Sunteți pe pagina 1din 2

Angiosperme

Magnoliophyta sau Angiospermae sunt plante care au semințele închise în fructe.


Sunt cele mai evoluate plante, cu corpul un corm tipic, perfect adaptat la viața terestră. Ulterior,
unele specii s-au readaptat la mediul acvatic. Sunt răspândite pe tot globul terestru, cu excepția
zonelor polare.
Angiospermele au apărut la mijlocul Mezozoicului, prin evoluția unor gimnosperme primitive, față de
care au unele caractere de superioritate:

 marea majoritate sunt fotoautotrofe, dar există și specii heterotrofe (parazite, semiparazite,
saprofite) sau mixotrofe (cu nutriție carnivoră)
 au o varietate foarte mare a formelor de viață (bioformelor), angiospermele putând exista ca
erbacee anuale, bianuale și perene, lemnoase (arbori, arbuști, subarbuști și liane), frutescente,
suculente etc. Aceste bioforme sunt perfect adaptate la toate mediile de viață și domină
vegetația actuală
 xilemul tulpinii și rădăcinii este alcătuit din vase perfecționate (trahee), iar floemul conține, pe
lângă tuburi ciuruite, și celule anexe;
 organul caracteristic este floarea, suprema realizare morfo-funcțională a regnului vegetal.
Floarea are atât părți reproducătoare (androceu și gineceu), cât și învelișuri florale specializate
pentru protecția lor
 apare un organ nou, ovarul, care închide unul sau mai multe ovule. În urma fecundației
ovarul se transformă în fruct și ovulele în semințe, fructul învelind semințele (gr. "angios"=
învelit, închis)
 la angiosperme apare dubla fecundație, în urma căreia rezultă doi zigoți: zigotul principal
(diploid), care prin diviziuni mitotice succesive va da naștere la embrion; zigotul secundar
(triploid), numit și zigot accesoriu, care va da naștere rezervei nutritive a embrionului,
endospermul secundar. Acest endosperm secundar a dat posibilitatea diversificării
angiospermelor
 are loc reducerea progresivă a gametofitului, foarte mic și nevascularizat: gametofitul mascul
este reprezentat prin celula vegetativă și celula generativă a grăunciorului de polen, iar
gametofitul femel este redus la cele șapte celule ale sacului embrionar
 în același timp, sporofitul este foarte diversificat, vascularizat și perfect adaptat la viața
aeriană terestră

Caractere generale
 Sunt plante cu flori (antofite), erbacee sau lemnoase, anuale sau perene, adaptate la viața
terestră (unele s-au readaptat secundar la viața acvatică)
 Marea lor majoritate sunt autotrofe, puține sunt heterotrofe (saprofite, semiparazite sau
parazite)
 Rădăcina principală provine din radicula embrionară și formează un sistem pivotant sau
rămuros; uneori, această rădăcină principală dispare de timpuriu, fiind înlocuită de rădăcini
adventive
 Tulpina prezintă în structura primară fascicule mixte libero-lemnoase, dispuse pe un singur
cerc, alcătuind eustelul, rar atactostelul (gr. "atakos" = împrăștiat, neregulat; "stele" = coloană).
Fasciculele conducătoare sunt deschise, având cambiu între lemn și liber. Tulpinile lemnoase și
unele tulpini erbacee au și o structură secundară, datorită apariției și funcționării meristemelor
secundare (cambiu și felogen)
 Frunzele au forme variate, o nervațiune ramificată de tip penat sau palmat (rar nervațiunea
este arcuată) și au o dispoziție diversă pe tulpină. Cel mai adesea frunzele sunt compuse, dar
pot fi și simple, însă au, în general, marginea cu diferite tipuri de incizii
 Florile, mai evoluate decât cele ale Gimnospermelor, sunt diverse sub aspectul numărului și
dispoziției părților componente, fiind pe tipul 5 sau 4, rar 3
 Embrionul seminței are două cotiledoane, între care se află mugurașul terminal. Rareori (la
Nymphaeaceae), este un singur cotiledon bilobat, provenit din concreșterea celor două. Speciile
parazite și semiparazite nu prezintă cotiledoane. Sămânța poate avea endosperm, dar sunt și
cazuri când acesta lipsește