Chilia şi Tulcea, după care braţul Tulcea se desparte în braţele Sulina şi
Sfântu Gheorghe.
Debitul mediu anual variază între 5600 m3/s, la Baziaş, şi 6470 m3/s, la Pătlăgeanca.

Râurile interioare
După direcţia de curgere şi colectorul principal se diferenţiază patru grupe de râuri:
- de vest, care are colector râul Tisa. Principalele râuri sunt: Vişeu, Iza, Tur, Someş, Crişul Repede, Crişul Negru,
Crişul Alb, Mureş (cu afluenţii Târnava Mică, Târnava Mare, Arieş, Ampoi, Sebeş, Strei), Bega etc;
- de sud, care are colector Dunărea. Principalele râuri sunt Timiş, Cerna, Jiu (cu afluenţii Motru şi Gilort), Olt (cu
afluenţii Râul Negru, Cibin, Lotru, Olteţ), Argeş (cu afluentul Dâmboviţa), Ialomiţa (cu afluentul Prahova) etc;
- de est, care are colectori râurile Şiret şi Prut. Principalele râuri care se varsă în Şiret sunt: Suceava, Moldova,
Bistriţa, Trotuş, Buzău (pe dreapta) şi Bârlad (pe stânga), iar în Prut: Başeu şi Jijia (cu afluentul Bahului);
- de sud-est (dobrogeană), care include râuri scurte, cu debite mici, care se varsă în lacurile de pe ţărmul Mării
Negre: Taiţa, Teliţa, Slava şi Casimcea.

Lacurile
După modul de formare, se diferenţiază următoarele tipuri de lacuri:
- glaciare: Lala, Buhăescu, în Munţii Rodnei, Bâlea, Podragu, Capra, în Munţii Făgăraş, Gâlcescu, în Munţii
Parâng, Bucura, Zănoaga, în Munţii Retezat etc;
- vulcanice (de crater): Lacul Sfânta Ana, în craterul vulcanic Ciomatu, din Munţii Harghita;
- de baraj natural: Lacul Roşu, în Munţii Hăşmaşu Mare, Lacul Balătău, în Munţii Nemira;
- de crov: Sărat, Amara (cu apă sărată), Ianca, Plopu, Movila Miresii, în Câmpia Română etc;
- limanuri fluviatile: Căldăruşani, Snagov, în Câmpia Română, Mostiştea, în Lunca Dunării etc;
- limanuri maritime: Taşaul, Techirghiol, Mangalia, Babadag, pe ţărmul Mării Negre;
- lagune: Razelm (Razim), Goloviţa, Zmeica, Sinoe, Siutghiol, pe ţărmul Mării Negre;
- antropice: pentru hidroenergie (Porţile de Fier, Ostrovul Mare pe Dunăre, Vidraru pe Argeş, Vidra pe Lotru,
Izvorul Muntelui pe Bistriţa etc), pentru agrement (Herăstrău, Cişmigiu, Tei, în Bucureşti etc). în Câmpia Transilvaniei şi
Câmpia Moldovei s-au construit iazuri.

Marea Neagră
Este o mare de tip continental, având o suprafaţă de 462 535 km2 şi o adâncime maximă de 2 211 m (2 235 m după
alte surse). Include şi Marea Azov, în nord. Ţările riverane sunt: România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia şi Ucraina.
Lungimea litoralului românesc este de 244 km. Caracterul semiînchis, lipsa curenţilor verticali şi aportul mare de apă
dulce, adus de fluvii, determină existenţa a două straturi de apă cu proprietăţi diferite. Stratul de suprafaţă (până la 180-
200 m adâncime) are o salinitate mai mică, 10-18%o, fiind aerisit şi populat de vieţuitoare. Stratul de adâncime este mai
sărat (22%o), neaerisit, cu hidrogen sulfurat şi fară vieţuitoare.