ELISABETA INTAI

Elisabeta I regina a Angliei si a Irlandei (1558 – 1603), din dinastia Tudor, reprezentanta a
absolutismului. De numele ei se leaga restabilirea bisericii anglicane. A sprijinit expansiunea
coloniala a Angliei precum si lupta Provinciilor Unite impotriva Spaniei. A incurajat inflorirea
literaturii si artelor.

Elisabeta Tudor s-a nascut in 1533, din casatoria lui Henric VIII al Angliei cu Anne Boleyn,
care, cu putin timp dupa nasterea fetei, a fost decapitata. Avea trei ani cand toata lumea din curte
a uitat de ea, unde pana atunci fusese rasfatata. Era o fata inteleapta, invatata, cu un caracter
violent, dar stia sa ramana si izolata; a crescut intre intrigi si comploturi, care au facut-o precauta
si banuitoare.

In 1558, la numai douazeci si cinci de ani, la moartea sorei sale Maria, I se incredinteaza
soarta tarii, care a devenit slaba si saraca in urma razboaielor si a luptelor religioase. Elisabeta jura
“ca ii va purta de grija pana la moarte”. Aceste cuvinte au constituit pentru ea un juramant cat se
poate de real, lucru de care ministrii si consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul
noii stapane. Fiind convinsa ca soarta i-a prilejuit urcarea pe tron, in timpul celor patruzeci si cinci
de ani de domnie isi indeplineste sarcina cu multa maiestuozitate si siguranta in sine.

Cele mai importante probleme de rezolvat, care au aparut chiar la inceputul domniei sale,
au fost innoirea finantarii statului si mentinerea pacii. Regina nu a ezitat sa ridice impozitele celor
bogati, in acest fel reusind sa isi plateasca datoriile externe pe care le-a mostenit de la inaintasii
sai. Franta, Spania si papalitatea constituiau un pericol capabil sa distruga Anglia, dar Elisabeta stia
cum sa-i tina la distanta pe dusmani, astfel a reusit sa pastreze pacea care a durat timp de treizeci
de ani.

In timpul domniei Elisabetei I, Biserica anglicana devine Biserica oficiala. Regina a stabilit o
Biserica ce reprezenta un compromis intre credinta protestanta si cea catolica.

In anul 1587, Maria, regina scotienilor a fost executata de Elisabeta I, pentru ca a complotat
impotriva ei. Elisabeta il accepta insa ca mostenitor pe fiul Mariei, Jacob VI Protestantul, al Scotiei.

In timpul Elisabetei, navigatia a cunoscut o inflorire, de aceea, regina s-a aflat in curand
fata in fata cu cea mai mare putere maritima a Europei, Spania. In 1588, Filip II a trimis impotriva
Angliei o flota puternica, “Invincibila Armada”. Corabiile spaniole, fiind mari si greu de manevrat, s-
a scufundat in Canalul Manecii. Incepand de la acea data, extinderea engleza a luat cale libera in
America, primul teritoriu cucerit fiind numit Virginia, in cinstea reginei.

Londra a devenit cel mai mare centru comercial al Europei de Vest, iar tara traia intr-o
bunastare nemaiintalnita pana atunci.

Poporul o iubea cu atata daruire pe Elisabeta, pe cat o urau dusmanii. Regina a considerat
mai presus de toate bunastarea tarii sale. Cu doi ani inainte de moarte a mentionat intr-o
cuvantare in parlament, ca “a domni iubit de popor este cea mai mare glorie a coroanei”. Sinteza
planurilor sale politice a fost sa conduca cu acordul poporului.

In 1603, odata cu moartea Elisabetei, a fost incheiata cea mai mareata perioada din istoria
Angliei, dar oricate evenimente si lupte mai urmau, Elisabeta a pus deja, pentru totdeauna, bazele
natiunii engleze. Moartea reginei marcheaza si sfarsitul dinastiei Tudor.
MARIA STUARD

Fiică a lui Iacob al V-lea, regele James al Scoției, Maria Stuart era nepoata regelui Henric al VIII-lea. Astfel
că Maria, de confesiune catolică, a fost încurajată să emită pretenții și asupra tronului Angliei. Doar că destinul
ei, încă din fragedă pruncie, a fost legat mai mult de Franța decât de Anglia, ceea ce i-a adus neîncrederea până
și a supușilor săi scoțieni.

De la vârsta de cinci ani, Maria a fost crescută în Franța și promisă ca mireasă Delfinului francez, Fançois,
care avea și el, la vremea aceea, frageda vârstă de trei ani.

Însă mâna acestei fetițe cu cap încoronat fusese pețită și de fiul lui Henric al VIII-lea, prințul Eduard, pe
când avea doar șase luni, cu speranța realizării unei alianțe între Anglia și Scoția. Cum această promisiune de
căsătorie nu a mai fost dusă la bun sfârșit, Maria Stuart a luat drumul Franței, unde a crescut și educată la curtea
franceză.

Maria a stat în Franța următorii 13 ani din viața ei. Ea a fost însoțită de propria ei suită din care făceau
parte și doi frați vitregi nelegitimi și cele "patru Marii", patru fete de vârsta reginei, toate pe nume Maria, fiice
ale unora dintre cele mai nobile familii din Scoția: Beaton, Seton, Fleming și Livingston.

La 4 aprilie 1558, Maria a semnat un acord secret prin care lăsa Scoția și pretenția ei asupra tronului
Angliei, coroanei Franței, în cazul în care va muri fără moștenitori. Douăzeci de zile mai târziu, ea s-a căsătorit cu
Delfinul, la Notre Dame de Paris, și François a devenit rege consort al Scoției. Nunta a reprezentat un eveniment
important al Parisului deoarece în 200 de ani era prima dată când Delfinul se căsătorea la Paris.

Când Henric al II-lea a murit la 10 iulie 1559 din cauza rănilor suferite într-un turnir, François, în vârstă de
15 ani, a devenit rege al Franței, iar Maria, în vârstă de 16 ani, regină consoartă a Franței. Dar sănătatea fragilă a
regelui francez a cedat în 5 decembrie 1560, lăsând Franța atât fără rege, cât și fără un moștenitor.

Astfel că Maria s-a întors în Scoția natală, care era sfâșiată de conflicte între facțiunile catolice și cele
protestate. Ea a devenit cel mai mare spin în coasta reginei Elisabeta I, astfel că verișoara ei a ținut-o închisă
timp de 18 ani. A fost acuzată de conspirație și trădare și, după un proces, a fost condamnată la moarte prin
decapitare. Ca să nu fie transformată în martir al catolicilor, toate efectele personale ale Mariei Stuart au fost
arse.